Orizont, 1996 (Anul 8, nr. 1-12)
1996-11-26 / nr. 11
II & iiHioAea*ASTRA,,| ! «* sIAru « I :«»g—I—iI I г—■ [UNK]TI.|4ii|iIIWMI|| REVISTĂ A UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA • NR. 11 (1377) 26 NOIEMBRIE 1996 • SERIE NOUĂ, ANUL VII • 300 LEI Stupid People, Brilliant Nation Stupid people. Personajul cel mai flatat al ultimelor zile este electoratul român. Gazetele par hipnotizate și îi dedică, sub forma encomiei, mici schițe entuziaste de psihologie socială; politicienii care au învins în alegeri ne somează să luăm aminte la anonimitatea clar volantă a mulțimii. Se pregătesc soclurile unor statui magnifice, dar și rectificări lingvistice: nu vom mai spune stupid people, ci brilliant nation. Vremurile noi cer glosare noi. Deci stupid people a căzut în desuetudine. Sintagma trecuse, să ne reamintim, drept insolentă și nedreaptă; o dată cu ea, proprietarul intelectual, dl Brucan, a adăugat reputației sale problematice încă un element peiorativ. Dar astăzi, inactualitatea acestei alăturări infamante este atât de evidentă, încât, așa condamnată de istorie, putem să o deferim netulburați rigorilor semanticii. Tradusă la repezeală, emisia cinică a dlui Brucan a fost decodată pe drept cuvânt ca o insultă. Numai că, de vreme ce politica nu e și domeniul filologiei, asemenea erori sunt de înțeles. Ce știu filologii și nu au aflat politicienii, întâi, că traducerile (aproximative) nu fac o politică. Apoi, că adjectivul stupid nu e monosemantic, încă din latină, stupidul (care l-a dat pe stupidul dlui Brucan, dar și al celor care l-au pus la punct, vorba noului președinte) dezvoltă două sensuri: pe de-o parte, sensul infamant, a cărei definiție o las în seama lui Caragiale, iar pe de cealaltă, acela de "încremenit", "uimit" (vezi DLR, G. Guțu). în limba engleză, el reține ambele sensuri: stupid înseamnă și lipsă de inteligență, dar și stupoare, lentoare (Hornby Dictionary), "absența momentană a capacității de a absorbi impresii și idei noi" (The Merriam-Webster Dictionary...). Când nu desemnează imbecilitatea, stupid trimite întotdeauna, fie în latină, fie în engleză, la un repertoriu psihologic determinat de frică. "Anxietatea, teama, uneori de intensitate fobică", scrie Alina Mungiu în România după'89, "a fost o constantă psihologică a vieții românilor în perioada post-totalitară". Alți analiști ne previn că starea de prostrație caracterizează toate societățile abia ieșite din totalitarism, unde focalizarea petrecut, paseismul, deșteptarea amânată sunt spontane și firești. Stupid people mai este o sintagmă de referință, dar numai dacă luăm în considerare cel de-al doilea sens al adjectivului atentator: lentoarea persistă în cele aproape 30, sau 46, de procente ale forțelor antidemocratice, frica în cele 60 ale învingătorilor. Electoratul copil. Victoriile politice în România sunt și victoriile unor cuvinte. Ion Iliescu a triumfat în 1992 grație unui cuvânt - "liniște" - și a pierdut în 1996 din pricina altuia, care nu se mai află în vocabularul său: "schimbare". E inutil să deschidem dicționarele pentru a afla sensurile acestor cuvinte. Ele nu aparțin lexicografiei, ci psihologiei. Sunt cuvinte holograstice, cuvinte - lume, pe care le folosim înainte de a avea o gândire structurată. Laconismul lor e aparent: un singur cuvânt e aici vehiculul unui șir întreg de trăiri și enunțuri. "Schimbare" e un astfel de cuvânt, așa cum fusese "liniște", care închide în el frica, exasperarea și așteptările românilor. Incapacitatea electoratului român de a formula enunțuri cu privire la sine e la fel de pregnantă ca și abilitatea cu care și-a însușit aceste cuvinte. Limbajul său e deocamdată doar holograstic, iar miturile, simbolurile îl interesează mai mult decât mesajele logice (un CDR nemitizat ar fi fost astăzi doar un CDR în Opoziție). Electoratul nostru, adică milioanele care decid competiția politică, este un electorat copil. Maturitatea și raționalitatea nu îi aparțin lui, ci directorilor de campanie și imagine ai CDR. El are, să zicem, doar suflet. Să păstrăm statuile pentru mai târziu. Doru BRANEA Acest număr este sponsorizat de Fund for Central and East European Book Project și de Fundația Soros pentru o Societate Deschisă Ilustrațiile din interiorul revistei reproduc coperte ale cărților lui Andrei Codrescu Intre sudul Americii și centrul României