Patria, iulie 1920 (Anul 2, nr. 141-164)
1920-07-15 / nr. 150
Joi 1S fölle 1920 DIRECTOR tim A GARBICEANlJ OlXUatU Sl ADllOTSTIUTU CLUJ, Str. REGINA MARIA 12 ANUNȚURI DUPĂ TART* PRIMEȘTE ADMINISTri. 0 sfl iGHtNŢIE DE PUIITATE )•: Numirul 2 Col ossie ORGAN AL PARTIDULUI NAȚIONAL ROMAN AnOB 0, Ndmârul 150 PRIM-REDACTOR) EADU DRAGNEI ABONAMENTUL PE UN AN 240 LEI - 480 COR PE Vi an; 120 LEI-240 COR PS V, AN 60 LEI-120 COR TELEFONBRASSk !£. noiansti Sei desfiinţează parlamentul? Modificările cu se introduc în regularul p,al Camerei Deputaţilor, pot fi considerate ca desfiinţarea parlamentului, căci nimeni nu mai poate concepe un parlament, în care deputaţii să nu mai aibe dreptul... a parlamenta, adecă a vorbi. Modificările pe care vrea să le introducă majoritatea averoseană, nu sunt numai o regulă a felului cum urmează desbaterile, o regulă a regulamentului interior, care se privească numai pe deputaţii majorităţei sau ai minorităţei; modificările acestea privesc direct poporul politic de la noi, pe acei alegători cari creează parlamentele din diferite sesiuni. Căci, după nouile schimbări din regulamentul Camerei, nu este vorba de partea tehnică a lucrărilor din parlament, ci de libertatea cuvântului, care privește întreagaură. După noul regulament al Camerei se pune In vedere deputaţilor că în unele chestiuni nu pot vorbi mai mult de 30 de minute, că deputatul pe care mujorbatea II va găsi vinovat, la consultul preşedintelui, va fi expulsat din parlament pe timp de 30 de zile şi că pentru interpelări se dă numai o şedinţă pe săptti mână. In felul acesta se atentează la unul din drepturile câştigate de poporul român cu atâtea jertfe, la dreptul de a-ţi exprima liber şi fără frica de a fi urmărit, părerea ta într’o chestiune care priveşte interesele ţării. Şi cu atât mai revoltătoare este fapta majorităţei parlamentare, cu cât atentatul la libertatea cuvântului, este făcut în al doilea parlament al unei ţări desrobite. In adevăr, din parlamentul actual şi din parlamentele viitoare, ca şi din parlamentul trecut, au făcut parte deputaţii Transilvaniei, Basarabiei şi Bucovinei, care pentru prima oară, acum aveau să se bucure de libertatea cuvântului. Transilvănenii de o mie de ani n’au ştiut ce este libertatea, iar în ceeace priveşte libertatea cuvântului, ei ştiu că dela Drepturile Omului şi până la desrobire, n’au avut libertatea a-şi exprima viul grai nici în scris şi nici in palament. Basarabenii au trăit departe de orice drepturi naţionale şi de orice libertăţi omeneşti. Şi acum, când din puterea lui Dumnezeu şi vitejia oastei româneşti şi-au putut câştiga libertatea naţională , să fie opriţi de a-şi exprima uber părerile în parlament şi să fie ameninţaţi cu atrocismul parlamentar ? îşi dă seama guvernul Averescu ce demoralizare naţională aruncă în nouele provincii, prin atentatul acesta la libertatea cuvântului? Dar însăşi vechiul regat este în aceeaşi situaţie ca şi nouele provincii. Şi în vechiiul regat, lupta pentru libertăţ’, este foarte recentă: de-abea de 60—70 de ani a’au putut cuceri şi acolo libertăţile cari în alte ţări de mult devenise un obicei al pământului. Ţinând insă seama de falsificarea conştiinţei cetăţeneşti, făcută de toate guvernele dela Cuza Vodă încoace, putem spune că de abea acum începe şi vechiul regat să se bucure de aceste libertăţi, când a