Patria, noiembrie 1920 (Anul 2, nr. 234-256)

1920-11-26 / nr. 253

Vineri 26 Noemvrie 1920 DIRECTOR : ION AGIARBICEANU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA CI AJ I, Str. REGINA MARIA 11 ANUNŢURI DUPĂ TARIF PIIMEŞTE ADMRâSTTIA 'rr * ŞI AGENŢI"' C’ »««8^ioosV VO AI« PARTIDULUI NAŢIONAL 50 bani ABONAMENTUL : PE UN AN PE V, AN PE V, AN . 120 LEI . 60 LEI . 80 LEI TPi FFHM /redacţia îa-ji * CuCrUll (TIPOGRAFIA 13—33 NAŢIONALISMULUI Dl profesor universitar dra Bucu-| Dacă privim astfel la problema navelui Simion Mehedinţi, scrie nn. {ionali raiului în Româna, constatăm articol în ziarul „Dacia“ sub titlul T tu Motorisca şi Ardealul, în care ceartă ziarul „Patria* de prea puţină informaţie, — desigur, istoric» 1 — asupra „intelectuiilităţei* ^româneşti. D sa porneşte dela un articol al iiarului „Patria* în care se arăta opera îndeplinită pe rând de M Kogălniceanu,* Titu Maiorescu, Eminseon, Gherea şi Iorga şi din care, partea de polemică referitoare la presa liberală, o elimină, şi în privinţa aceasta, ne asociem şi noi cu d-sa când zice: „Nu vrem să ne ocupăm aci de însuşirii presei liberale“. Tiza dlui Mehedinţi este următoarea : Titu Maiorescu na preiat numai un curent artist în literatură, cum a afirmat ziarul nostru, ci fost şi creatorul celui mai pur naţinalism, al celui mai cinstit, ca deosebire da naţionalişti ca dl N. Iorga care „azi spun una, mâine alta, pentru a şi căpăta voturi sau a-şi mulţumi alte ambiţii personale“. Şi eu „semtam“ şi alte glume ca acestea la adresa naţionalismului, dl Muhodicţi vrea să ne dea nouă lecţia că nu dl N. Iorga a preiat curentul naţionalist, ci numai Maiorescu, lângă care binevoişte să aşeze şi pe umilul redactor de la „ Timpul“, Eminescu. După cum se vede teza pusă de dl Mehedinţi, atinge istoria culturei româneşti şi numai prin faptul că priveşte orientarea noastră istorică, într’o ţară nouă în care etic atât de puţină orientare în ceea ce priveşte epocile şi personalităţile culturale, — merită un răspuns, cu deosebire de falsificările şi calomniile inundate în presă, simtite să fie hrana zilnică a ignorării. Dl Mehedinţi nu caiomuitizl, nu falsifică, nu Ins nuiază, ca pictoritatea adveseritei dlui N. Iorga, ei potriveşte istoria, sforţând o, ‘concepţiei sale politice, căreia o aduirată cu de-asta, Titui Maiorescu na fost nici adversar al raţionalismului, cum îl înfăţişau contemporanii lui, ca Bărnuţiu; dar n’a fost nici un doctrinar caponafist cum îl înfăţişează dl Mihadinţi. N’a ignorat caracterul etnic al Cărţi regale. pentru Ardeal — ŢARA MEA — Gânduri şi icoane din vremea războiului — de MARIA REGINA ROMÂNIEI O icoană scumră şi sfântă a ţării noastre, zugrăvinşte gingaşele mâini regale ale Mariei, Doamna şi Rgina României, îa a cartra My Country, pe româneşte Ţara mea. Deşi înfăţişată numai ca o carte cupagtni uşor schiţate, o carte de icoane, pl nâ de vedeniile locurilor iubite“. Ţara mea este o iubire revărsată asupra întregului cuprins de la munte până’n mare. Deşi fiecare pagină înfăţişează un lucru văzut, trăit şi iubit aparte: „atmosfera şesurilor noastre întinse, a nesfârşitelor noastre drumuri prăfoase, a munţilor şi pădurilor noastre, a satelor noastre smerite, a pitoreştilor noastre biserici şi a paşnicelor noastre mănăstiri, a lunilor noustre de căldură şi de frig“, peste toate însă se vrăjeşte un singur cântac, se zugrăveşte