Patria, iulie 1920 (Anul 2, nr. 141-164)

1920-07-15 / nr. 150

Joi 1S fölle 1920 DIRECTOR t­im A GARBICEANlJ OlXUatU Sl ADllOTSTIUTU CLUJ, Str. REGINA MARIA 12 ANUNȚURI DUPĂ TART* PRIMEȘTE ADMINISTri. 0 sfl iGHtNŢI­E DE PUI­­­­ITATE )•: Numirul 2 Col ossie ORGAN AL PARTIDULUI NAȚIONAL ROMAN AnOB 0, Ndmârul 150 PRIM-RED­ACTOR) EADU DRAGNEI ABONAMENTUL­­ PE UN AN 240 LEI - 480 COR PE Vi an; 120 LEI-240 COR PS V, AN 60 LEI-120 COR TELEFON­­BRASSk !£. noia­nsti Sei desfiinţează parlamentul? Modificările cu se introduc în regu­larul p,al Camerei Deputaţilor, pot fi con­siderate ca desfiinţarea parlamentului, căci nimeni nu mai poate concepe un parla­ment, în care deputaţii să nu mai aibe dreptul... a parlamenta, adecă a vorbi. Modificările pe care vrea să le introducă majoritatea averoseană, nu sunt numai o regulă a felului cum urmează desbaterile, o regulă a regulamentului interior, care se privească numai pe deputaţii maj­orit­ăţei sau ai minorităţei; modificările acestea privesc direct poporul politic de la noi, pe acei alegători cari creeaz­ă parlamentele din diferite sesiuni. Căci, după nouile schimbări din regulamentul Camerei, nu este vorba de partea tehnică a lucrărilor din parlament, ci de libertatea cuvântului, care privește întreaga­­ură. După noul regulament al Camerei se pune In vedere deputaţilor că în unele chestiuni nu pot vorbi mai mult de 30 de minute, că deputatul pe care mu­j­orb­at­ea II va găsi vinovat, la consultul preşedin­telui, va fi expulsat din parlament pe timp de 30 de zile şi că pentru interpe­lări se dă numai o şedinţă pe să­ptti mână. In felul acesta se atentează la unul din drepturile câştigate de poporul român cu atâtea jertfe, la dreptul de a-ţi exprima liber şi fără frica de a fi urmărit, păr­erea ta într’o chestiune care priveşte interesele ţării. Şi cu atât mai revoltătoare este fapta majorităţei parlamentare, cu cât atentat­ul la libertatea cuvântului, este făcut în al doilea parlament al unei ţări desrobite. In adevăr, din parlamentul actual şi din par­lamentele viitoare, ca şi din parlamen­tul trecut, au făcut parte deputaţii Tran­silvaniei, Basarabiei şi Bucovinei, care pentru prima oară, acum aveau să se bu­cure de libertatea cuvântului. Transilvă­nenii de o mie de ani n’au ştiut ce este libertatea, iar în ceeace priveşte libertatea cuvântului, ei ştiu că dela Drepturile Omu­lui şi până la desrobire, n’au avut liber­tatea a-şi exprima viul grai nici în scris şi nici in palament. Basarabenii au trăit departe de orice drepturi naţionale şi de orice libertăţi omeneşti. Şi acum, când din puterea lui Dumnezeu şi vitejia oastei ro­mâneşti şi-au putut câştiga libertatea na­ţională , să fie opriţi de a-şi exprima uber părerile în parlament şi să fie ameninţaţi cu atrocismul parlamentar ? îşi dă seama guvernul Averescu ce demoralizare naţio­nală aruncă în nouele provincii, prin aten­tatul acesta la libertatea cuvântului? Dar însăşi vechiul regat este în a­­ceeaşi situaţie ca şi nouele provincii. Şi în vechiiul regat, lupta pentru libertăţ’, este foarte recentă: de-abea de 60—70 de ani a’au putut cuceri şi acolo libertăţile cari în alte ţări de mult devenise un obicei al pământului. Ţinând insă seama de falsi­­ficarea con­ştiinţei cetăţeneşti, făcută de toate guvernele dela Cuza Vodă încoace, putem spune că de abea acum începe şi vechiul regat să se bucure de aceste li­bertăţi, când