Orizont, 1976 (Anul 27, nr. 1-52)

1976-01-09 / nr. 1

Săptâminal politic-social și literar-artistic editat de Uniunea scriitorilor din R.S.R. și Comitetul județean pentru cultură și educație socialistă Timiș • Serie nouă • Anul XXVII # 9 ianuarie 1976 • Nr. 1 (411) 8 pagini 1 leu ȘTEFAN SZÉKELY Miinile lui Ștefan Székely sînt unul din puținele fenomene uimitoare pe care le-am putut cunoaște, deci trăi, în viața mea. Spun nu ochii, nu sensibilitatea, nu capacitatea de a surprinde esențialul fru­mos din această lume, ci miinile, pentru că miinile lui Ștefan Székely dau metalu­lui, materiei veșnice, o altă năzuință spre veșnicie. Sînt aceleași mîini, care bat, de foarte mulți ani, pe clapele linolupului, literele cărților și ziarelor noastre, întru aceeași sfîntă, aș spune nemuritoare prin rezultatele ei, dragoste pentru cultură și frumos. Ele fac materială privirea, sensibi­litatea, capacitatea lui Ștefan Székely, de a surprinde acel esențial frumos al lumii­ Așezindu-vă timp la lingă miinile artistu­lui, veți simți o luminoasă și plină de sensibilitate dimineață . .. TIMOTEI JURJICA­ N­­ I­lustrăm ace­st număr cu lucrări ale artistului ȘTEFAN SZÉKEIV Familia %o 2Jf. / |BIBLIOTEC.A „ Proletar! din toate țările uniți-vă I­S­I В I / Semnele anului Noul an, cu atmosfera căruia ne-am deprins deja fiin­ța, a debutat sub semnul bogăției și împlinirilor, deschi­­zind, prin arcada peste timp a noului cincinal, perspecti­vele dezvoltării noastre viitoare. Ne aflăm, deci, intr-un prim ianuarie, cu sentimentul proaspăt al începutului unei noi etape din viața tării, din viața noastră, a fiecăruia din­tre participanții la istoria prezentă. Imboldul dat, în prag de an, de secretarul general al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, prin mesajul adresat întregului po­por, primește, încă din primele zile ale lui '76, răspunsul întregii națiuni socialiste hotărîtă să-și împlinească meni­rea de a urca treptele civilizației spre prosperitate și bună­stare. Avînd în față un viitor ale cărui dimensiuni sînt cu­noscute, concretizate în detaliile creșterilor prevăzute în Programul partidului, urmărind cu precumpănire avîntul științei și tehnicii, echilibrarea ponderii industriale pe teri­toriul țării, modernizarea, în continuare, a agriculturii pe linia industrializării ei , avînd numite, deja, obiectivele ce vor trebui atinse pentru a crea cadrul etapelor viitoare ale ascensiunii țării, pasul în noul an a îmbrăcat aura săr­bătorească a sîrguinței spre accelerarea progresului eco­nomic și social al țării. Pentru noi, cincinalul pe care l-am început deschide, prin semnificațiile sale, o nouă epocă în istoria țării. Un cincinal al revoluției științei și tehnicii constituie un salt calitativ, posibil de realizat de-abia atunci cînd economia unei țări, industria sa, în principal, se află deja pe o inaltă treaptă de dezvoltare, capabilă să asigure înain­tarea echilibrată a tuturor ramurilor vieții economice. Un cincinal al revoluției științei și tehnicii constituie saltul spre profunzime, capabil să impulsioneze, sub aspectul său calitativ, ritmul întregii vieți economico-sociale. Ne aflăm în primele zile ale acestui cincinal, avînd chezare puterea economică a țării, ridicată în cîteva decenii dense, fermi­tatea întregului nostru popor hotărît să-și ridice țara spre treptele civilizației comuniste, avînd chezașă lecția concre­tă a unei economii planificate în perspectivă, care să asi­gure o dezvoltare egală, echilibrată a tuturor județelor țării, încrederea in propriile noastre împliniri viitoare, face parte din spiritul revoluționar al acestui timp socialist, în care, cele mai îndrăznețe aspirații de odinioară sînt dezi­deratele firești ale zilei de astăzi. Și, dacă milenarelor bu­ciume le­ avem astăzi corespondentul chemărilor peste țară la întrecere, luptei de atunci, spre neatîrnare, unire, drep­tate, pe care le păstrăm în noi ca sacre împliniri, ii co­respunde astăzi lupta spre desâvîrșire socială și umană, lupta spre răspundere față de înaltele deziderate ale țării, față de muncă. în dimineața noului an, glasul oamenilor lupta spre răspundere față de înaltele țeluri ale țării, către colectivele de muncă din cele mai importante sec­toare ale economiei, chemarea lor la întrecere indicind