o singură icoană, se intregeşte ai singur obiect luminat, mare, frumos: Ţara. Pentrucă prin ele şi pe deasupra lor străbate ca un singur fior, lirismul care nu întunec« înfiţişarea obiectivă a lucrului în. parte, dar c*re Invălue şi încheagă fiecar« •părticică într’un tot, într’un întreg, întruim simbol: Ţara. E rară arta asta , să descrii liric, să înfăţişezi adică lucrul cu iubirea ta, cu toată iubirea ta, ca chipul tra de a vedea, să-l înfăşuri intr’o nuanţă personală şi totuşi să nu alterezi nimic din valoarea obiectivă. Intr’adevăr nmic nu ne înfăţişează Regina noastră fără iubire, fără toată marea sa iubire, dar e adevăr şi acela că nimic nu stinghereşte realităţii obiective descripţia sa lirică. «3 * Cartea Reginei seamănă a fi o mu* •zică cu libret. Libretul îl formează lucrurile descrise, înfăţişate; muzica o formează sentimentul care învăluie aceste lucruri: iubirea pentru Ţară, dar o iubire discretă, reţinută, artistic reţinută. Ţara mea cuprinde două părţi după cum a fost scrisă înainte de război, sau în timpul războiului. Prima parte este scrisă pentru Anglia, Ţara de naştere a Reginei, la scopul de a faca cunoscută marei Impărăţi, o ţărişoară care cu atâta curaj şi sacrificiu avea să i se alătura în marele războiu. Iar partea doua a fost scrisă pentru poporul românesc, care în Moldova îşi juca cea mai glorioasă tragedie. Pe amândouă ie-am cetit acolo, între camarazi şi întterarme „şi ele mi-au dat în acel moment aceea ce cred că o singură dată în viaţă sa capătă imaginea căminului de care la’a desupit războiul crunt. Toate inimile s’au înduioşat şi au lăcrămat la cetirea lor. Tâlmăcirea ţării mele de dl Iorga a contribuit îa largi măsură la farmecul şi răspândirea ei printre cetitorii români. A treia ediţie a traducerii acesteia apare la Sibiu, pentru Ardeal după ins,şi dorinţa Reginei, exprimată astfel în prefaţă: „Mi s’a spus că acei din Ardeal, aceia pe care i-am aşteptat aşa de îndelung şi care aşa de î ndelung ne-au «şupat pe noi, ar vrea să cetească şi ei cartea mea; de aceia se tipăreşte o nouă ediţie în ţara lor, care e şi a noastră. Cândva poate, dacă Dumnezeu mă agută să trâesc, voi scrie altă carte, o carte despre acele scumpe ţări care au umplut de dor toate inimile româneşti, despre acele ţâri pentru a căror liberare atâtea vieţi tineai, i’au jertfit, atâta sânge s’a vărsat. Dar intâiu ca în pelerinagiu trebuie si le străbat, din loc in loc. Căci pot descrie bine numai lucrurile pe care le-ara văzut, lucrurile pe care le-am simţit. Dacă această a treia parte va veni vreodată la lumină, simt ca şi cum sufletele celor care au murit pentru idealul nostru ar sta lângă mine, simt ca şi cum mânile lor de umbre mi ar călăuzi condeiul. Ar fi scrisă pentru cei vii întru pomenirea morţilor. Dar prezentul singur e al nostru; viitorul saci în mâinile lui Dumnezeu Şi fiindcă acea carte visată nu s’a înfăptuit încă, trimet aceste două cărticerii fraţilor noştri de peste munţi, apelând că vor primi cu simpatie caiace cu atâta iubire s’a scris “ Gânduri şi Icoane din vremea războiului, precum arată însuşi titlul sunt pagini de durere. E durerea personal, regală, împărtăş tă cu poporul, precum e şi durerea poporului împărtăşite cu o inimi largi de Mama tuturor. Sunt pagini trăite în terodia noastră din Moldova. Cavite- mai ales prin care, alinându ne ciaraa, ni se strecura îa suflet