a reuşit, ca sub guvernul Vaida, să-şi formeze un parlament ales li­ber şi fără teroare. La această reînviere a liberalismului şi constituţionalismului, aşa înţelege gu­vernul şi majoritatea Averescu, să răs­pundă, prin suprimarea libertăţilor? Dar odată alunecat, pe panta aceasta a anti­­constituţionalismului, a suprimării libertă­ţilor, — pe cari nouele provincii au avut să le îndure până mai dăunâzi şi pe cari vechiul regat le-a înmormântat sub Cuza- Vodă,­­ guvernul poate să treacă şi la alte atentate. Mâine va suprima libertatea presei, libertatea culturilor, dreptul de­ a petiţiona sau alte drepturi, cari stau strâns legate de dreptul cuvântului, încât, dacă suprimi pe unul, atentezi şi la celelalte. De­ aceea spunem, tentativa din Ca­meră, nu priveşte numai partea tehnică a lucrărilor parlamentare, priveşte unul din drepturile noastre sacre şi inviolabile. Majoritatea avereşeană nu poate in­troduce o astfel de modificare, înainte de a consulta poporul. Să meargă deputaţii şi să spună alegătorilor, că ei îi aleg pentru­­ca în Cameră să nu aibe dreptul la cuvânt și dacă poporul le va da consimțământul, atunci să modifice. Dar până ce poporul nu va fi consultat, modificările nu se pot introduce. Majorităţile fac obstrucţie De pe banca ministerială, din rân­durile majorităţilor, din coloanele presei guvernamentale s-a ridicat mereu acasa, opoziţia face obstrucţie, ea opreşte lucrările parlamentului. Modificarea regulamentului camerei au legitimat o cu aceeaşi acuză. Dar iată că cei care împiedecă lu­crările parlamentului sunt tocmai depu­taţii averescani: de câte ori nu le place vreo vorbire ţinută de membrii opoziţiei, depu­taţii guvernamentali părăsesc sala de şe­dinţe, aşa încât Camera ne mai fiind în număr, şedinţele trebuiesc suspendate. Aşa s a întâmplat în decursul admi­rabilei cuvântări la mesag­u­l dlui I. Pe­livan, marele român basarabean, majori­­tă­ţile au evacuat sala de şedinţe, de­şi ar fi putut învăţa foarte mult din adevărurile spuse de patriotul basarabean. Chestorii au trebuit să constata că nu-s prezenţi decât 84 deputaţi... Se vede că a­grescanii au părăsit până la unul săl­i de şedinţe. I Separatism...­ Dl I Pelivan a spus în discursul său la mesagiu că Basarabia s-a unit cu Pa­­tria-mamă pe lângă anumite condiţii: re­forma agrară, votul universal, menţinerea sistemului administrativ local. După cum poate vedea oricine, erau condiţii nu împotriva unirii, nici împo­triva ţării­ mamei, ci condiţii împotriva stărilor din vechiul regat, condiţii care nizuiau pe deo parte să impună în legife­rarea ţării principiile de­mocratice şi naţio­nale,„ iar pe de altă parte să schimbe radical tocmai stările din vechiul regat. Toţi farsorii noştri politici vor striga: iată-l pe dl Pelivan separatist, autonomist! Căci şi la noi se strigă aşa de câte­­ori, de pildă, ne exprimăm convingerea că unificarea administrativă nu se poate face ca furca, şi mai ales că nu se poate face prin simpla introducere a sistemului administrativ din vechiul regat și la noi. Toate cele trei provincii noui pretind să se păstreze în sistemul administrativ pentru întregul nostru stat tot ce e bun și mai întrevederea lui Millerand cu can­celarul german Berlin. — Ziarele anunţă din Spaa că ori înainte de amiazi Mille­­rand a comunicat cancelarului german, că doreşte să vorbească cu ministrul externelor Simons. Rezultatul