Patria, mai 1921 (Anul 3, nr. 94-115)

1921-05-17 / nr. 104

Atacurile dlul V. Goldiş N’a fost da-ajuns că ziarul „Românul" din Arad, — schimbat in organ personal al dlii V. Goldiş, deşi o proprietate!* partidului naţional aproape do un aa n’a avut cteeâî cuvinte da, critică faţă da conducerea partidului naţional, în articole neiscălite, — azi vine însuşi dl V. Goldiş şi sub iscălitură, în zarul .Dacia* arata greşelile eplduaenii noastre de partid. Ziarul .Românul“, îa articole neiscălite, se mărginise să arate că partidul naţional român a plecat pe un drum grecii când a făcut tovărăşie politica cu partidele noui democratice şi naţionale, deşi însuşi dl Va■île Goldiş la congrasul partidului, ţinut primăvara trecută la Alba-lulia, propusese moţiunea in temeiul căreia partidul naţional, păstrându-şi independenţa, era îndrumat să colaboreze în deosebi cu partidele democratice şi naţionale, indicate cu numele lor. Dl Vasile Gondiş, la ceie trei articole din „Vaaia" merge mai departe și arată greșelileconducerii noastre de parte de doi ani încoace.' 'Este de remarcat că aceste acuze dl Goldiş ar fi putut sa le ridice în sânul comitetului central, sau cu prilejul congresului, dea însă, deşi membru de comitet şi vicepreşedinte al partidului, a ales calea publicităţii de ziar. Dar să vedem pe rând greutatea acuzelor din V. Guldiş. Dan ridică două acuze principale, că, anume, paridul naţional ar fi părăsit programul de la Albă-Iulia, sau mai bine hotărârile jsduâării da unire, şi ai s’a amestecat In luptele t nrtid din vechiul Regat. Pentru a dovedi întâia afirmaţie dl •lidiş aduce două fapte: ieşirea s .1- diaiiştiior din Marele jâfaî naţonai şi Im Consiliul Dirigent, şi iscaiirea tratatului da pace de guvernul Vaida. In amândouă faptele, după părerea dim Goldiş, conducerea parodului naţional sa depărtat dela programul dela Alba-luna, in care se pretindea dreptul de vot universal, cu acordarea lui şi femeilor — şi se proclama dreptul nostru asupraBanatului intreg, in ridicarea acestuia două acasa dl T. Goniş este cel puţin da rea de-i dinţa. Şi anume, toată lumea dela noi, nu numai cei prezenţi la dezbaterile M. Sfat naţional, ştie că socialiştii s’au retras din Cons. Dirigent şi din Marele Sfat in urma urui regretabil incident, când, fiind vorba des M. Sa Regele, toţi membrii M. Sfat s’au ridicat în picioare, ovaţionând, afară da socialişti. Fiind firi mai vehemente i-am provocat atunci să părăsească sala. Ni se pare că Knaos di V. Goldiş, intr’o vorbire ţinută după stirea sueieliştilor, a dezaprobat purtarea lor. Că motivul retragerii lor ar fi fost neacordarea dreptului de vot şi femeilor, deşi socialiştii au putut să se provoace la aceasta, nu poate fi adevărat, pentru că socialiştii bine ştiau că adunarea naţională proclamase dreptul de vot şi pentru fame!, dar că nu Marele Sfat putea să-l legifereze ci Constituanta Românieimari, fiind vorba de o lege care trebuia sa fie una în toate provinciile. Ori, se știe că în clipa în cere M. Sfat desi te tea reforma electorală, in celelalte provincii erau în vigoare decrete legi electorale, care deși erau elaborate pe baza votului universal, nu acorda acest drept de vot femeilor, îşi poate închipui dl Goldiş că s’ar fi putut face alegerile generate din 1919 pentru o Constituantă comună, votând numai la noi şi femeile? " Dar în aceeaş vreme când Marele Sfat nu pute executa legiferarea dreptului de vot al femeilor pentru moment, s’a hotărât ca ei să fie introdus în legislaţia ţării când Constituanta va elabora o lege electorală unitară pentru întreaga țără. Conducerea da partid n’a violat, deci, hoărârea dela Alba-Iulie, cau-j zând astfel retragerea socialiştilor, cum i se pare dna Goldiş, ci a râihas s'o înfăptuiască îa Constituantă; dovada că partidul nu şi a călcat programul o avem dată: când s’a prezentat in comisii proeetul de lege electoral pentru întreaga ţară, însuşi prezidentul paridatul nostru, cu top ceilalt membri, au susţinut dreptul da vot al femeilor.