nădejdi. Vine Primăvara ... Voluntariardealului şi Bucovinei, Resurrecţio. Piozitatea şi mulţumirea roznoaeistă pentru jertfele şi ajutoarele streine se concretizează în regatele cuvinte din In Memoriam, Maica Pucci. Amintirea durerilor făă de nume, cari au lovit aşa de crunt sufletul regal prin moartea pruncului Mircea, prin tragedia întunecată ce a curmat viaţa familiei imperiale ruse, strâns înrudită cu familia noastră regală, tot sbuciumul personal şi intim din zilele da durare se arată la: Copilul meu, In numele tău, Bucureştii, Ţarul Niculae. Dar înăbuşită Tăcere ce i se impunea, să nu vorbească despre morţi, despre credinţa îri ziua cea mare a izbânzii, despre munţii, care ni se răpeau, despre calea mărilor, cari ni sa închidea, despre oastea Umesal pe pagina Echilibrul economic Restabilirea valutei prin v^riicarea ablaaatiilor naţionale. Intensificarea transporturilor la C. F. SCidarea valutei româneşti din ultimul timp a produs în lumea financiară o consternare justificată, mai ales că se menţie tendinţa de continuă descreştere, fapt care — pus în legătură cu situaţia însemânţărilor de rosumi — complect compromis a constitue un adevărat pericol naţional. Pentru restabilirea valutei româneşti nu s’a făcut nimic sau prea puţin şi nu se poate tăgădui că s’ar fi putut găsi mjloace eficace pentru restabilirea ei — cel puţin într’o ostenire măsură, dacă am fi avut la guvern oameni competing şi doritori de a lucra pentru binele ţării — mai mult decât pentru profitul lor personal. Sistematizarea exportului şi restrângerea importului Una din cauzele principale şi a situaţiei noastre valutare atât de îngremate, este desigur lipsa complectă de prevedere şi a unui sistem raţonal atât pentru import cât şi pentru export. Şi putem lua exemplu de la vecinii noştrii, Cehoslovacia şi Iugoslavia cam cu o situaţie economică cu mult mai rea, cu mijloace financiare cu mult mai restrânse, au reuşit într’un timp scurt să-şi restabilească valuta, într’o bună măsură — incomparabil cu ceeace s’a făcut la noi. Exportul nesistematizat a edita averi considerabile unui mare număr de samsari, dar nici un profit — sau prea puţin — economisi naţionala a ţării. De asemenea, libertatea *— mai ales pentru favoriţi — a unui import desmăţuţ —esta a provocat inundarea pieţelor streine din occident, cu moneda românească, in schimbul unor mărfuri de cari nu aveam nevoie (parfmnerii, mătăsării, articole alimentare de lux, blănuri etc., ttc.), a adus o depreciere nejustificată a valutei noastre, care a ar fi putut împiedica prin prohibirea complecţi a importului acestor mirfuri de lux. In ţările vecina — de cari am ntit — prohibirea totală tioacele mai eficace, prin care au putut împiedica scăderea — atât de nejustificată la noi — a volutei, am nici societatea sâ nu sacrifice fondul I portului pentru^mărturiie '‘acestea,’'d ar nici fondul naţional sa f fost unul din mijloacele mai eficace. ei national, dar nu rămână protivnie aspiraţiilor el nouă. Naţionalismul as fel înţines nu este schimbător, sau imutabil,şi este adaptabil, el se îmisdiază după societate, făcându-i concesiuni în măsura, în care şi ea face conesiuni conservnţii vechiului fond tradţional. C* Care l-au acuzat pa dl N Iorga de părăsirea doctrinei, de schimbarea concepţiei, au crezut, că naţionalismul esta o haină, care trebue sa se potrivească omului la toate vârstele