Pacea, 1930 (Anul 1, nr. 2-29)

1930-06-15 / nr. 2

2 PACEA înaintea candidatului nu-i­ nimic imposibil. Ce nu poate face un de­putat? S’a ales. Și dacă din întâm­plare mai dă pe la el un alegător și-i amintește de ce a promis, să născorește și-i spune pe un ton răstit, că doară pământul și banii nu sunt ai lui, ci a statului și... el nu poate face nimic. Acesta e încă tipul omului de omenie. Alții le fac și mai boacăne, că a făcut rugare, că i­ s’a promis, că trebue să mai aștepte câteva săptămâni, că se face desigur nu­mai vezi, merge cam greu! Omul a întrebat odată de două ori, ș’apoi din ce în ce mai rar până lucrurile rămân baltă. _ Legislatura a trecut. Un alt par­tid și un nou candidat repetează aceleași promisiuni însă mai apă­sat și nu uită să adauge,­ noi nu promitem, facem! Poporul face o școală politică. Insă, câte desiluz­ii a îndurat, până a aflat adevărul, că domnul deputat nu-i pus ca să risipescă, ci din contră, să grijea­­scă de averea statului, care-i și-a noastră a tuturor! înțelegând țăranul nostru toate acestea, desigur își va zice! îna­poi iă plug! Că, până să mă ajute satul, trebue să mă ajut eu, singur! Un meseriaș abrudean Un meseriaș din Abrud pune pe o scrisoare de patru pagini, toată patima și scârba sa, față de felul cum a fost impus cu darea pe anul curent. Un delegat străin de județ și necunoscător a împrejurărilor în care se sbat — cu deosebire — meseriașii din Munții­ Apuseni, i’a împus în așa fel, că imposibilitate de a plăti, sunt în Aceștia trăesc în mijlocul unei poporațiuni destul de năpăstuite. Fac un ade­vărat sacrificiu. In cele mai multe cazuri muncesc pe credit și își în­­cassează banii cu mari întârzieri și cu judecătoria. Au datorii pe la bănci și nu se i­au în considerare. Se poate? Nți vine să nu crezi, că ci­neva să fie așa de turc! Scopul impozitelor este, susține­rea în comun a gospodăriei țării. Un lucru foarte elementar se cere: să se țină seamă de puterea de plată a cetățeanului. Credem că nu-i nici un om „cinstit“ care să se substragă de la declararea venituri­lor sale. Ai pune cuiva venituri în­chipuite, înseamnă a-1 ruina. Și nu acesta este scopul delegatului fis­cal ! Și nici nu ne vine a crede, că s’a făcut aceasta intenționat. Altă cauză trebue să fie. Se întâmplă de multe ori că unii sau alții fac politică contrară regi­mului și de aci apoi rezultă anu­mite răzbunări. Asta însă nu-i cu cale­ oricine poate avea convinge­rile lui. In mânuirea lor însă tre­buie să fi cu­minte. Să nu iasă în stradă să strige, să-și facă râs de cei cu alte ținute politice. Bată de ce spunem: să-și vadă toată lumea de lucru și să se lase de politică. Iar din cinstit meseriaș contribuabil din Abrud, care ai fost impus cu 400o/o mai­ mult decăt în 1929, dar pe­ care comisia de apel ți­ le-a scăzut cu 200 °/C, ești în drept să te adresezi tribunalului în ter­men. Și dacă poți produce dovezi, fii sigur că:, „n’a perit dreptatea nici în țara românească“! -Văd că ești supărat pe foaea noastră, pentru faptul că poartă numele „Pacea“- Să nu fii. Dacă urma­i calea păcii, fii sigur că și buclucul de care­ ai dat, îl puteai încunjura. Mai scrie-ne. Pentru primăria orașului Alba-Iulia Am spus și ne ținem de cuvânt. Vom semnala tot ce aflăm în de­trimentul orașului. Bată despre ce e vorba: 1. Canalul de scurgere, ce vine din cetate, în apropiere de gara mică, e* astupat. Și astfel toată mur­dăria s’a vărsat în șanțul cetății. Seara, îndeosebi după apusul soa­relui, se ridică o duhoare insupor­tabilă, periclitând sănătatea acestui cartier. Ne mirăm cum de d. pri­mar, care încă locuește în apro­piere, nu i’a măsurile impuse de gravitatea faptului! Orașul n’are servici sanitar? Se poate ca ser­viciul sanitar să tolereze așa ceva? 2. Tot în acest cartier, în spe­cial, pe lângă calea ferată, au cres­cut bătăriile, încât îți face impresia că ești într’un cartier pustiu. Atâta s’ar putea face: ori primăria, ori locatarii din apropiere, să le co­sească. Altcum cartierul e expus să fie invadat de sămânța ce-o va purta vântul după coacerea spinilor. 