preponderența obiectivelor pe 1976, capabile să răspundă necesităților acestui prim an al cincinalului științei și teh­nicii, an hotărîtor în realizarea la timp și în cele mai bune condițiuni a obiectivelor acestei etape. Cultura materială a țării va cunoaște prin cincinalul in care am pășit, dimensiunea unui proces complex și am­plu care-și va găsi reflectarea, atît prin implicațiile sale în viața socială cit și direct, în creșterea calitativă a cul­turii spirituale, în modelarea nouă a omului pe coordo­natele umanismului revoluționar. PAUL EUGEN BANCIU Cu Dumitru Ghișe PROF. UNIV. DR., Vicepreședinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste „Arta pentru viitorul omeniri!“­ ­ Pe bună dreptate, așa cum Dv. sem­nalați : „S-a putut constata adeseori ca, în istoria gîndirii, nu întotdeauna lucruri­lor celor mai importante li s-a acordat și atenția cea mai mare". Recunoscînd a­­ceasta stare de lucruri ca o eroare a tre­cutului, concluzia nu poate fi alta decît ca : In planul activității culturale, se im­pune ca problemelor celor mai importante sa le consacram cele mai prețioase efor­turi. Date fiind preocupările Dv. de ordin general pe planul culturii. Vă rog, de în­ceput, să Vă pronunțați . In ce măsura apreciați că „Viitorul Omenirii" este as­tăzi una din cele mai actuale probleme și ce eficiența întrevedeți importanței teore­tice ce i-o acordam și dezbaterii practice pe care o întreprindem ?­­ Niciodată „viitorul'' n-a fost autonom fața de ceea ce l-a premers. Rădăcinile lui sînt actinc împlîntate în prezent, așa dupa cum cele ale prezentului pot fi regă­site în trecut. Nici nu există demarcații prea riguroase între ceea ce este și ceea ce va fi. Adolescentul de azi e tînarul de mîine și copilul de ieri. Cînd va deveni matur, raporturile acestea se vor schimba desigur. Relativitatea granițelor nu anu­lează însă existența unei continuități o­­biective. Tînarul de mîine nu poate fi în­țeles, mai mult, nu va fi, ca atare, fără ca să existe adolescentul de azi. De pe pozițiile științei, ale gîndirii filozofice ma­terialist dialectice și istorice, orice evolu­ție este determinata. Ziua de mîine e de­terminata de cea de azi, de cea de ieri și alaltăieri. Ex nihilo, nihil... iată de ce cred, mai mult, am certitudinea ca Viito­rul Omenirii" este o problemă de cea mai stringentă actualitate. Prin ceea ce face astăzi, omenirea își clădește propriul viitor. O atare problemă nu poate fi ni­mănui indiferenta. De aici decurge, logic, și caracterul de eficacitate și valoare prac­tica a oricărei preocupări actuale legate de perspectivă, așa­dar, de viitor ! Nu în­­tîmplător, în zilele noastre, problemele prognozei, în toate domeniile, sînt tot mai intens dezbătute. Importanța acestei ches­tiuni este și individuală dar și socială. A face, astăzi, o politică științifică, înseamnă a munci și a construi avînd mereu în față dimensiunea viitorului. Programul adoptat de Congresul al XI-lea al Partidului este, din acest punct de vedere, o expresie a modului în care se cristalizează, pe te­meiul trecutului și munca prezenta, dialec­tica devenirii noastre economice, sociale, politice și culturale într-un viitor apropiat. Aș spune ca nici nu e posibil să ai o con­știință clară a prezentului fără a te ra­porta, cu cu­ m­ai multă precizie, deopo­trivă, la trecut și viitor.­­ Antrenind arta în problema Viitorului Omenirii, se deschid două perspective de dezbatere : a) evoluția și b) utilitatea ar­tei în și pentru acest viitor. Intrucit rămî­­nem pe lingă cea de-a doua perspectivă, a utilității, se cuvine să ne amintim că, în antichitate, poetul filozof Lucrețiu vor­bea de „arte utile” ale căror mamă este nevoia, după, cum contemporan nouă, José Ortega Y. Gasset apreciază că „ori­ce artă este necesară”, intrucât „prin artă se exprimă ceea ce omenirea nu a putut în alt mod”. Accepțiunea opusă o repre­zintă Herder, scriitor și filozof al istoriei, care vorbește de „arte inutile”, cele fără nici o eficiență în educarea și emancipa­rea speciei umane, după cum în vremurile noastre sînt semnalate manifestări de artă decadentă sau chiar de antiartă. Fiindcă „nevoia” primordială, de care vorbea Lu­crețiu, in geneza artelor utile, o conside­răm de astă dată Viitorul Omenirii, Vă în­treb : Care sînt condițiile pe care