Patria, iulie 1921 (Anul 3, nr. 140-167)

1921-07-31 / nr. 167

C] • ^^Dumin­ecă 31 Iulie 1921 . T • _________ UN LEU EXEMPLARUL Anul III. # Numărul 167 Nerespectul public — Cazul dlui Ing. Peteu, după ce al dlui Argetoianu — Ziarele din Capitală, fără nici un fel de deosebire, au relatat cazul dlui inginer Peteu, care s’a dedat la un act de nerespect faţă de dl N. Iorga. Marele nostru învăţat călătorea într’un comportament de tren, dela Bucureşti spre Vălenii de Munte, unde ţine cursuri de vară. Inginerul călătorea In aceleş compartiment şi la Invita­rea dlui N. Iorga de a nu fuma, a răspuns cu o mojicie, de soiul celor pe care numai după război, ne-am obişnuit a le înregistra. Cazul în sine are o semnificaţie de lipsă de respect public, care trebue să se îngrijoreze. Nici-un respect pentru învăţatul care a fost predestinat să gândească şi să simtă pentru miile de Petei ne­simţitori, nici-un respect pentru fo­stul Preşedinte de Cameră, care şia lăsat la un moment liniştea, pentru a tempera pe acei Petei gălăgioşi şi nici-o reverenţă pentru omul de ştinţă european, care este respectat de-o potrivă, la Francezi ca şi la Greci, la Germani ca şi la Turci. Nimici Peteu este egal cu N. Iorga, pen­­tru că ne aflăm sub regimul votului universal şi pentru că în Cameră, un alt prigmeu, Schilărescu, îşi poate permite şi strige cu îngăduinţa dlui Duiliu Zamfirescu: .Taci, Iorga!* sau genialul om de Stat, Eu­ge­­niu Goga, poate să-i spună „obrasnic“, iar dl Argetoianu, să se laude că-i bagă „pumnul în gură“. Ce să mai vorbim de adjectivele presei liberale şi averesoane, aruncate cu prisosinţă, în curs de un an, asupra omului care nu este vinovat cu altceva, decât că nu vrea să cedeze din intaeigenja »» morală ! Căci să recunoaştem, ca o cauză primă, in nerespectul ing. Peteu, lipsa da respect public, pe care o propagă cei de sus. Intr’o ţară, în care ministrul de interne rosteşte cu­vinte ca cele mai deunăzi, nu este de mirare, că un oarecare Peteu este in stare că se dedea la gesturi ire­verenţioase faţă de un N. Iorga. Să ne aşteptăm şi la mai mult, când banca ministerială s’a prefăcut In propagatoare a anarhiei morale şi a răsturnării celor mai elementare nor­me de respect între oameni. Să ne aşteptăm ca mâine-poiroane să vedem pe un alt Peteu, luând de gât pe un academician, in plină stradă sau pe un alt Schitănescu, reprezindu-se cu pumnii peste un şef de partid. La detronarea valorilor morale şi la alterarea respectului public, în tim­pul războiului, la noi, a venit guver­nul dlui Averescu, care a debitat în plin parlament, insulte, calomnii şi invective, pe care părinţii noştri nu le-au auzit pe vremea lor. Respectul intre oameni, este com­plectam­ente atins, şi dacă presa şi opinia publică nu vor să pună fierul roşu, pe cangrenă, vom ajunge să ne fie frică a ieşi pe stradă, a călători cu trenul sau a Intra întru’n local. Ne putem aştepta, la fiece moment, ca oameni, m care somnalează şi m­ care încă nu s’au stins instinctele anima­lice, încurajaţi de dl Argetoianu şi de aghiotanţii săi Sihi­ănescu, Eu­geniu Goga şi alţi, să se îmbrace în haina elegantem­ei dlui Peteu şi să insulte, să brutalizeze şi chiar să ataca. Dl Peteu este fructul involuntar al mediului politic, in care am auzit şi am văzut terfelindu-se marii noştri bărbaţi, în rânjetul încurajator, al băniei ministeriale. Ce este, deci, de mirare? Când inginerul Peteu s’a năpustit cu neobrăzarea asupra dlui N. Iorga, marele nostru învăţat, mergea dela Bucureşti la Vălenii de Munte, unde, pentru răspândirea culturei, şi-a sacri­ficat, ca foarte puţini sau ca nimeni la noi, vacanţa şi poliţia de peste vară, pentru continuarea unei opere începute cu mult înainte de război. Atacul dlui Peteu este ca şi statul pe care-l comite un bandit asupra unui preot, în momentul când îşi îmbracă haina de oficiere şi din a­­ceastă simplă antiteză dintre bandit şi sacerdot, reesa şi mângâierea a­­postolului şi înfierarea banditului. FLORILEGH Romanciera Bucura Dumbravă, au­toarea romanului Pandarul, care are ca subiect viaţa lui Tudor Vladimirescu, scrie în „Ideea Europeană: „Tudor Vladimirescu nu ştia ce e compromisul, acea scrânteală a logi-­ cei, a adevărului şi a propăşirei. El nu s’a înjosit niciodată până la suiâ-Oul augurilor'j ©Sw­ î nu țl vl&Uvct civ^l nici un prilej de neîncredere.