Patria, iulie 1921 (Anul 3, nr. 140-167)

1921-07-24 / nr. 161

r ĂL. Contribuţia part. naţional reforma agrară ardeleană Deputaţii partidului naţional au înscris în lege, cele mai însemnate nevoi ale ţărănime! Unele ziare, ca „ Voinţa“, continuă de a Învinui partidul naţional pentrucă s’a retras din parlament, tocmai când se aducea In discuţie, legea agrară pentru Ardeal. Am răspuns într’un articol la aceste obiecţiuni şi in deosebi dlui Octavian Goga, care le-a făcut de pe banca ministerială. De data aceasta, vom arăta opera deputaţilor partidului naţional , reforma agrară din Ardeal, adică contrbuţia partidului, la împroprietărirea ţăranilor ardeleni. Nu este, cum spune presa interesată şi dl Goga, dezerţiune; nu este nici o desinteresare înainte de a se retrage din Cameră, deputaţii partidului naţional îşi făcuse pe deplin datoria faţă de ţărănime, căci înainte de a se produce retragerea opoziţiei naţionale, aduseseră însemnate modicări la proeotul dlui Garoflid. Şi iată faptele. Deputaţii partidului naţional, dnii Saver Dan şi Voicu Nassau, în co-, misia agrară pentru reforma din Transivania, au apărat şi au căşti- gat drepturile cuvenite (Minimei ar-' delene. , In această* comisie, s’a discutat soarta moşiilor date în arendă, care, după proeotul guvernului, erau expropriate în aşa fel, încât nu se făcea o dreaptă împroprietărire a ţîrănimei. Reprezentanţii partidului naţional au obţinut ca moşiile date In arendă să fie expropriate până la cuantumul Tot astfel au obţinut, într’o luptă dârză cu reprezentanţii avereicani, ca să fie expropiate până la cuantumul minim, moşiile lucrate in regie proprie. Grafie insistenţei şi argumentării strânse şi bogate pe date concrete, delegaţii partidui naţional în comisia Igrară, au obţinut asgurarea păşunilor, în aşa fel încât se vor putea acoperi nevoile actuale ale ţări inimei de la noi. La articolul care prevede pădurile, reprezentanţii partidului naional au luat o largă apărare problemei, crearea pădurilor comunale, fără de care,nu se poate întemeia noua gospodărie rurală.* Dar unde partidul naţional a avut un cuvânt hotărâtor, intr’o chestie de dreptate şi socială, dar mai ales şi raţională, a fost în ce priveşte soarta voluntarilor de război. Deputatul nostru dl Voicu Niţscu, care întotdeauna a luat apărare nevoilor voluntarilor şi care a făcut o interpelare pentru repatrierea voluntarilor din Rusia, a cerut din comisia agrară şi a obţinut ca voluntarii care au luptat pentru idealul naţional, sa ţie toţi în prima categorie a improprietiriţilor. ~ Iată ne scurt, contribuţia partidului naţional, la legea agrară pentru Ardeal. Astfel reprezentanţii lui s-au retras împreună cu restul opoziţiei, după ce adusese importante modificări proectului de lege al guvernului. Nu poate fi o obiecţie aceea că n’au luat parte la discuţia reformei în Cameră, pentru că, aât guvernul cât şi majoritatea averesoană, refuzau să primească alte amendamente. Legea agravă, după cum am sus, era dată pe mâinile dior Papuc- Stoelea, Ghilezan şi Iacob. Oice încercare a deputaţilor noştri, ide a mai aduce modificări legii, lavotarea pe articole, era de prisos, căci guvernul era hotărât să-şi treacăprceptul, fiin a ceda opoziţiei naţionale, cum procedssi şi cu legea agrari din vechiul Regat. Şi cu atât mai mare este contribuţia partidului naţional la reforma agrară ardeleană, cu cât a fost adus intr’o atmosferă ostilă democrației, cum era, atitudinea