consi­derați că trebuie să le îndeplinească arta sub care gen de manifestare a ei, astfel incit ea să fie utilă și mai mult decît uti­lă, să devină unul din factorii decisivi ai Viitorului spre care omenirea năzuiește î­n Intr-adevăr, dacă am accepta formu­la „gratuității­­ artei, orice discuție despre artă și viitorul omenirii ar fi la fel de gra­tuit. Arta poate să reprezinte și reprezin­tă o autentică dimensiune umană numai în măsura în care, intr-un fel sau altul, este „utilă" omului, răspunde unor nevoi ale sensibilității și spiritualității sale, fiin­ței lui reflexive și morale. Acestea ar fi și condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească arta și orice formă de ma­nifestare a ei, pentru a putea deveni un factor de înrîurire (n-aș spune „decisiv” pentru că eu cred că factorii decisivi sînt alții, în primul rind cei economici) a viito­rului, spre care omenirea năzuiește. Pentru a putea da însă un răspuns mai exact la întrebarea Dumnevoastră, nu e suficient VICTOR ISAC Oricare­ societăți, ca și ori­­care generații di­n cadrul so­cietății le revine dubla obli­gație : a) către ele însele și b) către etapa și generația viitoare, in tot decursul is­toriei, această dublă obliga­ție s-a redus la un obiectiv unic : progresul, sub unul sau mai multe din aspectele sa­le : cultural, social și civili­zatoric. In epoca contempo­rană am început să ne obiș­nuim cu expresia „pentru pri­ma dată în istor­e", care se impune și nu poate surprinde nici de astă dată, trebuind să spunem : Pentru prima dată in istorie, societatea­, mai precis generația noastră л [UNK]е de luptat nu numai pentru o nouă etapă de pro­­gres, ci în primul rînd pen­tru apărarea ființei umane și a existenței vieții sociale. Din documentele istorice ale partidului și țării noastre, în lupta pentru pacea și progre­sul umanității, din declara­țiile multor conducători poli­tici, din dezbaterile congrese­lor științifice și din unele lu­crări ne-am familiarizat cu problemele și răspunderile ce revin tuale, etapei și generației ac­Revista noastră și-a propus o serie de convorbiri care vor constitui o confrunta­re a gîndirii contemporane cu Viitorul Omenirii, prin partici­parea unor personalități repre­zentative ale vieții noastre culturale, în interesul unei cît mai profunde înțelegeri cu a­cestei confruntări, vom aminti coordonatele principale pe care se va desfășura. PRIMA COORDONATĂ pri­vește fondul și reflectă fina­litatea dezbaterilor, constînd din : examinarea și preconi­zarea celor mai corespunză­toare soluții la problemele viitorului Drept consecință Prolog la Convorbiri despre Viitorul Omenirii spre deosebire de obișnuitele preocupări de previziune și prospectivare a viitorului, fără a le exclude total, accentul va cădea de data aceasta pe căutarea soluțiilor la proble­mele deja relevate. A DOUA COORDONATA privește forma și reflectă sti­lul dezbaterilor ce va consta în : maximă concizie, precizie și claritate. In spiritul acestei coordonate, vom releva din o­­perele celor solicitați construc­ții aforistice ale gîndirii lor­, care în mod deosebit repre­zintă o valoare, un aport sau o semnificație în soluționarea problemelor de viitor. în planul­ acestor două­ co­­ordona­te, ramurile principale ale culturii vor fi chemate sa­ se încadreze și să-și demons­treze toata valoarea și capaci­tatea de a răspunde în fața problemelor privind V­itorul Omenirii. Prin reprezentanți de prestigiu, filosofi­a, și arta vor fi chemate știința să-și verifice : valoarea tezaurului trecutului, valabilitatea ac­tuală, ca de asemenea capa­citatea și competența lor pentru viitor­ Ceea ce nu rezistă și nu se verifică în confruntarea cu Vi­itorul, ceea ce nu poate fina­liza cu nimic precis și concret în interesul salvării Viitorul. Omenirii trebuie să părăseas­că scena vieții contemporane, retragîndu-se în arhiva istori­că a faptelor împlinite și de­pășite. Din contră, ceea ce se va verifica constructiv și efi­cient perspectivei Viitorului va trebui relevat, susținut și culti­vat cu­­ întreg potenț­alul ur­mare, în interesul salvării spe­ciei umane și a continuării liniei evolutive a progresului societății și civilizației. ORIZONT Cu acest număr al revistei noastre se inaugurează seria acestor convorbiri. (Continuare în pag. 7)

Next