convor­bire! nu se cunoaşte. o nouă istorie a ii. Mai multe ştiri aşteptam despre „scriitorii aromâni înfluenţaţi de cei din Transilvania* (p. 75—78). Acestea ştiri astăzi sunt. Legăturile scriitorilor din Mos­copole cu cei din Buda, ca şi cu Aromâni, negustori din Mişcolţ, etc. se pot stabli pe baza cercetărilor mai nouă (Alexiei, în Convorbiri literare, XXXVII P. Papahegi, Scriitorii aromâni din secolul al XVIII-la (Cavalioti, Ucuta, Daniil), Bucureşti, 1909 ( 19 şi urm) La cartea lui Daniil, învă­ţătura introducătoare (vocabular în 4 limb ) e cunoscut anul şi locul ediţiei întâiu, 1770 în Mosoopole — reprodusă de Mar­tin Leake, iar ediţia a doua nu-i din 1812, ci 1802 Veneţia, reprodusă de Miklosich (cf. Jahresbericht der Literatur, Viena, 1829 vol. XLVI p. 65.) Mihail Boiagi, care până la sfârşitul an. 1818 e amintit ca dascăl al şcoalei greceşti din Viena cu leafă anuală de 1200 florini (Iorga, Contribuţii la ist. literaturii române, III. Scriitorii greci în An. Ac. Pom. XXIX, (1906) secţia literari, p. 2,31), a tipărit în afară de Gramatica sa aromână Mişcarea ştiinţifică a literaturii romii ş0 de ŞTEFAN METEŞ din 1813 şi „alte scrieri, dintre care tradu­cerea câtorva Evanghelii“, care se între­buinţau în bisericile din Macedonia (vezi spusele lui Bolintineanu ?it) prefaţa p. 10 din ediţia a 11 a a Gramaticei, lui Boiagi, Bucureşti, 1865; ?i Weiland, Anuarul ins­titutului român din Leipzig, (vol. iii . 2 nota 1, (şi prefaţa lui Papahagi de la ediţia a 111, a Gramaticei lui Boiagi, Bucureşti, 1915). D. Ţichiudeal a stat în Arad ca pro­fesor până în toamna anului 1815 şi a fost înmormântat în Escicherecul mic la 22 ianuarie 1818 (cf. Sădean, Apostolatul pri­milor profesori, Arad, 1912 p. 9—10. Bo­tici şi Sădean, Institutul pedagogic gr. ort rom. din Arad, Arad 1912 p. 44 şi urm. tot aici dă păr. R. Ciorogariu o nouă edi­ţie a Arătării din 1813 a lui Tichimdeal pp. 156-192). Moartea lui Ienăchiţa Văcărescu (p. 91) se poate fi ca mai precis între 13 Sept. 1797 şi 16 Dec. 1798 (Iorga, Istoria lit. române in sec. al XVIII-lea II, București, 1901 p. 142). Văcărescu în Istoria otoma­niceascâ povestește faptele până la 1794, când a scris opera, nu până la 1791 (p.98). Poezia populară, cercetată ca izvor istoria de Constantin Conta-Garius Stolni­cul (operile lui dl Iorga, Bucureşti, 1901 p. 65) şi condamnată de Petru Maior (Bogdan Duică, Petru Maior, Cernăuţi, 1893 p. 19) — a infiuinţat întrucâtva şi pe Vicarescu în poeziile sale, mai ales după ce poezia populară a trecut — zice dl Densuşianu p. 94­5 — prin prefacerile cu­rauio ale lăutarilor, cari nu­­ au putut da aripi poetului se sboare spre înălţimi şi să se menţină într’o atmosferă înaltă şi curată şi fiindcă talentul poetic nu-l ajuta. Ci­­orga a publicat nişte versuri ne­cunoscute de ale lui Ierorahiţa Văcărescu rotite de el, cu ocaziunea când soţ­a lui a născut, şi a fost ciuma în 14 Septemvrie 1794. Două „Molitfe“ către Fecioara Maria, iar după izbânda cererii dureroase e mul­ţumită. „De-o imite însemnătate toate fie , cea de mijloc (către Fecioara) e una din cele mai frumoase bucăţi din vechea noas­tră poesie, remarcabilă prin l­uiditatea sti­lului, ca şi prin noutatea de ritm“, zice dl Iorga în Versuri nouă ale lui Ienachiţă Văcărescu în An. Ac. Rom. sect ist. XXXVI (1912 -13) pp. 165-173. Dl Al. T. Dumitrescu Intr’un studiu (în An. Ac Rom. secţia literară XXXVII (1914) atribuie lui Ienache Văcărescu „Trâmbiţa românească*, manifest public, patriotic şi revoluţionar, compus în versuri şi tipărit în 1769. Cine:Cunoaşte pe Văcărescu repede poate descoperi că acest manifest­ revoluţionar din acel timp asupra Ţiga" nu-i opera lui, ci a altui contemporan ne-tniadei. (Vezi în această privinţă cercetarea cunoscut (vezi Revista istorică,1 Bucureşti, * judicioasă a dlui Gh. Bogdan-Duică în 1915 p. 152—3).