majorității avereficane. I Cluj Iulie 1^21UN LEU EXEMPLARUL Anul III. ^ Numărul 161 EFEMERIDE „Nach Paris"9 Eate prea cunoscută formula brutali ca un strigat, care a isbucnit cu furie sălbateca din piepturile germane, în primele zile ale declarării marelui război european: Nach Paris. [ In mirajul acestei furii, heostombe de milioane de vieţi omeneşti au fost ridicate ’ zeului războiului. ' 1 Dar la Paris n’au ajuns. I Şi ironia soartei iată cum se înfăţişează după ziarul „Le Figaro": ■) Aseară, tntr’un restaurant din Paris, un ■ bărbat cu capul ras, orna în faţa nevestei sale, o voluminoasă damă blondă. Nu prea I se simţeau acasă cu menu-ul. Vorbeau nem- I ţeşte. Erau germani. , La sfârşitul mesei, bărbatul Se sculă şi atunci se observă că-i lipsea un braţ. Şi l’a pierdut ce celalalt la Verdun? Şi mai avea o rozelă la butonieră. Era probabil crucea de fier. Cei doi germani se depărtează încet pe bulevard. I Altă dată ei voiau să meargă nach Paris. Iată-i ajunşi. Totul se întâmplă, însă cu * răbdare. Pricepe insă ori sine ironia acestei constatări, dacă o aplică la graba cu care voiau , nemţii ajungă la Paris. ARISTARCA COMP Spiritul în care am scris Istoria Românilor*0 ... In 1883 s’a petrecut un mare eveniment în viaţa mea intelectuală. Am fost numit profesor de Istoria Românilor la Universitatea din Iaşi... împlinindu-se astfel unul din cele mai ferbinţe visuri ale vieţei mele. Eram în vârstă de 36 de ani. De atunci îmi pusei în minte să scriu istoria completă a poporul meu, la care mă pregătesm dela 1868 prin lucrări matierust», adică de 16 ani. In trei ani schiţai astfel cursul meu, întreaga istorie a Românilor. Când reluai cursul iar din cap, la 1887, lucram cu un avânt şi un dor nemaipomenit spre a-l vedea tipărit. Lucram câte 8—10 ore pe zi, aşa, că în 1887 văzui apărând da sub tipar volumul I. al Istoriei Românilor din Dacia Traiană. Prezentându-l Academiei Române în 1889 el fu premiat lu 5.000 de lei şi fui ales totdeodată membru corespondent al Academiei. Volumurile se urmau regulat In de A. D. XENOPOL fiecare an, câte unul, aşa, că la 1893, după zece ani de muncă, aplicată redactirii, şi 16 de prigitire anterioară, in total 26 ani, putui,vadea desăvârşită una din lucrurile cele mari ale vieței mele, Istoria deplină a poporului român. Cum spusesem în prefaţă la vol. I, întreprinderea era îndrăsneaţă şi cu indrăsneală a fost condusă; dar ceeace e mai mult, adusă la îndeplinire, lucra ce nimeni înaintea mea dela Şincai nu săvârşse de a scrie dintr’o întinsoare o istorie completă a poporului român. Şi era îndrâsneaţi întreprinderea mai întâi fiindcă multe isvoare erau nepublicate şi chiar necunoscute şi că trebuiau suplinite lipsurile prin divinaţie istorică. *) Sub titlul „Confesiuni asupra spiritului in care s’a scris Istoria Românilor“, Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socialâ, Anul I ales, Aprilie 1921, publică un capitol „Din Istoria ideilor mele“, autobiografie postumi şi inediţi a marelui istoric Al. Xenopol. Mai era îndrăsneliţă fiindcă multe părţi, ba aproape toate, trebuiau create din nou întrucât lucrările pregătitoare erau puţne şi înguste. Nu cătai la nici o piedecă şi mă pusei la muncă cu - o râvnă fără seamă, aşa că în curând capitolele prinseră să se înşire după capitole şi porţire istoriei poporului român se închegau ln toturi sistematice, oglindind desvoltarea lui în idei obşteşti, însă totdeauna întemeiate pe un