şi că trebue să rămână ca un dez derat moral, în afară da vreme. V.jena de atacuri îndreptate contra dsale, ca mai muită fure, ca niciodată, psihologişte se explică numai aşa, că au văzut de abea acum, că naţioiismul nu a fost şi nu vrea să râmânâ o unşcare romantică, o mişcare, care ţine de epoca tinereţii, cum au sperat, ei ameninţă să pună stăpânire şi pa cealalta vârstă a nouei societăţi româneşti. Dovada cea mai evidentă a abuzului ca s’a făcut cu aceste navete este faptul că, odată cu militarizarea căilor farate, s’a luat dispoziția rechizifionării lor. importul artrao'»)"- dej Militarii vor fi bine tratat? de tru-Pe lângă lux, de cere s’a abuzat atât d mlJjtip3l6 poloneze, însă vor fi dezarmați. Averea personală se va lăsa asupra lor. Guvernul Petrinia şi funcţionarii administrativi civili ai guvernului vor fi trataţi, ca streini, ţara are nevoie să importe din streinătate articole strict necesare, cari nu se găsesc la noi. Ori, din cauza disproporţiei exagerate a leului nostru faţă de monetele ţârilor cu cari avem legături de import, o mare cantitate de monetă românească inundând pieţele din occident, aduce o continuă scădere a valutei noastre sau în cel mai bun caz o stagnare. Şi acest rău s’ar putea remedia,iternul francez a luat măsuri urgente dacă ara urma exemplul Austriei, ca ro \Pentru hrana celor 90.000 dt TM?ldin a hotirat ^reia^ea unor bonuri spe-;orma#a lui Wrangel, evacuati la Concale da import, cari să fie garantate; stantinopol, odată cu gen traiul lor! 'de f’om6rGrantii importi tori prin dife-1 Fronta care a recunoscut guvernul rite valori reale, cum ar fi: imobile, telccituit de Wrangel In vremea aur, păduri, recolte, vite, etc. ofensivei sale norocoase, socoteşte ca Sistemul de utilizare este foarte O datorie de onoare să nu lase în simplu, ţinând seamă, că scăderea din părăsire pe aceşti oameni, după dezaferitelor valute se datoreşte lipsei da s^ru^ f_0 ajuns în Rusia garanţii a hârtiei monetă emise îa mari cantităţi. Fiecare comerciant importator depune la Stat ca gaj un ban de pro-Este, desigur, un act generos din partea Franţei. Sfârşitul aventurii lui Wrangel, — „ „i- ..„i,, - B atâtea alte încercări de acest pretate cu valoare reală în schimbul ■ căruia i se liberează un bon echi- S valent cu treimea valoarei depus1,1 Hra^x f produce noul complicaţi care pe pieţele cu valuta oricât de tn răsăritul apropiat rd oatS, va avea valoarea aurului — * Succesul bolşevicilor desigur nuatfiind suficient garantată cu o valoare intrinsecă. Aceste bonuri se înapoiază în ţară prin export, streinitania plătind mărfurile cumpărate cu ele. Aceste bonuri — au rolul de a miijloci schimbul de mârfuri — cu o valoare echivalentă, împiedicând ieşirea peste graniţă a monetei şi servind numai la operaţiunile de import şi export. Este foarte natural că, pentru intensficarea exportului, era nevoie de mijloace de transport, cari ne-au lipsit aproape complect în ultimul timp. Şi cauza nu este atât lipsa ei mariste faţă de Franţa. Şi totuşi cereferial rutent şi da traţiune, cât, gret trebuie să aibă di Tăslâuanu că sistemul detestabil utilizat mai mult in ultimul timp — de a concesona la particulari şi întreprinderi particulare un mare număr de nv rate, care nu aduceau nici un beneficiu real, nici comerţului — din cauza speculanţilor concesionarii navetelor. Guvernamentalii numesc încercările