Orizont, 1976 (Anul 27, nr. 1-52)
1976-01-09 / nr. 1
Săptâminal politic-social și literar-artistic editat de Uniunea scriitorilor din R.S.R. și Comitetul județean pentru cultură și educație socialistă Timiș • Serie nouă • Anul XXVII # 9 ianuarie 1976 • Nr. 1 (411) 8 pagini 1 leu ȘTEFAN SZÉKELY Miinile lui Ștefan Székely sînt unul din puținele fenomene uimitoare pe care le-am putut cunoaște, deci trăi, în viața mea. Spun nu ochii, nu sensibilitatea, nu capacitatea de a surprinde esențialul frumos din această lume, ci miinile, pentru că miinile lui Ștefan Székely dau metalului, materiei veșnice, o altă năzuință spre veșnicie. Sînt aceleași mîini, care bat, de foarte mulți ani, pe clapele linolupului, literele cărților și ziarelor noastre, întru aceeași sfîntă, aș spune nemuritoare prin rezultatele ei, dragoste pentru cultură și frumos. Ele fac materială privirea, sensibilitatea, capacitatea lui Ștefan Székely, de a surprinde acel esențial frumos al lumii Așezindu-vă timp la lingă miinile artistului, veți simți o luminoasă și plină de sensibilitate dimineață . .. TIMOTEI JURJICA N Ilustrăm acest număr cu lucrări ale artistului ȘTEFAN SZÉKEIV Familia %o 2Jf. / |BIBLIOTEC.A „ Proletar! din toate țările uniți-vă ISI В I / Semnele anului Noul an, cu atmosfera căruia ne-am deprins deja ființa, a debutat sub semnul bogăției și împlinirilor, deschizind, prin arcada peste timp a noului cincinal, perspectivele dezvoltării noastre viitoare. Ne aflăm, deci, intr-un prim ianuarie, cu sentimentul proaspăt al începutului unei noi etape din viața tării, din viața noastră, a fiecăruia dintre participanții la istoria prezentă. Imboldul dat, în prag de an, de secretarul general al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, prin mesajul adresat întregului popor, primește, încă din primele zile ale lui '76, răspunsul întregii națiuni socialiste hotărîtă să-și împlinească menirea de a urca treptele civilizației spre prosperitate și bunăstare. Avînd în față un viitor ale cărui dimensiuni sînt cunoscute, concretizate în detaliile creșterilor prevăzute în Programul partidului, urmărind cu precumpănire avîntul științei și tehnicii, echilibrarea ponderii industriale pe teritoriul țării, modernizarea, în continuare, a agriculturii pe linia industrializării ei , avînd numite, deja, obiectivele ce vor trebui atinse pentru a crea cadrul etapelor viitoare ale ascensiunii țării, pasul în noul an a îmbrăcat aura sărbătorească a sîrguinței spre accelerarea progresului economic și social al țării. Pentru noi, cincinalul pe care l-am început deschide, prin semnificațiile sale, o nouă epocă în istoria țării. Un cincinal al revoluției științei și tehnicii constituie un salt calitativ, posibil de realizat de-abia atunci cînd economia unei țări, industria sa, în principal, se află deja pe o inaltă treaptă de dezvoltare, capabilă să asigure înaintarea echilibrată a tuturor ramurilor vieții economice. Un cincinal al revoluției științei și tehnicii constituie saltul spre profunzime, capabil să impulsioneze, sub aspectul său calitativ, ritmul întregii vieți economico-sociale. Ne aflăm în primele zile ale acestui cincinal, avînd chezare puterea economică a țării, ridicată în cîteva decenii dense, fermitatea întregului nostru popor hotărît să-și ridice țara spre treptele civilizației comuniste, avînd chezașă lecția concretă a unei economii planificate în perspectivă, care să asigure o dezvoltare egală, echilibrată a tuturor județelor țării, încrederea in propriile noastre împliniri viitoare, face parte din spiritul revoluționar al acestui timp socialist, în care, cele mai îndrăznețe aspirații de odinioară sînt dezideratele firești ale zilei de astăzi. Și, dacă milenarelor buciume le avem astăzi corespondentul chemărilor peste țară la întrecere, luptei de atunci, spre neatîrnare, unire, dreptate, pe care le păstrăm în noi ca sacre împliniri, ii corespunde astăzi lupta spre desâvîrșire socială și umană, lupta spre răspundere față de înaltele deziderate ale țării, față de muncă. în dimineața noului an, glasul oamenilor lupta spre răspundere față de înaltele țeluri ale țării, către colectivele de muncă din cele mai importante sectoare ale economiei, chemarea lor la