bogat material de fapte ... * Dar cele 6 volume din istoria Românilor mai au o însuşire, aceea de a fi pătrunse de la un capăt la celalt de focul ascuns al iubirii de ţară şi da neam, care străbate adesea cu sânteile sau flăcările ei prin spuza gândurilor ei, poate mai mult chiar da cum o învoaşte o tratare absoluţi ştiinţifică a istoriei. Pe atunci, cum am spus o, nu cercetasem încă na- tura istoriei şi nu formulasem principiul, după care va trebui tratată. Şi cu toate acestea m’am silit să nu ascund nicăiri adevărul, chiar atunci când el lovea în chipurile şi ideile care au stat, ca ridcători ai vieţei noastre naţionale. Aşa am susţinut nu numai amestisul Dacilor, dar şi cel al Slavilor în alcătuirea naţionalităţii noastre, lucru ce mai înainte s’a înconjurat de scriitorii noştri, am expus urmările pierzătoare ale politicei interne a lui Mihai Viteazul asupra stării roianilor, am coborât pe Vasile Lupu de nimbul de domnitor cu simţiminte româneşti. Care din iubre de romanizare ar fi introdus limba română în biserică, arătându-l după isvoarele timpului ca un domn pe deplin grecizat care favoriza pe Greci în toate chipurile şi care numai silit de împrejurări obşteşti lua măsura da a schimba limba slujbei bisericeşti. Epoca fanariotă am arătat c ca ceea ce era într’adevăr, o continuare a unei stări interioare de jaf şi despoiare, către care se adaose şi conştiinţa unei apăsări străine pe un sentiment naţional redeşteptat. M’au ferit daci de a mi face miai hulitorul, dar nici apărătorul acestei epoci care, prin aproprierea şi mai mare de voi, adunase asupra ei toată urgie vremlor trecute. Pa Tudor Vladimerescu l-am arătat iarăşi, conform cu documentele, ca iniţiatorul, nu al revoluţiei Românilor contra Grecilor, şi al unei revoluţii sociale îndreptată contra tuturor boerilor, fără deosebire de Români şi Greci, şi că această mişcare din 1821, lua un caracter naţional numai prin amestecul boerior în ea. De a se ia în în Moldova unde dela început sa amestecară boerii în mişcare ea avuse din întâile zile doar caracterul naţional. Aşa am căutat pretutindeni a restabili adevărul întunecat da simţimânt, dar niciodată nu am depăşit măsura şi nu m’am silit e tare pe placul străinilor, coborând toate figurile măreţe ale trecutului nostru, numai cu pretextul de a face ştiinţă şi nevoind mai ales şi slujesc de autoritate românească pentru imputarile străinilor. Am căutat apoi, ca ca dintâi, a da un loc însemnat desvoltării culturale şi acelei a aşezimintelor şi a nu înneca întreaga istoria numai în faptele politice. Sunt cel dintâi care am cercetat în tot lungul istoriei Românilor desvoltarea boerimei, a producţiei şi a bogăţiei ţărilor, clasei ţăranilor, aşazămintele juridice şi sociale, ca breslele, modul ocârmuirii, starea financiară,, moravurile şi deprinderile, literatura lumească şi bisericească, căutând totdeauna a forma o legătură, cu mersul obştesc al poporului. Din 6 volume în care am cuprins istoria Românilor, desigur că cuprinsul a două sunt consfinţite tratărilor părţilor culturale. * Refacerea Austriei Prin organizarea muzicei $i a producţiei, Austria se poate reface prin propriile ei mijiaaeg, fără ajutorul streinătăţei Republica austriacă, despre a cărei stare economică s’a scris în jos% presa mondială că este insuportabilă și ai cărei oameni politici au apelat şi apelează mereu la Aliaţi pentru a o ajuta economiceşte, are toate posibilităţile de a se reface