reuşit, ca sub guvernul Vaida, să-şi formeze un parlament ales liber şi fără teroare. La această reînviere a liberalismului şi constituţionalismului, aşa înţelege guvernul şi majoritatea Averescu, să răspundă, prin suprimarea libertăţilor? Dar odată alunecat, pe panta aceasta a anticonstituţionalismului, a suprimării libertăţilor, — pe cari nouele provincii au avut să le îndure până mai dăunâzi şi pe cari vechiul regat le-a înmormântat sub Cuza- Vodă, guvernul poate să treacă şi la alte atentate. Mâine va suprima libertatea presei, libertatea culturilor, dreptul de a petiţiona sau alte drepturi, cari stau strâns legate de dreptul cuvântului, încât, dacă suprimi pe unul, atentezi şi la celelalte. De aceea spunem, tentativa din Cameră, nu priveşte numai partea tehnică a lucrărilor parlamentare, priveşte unul din drepturile noastre sacre şi inviolabile. Majoritatea avereşeană nu poate introduce o astfel de modificare, înainte de a consulta poporul. Să meargă deputaţii şi să spună alegătorilor, că ei îi aleg pentruca în Cameră să nu aibe dreptul la cuvânt și dacă poporul le va da consimțământul, atunci să modifice. Dar până ce poporul nu va fi consultat, modificările nu se pot introduce. Majorităţile fac obstrucţie De pe banca ministerială, din rândurile majorităţilor, din coloanele presei guvernamentale s-a ridicat mereu acasa, opoziţia face obstrucţie, ea opreşte lucrările parlamentului. Modificarea regulamentului camerei au legitimat o cu aceeaşi acuză. Dar iată că cei care împiedecă lucrările parlamentului sunt tocmai deputaţii averescani: de câte ori nu le place vreo vorbire ţinută de membrii opoziţiei, deputaţii guvernamentali părăsesc sala de şedinţe, aşa încât Camera ne mai fiind în număr, şedinţele trebuiesc suspendate. Aşa s a întâmplat în decursul admirabilei cuvântări la mesagul dlui I. Pelivan, marele român basarabean, majorităţile au evacuat sala de şedinţe, deşi ar fi putut învăţa foarte mult din adevărurile spuse de patriotul basarabean. Chestorii au trebuit să constata că nu-s prezenţi decât 84 deputaţi... Se vede că agrescanii au părăsit până la unul săli de şedinţe. I Separatism... Dl I Pelivan a spus în discursul său la mesagiu că Basarabia s-a unit cu Patria-mamă pe lângă anumite condiţii: reforma agrară, votul universal, menţinerea sistemului administrativ local. După cum poate vedea oricine, erau condiţii nu împotriva unirii, nici împotriva ţării mamei, ci condiţii împotriva stărilor din vechiul regat, condiţii care nizuiau pe deo parte să impună în legiferarea ţării principiile democratice şi naţionale,„ iar pe de altă parte să schimbe radical tocmai stările din vechiul regat. Toţi farsorii noştri politici vor striga: iată-l pe dl Pelivan separatist, autonomist! Căci şi la noi se strigă aşa de câteori, de pildă, ne exprimăm convingerea că unificarea administrativă nu se poate face ca furca, şi mai ales că nu se poate face prin simpla introducere a sistemului administrativ din vechiul regat și la noi. Toate cele trei provincii noui pretind să se păstreze în sistemul administrativ pentru întregul nostru stat tot ce e bun și mai întrevederea lui Millerand cu cancelarul german Berlin. — Ziarele anunţă din Spaa că ori înainte de amiazi Millerand a comunicat cancelarului german, că doreşte să vorbească cu ministrul externelor Simons. Rezultatul convorbire! nu se