întrecere indicind preponderența obiectivelor pe 1976, capabile să răspundă necesităților acestui prim an al cincinalului științei și tehnicii, an hotărîtor în realizarea la timp și în cele mai bune condițiuni a obiectivelor acestei etape. Cultura materială a țării va cunoaște prin cincinalul in care am pășit, dimensiunea unui proces complex și amplu care-și va găsi reflectarea, atît prin implicațiile sale în viața socială cit și direct, în creșterea calitativă a culturii spirituale, în modelarea nouă a omului pe coordonatele umanismului revoluționar. PAUL EUGEN BANCIU Cu Dumitru Ghișe PROF. UNIV. DR., Vicepreședinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste „Arta pentru viitorul omeniri!“ Pe bună dreptate, așa cum Dv. semnalați : „S-a putut constata adeseori ca, în istoria gîndirii, nu întotdeauna lucrurilor celor mai importante li s-a acordat și atenția cea mai mare". Recunoscînd aceasta stare de lucruri ca o eroare a trecutului, concluzia nu poate fi alta decît ca : In planul activității culturale, se impune ca problemelor celor mai importante sa le consacram cele mai prețioase eforturi. Date fiind preocupările Dv. de ordin general pe planul culturii. Vă rog, de început, să Vă pronunțați . In ce măsura apreciați că „Viitorul Omenirii" este astăzi una din cele mai actuale probleme și ce eficiența întrevedeți importanței teoretice ce i-o acordam și dezbaterii practice pe care o întreprindem ? Niciodată „viitorul'' n-a fost autonom fața de ceea ce l-a premers. Rădăcinile lui sînt actinc împlîntate în prezent, așa dupa cum cele ale prezentului pot fi regăsite în trecut. Nici nu există demarcații prea riguroase între ceea ce este și ceea ce va fi. Adolescentul de azi e tînarul de mîine și copilul de ieri. Cînd va deveni matur, raporturile acestea se vor schimba desigur. Relativitatea granițelor nu anulează însă existența unei continuități obiective. Tînarul de mîine nu poate fi înțeles, mai mult, nu va fi, ca atare, fără ca să existe adolescentul de azi. De pe pozițiile științei, ale gîndirii filozofice materialist dialectice și istorice, orice evoluție este determinata. Ziua de mîine e determinata de cea de azi, de cea de ieri și alaltăieri. Ex nihilo, nihil... iată de ce cred, mai mult, am certitudinea ca Viitorul Omenirii" este o problemă de cea mai stringentă actualitate. Prin ceea ce face astăzi, omenirea își clădește propriul viitor. O atare problemă nu poate fi nimănui indiferenta. De aici decurge, logic, și caracterul de eficacitate și valoare practica a oricărei preocupări actuale legate de perspectivă, așadar, de viitor ! Nu întîmplător, în zilele noastre, problemele prognozei, în toate domeniile, sînt tot mai intens dezbătute. Importanța acestei chestiuni este și individuală dar și socială. A face, astăzi, o politică științifică, înseamnă a munci și a construi avînd mereu în față dimensiunea viitorului. Programul adoptat de Congresul al XI-lea al Partidului este, din acest punct de vedere, o expresie a modului în care se cristalizează, pe temeiul trecutului și munca prezenta, dialectica devenirii noastre economice, sociale, politice și culturale într-un viitor apropiat. Aș spune ca nici nu e posibil să ai o conștiință clară a prezentului fără a te raporta, cu cu mai multă precizie, deopotrivă, la trecut și viitor. Antrenind arta în problema Viitorului Omenirii, se deschid două perspective de dezbatere : a) evoluția și b) utilitatea artei în și pentru acest viitor. Intrucit rămînem pe lingă cea de-a doua perspectivă, a utilității, se cuvine să ne amintim că, în antichitate, poetul filozof Lucrețiu vorbea de „arte utile” ale căror mamă este nevoia, după, cum contemporan nouă, José Ortega Y. Gasset apreciază că „orice artă este necesară”, intrucât „prin artă se exprimă ceea ce omenirea nu a putut în alt mod”. Accepțiunea opusă o reprezintă Herder, scriitor și filozof al istoriei, care vorbește de „arte inutile”, cele fără nici o eficiență în educarea și emanciparea speciei umane, după cum în vremurile noastre sînt semnalate manifestări de artă decadentă sau chiar de antiartă. Fiindcă „nevoia” primordială, de care vorbea Lucrețiu, in geneza artelor utile, o considerăm de astă dată Viitorul Omenirii, Vă întreb : Care