singură, putând sa trăiască fără ajutorul extern. Pentru aceasta însă trebue ca Austria să se adapteze nouilor limite şi să renunţe la convingerea că ar putea trăi ca o mare putere. A doua condiţie pentru refacere, este reluarea lucrului şi punerea în exploa- tare a tuturor resurselor sale. Plaga funcţionarismului, Austria nu şi-a schimbat vechiul regim administrativ, care putea întreţine vechea Austrie, o mare putere de 40 de milioane de locuitori, însă nu pre-fi publică de 6 milioane. . Astfel, numărul funcţionarilor este enorm; căile ferate au peste 20.030 de ■ funcţionari în plus. La căile ferate şi la celelalte administraţii domneşte cea mai mare dezordine. Nu mai există nici o disciplină. Funcţionarii iau parte,, direct sau indirect la diferite întreprinderi private, provocând prin aceasta sabotarea Statului, în folosul întreprinderilor particulare şi pentru beneficiile personale pe cari le au. Situaţia agriculturei Clasa cea mai favorizată de război, în Austria, este ţărănimea, care a putut să-şi vândă produsele scump şi să facă astfel economii foarte mari. Din această cauză ţăranul austriac lucrează din ce în ce mai puţin. Comisiunea reparaţiilor a constatat că peste 30 la sută din terenul cultivabil al Austriei nu este lucrat, pentru că ţărănimea a pierdut obişnuinţa şi plăcerea de muncă de mai înainte. Multe ogoare au fost transformate în vii şi în păşuni din cauză că proprietarii de păduri din Stiria, printre cari suntmulţi ,înalţi funcţionari nu mai dau voe ţăranilor să îşi pască turmele în ele. Dacă guvernul ar lua măsuri pentru a oganiza agricultura şi judeţele Ungariei occidentale, date Austriei, dacă s’ar lua măsuri energice pentru a opri reportul materiilor alimentare din Tirol şi nordul Austriei în Bavaria şi s’ar împiedeca contrabandele dela graniţa ungaro-stiriană întreaga situaţie alimentară a Austriei s’ar îmbunătăţi. In industrie nu se munceşte ! Situaţia industrei este bună- Uzinele austriace fac afaceri frumoase şi comandele numeroase pe cari le au, le asigură funcţionarea, însă producţia nu a ajuns încă la nivelul din timpul de pace. Dacă considerăm de exemplu, că minele de cărbuni din Stiria şi din Austria de jos dau cărbunii lor oraşelor şi industriei mai scump decât acei germani sau din Cehoslovacia, vedem că cauza nu este în sărăcia republicei, ci în insuficienţa muncii. Interesele tării în străinătate România nu a participat la comisia reperaţiunilor din Budapesta 7/1 consiliul de miniştri di alaltăeri s’a discutat între altele, chestiunea cuantumului despăgubirilor fixite in sarcina României de către comisiunea interaliată de reparaţiuni din Budapesta, la care ţara noastră nu a participat, însuşi dl Tache Ionescu ministru de externe a confirmat un consiliu absenţa Romăniei la discuţia şi lucrările aceştii comisiuni, care trebuiau să dea hotărâri în atingere directă cu interesele noasta. Faptul este de o extremă gravitate cu atât mai mult cu cât nu este primul caz, când ţara noastră este lipsită de dreptul de a-şi spune cuvântul şi a-şi susţine interesele în diferitele comisiuni Interalltati, Instituite pentru regulând raporturilor dintre State. Absenţa României dela discuţia co- m stanei de reparaţiuni din Budapesta este în primul rând o atingre al celui mai elementar simţ de Justiţie. In faţa acelei comisiuni s’a desbătut un proce de lichidare a unor htstiuni materiale între două ţări Prezenţa amăndorora din aceste două pârţi era