­­ Convorbiri Literare, 1901, (p. 438 şi urm.) E interesantă pentru psihologia, Vă­­căreştilor, cari aveau o ideie poate exage­rată despre valoarea lor literară chiar, scri­soarea din 31 Oct. 1815 a lui Nicolae Vă­cărescu către nepotul său Iancu poetul, căruia trimiţându-i dedicaţia către episco­pul Filaret al Râmnicului din gramatica lui Ienăchiţi Văcărescu, scrie aşa: „I! tră­­miţu ca să-l vezi, îl trimiţu ca să te invi­­tazu şi să te aţăţu, te trimitu ca să te aprinzu, să te fac să fi foc viu, mai mult decât eşti, şi apoi tot ce am păţitu şi eu, ca să te fac să-ţi aduci de toată puterea şi virtutea duhului şi a inimii şi a cugetului pe porţi, ce au fost părinţii noştri, tatăl­ tău şi m­oşu­­tău, şi să plângi cu inimă înfrântă şi cu duh slobod, dar au spus, dân întâmplări, a purta jug. Ah ! dorite mult şi scump iu­­b te sânge al meu, ah! ramură a trunchiu­lui celui obicinuitu în slavă şi laudă...“ (publ. în Revista Istorică, Bucureşti, V (1919) p. 1956). Ioan Budai Deleanu s’a născut în 1767, nu pe la 1767 (p. 106) şi a murit în 29 Martie 1847 (vezi Organul Luminării, Blaj, 1847, nr. 14) şi nu în orice caz înainte de 1837 (p. 106). Dl Densuşianu studiază pe larg poema „Ţiganiada“ (pp. 107—120), fără să ne arete influenţa ce a avut-o, — şi care se observă în această poemă — din spiritul liberal iolefin, şi chia­r Observaţiunile scurte asupra Buco­vinei* din 1803 ale lui Budai Deleanu se publică pentru întâia dată in originalul german de I. Nistor în Românii şi Ru­tenii din Bucovina, Bucureşti, 1915, ediţia Ac. Române, (pp. 168—200); traducerea românească a acestor observaţii o dăduse de Bogdan­ Duică în „Gazeta Bucovinei“, IV, Cernăuţi, 1894, nr. 8 şi urm. Vasile Aaron a publicat în Sibiu 1806 Versuri veselitoare, la ziua numelui Exce­­lenţiei saie Domnului Domn Ioana Bobb vlădicul Făgăraşului. Poezia la p. 3—16 începe aşa: Lucru mare minunat In vis mie arătat Asta noapte cum durmeam A fi răpit mă vedeam Câtră culmea Pindului Pe zidul Parnasului Ședeam pe piatră cumplită In patru cornuri cioplită. (cf. Veress, Erdély és magyarországi régi oláh könyvek és nyomtatványok (1544— 1808), Cluj, 1910 pp. 94—95). Anul cel mănos al lui Aaron a apă­rut în Sibiu la 1820, nu 1830 (p. 123). Ioan Barac Popovici în 1801 a fost învăţător în Avrig, trecând apoi la Braşov unde lua de soţia pe fata fostului director Radu Tempea (vezi Transilvania Sibiu, 1893 nr.84) Un manifest către populaţia dela hotarele Româ­­niei-mari Tu eşti acoperişul casei noastre- In tine bate grindina, ploaia, fulgerul. — Dacă acoperişul casei s'ar strica se şti că atunci este în primejdie şi temelia ei. Români dela hotarele ţării noastre, fiţi tari ! Săgeţile vrăşmaşe se întind asupra voastră de dincolo de graniţă ca să vă străpungă. — Luaţi aminte. Populaţie dela hotarele ţârei noastre, fii trează! Toate uneltirile vrăşmaşe şi pătimaşe se urzesc şi zi şi noapte în preajma ta. Pofta deavolească n'ara