cunoaşte. o nouă istorie a ii. Mai multe ştiri aşteptam despre „scriitorii aromâni înfluenţaţi de cei din Transilvania* (p. 75—78). Acestea ştiri astăzi sunt. Legăturile scriitorilor din Moscopole cu cei din Buda, ca şi cu Aromâni, negustori din Mişcolţ, etc. se pot stabli pe baza cercetărilor mai nouă (Alexiei, în Convorbiri literare, XXXVII P. Papahegi, Scriitorii aromâni din secolul al XVIII-la (Cavalioti, Ucuta, Daniil), Bucureşti, 1909 ( 19 şi urm) La cartea lui Daniil, învăţătura introducătoare (vocabular în 4 limb ) e cunoscut anul şi locul ediţiei întâiu, 1770 în Mosoopole — reprodusă de Martin Leake, iar ediţia a doua nu-i din 1812, ci 1802 Veneţia, reprodusă de Miklosich (cf. Jahresbericht der Literatur, Viena, 1829 vol. XLVI p. 65.) Mihail Boiagi, care până la sfârşitul an. 1818 e amintit ca dascăl al şcoalei greceşti din Viena cu leafă anuală de 1200 florini (Iorga, Contribuţii la ist. literaturii române, III. Scriitorii greci în An. Ac. Pom. XXIX, (1906) secţia literari, p. 2,31), a tipărit în afară de Gramatica sa aromână Mişcarea ştiinţifică a literaturii romii ş0 de ŞTEFAN METEŞ din 1813 şi „alte scrieri, dintre care traducerea câtorva Evanghelii“, care se întrebuinţau în bisericile din Macedonia (vezi spusele lui Bolintineanu ?it) prefaţa p. 10 din ediţia a 11 a a Gramaticei, lui Boiagi, Bucureşti, 1865; ?i Weiland, Anuarul institutului român din Leipzig, (vol. iii . 2 nota 1, (şi prefaţa lui Papahagi de la ediţia a 111, a Gramaticei lui Boiagi, Bucureşti, 1915). D. Ţichiudeal a stat în Arad ca profesor până în toamna anului 1815 şi a fost înmormântat în Escicherecul mic la 22 ianuarie 1818 (cf. Sădean, Apostolatul primilor profesori, Arad, 1912 p. 9—10. Botici şi Sădean, Institutul pedagogic gr. ort rom. din Arad, Arad 1912 p. 44 şi urm. tot aici dă păr. R. Ciorogariu o nouă ediţie a Arătării din 1813 a lui Tichimdeal pp. 156-192). Moartea lui Ienăchiţa Văcărescu (p. 91) se poate fi ca mai precis între 13 Sept. 1797 şi 16 Dec. 1798 (Iorga, Istoria lit. române in sec. al XVIII-lea II, București, 1901 p. 142). Văcărescu în Istoria otomaniceascâ povestește faptele până la 1794, când a scris opera, nu până la 1791 (p.98). Poezia populară, cercetată ca izvor istoria de Constantin Conta-Garius Stolnicul (operile lui dl Iorga, Bucureşti, 1901 p. 65) şi condamnată de Petru Maior (Bogdan Duică, Petru Maior, Cernăuţi, 1893 p. 19) — a infiuinţat întrucâtva şi pe Vicarescu în poeziile sale, mai ales după ce poezia populară a trecut — zice dl Densuşianu p. 945 — prin prefacerile curauio ale lăutarilor, cari nu au putut da aripi poetului se sboare spre înălţimi şi să se menţină într’o atmosferă înaltă şi curată şi fiindcă talentul poetic nu-l ajuta. Ciorga a publicat nişte versuri necunoscute de ale lui Ierorahiţa Văcărescu rotite de el, cu ocaziunea când soţa lui a născut, şi a fost ciuma în 14 Septemvrie 1794. Două „Molitfe“ către Fecioara Maria, iar după izbânda cererii dureroase e mulţumită. „De-o imite însemnătate toate fie , cea de mijloc (către Fecioara) e una din cele mai frumoase bucăţi din vechea noastră poesie, remarcabilă prin luiditatea stilului, ca şi prin noutatea de ritm“, zice dl Iorga în Versuri nouă ale lui Ienachiţă Văcărescu în An. Ac. Rom. sect ist. XXXVI (1912 -13) pp. 165-173. Dl Al. T. Dumitrescu Intr’un studiu (în An. Ac Rom. secţia literară