absolut indispensabilă, tocmai pentru o bună chibzuială. Căci a da în consideraţie numai pretenţiunile uneia din părţi, care are tot Interesul de a obţne cât mai mut chiar in dispreţul simnului de dreptate şi al adevărului — este un non-sses juridic, care în cazul de feţi ne cauzează nouă enorme prejudicii materiale. Totul se datoreşte însă Upset de prevedere ai Indolenţei vinovate a actualului guvern, a cărui activitate se rezumă la cancanuri şi intrigărie politică, şi mai ales la grija de a se muşamaliza diferite afaceri Incorecte, in cari el însuşi are o mare parte de răspundere. Chestiunile mari cari angajează Interesele ţării in streinătate nu l'au preocupat de laseu aproape de loc, lăsând la bunul plac al altora să le lichideze potrivit intenselor lor. Această desinteresare permanentă —în afară de prejudiciile de ordin moral ce cauzează ţării — constitue insă o mare pagubă morală, faţă de situaţia ce se cuvine s’o menţinem în rândul Statelor cu cad avem raporturi politice de orice fel. Şi pentru toate acestea răspunderea se răsfrânge exclusiv asupra actualului guverm, a cărui absenţă vinovată a ilustrat în majoritatea cazurilor activitatea lui politică in chestiunile din afară. Declaraţiile dlui Intr’un Interview dat „ Gazetei Transilvaniei“ dl dr Al. Văida- Voevod, fost prim-ministru , vorbind despre siuada politică crelată de retragerea opoziţiei din Parlament, declară următoarele: „In orice Stat constituţional rolul opoziţiei parlamentare constă în colaborare şi control. Opoziţia noastră de la începutul activităţii ei în actualele Camere şi-a dat toată silinţa să îndeplinească şi să satisfacă acest rol. Greutăţile pe care le-a întâmpinat însă sunt nemaipomenite în anexele Statelor Constituţionale. Preşedintele şi vice-preşedinţii, simpli figuranţi şi păpuşi in mânile dlor Argetoianu şi Averescu, terorizau opoziţia prin zilnice şi flagrante violări ale regulamentului, făcând iluzorii orice discuţie ■ liniştită şi,violând libertatea cuvântului. Această stare de lucruri nu mai putea fi tolerată. Ne-am retras nu numai din cauza trivialităţilor dlui Argen toianu, ci determinaţi de întregul sis- tem de guvernare care terorizează ţara şi analirizează spiritul public. Acţiunea partidelor din opoziţie E un eveniment desigur unic în analele parlamentare ca partidele din opoziţie, între care exista cel mai pronunţat antagonism, să se unească într-o acţiune comună. Nenumăratele ilegalităţi şi fraude şi batjocorire a oricărui simţ de dreptate, au creat dintru început o stare intolerabilă între guvern şi opoziţie. Pentru noi, deputaţii din opoziţie, era un adevărat chin de a participa la lucrările Camerei, unde preşedintele şi vice-preşedinţii se emulau întru a ne răpi libertatea cuvântului şi a căica regulamentul. Când ceream libertatea cuvântului, majoritatea, la semnul dlor Averescu şi Argetoianu, sălta in sus batjocorindu na şi tratând Camera ca o cazarmă de recruţi in care majoritatea, în schimbul soldei tăcea din gură, supunându se orbiş unor subofiţeri cu mentalitate asiatică. Cu toţii simţim o uşurare, că am părăsit această Cameră, în care echiporaţia unui guvern absolutist, sprijinit pe o majoritate cumpărată, încălca toate postulatele legale ale unei vieţi de Stat constituţional şi ajunsese la un stadiu de delir nebun,proclamând chiar prin gura primului ministru ca deviză de guvernare: Sic voio, sic jubeo. Odată epuizate toate mijloacele legale, opozţiei nu i-a mai rămas sită cale decât boicotul acestui parlament şi apelul la simţul de legalitate a celuilalt factor Constituţional, Suvenul, ca, uzând da prerogativele, pe care i le acordă Constituţia, să dea o soluţie satisfăcătoare situaţiei acesteia intolerabile. Ce sunt „răspunderile“ E o farsă, cum spune Eminescu, şi tristă şi goală. Vizând solidarizarea întregii opoziţii în contra păcatelor guvernului, gen. Averseu s’a hotărât să dea o lovitură pe cât de ridicolă, pe atât de copilărească. Ce sunt „răspunderile?