hodină. Urechile tale aud vorbe măgulitoare. Alungă din auzul urechilor tale toate lirguşir­e. A­­lungă neadevărul care cauta să-şi facă cuib în inima ta. Nu crede măguleților ce vin din afară. Crede numai adevărul care vine dela sufletul mamei tale, dela sufletul ţârei tale; pe acesta să-l tăinueşti în inima ta. Fii zid neînvins, ca zidul cetăţilor vechi. Peste aceste ziduri să nu treacă pofta vrăşmaşilor noştri. îngroapă în dis­preţul tău toate minciunile. Nu le da dru­mul să ajungă până la noi. Ingroapă-le la hotarul ţârei noa­stre-Populaţie dela hotărî Tu de două ori eşti slujitor la altarul ţârei: întâi — prin munca fără râvnă pentru mărirea cinstei Grevele şi situaţia funcţionarilor în Transilvania — Cine provoacă grevele? — Pentru propagandă electorală 69 milioane. Iar pentru funcţionari mizerie! — Poporul n’are drept la existenţă ? — Par­tidul poporului pe ducă dela cârmă — Am anunţat nenumăratele greve pro­vocate de actualul guvern, care vrea să se menţină la putere cu orice preţ, deşi e in­capabil de­ a ne guverna ţara. La căile ferate au fost nenumărate nemulţumiri, din cauza, că nu s’au luat măsuri pentru a satisface pe ceferiştii, cari ne­având alt mijloc pentru a şi asigura solvirea competinţelor, au recurs la greve. Numai după aceste le-au fost recu­noscute justele pretenţiuni, platindu-li-se leafa regulat. Cea mai mare parte a funcţionarilor se plânse mereu, că nu şi-a primit leafa­­ de câte două luni. Au o leafă mizerabilă­­şi nici asta nu li se plăteşte regulat. Diurniştii subordonaţi Casei Centrale Y* suuoruonap casei ventrate desăvârşit în sistemele totale, nu pen-\— de pildă — au 6-700 cor. lunar. Cine tracă s'ar urmări intenţii separatiste, ci din binecuvântatul motiv că aceasta ar fi spre binele ţării întregi. Dar farsorii politici de câte ori spu­nem că nu ne putem împăca cu sistemele din vechiul regat, ţipă: autonmiştilor, se­paratiştilor! Nu voiţi unirea desăvârşită cu Patria-mamă! Oare până când vor mai zăpăci lumea noastră neştiutoare aceşti farsori, aceşti politiciani de operetă? îşi poate închipui, că din această leafă poate trăi cineva la oraş ? Au cerut să li­se mărească leafa, pentru că nu pot exista altfel. N’au primit nici răspuns. Asemenea au cerut să li­ se plătească celor atentaţi leafa în lei, după cum le-a fost acordată de C D, în luna Main. N’au fost luaţi în considerare. Prin urmare au fost siliţi să recurgă la grevă. Ca să schiţăm neumanitatea unora de sub guvernul actual, e de ajuns să amin­tim, că un diurnist, când s’a provocat greva, s’a îmbolnăvit grav. Avea o febră grozavă şi a cerut consultare medicală. Ce­rerea i-a fost respinsă cu un răspuns ne­demn de om uman. Deci, după cum ve­dem, grevele sunt provocate de actualul guvern, prin faptul, că nu recunoaşte drepturile juste ale amploiaţilor statului, cari sunt nevoiţi să s­e asigure singuri. Asemenea e şi chestia muncitorilor. Şi ei au fost siliţi să-şi asigure singuri dreptu­rile de existenţă, pentrucă au văzut, că numai aşa vor putea trăi. Insă, dacă gu­vernul s’ar fi interesat de ei, altfel ar sta chestia, şi nu ne-ar fi ţara în încurcă­turi. Dacă funcţionarilor statului le-ar fi dat posibilitatea de­ a trăi conform cerinţe­lor civilizaţiei şi s’ar fi îngrijit de ei să li­ se plătească leafa regulat — nu la două luni —­ azi n’ar fi siliţi aceşti conştiincioşi funcţionari să-şi părăsească posturile a­­vute, ca