“ EFEMERIDE Urme romane In Slovacia Una din cele mai preţioase şi mai inte­resante ştiinţe este, fără îndoială, aceia a Arheologiei. Mulţumiţi ei se reînvie trecutul şi se stabilesc cu precizie datele istorice. Prin cercetările şi săpăturile pe cari le face, pu­tem să cunoaştem oameni, obiceiuri şi ci­vilizaţii întregi cari sunt dispărute cu totul, şi despre cari nu aveam nici o cunoştinţă sau numai indicaţiuni foarte slabe. Latinitatea noastă şi a întregei ţări a fost demonstrată mai mult decât prin orice alte d­in afară de filologie, prin descope­ririle făcute de arheologie. Astfel, de la un capăt al ţărei până la cel­lalt, urmele vieţei romane găsite şi recon­stituite în urma cercetărilor şi săpăturilor arheologice au făcut, odată mai mult indis­cutabilă origina noastră. Zilnic se fac noui descoperiri, în alte lo­­curi, de viaţă romană mai ales, dovedind puterea de expansiune şi civilizaţie a strămo­şilor noştri latină. In ultimul timp, în urma lucrărilor între­prinse de Institutul arheologic cehoslovac, la Devin, aproape de Bratislava, s’au găsit urme care arată vechea civilizaţie a locuri­­lor acelea. S’au găsit obiecte datând din timpul ocupaţiei romane, cea mai importantă descoperire fiind aceea a unui vechiu cimi­tir creştin, aflat chiar în mijlocul oraşului. Săpăturile continuă, promiţând rezultate frumoase pentru cercetările arheologice ale Institutului. ARISTA RO & COMP. Conştiinţa de rasă Cu prilejul excursiunilor geografice de sub conducerea dlui prof. Em. de Martonne Este fără îndoială incontestabil că la poporul nostru este foarte des­­voltată conştiinţa naţională. Sunt prea multe faptele măreţe ale anilor din urmă încât să ne mai putem îndoi despre aceasta. Fiecare individ, bărbat sau femeie, ştie ce însem­nează astăzi a fi român şi a avea o ţară. Această conştiinţă va trebui numai ca râvni cultivată şi va fi unul dintre cele mai frumoase moş­teniri, pe care o va lăsa urmaşilor generaţia de acum deodată cu ţara mărită. Dacă ne putem mândri cu o des­tul de desvoltată conştiinţă naţională, nu se poate spune, ci am avea o prea desvoltată conştiinţă de rasă. înţeleg sub conştiinţă de rasă sen­timentul profund de solidaritate in toate chestiunile cu celelalte popoare latine: francezii, italienii, spaniolii şi portugezii. Avem însă indicii sigure, că a­­ceastă conştiinţă a început a licări în suflete. Fiinţa poporului nostru începe a fremăta la auzul de francez bu­năoară. Ne aducem aminte cu multă mulţumire, cu râtă însufleţire a săr­bătorit poporul Transilvănean pe ge­neralul Berthelot şi Petin. Dragostea arătată acestor generali, a fost în acelaş timp şi dragoste faţă de popo­rul francez. Când poporul român a intrat în marele război a intrat să-şi câştige drepturile, dar a intrat şi cu gândul la celelalte popoare latine, care sân­gerau demult, când ostaşii francezii au venit şi au murit pe pământul României au fâcut-o aceasta trimişi in primul rând de interesele patriei­ lor, dar au făcut o şi pătrunşi de o adâncă iubire de rasă, din dragostea pentru un frate mai mic, pentru po­porul român ş. a. O dovadă plausibilă despre întări­rea acestei conştiinţe de rasă la po­porul român o aflăm însă pronun­­ţându-se mai lămurit cu ocazia ma­rilor exaussiuni geografice ale distin­sului profesor al Sorbonei Em. de Martonne. Seria întâia a marilor excursii s’a terminat în 26 Iulie. Intr’o conferinţă ţinută la Universitate cu toţi excur­sioniştii s’a constatat, că excursiunea a avut importante rezultate ştiinţifice, care se vor da oamenilor de specia­litate la timpul său. Nici nu mă voi ocupa de această parte a excursiu­nilor. Cu toate că scopul principal al excursiunilor a fost pur ştiinţific, to­tuşi localităţile, prin care s’a­­bătut caravana dlui De Martonne, şi-au manifestat dragostea lor nefăţărita faţă de marele savant şi prieten, care de 25 de ani ne studiază, cu atâta impetuozitate, încât nu pot rămânea ne­­­elevate.