liberalilor de a se înistra în nouile ţinuturi „iluzii fără a doua zi“. Ne credem datori a arăta că şi cea mai nici direcţiunei căilor ferate, care nu e mare iluzie politică a maselor, după mai puteau face folţi cerinţelor mari război, a fost generalul Averescu, de transporturi din cauza lipsei a-jiluzie care s’a transformat într’o grocestui material concesionat particula- fzavă deziluzie, imediat după venirea rilor. d-sa'e la guvern. Anul II. Numàrul 253 că, deşi naţionalismul ca ideie, ca sentiment, ca preferinţă afectivă şi ca inclicaţiune intelectuală, a fost simţit, gândit şi afumat uneori, ci mulţi intelectuali, printre cari şi Titu Maiorescu, totuşi, ridicarea lui la rangul de doctrină şi minodă se datoreşte exclusiv dlui N. Iorga, începând de pe la 1903 încoace. Dl N. Iorga este creiatorul naţionalismului în Rotrânia, nu in senzul în care un artiet cate creiatoml operei lui de artă vădi în ceea ce priveşte curentele cu caracter „social*, cum este raţiona soiul, înainta ca ele să se creieze, ele se formează; dl N. Iorga este creiatorul naţionalismului, ca doctrină culturală şi pozrt 08, în sensul că dna a dat expresie conştientă, unei stări de sufl subconştiente, a dat nume vinei idei anonime şi a sistemizat inclinaţiunile de suflat şi de gândire ale societăţii româneşti, la începutul veacului al XX-lea, când ea oscila instinctiv spra direcţia naţionalistă Putem zice char că nu dl N. Iorga a creiat naţiona temui, ci naţionalismul a creiat pe dl N. Iorga, iarăşi în senzul, că ideia d-sale de naţionalism, nu a fost un produs al speculaţiei logice, ci o realitate siciologică, pe care d sa a simţi-o în societate, s’a pus în funcţia ei şi s’a făcut expresia ei, datorită acelor însuşiri care sunt caracteristice camenior superiori şi care tocmai prin aneea dev n creiatori de curente, prin faptul că simt societatea, nja cum contemporanii lor, nu primt Ce folos că Titu Maiorescu a fost în slujba culturei „naţionale* ? Ce folos că legile, instituţiile şi manifestările noastre e au „naţionale"? Ce folos că până şi eroii lui Csngiu le vorbesc în numele „naţionalului* şi că toate pubicaţiile şi cărţile se îmbrăcau pompos cu ideea „naţională* ? Ce folos, dacă după urma lor nu a rezultat nici curentul de care avea nevoe societatea şi nici doctrina cum să înmulţească numărul valorilor noastre morale ! Ele au rămas mişcări izolate şi un curent cu caracter spoiti şi, nu a ignorat caracterul o mo ai rţa) presupune unitate, pe care mirasm noastre, dar noi dii la ridicat amaiu 1 N. Iorga a dat o, la dogmă. A fost prea mult preorapat custetizarea literaturai române, pentru a se fi dedicat naţionalismul’, era prea mult în lupta cu naionalismul sentimental, pentru a fi putut face concesii naţionalismului dogmatic, pentru care avea preferinţe, şi trăia prea mult în cerul abstracţiunilor, pentru a fi putut inţelege realităţile naţionaliste, dar nu era strein de înţelegerea nevoilor naţionale. A admite că Titu Maiorescu a fost „cel mai puternic reprezentant al naţional soiului real în român a*, pumeiasă că di Meheu nţi, numai pentru motivul că s’a pus îa slujba culturei româneşti o jumătate de vese şi per truci nu a neglijat problemele naţionale, contemporane lui, — îr-Daci luăm în consideraţie aşa zisul naţionalism al lui Maiorescu sau al liberallor, vedem că se caracterizează prin discontinuitate: acelaşi Maiorescu