XXXVII (1914) atribuie lui Ienache Văcărescu „Trâmbiţa românească*, manifest public, patriotic şi revoluţionar, compus în versuri şi tipărit în 1769. Cine:Cunoaşte pe Văcărescu repede poate descoperi că acest manifest revoluţionar din acel timp asupra Ţiga" nu-i opera lui, ci a altui contemporan ne-tniadei. (Vezi în această privinţă cercetarea cunoscut (vezi Revista istorică,1 Bucureşti, * judicioasă a dlui Gh. Bogdan-Duică în 1915 p. 152—3). Convorbiri Literare, 1901, (p. 438 şi urm.) E interesantă pentru psihologia, Văcăreştilor, cari aveau o ideie poate exagerată despre valoarea lor literară chiar, scrisoarea din 31 Oct. 1815 a lui Nicolae Văcărescu către nepotul său Iancu poetul, căruia trimiţându-i dedicaţia către episcopul Filaret al Râmnicului din gramatica lui Ienăchiţi Văcărescu, scrie aşa: „I! trămiţu ca să-l vezi, îl trimiţu ca să te invitazu şi să te aţăţu, te trimitu ca să te aprinzu, să te fac să fi foc viu, mai mult decât eşti, şi apoi tot ce am păţitu şi eu, ca să te fac să-ţi aduci de toată puterea şi virtutea duhului şi a inimii şi a cugetului pe porţi, ce au fost părinţii noştri, tatăl tău şi moşutău, şi să plângi cu inimă înfrântă şi cu duh slobod, dar au spus, dân întâmplări, a purta jug. Ah ! dorite mult şi scump iub te sânge al meu, ah! ramură a trunchiului celui obicinuitu în slavă şi laudă...“ (publ. în Revista Istorică, Bucureşti, V (1919) p. 1956). Ioan Budai Deleanu s’a născut în 1767, nu pe la 1767 (p. 106) şi a murit în 29 Martie 1847 (vezi Organul Luminării, Blaj, 1847, nr. 14) şi nu în orice caz înainte de 1837 (p. 106). Dl Densuşianu studiază pe larg poema „Ţiganiada“ (pp. 107—120), fără să ne arete influenţa ce a avut-o, — şi care se observă în această poemă — din spiritul liberal iolefin, şi chiar Observaţiunile scurte asupra Bucovinei* din 1803 ale lui Budai Deleanu se publică pentru întâia dată in originalul german de I. Nistor în Românii şi Rutenii din Bucovina, Bucureşti, 1915, ediţia Ac. Române, (pp. 168—200); traducerea românească a acestor observaţii o dăduse de Bogdan Duică în „Gazeta Bucovinei“, IV, Cernăuţi, 1894, nr. 8 şi urm. Vasile Aaron a publicat în Sibiu 1806 Versuri veselitoare, la ziua numelui Excelenţiei saie Domnului Domn Ioana Bobb vlădicul Făgăraşului. Poezia la p. 3—16 începe aşa: Lucru mare minunat In vis mie arătat Asta noapte cum durmeam A fi răpit mă vedeam Câtră culmea Pindului Pe zidul Parnasului Ședeam pe piatră cumplită In patru cornuri cioplită. (cf. Veress, Erdély és magyarországi régi oláh könyvek és nyomtatványok (1544— 1808), Cluj, 1910 pp. 94—95). Anul cel mănos al lui Aaron a apărut în Sibiu la 1820, nu 1830 (p. 123). Ioan Barac Popovici în 1801 a fost învăţător în Avrig, trecând apoi la Braşov unde lua de soţia pe fata fostului director Radu Tempea (vezi Transilvania Sibiu, 1893 nr.84) Un manifest către populaţia dela hotarele României-mari Tu eşti acoperişul casei noastre- In tine bate grindina, ploaia, fulgerul. — Dacă acoperişul casei s'ar strica se şti că atunci este în primejdie şi temelia ei. Români dela hotarele ţării noastre, fiţi tari ! Săgeţile vrăşmaşe se întind asupra voastră de dincolo de graniţă ca să vă străpungă. — Luaţi aminte. Populaţie dela hotarele ţârei noastre, fii trează! Toate uneltirile vrăşmaşe şi pătimaşe se urzesc şi zi şi noapte în preajma ta. Pofta deavolească n'ara