* Dar, după d. Goldiş, a doua călcare a hotărârilor de la Alba-Iulia, a făcut-o conducerea da partid când guvernul Vaida a iscălit tratatul de pace. Dl Goldiş spune câ aşa am pierdut Banatul, deşi, la Alba-Iula sa proclamase dreptul nostru asupra Banatului întreg. Ţara întreagă ştie între ce condiţii a fost silit guvernul Vaida să iscălească trasatul de pace. Ţara se aflş înaintea unui ultimat al Aliaţilor, ultimat pa care-l provocase politica Idin Brătianu. Situaţia pe care o moşteneau era creată de partidul lbural, a ceea ce di Goldiş, imparţial cum este — nu pomeneşte prin nici un cuvânt. Noi am fi fost foarte bucuroşi ca partidul liberal să ia guvernul şi şi după mai departe o politică de rezistenţă naţională. Dar primejdiile unei astfel de politici erau aşa de mari — dat fiind ultimatul categoria al aliaţilor, încât partidul liberal n’a cutezat să ia guvernul pentru a faca politică de rezistenţă, ci s’a ales partea cea mai buna: a esat de o parte, acuzând pe ceare vor urma o altă politică decât a lui, despre care îaşişi liberalii erau convinşi că, in situaţia dată, nu se mai poate continua. Celelalte partide politice din ţara veche, precum şi cele din nou de provincii erau, in feţa ultimatului, pentru iscălirea tratatului de pace. Necesitat sa se formeze guvernul şi cu ardeleni, membri ai partidului nostru, ce putea acest guvern face decât să în- j perce a ddătura primejdiile ultimata - îsm în faţa căruia se afla? Dar partidul nostru a declarat şi atunci câ paşi acestă îl face dinj necesitate extremi, şi că au înţislegarea prin el s£ abdice la drepturile a-1supra Banatului integral. Tratatul pe care-l iscălea guvernul Vaida, deşi erau fixate frontiere, intră tratatul prin cara se regula definitiv graniţa la Banat, căci această graniţă era fixata în tratatul dela Trianon, cu Ungaria pa care l-a iscălit actualul guvern, Dl Vaida, ps prim-delegat, la Con Oecîiistrîie noului cancelar german. Berlin ■- in Reichstagul german 4 * ' • iermania accepta condlţiunile ! Noul caocalar declară că va îndeplini toate condlţiunile ASiaţlîor! După lungi tragiversăn, Germania a ajuns să se convingă că tributsa execute conaiţiunile pe cart singură le primise prin tratatul din Versailles. Fostul cancelar care a condus politica imperiului la Londra și la Paris a fost înlocuit cu noul cancelar With. Piresa aliată se arala mulțumită cu schimbarea care s’a produs și ea o consideră ca salvarea Germaniei de noul pagube. Prin nota pe care noul cancelar a adresat-o puterilor aliate, Germania se obligă să îndeplinească condiţiunile dela care se abate conţinu din 1920 luna Maiu, când le acceptase guvernul demisionat, în conferinţa de la Spaa. Politica lui Briand şi Lloyd George, dusă cu atâta energie în numele Franţei şi Angliei, a triumfat deplin în Intensul executări păcei şi al normalizărei Europei. Statele Unite au o mare parte la această victorie politică a Aliaţilor. . . Nota guvernului german Berlin. {Damian.) — Gavernull german a adresat prin reprezentanţii săi guvernelor aliate[ următoarea notă: „Pe baza ho- târârii adairării deputaţilor vă recere a face guvernului pe lângă care sunteți acreditat, din numele noului guvern german, următoarea declaraţie, referitor la nota Antantei datata la 5 Maiu 1921: 1. Guvernul german este hotărât a satisface fără rezerve sau condiţiuni obligaţiunea stabilită de comisiunea reparaţiilor. 