care după dl Mehedinţi, era personifcarea naţionalismului, la anumite dăţi era şi prietenul cosmopolitismului. Este adevărat şi am fi nedepţi dacă nu am recunoaşte că în preziua apariţiei naţionalismului, rând doctrina de mai târziu, dorinţa totr’o vagă stare sufletească, Eminescu a contribuit într o mare măsură la creerea doctrinei şi la afirmarea ei. Articolele lui Eminescu însă au cteut până mai deunâzi în cohcţiile mucigiiale zierelor, fără ca să fi produs, în vremea când au apărut, mişcarea pe în epoca dlui N. Ioga, — când acesta o să admiţi că naţionalismul, care puteau să o predică şi soarta nu are nevoe de o cocir.nu, pentrucă nu!a!,e^.sita vitegă se^ datoreşte tocmai ai de ce să faci românism cu Românii ! mediului de partra în care traia Ma- Dar problema naţionalismului nUtesc?, şi în a c?rm slujbă eulima românească nu sa pune po 5' Eminescu, încât naţionalismu! cât nu a fost cineva de antinaţional pui Emme cu nu a devenit actual şi şi mei pe cât a fost de na- lw a influenţat societatea, decât tot tlouabelei naţionali se revendică şi socialişti care sunt internaţionalii A pune astfel problema meaomă a sugruma înşişi ideea de naţionalism, a eluda, şi este proaspăt în mintea noastră, cum lumea politică din ve- chiul Regat, la ivirea cuvântului dlui N. Ioga, pentru a înăbuşi mişcarea naţinansă, pentru a o afta de prisos, aduce, ca argument că nimeni nu e. *■ adversar naţiei, ca şi când mişcarea aceasta ar fi postulat că Românii sunt... contra României. Din insişi tendnţa lumei partea de-a nu da dreptul la viaţa unei mişciii naţionaliste, pretextând că fiecare parte , fecare om politic, doreşte binele ţarii, din însăşi această tendiţă, s’a văzut ca una este a nu fi amviţional, a fi naţional, şi alta este a fi naţonalist, a ridica sentimentul, ideea şi morala patriei, la dogm de naţionalism doctrinar. Şi prntru a pune exact problema naţonalismului în cultura românească, trebue să stabilim ca axiomă că: un curat politic-cultural se datează în Istori , nu de când s’a ivit şi dela cine la uimitat, ci de când şi de cine a fost teoretizat şi ridicat la rangul de concept e unitară. Legea aceasta este fixăi şi pentru curentele literare ca şi pentru curentele politice. Da câteon înainte da Marx, nu s’a manifestat socialsmul şi totuşi, ca doctrină, ca metodi şi concepţie, datează numai dela ei de R. DRAGNEA fost dezgropat din mormântul unde-i trântise şcoala lui Maiorescu, — şi ci un sprijin istoric al şcoalei dsale. Manifestările, aşadar, anterioare şcoalei raţionaliste nu vin, cam cris de dl Mehedinţi, si anuleze valoarea istorică a dlui Iorga şi sotietatea ca şi originalitatea dsale, pentru care sa luptă sa o revendice lui Minorescu şi Eminescu, ci toate „momentele“ acestea, dela Kogălniceanu şi până la Eminescu, vin numai să arate evoluţia pe care a avut-o naţionalismul în România până s*a prefăcut într'o doctrină, într’o metodă intr’un program şi într’o concepţie tot atât de diferenţiate şi de individualizate ca şi ale celorlalte curente şi mişcări politee sau culturale. Ei au adunat material; dl N. Iorga a clădit. Ei au fost părăuşii nisipului şi ai c£ rimizei; dl N. Iorga a fost arhitectu. Dar curentul naţionilsl a dat roadele lui. Asăzi pe acelaşi drum se întâlneşte cu partidele din nonele provicii şi dovada, că „naţionalismul cel mai real din România“ este acolo unde este dl N. Ioga, se