hodină. Urechile tale aud vorbe măgulitoare. Alungă din auzul urechilor tale toate lirguşire. Alungă neadevărul care cauta să-şi facă cuib în inima ta. Nu crede măguleților ce vin din afară. Crede numai adevărul care vine dela sufletul mamei tale, dela sufletul ţârei tale; pe acesta să-l tăinueşti în inima ta. Fii zid neînvins, ca zidul cetăţilor vechi. Peste aceste ziduri să nu treacă pofta vrăşmaşilor noştri. îngroapă în dispreţul tău toate minciunile. Nu le da drumul să ajungă până la noi. Ingroapă-le la hotarul ţârei noastre-Populaţie dela hotărî Tu de două ori eşti slujitor la altarul ţârei: întâi — prin munca fără râvnă pentru mărirea cinstei Grevele şi situaţia funcţionarilor în Transilvania — Cine provoacă grevele? — Pentru propagandă electorală 69 milioane. Iar pentru funcţionari mizerie! — Poporul n’are drept la existenţă ? — Partidul poporului pe ducă dela cârmă — Am anunţat nenumăratele greve provocate de actualul guvern, care vrea să se menţină la putere cu orice preţ, deşi e incapabil de a ne guverna ţara. La căile ferate au fost nenumărate nemulţumiri, din cauza, că nu s’au luat măsuri pentru a satisface pe ceferiştii, cari neavând alt mijloc pentru a şi asigura solvirea competinţelor, au recurs la greve. Numai după aceste le-au fost recunoscute justele pretenţiuni, platindu-li-se leafa regulat. Cea mai mare parte a funcţionarilor se plânse mereu, că nu şi-a primit leafa de câte două luni. Au o leafă mizerabilăşi nici asta nu li se plăteşte regulat. Diurniştii subordonaţi Casei Centrale Y* suuoruonap casei ventrate desăvârşit în sistemele totale, nu pen-\— de pildă — au 6-700 cor. lunar. Cine tracă s'ar urmări intenţii separatiste, ci din binecuvântatul motiv că aceasta ar fi spre binele ţării întregi. Dar farsorii politici de câte ori spunem că nu ne putem împăca cu sistemele din vechiul regat, ţipă: autonmiştilor, separatiştilor! Nu voiţi unirea desăvârşită cu Patria-mamă! Oare până când vor mai zăpăci lumea noastră neştiutoare aceşti farsori, aceşti politiciani de operetă? îşi poate închipui, că din această leafă poate trăi cineva la oraş ? Au cerut să lise mărească leafa, pentru că nu pot exista altfel. N’au primit nici răspuns. Asemenea au cerut să li se plătească celor atentaţi leafa în lei, după cum le-a fost acordată de C D, în luna Main. N’au fost luaţi în considerare. Prin urmare au fost siliţi să recurgă la grevă. Ca să schiţăm neumanitatea unora de sub guvernul actual, e de ajuns să amintim, că un diurnist, când s’a provocat greva, s’a îmbolnăvit grav. Avea o febră grozavă şi a cerut consultare medicală. Cererea i-a fost respinsă cu un răspuns nedemn de om uman. Deci, după cum vedem, grevele sunt provocate de actualul guvern, prin faptul, că nu recunoaşte drepturile juste ale amploiaţilor statului, cari sunt nevoiţi să se asigure singuri. Asemenea e şi chestia muncitorilor. Şi ei au fost siliţi să-şi asigure singuri drepturile de existenţă, pentrucă au văzut, că numai aşa vor putea trăi. Insă, dacă guvernul s’ar fi interesat de ei, altfel ar sta chestia, şi nu ne-ar fi ţara în încurcături. Dacă funcţionarilor statului le-ar fi dat posibilitatea de a trăi conform cerinţelor civilizaţiei şi s’ar fi îngrijit de ei să li se plătească leafa regulat — nu la două luni — azi n’ar fi siliţi aceşti conştiincioşi funcţionari să-şi părăsească posturile avute, ca