2. Dă, fără reserve sau condi-Iţiuni, toate garanţiile cerute de comisiunea reparaţiilor. 3. împlineşte pretenţiile Aliaţilor referitor la demobilizarea armatei, fără rezerve sau condiţiuni, aşa cum sunt ele formulate în nota din 29 ianuarie a anului curent. * 4. Acţiunea criminală contra vinovaţilor războiului o va continua. Guvernul german va satisface întru toate stipulaţiile tratatului de la Versailles; Wierth, cancelar, noul cancelar Wierth motivând actul guvernului său prin acceptarea idiomatului, a declarat, că refuzul unei acceptări, ar fi însemnat pentru Germania constrângerea prin baionetă şi încetarea oricărei activităţi industriale. 50 bani ferinţa Păcii, a stăruit, cu toate că iscălise tratatul, să mai recunoască drepturile integrale şi asupra Bana- tului şi asupra Maramureşului, continuând decis să apere hotărârile de la Alba-Mia. Da a început tratative directe, cu sârbii şi cu cehostovaali. Dar în vreme ce i-a reuşit să câştiga recunoaşterea alipirii . Bajorabiei de către Aaaţi, n’a fost lăsat de avere- seano-fachiştii sprijiniţi-de liberali să aducă la bun sfârşit tratativele cu? Sârbii şi cu Cehoslovacii, a fost de-alăturat dela guvern în mijlocul aca-istor tratative duse pentru realizarea] programului dela Alba-Iulia. Dl V. Goldiş nu suflă un cuvânt despre aceste uneltiri care au împiedecat] partidul naţional să-şi continue opera, ] nu are un cuvânt da reprobare pen- fru di Goga care făcea sciziunea ini partidul nostru tocmai, pe atunci. Iată cât de conştienţios e dl Vasile Goldiş în acuzele ce le aduce partidului naţional. Şi, tot daa, nu arată nici o soluţie, cum nu arăta nici partidul liberal, asupra felului cum ar fi scos dsa ţara din situaţia în care se afla în faţa ultimatului Aliajilor. Şi era dator s’a indice cal puţin acum când acuză conducerea partidului nostru că a părăsit programul dela Alba-lulia prin iscălirea tratatului de pace. Pentrucă mimai dacă el ar fi găsit o alta soluţie, de aţ. iscăliraa, ar putea tisa să vorbească despre greşala conducerii noastre de partid. Dar cum mai atunci, nici până atunci, rrot de atunci încoace nu s’a aflat cineva csra să fi putut da o altă soluţie, ivănţuind în aceeaşi vreme causa mare a românismului întreg ţ— căci aşa se punea chestiunea fatunci,,şi aşa era la realitate, cine ar I putea să ridica asude? . Singura afirmaţia că trebuia şi se puiea duce politica de resistenţă, nu e dejon?. Partidulbaraj ar fi continuat-o cu siguranţi, dacă ar fi fost I convins cl s ar fi putut. Dar nu ora. ! Cum nu e nici dl V. Goldiş. In anul viitor vom stărui ,asupra acuzelor dl Vi Goliş, te priveşti amestecul nostru în luptele politice de vestuul Regat. Sa va vedea ca şi aceste sunt ispaite de orice temeri ca şi acele asupra cărora am stăruit azi. Agricultura în Boemia şi Moravia era într’o prosperitate cu totul modernă în momentul când s’a constituit republica cehoslovacă. Munca luminată a pământului cu ajutorul tehnologiei şi a perfecţionării mijloacelor agricole făcea din agricultura boemă şi moravă din fosta Austrie, o lucrare industrială aproape intensificată la maximum. Fosta mare proprietate Fiecare domeniu îşi avea administraţia sa perfectă în mâinile oamenilor instruiţi şi specializaţi ca în fabricile moderne. Pe fiecare domeniu se găseau fabrici care prelucrau materialul produs de domeniu, astfel: fabrici de zahăr, de spirt, de bere, etc. Totuşi, deferitul proprietăţii era că se găsea în