să-şi caute altele pentru a pu­tea trăi. Guvernul actual a cheltuit 69 mi­lioane pentru propaganda partidului „po­porului* — după cum a arătat în Cameră di Iorga. Insă nu s’a îngrijit de funcţiona­rii, cari de două luni îşi aşteptau leafa — îr­sadar. Ba când „indrăsneau* să şi-o ce­ară, erau acuzaţi de nepatriotista, spunân­­du li-s«, că nu are ţara bani. S3 aştepte — era răspunsul guvernului „ordinea* Iar bieţii funcţionari aşteptau, aşteptau şi iar aşteptau ! Ia acest interval, dl Iorga a de­mascat partidul „poporului“, argumentând, că acesta a cheltuit pentru propaganda şi înflorirea patriei; a doua oră — prin electorală 69 milioime — în interes perse vecinica veghere şi prin zugrumarea unei­ ral de partid ! Şi atunci a început funcţio­­tirilor netrebnice, tulburătoare de vieaţă inSrîmna os filet nH n«no f AQ rin tirilor netrebnice, tulburătoare de vieaţă nărimea să se trezească, că acesta 69 'de pacinică, emilio,vne au fost leafa lor care o aşteptau Fii mândră, strajă neadormită, a în zadar­ neamului nostru !­ă acuze pe conştienţii funcţionari de nepat­­riotism ? Poporul n’are drept la existenţă, nu­mai guvernul „poporului“, care a pus mâna pe cârma ţării cu forţa, cu votul impus de a scoate învingători pe membrii partidului „poporului“ ? Guverna se poate numai cu încredin­ţarea primită de la popor, iar nu cu dis­preţul ce-l manifestă acesta faţă de actualul guvern! Nemulţumirile generale documentează destul de just, că actualul guvern nu e chemat să guverneze o ţară, care vrea să se consolideze şi nu să se încurce ! Nenu­­meroasele încurcături destul de simţitor argumentează, că actualul guvern nu e ca­pabil de a guverna, însă acest guvern, deşi se clatină din rădăcini, vrea să se menţină la putere, în numele ordinar, pe care a încurcat-o. — (vlm) din Deci cum îndrăsneşte guvernul său în prezent. Se incurajază specula cu coroanele Aşa se plânge „Viitorul“ liberal. Şi spune, că chiar statul încurajază specula aceasta prin faptul că se admite coroana pe cursul de 50 bani, „sub forma de sub­scriere la împrumutul intern“, deşi, scris „Viitorul“, se ştie, că pe piaţă coroana se cumpără cu cel mult 30 bani. Noi declarăm, că n’avem nici o cu­noştinţă despre posibilitatea de­ a iscăli şi noi la împrumutul intern luând două co­roane la un leu. Guvernul n’a adus la cu­noştinţa publicului deţinător de coroane, că poate iscăli, şi dacă totuşi se admite roana pe 50 bani, credem şi noi, că e o speculă, dar într’un singur înţeles: că nu­mai unele persoane pot iscăli. Noi nu putem admite însă părerea, că specula s’ar cuprinde chiar în schimbul coroanei cu 2:1. Specula cu leii, da. Aceasta a fost admisă de guvernele, care n- au retras co­roanele, deşi ne apropiem de împlinirea alor doi ani de la unire. Plătind leul şi cu 4 cor., de­sigur noi am fost speculaţi de deţinătorii de lei. Dar despre specula cu leii, „ Viitorul” nu suflă un singur cuvânt. Şi­­ înţelegem foarte bine! Rezultatul plebiscitului din Prusia occidentală Berlin. — „Wolff Bureau" anunţă că plebiscitul în Prusia occidentală a dat următorul rezultat: 91634, adecă 92 la sută voturi germane şi 7682 adecă 8 la sută voturi poloneze. Re­zultatul din 29 localităţi mai mici nu se cunoaşte, până în prezent. In Prusia orientale germanii au întrunit 352665 voturi, adecă 98 la sută, iar polonii 7408, adecă 2 la sute. Rezultatul 63 cercuri nu se cunoaște până

Next