sînt condițiile pe care considerați că trebuie să le îndeplinească arta sub care gen de manifestare a ei, astfel incit ea să fie utilă și mai mult decît utilă, să devină unul din factorii decisivi ai Viitorului spre care omenirea năzuiește în Intr-adevăr, dacă am accepta formula „gratuității artei, orice discuție despre artă și viitorul omenirii ar fi la fel de gratuit. Arta poate să reprezinte și reprezintă o autentică dimensiune umană numai în măsura în care, intr-un fel sau altul, este „utilă" omului, răspunde unor nevoi ale sensibilității și spiritualității sale, ființei lui reflexive și morale. Acestea ar fi și condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească arta și orice formă de manifestare a ei, pentru a putea deveni un factor de înrîurire (n-aș spune „decisiv” pentru că eu cred că factorii decisivi sînt alții, în primul rind cei economici) a viitorului, spre care omenirea năzuiește. Pentru a putea da însă un răspuns mai exact la întrebarea Dumnevoastră, nu e suficient VICTOR ISAC Oricare societăți, ca și oricare generații din cadrul societății le revine dubla obligație : a) către ele însele și b) către etapa și generația viitoare, in tot decursul istoriei, această dublă obligație s-a redus la un obiectiv unic : progresul, sub unul sau mai multe din aspectele sale : cultural, social și civilizatoric. In epoca contemporană am început să ne obișnuim cu expresia „pentru prima dată în istore", care se impune și nu poate surprinde nici de astă dată, trebuind să spunem : Pentru prima dată in istorie, societatea, mai precis generația noastră л [UNK]е de luptat nu numai pentru o nouă etapă de progres, ci în primul rînd pentru apărarea ființei umane și a existenței vieții sociale. Din documentele istorice ale partidului și țării noastre, în lupta pentru pacea și progresul umanității, din declarațiile multor conducători politici, din dezbaterile congreselor științifice și din unele lucrări ne-am familiarizat cu problemele și răspunderile ce revin tuale, etapei și generației acRevista noastră și-a propus o serie de convorbiri care vor constitui o confruntare a gîndirii contemporane cu Viitorul Omenirii, prin participarea unor personalități reprezentative ale vieții noastre culturale, în interesul unei cît mai profunde înțelegeri cu acestei confruntări, vom aminti coordonatele principale pe care se va desfășura. PRIMA COORDONATĂ privește fondul și reflectă finalitatea dezbaterilor, constînd din : examinarea și preconizarea celor mai corespunzătoare soluții la problemele viitorului Drept consecință Prolog la Convorbiri despre Viitorul Omenirii spre deosebire de obișnuitele preocupări de previziune și prospectivare a viitorului, fără a le exclude total, accentul va cădea de data aceasta pe căutarea soluțiilor la problemele deja relevate. A DOUA COORDONATA privește forma și reflectă stilul dezbaterilor ce va consta în : maximă concizie, precizie și claritate. In spiritul acestei coordonate, vom releva din operele celor solicitați construcții aforistice ale gîndirii lor, care în mod deosebit reprezintă o valoare, un aport sau o semnificație în soluționarea problemelor de viitor. în planul acestor două coordonate, ramurile principale ale culturii vor fi chemate sa se încadreze și să-și demonstreze toata valoarea și capacitatea de a răspunde în fața problemelor privind Vitorul Omenirii. Prin reprezentanți de prestigiu, filosofia, și arta vor fi chemate știința să-și verifice : valoarea tezaurului trecutului, valabilitatea actuală, ca de asemenea capacitatea și competența lor pentru viitor Ceea ce nu rezistă și nu se verifică în confruntarea cu Viitorul, ceea ce nu poate finaliza cu nimic precis și concret în interesul salvării Viitorul. Omenirii trebuie să părăsească scena vieții contemporane, retragîndu-se în arhiva istorică a faptelor împlinite și depășite. Din contră, ceea ce se va verifica constructiv și eficient perspectivei Viitorului va trebui relevat, susținut și cultivat cu întreg potențalul urmare, în interesul salvării speciei umane și a continuării liniei evolutive a progresului societății și civilizației. ORIZONT Cu acest număr al revistei noastre se inaugurează seria acestor convorbiri. (Continuare în pag. 7)