mâinile unei minorităţi oligarhice. Cei mai mulţi proprietari de pământuri erau urmaşii direcţi ai unei nobilimi feudale, foarte mulţi streini, în momentul când s’a constituitrepublica cehoslovacă. In anul 1918, Comitetul Naţional al Cehoslovaciei, prin decretele din 9 Noemvrie şi 10 Decemvrie a secvestrat marile domenii, cu interdicţiunea de a fi vândute, hipotecate şi cu obligaţiunea de a supune toate contractele de arendare unui birou special, 1 bandă mică,rneputând fi vreodată ridicată. Plata îndemnizării de expropriere a devenit astfel creanţă a Statului, plătibile în bani sau înscriindu-se în datoriile de Stat. , Caracterul democratic Reforma agrară cehoslovacă aşa cum a fost concepută este una din problemele cele mai mari cari s’au impus dela început tinerei Republice cehoslovace. Democraţia cehoslovacă a atacat cu mult curaj această problemă în toată esenţa ei. Principiile care stau îa baza acestei reforme încoronează cu succes opera democratică a Cehoslovaciei. Mai mult decât atât chiar, această reformă combinată cu intensificarea producţiei agricole ,pe baza şi cu ajutorul tehnicei moderne, dă un aspect deosebit economiei naţionale cehe, putând procura bogăţii naţionale suficiente tinerei Republice — care astfel ieşită de curând la viaţa naţională, are înaintea sa un viitor care surâde numai Statelor mări şi ori vechime istorică. ■ I Reforma agrară cehoslovacă Legea şi modalităţile exproarigri?, ImprourletiVi’H si a indemniegribil în repuiftlica cehoslovacă Din discursul lui Disis dlub Soion Bărnuţiu, împreună cu Proclamaţia ,detansaz din Mantena dictă în acelaşi an în linia Iulie şi la Dorinţele Partidei Naţio- naîa redactate în luna August 1848 [de Mihail Kogălniceanu, în nemţie Moldovei, constitui biblia democraţiei naţionale române. Câte şi treie s’au influenţat una pe alta. Dăm o parte din finalul acestui disuus . Acestea fiind,astfel, fraţilor sării, mai aruncăm încă odată o căutătură peste zilele naţiunii noastre, de când jeleşte sub domnirea ungurească; să ne reculegem eu aintea încă odată, deşi este lucru trist şi dureros, cum l-au asuprit şi cum i-au batjocorit I ungurii pe români cu legile, cari‘s®nt destinate dela natură spre apărarea oamenilor; cum s’au unit cu toatei neamurile asupra lor; cum au privit legist asupra naţiunii noastre, şi saşi şi sârbi, şi pa toţi, ca să-şi poată vărsa veninul asupra românilor chiar acolo unde nu la ajungeau dinţii cei răutăcioşi, cum i-au oprit de pe şcoale, ca să rămână orbi, — dala dregătorii, ca să naiba apărători. Pa cei ce nu i-au putut strica cu uniuni poliltice, iau încâlcit su uniuni religioase; şi acum, când sa anunţă libertatea la testă lumea, ei nu stnoîâîă stingerea de tot. — Aşa* fraţilor ! înch puiţi-vaj încă odată, osmea această mie de ani, a» tiraniei ungureşti e numai o zi în viaţa cea dor&ronsă a naţiunii noastre; închipuiţi-vă, că dimineaţa ne-au băgat îsă jug, toată ziua ne-au mânat, şi acum, când veni seara ca să ne odihnim, nu na iau jugul de pe grumaz decât ca să ne omoare. — Care naţiune de pe pământ nu s’ar ridica, dela mic până la mare clndi îşi vede ■numărate zilele vieţeî? Libertatea oricărui popor e bunul lui cel mai înalt, şi naţionalitatea e libertatea lui cea din urmă: ce priţ mai areviaţa lui după ce şi-a perdut tot, ceea ce-1 face demn ca să mai fie pe pământ ? In mâna acestei Adunări ensă viaţa şi moartea, soarta prezentă şi viitoare, nu a unui om, ci a sunet naţiuni întregi. Ce va răspunde : Adunarea înaintea mţiunii, a lumii îşi & posterităţii, când ar subscrie sentinţa de moarte asupra naţiunii sale? î— Deci, fraţilor , nu vă