“ Publicul nostru din Transilvania nu este lămurit, precum n’am fost lămuriţi nici noi, deputaţii, până la şedinţa de ieri a Senatului. Ne aşteptam, să fie vorba de punerea sub acuzare a guvernului Brătianu pentru unele acte de înaltă trădare. In realitate însă, totul se reduce nu la o dare în judeastă a scurui guvern, ci la o simplă anchetă şi nu da o acuzaţie capitală, ci de o acuzaţie de ordin mort. Punerea sub senzaţia a unui guvern pe tema da I răspunderi morale, ar constitui un fapt grav şi serios, însă cu o condiţie : cel care cere punerea sub apuizare pe aceiasta temă, să aibă autoritatea morală spre a o face. Dar aici e vorba numai da anchetă. Ancheta însă însemnează vorbrie goală şi amânarea soluţionării cu Ciendas graecas. Să ne reducem aminte de anchetarea dosarului Günther, de ancheta pentru abuzurile guvernului în Bisarabb, de ancheta în chestia atelierelor, de soarta atâtor alte anchete anterioare, in cere s’au pierdut luni de zie cu alegerea comisiilor, cu stabilirea atribuţiilo’, cu discutarea de chestii formale, ca la urmă ancheta să se înece în nisipul frazelor, ori şi când se termina rezultatul lor să rămână un secret al zeilor. In cazul da faţă, generalul Averescu, ştiind că există o opinia publică capabilă de o judecată politică în ţara aceasta, vrea să-şi refacă o platformă de popularitate. A avut atâta timp pentru cercetarea răspunderilor, da ce n’a făcut-o. Atitudinea guvernului faţă da opoziţia natională Acum în urmă dl Argetoianu, întrun interview a fost destul de amabil să se apropie da partidele fostului bloc, fărându mi mie, pe de-o parte şi, pe de alta, partidului ţărănesc avansuri în numele democraţiei, de-a cărei soartă dintr’o dată dsa se arată foarte îngrijorat. Asemenea vorbeau aceiaşi valoare ca şi regretele, pe care generalul Averescu, în calitate de prooterist al dlui Argetoianu le-a exprimat în faţa Camerei, acelaş dl Avarescu, care în toate ocaziile nepotrivite onora cu’un surâs plin de satisfacţia ninsdrăveniie cacofonice ale tovarăşului lui Schuller. Dl. Vaida Emmy Fostul prim-ministru al ţării arată cauzele care au îndreptăţit retragerea opoziţiei naţionale din Parlament Audienţa la M. Sa Regele Am expus Suveranului cauzele, care au provocat criza de guvernare şi am asistat înt deosebi asupra punctului de vedere al partidului naţional. Rezultatul se va vedea după ce vor fi fost primiţi în audienţă toţi foştii miniştri şi dl Iorga, ca fost preşedinte al Camerei. Iţi spun un lucru: Ţara aceasta a scăpat în trecut de multe rele şi pacoste, va scăpa cu siguranţă şi de aceasta. PIÎMBI LA PUNCT In comisiunea pentru venetarea răspunderilor figure 175 şi dl Joan Atanasiu fostul subssereta,ia Siat al aprovizionării şi admin aerator sequestru al so, Goetz. înţelegem rolul dlui J mică Ataneru îa stabilirea „răspunderilor“ liberii*», dar am dori si ti’m oins ar fi îndreptățit să subtiească „răspunderile” duale în afacerea Goetz.