să-şi caute altele pentru a putea trăi. Guvernul actual a cheltuit 69 milioane pentru propaganda partidului „poporului* — după cum a arătat în Cameră di Iorga. Insă nu s’a îngrijit de funcţionarii, cari de două luni îşi aşteptau leafa — îrsadar. Ba când „indrăsneau* să şi-o ceară, erau acuzaţi de nepatriotista, spunându li-s«, că nu are ţara bani. S3 aştepte — era răspunsul guvernului „ordinea* Iar bieţii funcţionari aşteptau, aşteptau şi iar aşteptau ! Ia acest interval, dl Iorga a demascat partidul „poporului“, argumentând, că acesta a cheltuit pentru propaganda şi înflorirea patriei; a doua oră — prin electorală 69 milioime — în interes perse vecinica veghere şi prin zugrumarea unei ral de partid ! Şi atunci a început funcţiotirilor netrebnice, tulburătoare de vieaţă inSrîmna os filet nH n«no f AQ rin tirilor netrebnice, tulburătoare de vieaţă nărimea să se trezească, că acesta 69 'de pacinică, emilio,vne au fost leafa lor care o aşteptau Fii mândră, strajă neadormită, a în zadar neamului nostru !ă acuze pe conştienţii funcţionari de nepatriotism ? Poporul n’are drept la existenţă, numai guvernul „poporului“, care a pus mâna pe cârma ţării cu forţa, cu votul impus de a scoate învingători pe membrii partidului „poporului“ ? Guverna se poate numai cu încredinţarea primită de la popor, iar nu cu dispreţul ce-l manifestă acesta faţă de actualul guvern! Nemulţumirile generale documentează destul de just, că actualul guvern nu e chemat să guverneze o ţară, care vrea să se consolideze şi nu să se încurce ! Nenumeroasele încurcături destul de simţitor argumentează, că actualul guvern nu e capabil de a guverna, însă acest guvern, deşi se clatină din rădăcini, vrea să se menţină la putere, în numele ordinar, pe care a încurcat-o. — (vlm) din Deci cum îndrăsneşte guvernul său în prezent. Se incurajază specula cu coroanele Aşa se plânge „Viitorul“ liberal. Şi spune, că chiar statul încurajază specula aceasta prin faptul că se admite coroana pe cursul de 50 bani, „sub forma de subscriere la împrumutul intern“, deşi, scris „Viitorul“, se ştie, că pe piaţă coroana se cumpără cu cel mult 30 bani. Noi declarăm, că n’avem nici o cunoştinţă despre posibilitatea de a iscăli şi noi la împrumutul intern luând două coroane la un leu. Guvernul n’a adus la cunoştinţa publicului deţinător de coroane, că poate iscăli, şi dacă totuşi se admite roana pe 50 bani, credem şi noi, că e o speculă, dar într’un singur înţeles: că numai unele persoane pot iscăli. Noi nu putem admite însă părerea, că specula s’ar cuprinde chiar în schimbul coroanei cu 2:1. Specula cu leii, da. Aceasta a fost admisă de guvernele, care n- au retras coroanele, deşi ne apropiem de împlinirea alor doi ani de la unire. Plătind leul şi cu 4 cor., desigur noi am fost speculaţi de deţinătorii de lei. Dar despre specula cu leii, „ Viitorul” nu suflă un singur cuvânt. Şi înţelegem foarte bine! Rezultatul plebiscitului din Prusia occidentală Berlin. — „Wolff Bureau" anunţă că plebiscitul în Prusia occidentală a dat următorul rezultat: 91634, adecă 92 la sută voturi germane şi 7682 adecă 8 la sută voturi poloneze. Rezultatul din 29 localităţi mai mici nu se cunoaşte, până în prezent. In Prusia orientale germanii au întrunit 352665 voturi, adecă 98 la sută, iar polonii 7408, adecă 2 la sute. Rezultatul 63 cercuri nu se cunoaște până