uitaţi la prehenţumla ungurilor cele nedrepte, miei la acei puţini înşîraţi şi înşală- I tori dintre noi, cari îa speranţa iefii lor, o® aşteaptă îi împărăţia ungureasca, ţii cu ungurii şi zi că apără onoarea şi salvarea naţiunii noastre; I consideraţi că aceştia sunt datori a lătra pentru osul ce li-l aruncă streinii, ca să latre pe fraţii lor şi să muşte naţiunea şi pe mama lor însăşi; feriţi-va de ei, c ei nu sunt români. Căutaţi la această mulţime de români cari strigă în numele a toată naţiunea; să nu ne ducem la masa libertăţii ungureşti, căci bucatele ei toate sunt înveninate; să nu ne vindem ţara şi limba, căci, perzându-se odată, nu se mai poate câştiga; uniţi-vă cu poporul toţi, priioţi, nobili, cetăţeni, ostaşi, învăţaţi ţi vă sfătuiţi într’un cuget asupra mijloacelor reînvierii naţionale, pentru câ toţi sunteţi fii ai aceleaşi mame, şi cauza este comună; ţineţi cu poporul toţi, ca să nu rătăciţi, poatecă poporul nu se abate dela natură, nici nu trag aşa de uşor în partea lor străinii, cum îi trag pe unii din celelalte clase, cutmi urlă împreună cu lupii şi sfâşie pe popor dimpreună cu aceştia; nu vă abateţi dela cauza naţională de frica luptei, cugetaţi, că alte popoare s'au luptat sute de ani pentru libertete. Pagini istorice Simion Bărnuţiu — Ţinut în Catedrala din Blaj la 21alu 1848 — Exproprierea latifundiilor Legea reformei agrare, care a venit ceva mai târziu, în 16 Aprilie 1919, a decis exproprierea domeniilor care aparţin unui singur proprietar şi a cărăror suprafaţă depăşeşte 150 ha. sol agricol, sau 250 sha. sol îngenere.A mai prevăzut deasemenea exproprie- î frea unor suprafețe mai mici acolo unde necesitatea o cere. Nimic nu se poate sustrage acestei legi de expro- * priere afară de parcuri, grădini de mai mult de 150 sau 250 ha. din motive? estetice și climaterice.: In nici un cazacestea nu pot trece peste 500 ha. | ImpropriatSrirea | Prin legea „repartiţiei", acesta estei termenul adoptat pentru împroprietărire '• ;specifică împărţirea domeniilor expro-* priate în primul rând mobilizaţilor, mu-; :filaţi!,or de război, muncitorilor agricolii şi apoi micilor proprietari, funcţionari- î lor, cooperativelor și altor categorii so-~ ciale in speciale rurale. Indemnizarea a fost regulată printr’o lege specială din 8 Aprilie 1920, zisă a despăgubirei. S’a hotărât exproprierea fără îndemnizare a bonurilor de mână moartă. Celelalte domenii au dreptul la îndemnizare. Guvernul are dreptul să stabilească o reducere de 5°/# pentru un domeniu de ÎOOO—2000 ha. şi de 40% pentru un domeniu de peste 50.000 ha. Modalitatea plăţii Legea prevede neputinţa beneficiari ilor de a plăti indemnizaţiile şi de apune în valoare pământul expropriat ,fără concursul Statului. De aceia a ho- t târât dreptul împroprietăririlor la sprijinul bănesc al Statului sub forma de împrumut pe termen lung și cu o do Anul Mr. Numirii 104 PUHERILÂ PÜHCT ■ou ■■ ——aman „Viitorul“ anunţă că dl I. G. Duca Va vorbi la clubul liberaldespre „Ion I. C. Brătianu şi chestia agrară.“ Cum dl Duca este un simplu senator, să nu uite şi să utilizeze studiile dlui Bogdan Duică, publicate în „Patria“, ca o autoritate ştiinţifică în materie.* ? In sfârşit presa liberală remarcă lipsa de ordine sub guvernul Averescu in legătură cu congresul comuniştilor. ! Cum rămâne cu calomniile aduse guvernului Vaida şi regimului de sub dr I Lupu, sub care nu s’a petrecut aşa • ceva ? ! *. I Liberalii se scandalizează de cenzura fpe care o exercită guvernul asupra presei lor din Banat. Dar nu tot ei susţin menţinerea cenzurei ? Sau e bună pentru alţii şi rea nul mai când se exercită asupra lor! I * \ î Vorbind despre opera lui Ion Brătianu ] fostul tachist Dissescu a spus la clubul liberal după cum cetim în „Viitorul. ..La 1866 ] organizează comitetul de răsturnare a lui ÎCuza“. Cuza Vodă dăduse pământ -ţăran fiilor. Frumoasă operă serbătoresc liberalii, şi dată cu serbătorirea lui Tudor Vladimirescu !