face cu faptul, că acele partida, nu merg unde a fost Toiu Maior«si«, şi nici unde cuvântul de „nst omii“ este întrebuinţat pentru a specula scntimentalismul raftul lor. Dl Mihed,nţ a mai spus încă un cuvânt despre naţionalismul din N. Iorga în comparaţie cu naţionalsmul lui Titu Maiorescu: a mai vorbit de schimbarea naţionalismului celui dintâiu şi de inflexibilitatea neţionalismulu celui din urmă. Amator de abstracţiuni, Titu Maorescu a fost strein, şi prin caracterul stabil al epocei în care trăia şi prin temperament, de variatele probleme, care se pun astăzi "şi carate constrâng în disciplina realitafilor, cerându -i imperios, nu ideea, ci soluţia pact.-ă. Naţionalismul nu este o entitate metafizică, în care sa te pierzi cu speculaţia legă, ci o realitate politică, cum este şi socialismul şi eate departe de a fi înţepenit în formule tari, el caută să pună de acord, să armonizeze şi să-i concilieze, nu numai societatea cu principiile, ci şi principiile cu societatea, în senzul, că punere la punct Corespondentul nostru din Bucureşti ne telegrafiază că dl general Averescu noul ministru la industrie şi comerţ, în urma intervenţiei dlui Transporturfie pe C. F. şi Tache Ionescu şi presiunei câtorva _ * ——T negustori francezi a ridicat măsura concesionările navetelor de prohibire a importului articolelor de lux. Noi ne mirăm că dl general a avut curajul să ordone, chiar, această măsură prohibitivă şi suntem fericiţi că a revenit la sentiments umanita-nu a putut fură. d-sa da această provi Siguranţa Poloniei Măsurile luate faţă de războiul ruso-ucrainian Comandamentul polon a luat măsuri ca trupele ucrainiene, în cazul râad nu vor reuşi să sa menţia pe front contra armatei bolşevice şi vor fi nevoite să treacă în Pomânia, să fie dezarmate şi internate. Toţi militarii şi civilii uni vor fi siliţi de armatele boli ■.. , ca ai ce retrag? în Polonia, voi mbui să facă Bonuri pentru imnori,o carantină la punctele de trecere. Noul complicaţii ? Telegramele ne aduc ştirea că gubul e apreciat peste adevărata lui valoare; armata lui Wrangel n- a avut nici numărul, nici organizarea care să treacă peste însemnătatea unor bande înarmate. Bolşevicii par totuşi da o importanţă mai mare izgonirii acestui calastrein din sudul Rusiei. Ştirbe mai noul ne vestesc că tratativele de la Riga dintre Polonia şi Rusia au fost suspendate. Motivele ce se aduc sunt nişte chestiuni de amănunt, dar motivul cel adevărat nu poate fi altul decât nădejdile pe cari bolşevicii se leagă de izgonirea lui Wrangel. Desigur ei sunt pe calea de a-şi mări pretenţiunile faţă de Polonia. Cunoaştem protestul sovietelor, prin Cicerin, împotriva recunoaşterii Basarabiei ca parte întregitoare a firii noastre, şi insistenţa nouă a lor de a trata direct cu România chestiunea păcii. Aşa că izgonirea lui Wrangel ar putea să crească din nou apetitul bolşevicilor atât în ce priveşte Polonia cât şi România. Guvernul român e şi acum pe punctul de vedere că între noi şi Rusia nu există o stare de război, aşa că nu poate fi vorba de tratative de pace intre noi şi soviete, ci, cel mult, de tratative cari ar aduce pe cele două ţări vecine la relaţiuni normale Cunoscând tactica şi mentalitatea bolşevică, guvernul român poate să se aştepte la surprinderi, şi de aceae ar fi de dorit ca să regulăm odată relaţiunile noastre cu Rusia, în deplin acord cu Aliaţii noştri.