3. Alt neajuns. De-o vreme în­coace, aproape în fiecare zi poți vedea bicicliști umblând cu viteză pe trotoare! Au fost destule ca­zuri că publicul a trebuit să se fe­rească de pe trotoar, ca să nu fie primejduiți. Nu sunt rare cazurile, când umblă și cu mașina de tăiat lemne pe trotoare. Despre roabe nu mai zic nimic. Semnalând aces­tea, așezptăm să se ia măsuri. Marti, pe piața Alba-Iulia s’au vândut: Slănină de topit 70 —72 „ Untură topită 80 „ Slănină afumată 100 „ Grâul cu 90 — 95 Lei fer dela Porumbul „ 35—40 „ „ Ovășul „ 30-32 „ Cartofii „ 16—20 „ Brânza „ 40—42 „ kg. Carnea de vită 32—36 „ , , 40 , 44-50 „ w *7 V \ . V- '“■* ■ fc' De-ale izvânătorilor Fiind­că se potrivește și la noi, dau noi, după „Universul“ — fără comentar — un reasumat dintr’o conferință ținută în adunarea înv. din plasa Cehul-Silvaniei. D. Teodor Jugaru a vorbit des­pre „Cauzele unui rezultat nefa­vorabil în școală, să ne căutăm mai întâi în noi înșine“. A fost o con­ferință dinte cele mai folositoare, mai ales pentru cei întineri. După ce a arătat cari sunt acesta cauze în școală, d-sa a vorbit și despre cele din afară. Sunt mulți învățători, zice d-sa, cari în unele împrejurări sunt și pți a recurge la ajutorul sătenilor, îm­­prumutând bani de la ei și aceasta este cauza că țăranul nu dă stimă acelui care îl luminează și-l con­sideră de multe ori mai prejos de­cât el. Când se va curma acest fapt, dăscălimea va trăi o viață noua, împreună cu ea și țara. Aflu, că înv. județului nu e mul­țumită cu felul cum se face achi­tarea salariilor. Revizorul sau subrevizorul tre­bue să i-a straița cu banii și să plece pe sate ca să plătească le­furile. Ni se scrie, că să mai întâmplă și greșeli. In adevăr, unii înv. au rămas fără salar pe luna Mai a. c. Se atrage atențiunea revizoratu­­lui școlar asupra acestui lucru. Oare nu s’ar putea, să se tri­mită lefurile la percepție și de acolo să le ridice înv.­ Rog pe dnii înv. să scrie ce mo­dalitate cred mai nimerită, depse aspre pentru înjurători. Dacă respectivul a fost amendat cu 200, live să vedem în m­ai țin cataramele să mai înjure și de altă­dată?! 200 lire fac în banii noștri 1800 lei. Constatăm că în alte țări pedep­sele sunt cu mult mai mari și mai grele ca la noi. La noi mai vin amnistiile și se mai iartă. In, Italia însă nu. Mussolini s’a propus să facă or­dine în țară, și-a făcut. El n’a cru­țat pe nime, nici pe sine însuși. Oameni de aceștia se nasc nu­mai unul într’o sută de anii. Ce bine ar fi să avem și noi un Mussolini! Cai povești! Citesc în „Universul­ 1: italienii nu mai au voie să înjure. Trei locuitori din orașul Pistoia, cari au contoveoit la legea împo­triva înjurăturilor, au fost codam­­­­nați fiecare la câte 200 lire amendă. Comentând acest caz, ziarul „Os­­servatore Romano“ face următoa­rele reflexiunii. Dacă se va pro­ceda și pe viitor astfel și se vor aplica aceleași amenzi pentru orice înjurătură, vom dispune în curând de mijloace necesare, ca să plă­tim datoriile interne și externe, am putea desființa toate impozitele și ne-ar mai rămâne încă destule mij­loace, ca să venim în ajutorul șo­merilor și să le dăm ocupații. Am reprodus aceasta știre, ca s’o afle și cetitorii noștrii. La noi se știe, că numai pocăiți nu înjură. Italienii sunt catolici, dar obici­nuiți și ei cu înjurăturile. Oficialitatea lor, condusă­­ de ma­rele bărbat de stat Mussolini, s’a hotărât să pună stavilă înjurăturilor. Și-a pus. A făcut o lege care prevede pe- 'N­­rt, ** *vî**wv V Duminecă 15 Iunie 1930 " —.. ..........— Jîperit durerea! O țară văduvită, Un popor îndurerat, Cu inima cernită Mereu Te-așteptat Să vii, Tu, prinț pribeag. Și plângea poporul Și’n cămp și seara’n prag. N­ năpădise dorul! Se vedea așa orfan Și nu putea ’nțelege, Cine-a fost așa dușman Feciorului de rege?! In țară să nu vie, Să-l țină fără teamă. Când toată lumea știe, Că tată­l său îl chiamăl? S’a stins bătrânul rege, Așa, în piept cu dorul, Că nu mai poate drege, Spre ași vedea feciorul. Dar ce n’a dres un rege, Ori­cât ar fi de rău, De sine se nțelege, A dres bunul Dumnezeu! Sus inima, române! Nimic nu te mai doare. Astăzi și pentru tine E zi de sărbătoare!­­ Imbracă-te mireasă, Tu, țara mea iubită, Ți-e mirele acasă Și nu mai fi mâhnită . T. Trifa Croitoria M. RADU Alba-Iulia Str. Reg. 5 Vânători 16. (Lângă Pompierii Orașului.) De vânzare. Camionetă ușoară tip „Ford“, vechi în bună stare. Do­ritorii se pot adresa.­ prof. maj. Creivean C. R. Alba-Iulia.

Next