* şi Problema atât de acută a învăţă‘ măritului nostru de toate gradele separe că şi-a găsit în fine soluţia la mit nistend instrucţiunii publice. Ministrul nostru „filosof“ a găsit în fine formula salvatoare: unificarea păsariilor şi aruncusta şuncilor. Csilyle, ■autorul „filosofiei hainelor“ are un urmaş în dl Negulescu. Decât, numai cu schimbarea învelişului de pe cap, nu se reorganizează învățământul. * \ _ 3-15 Maiu 1848 E ziua proclamării drepturilor poporului românesc de dincoace de Carpaţi; e începutul luptei conştient organizate pentru câştigarea acestor drepturi ; e ziua naşterii partidului naţional român. Ziua de 3/15 Maiu 1848 a văzut memorabila adunare de pe Câmpul libertăţii din Blaj, adunare, in care mai întâi, în cursul secolelor de oprimare politică, neamul românesc de dincoace de Carpaţi a dat dovadă de superioară conştiinţă naţională, manifestăndu-se într’o deplina şi puternică solidaritate în faţa puterii de Stat asupritoare, în faţa celorlalte naţiuni privilegiate din Ardeal. Cutezăm să afirmăm că dacă cu o jumătate de veac mai înainte, sub Horea, sau cu altă jumătate de veac înapoi, la 1700 am fi avut conştiinţa naţională de la 1848, am fi început de atunci o luptă organizată pentru câştigarea drepturile noastre de popor. Atât de covârşitor era numărul nostru faţă de alte neamuri, atât de mult era aici o ţară românească, vă-zutâ şi pipăită de toţi ca atare, încât nu lipsea numai glasul acela Interior care porunceşte sufletului să se facă stăpân pe cer, al său. Dar acel glas, aceea ridicare la conştiinţa demnităţii, de om nu putea veni decât prin cultură, şi anume prin cultura naţională. Au trebuit mai mult de o sută de ani, de la stabilirea întâilor legături mai puternice cu apusul — prin şcolile Romei — pentru ca noi să simţim demnitatea de om şi de român, şi astfel să putem distanţui energia neamului in lupta pentru libertate. A fost de ajuns să adie până la noi puţine adieri din martie lupte pentru tibertate din apus, pentru ca, având o conştiinţă naţională, să începem şi noi lupta de desrobire. Şi acelaş popor, peste alţi şaptezeci de ani, de data asta la Albă- Mia, la adierea anui nou vânt de libertate, şi constiu că Jertfa fraţilor nu poate rămâne zadarnică, a pro■clamat, întră şi mai impunătoare soildaritate triumful luptei sistematice începute la 3/15 Mai, pe Câmpul libertăţii, decretând unirea cu patriamamă. Partidul naţional, purtător de steagul întregului popor românesc de dincoace de Carpaţi, are mândria să poată spune că nici odată şi cursul acestor 72 de ani n’a închinat steagul în faţa duşmanului, că nîci pace, nici armistiţiu n’a voit să închee vr’odată cu el, deşi era într’o vădită inferioritate în lupta cu puterea de Stat.„ Călit în astfel de lupte, ca o asemenea tradiţie partidul nostm va continua lupta şi în România mare, nu împotriva Statului român, nici a fraţilor, ci a principiilor şi a sistemelor care nu pot dau ţara la fericire şi consolidare, şi pentru a face ca românii ei pe stăpâni în țara lor, pupând la temeliile țării cele mai frumoase virtuți ale rasei. Aplanarea tulburărilor In Silezia Varşovia. — Ia partea Sileziei-axperioară ocupată de poloni, ae aiesnfilează reluare»« îumrai. Trenurile* d# căi buni au Ineaput a funcţiona normal. (A.T.R.)