­­ In multe locuri primirile impo­zante, banchetele luxoase şi mai cu seamă vorbirile rostite cu acest prilej au întrecut cu mult­­proporţiile ser-­ bătoririi unui savant şi mare prieten­­ al nostru, au fost grandioase mani­­­festaţii de dragoste pentru nobila Franţă şi pentru gloriosul frate mai mare, care este poporul francez, re­prezentat cu acest prilej prin unul din cei mai buni fii ai săi, prin sa­vantul Sorbonei De Martonne, însoţit de mai mulţi elevi distinşi ai săi. Aceiaş sinceritatate s’a văzut şi la poporul din Albac şi Câmpeni, care aştepta cu porţi de triumf, aceiaş dragoste şi la poporul din Râmeţi, care s’a adunat de pe un teritor de 40 de mii de hectare, să-l cerbăto­­rească şi să-l facă să se delecteze în privirea jocului românesc, ca şi la primirile din Beiuş, unde trei cano­nici ai bisericii unite din Oradea şi-au ţinut da onoare să-l salute s’au la Deva şi Aiud unde întreg oraşul era pavoazat şi împodobit cu drapele naţionate române şi franceze. Intimitatea caldă da la mesaje din­­Vaşcău, Brad şi Turda a fost acelaşi semn al admiraţiei pentru Franţa şi fiul ei, ca şi acordurile put­ernice ale imnului francez cu care a fost primit în Abrud, Brad şi Deva. Solicitudinea autorităţilor a fost a­­celaş semn de dragoste reciprocă in­tre două popoare ca şi sârba jucată de fii poporului francez şi fetele ro­mânce In Abrud. Iar închinarea plină de pietate, fă­cută de marele savant şi de însoţi­torii săi francezi la mormântul din Tabea al eroului naţional Avram Iancu a fost la tot cazul de altă na­tură, decât de ştiinţă geografică. S’a întâmplat pe drumul dintre Brad şi Deva, că savantul preocupat numai de cercetările lui ştiinţifice sa abătut pe alt drum, decât pe cel care se presupusese, că-l va trece. Popo­rul care aştepta în Vălişoara da 10 ora să-l vadă şi salute şi făcuse pre­gătiri da mai multe zile să-l pri­mească, când a înţeles, că nu va veni pe drumul acela a fost cuprins de o vă­dită întristare şi părere de rău. Câtă bucurie şi fericire nu se pu­tea citi de pe feţele poporului din Alba­, Câmpeni şi Abrud, când a în­­ţeles, că accidentul primejdios prin care trecuse savantul n a a­vut urmă­rile grave, da cari os prin minam* a scăpat şi când­­ au văzut aevea» In mijlocul lor ! Toate acestea, precum zise’’, au fost mai mult decât sărbătorirea, fie şi princiară a unui savant, au fost o vădită manife­staţie a conştiinţei de rasă care in ce os să se trezească tot mai pronunţată şi în cele mai largi straturi ala poporului nostru; faptul acesta a fost de aâteuri relevat şi de savantul profesor, care vădit miş­cat răspundea p­este tot locul în româ­­neşte la entuziastele cuvinte, care se rosteau la adresa sa şi a Franţei. Iată cum o exmersiune ştiinţifică, la care iau parte fii a două popoare serveşte pe lângă dasvolîtraa ştiinţei şi la ajungerea unui rezultat moral de o mare importa­nă şi asupra că­ruia ar trebui să zăbovim cât mai dur şi cât mai cu temei, la întărirea con­ştiinţei de rasă. Sabin Oprean ­fimerica economică In Statele Unite se caută prin prin scăderea salarii­lor să se ajungă la sporirea producţiei şl la ofteni­­rea traiului — Situaţia Industriei şi a agriculture! Criza economică din ultimul t'-fip, care s’a manifestat în Franţa şi An­g­ia, mai ales în urma grevei minerito*, a avut şi în Statele Unite o repercur­­siune desul de puternică. Şomajul, care în marile ţărei in­dustriale a lăsat fără lucru milioane de lucrători, în America a avut rezultatul că în unele ramuri ale industriei, pro­ducţia s-a redus cu 40 la sută. Aproape întreaga sforţare economică de astăzi a Statelor Unite ale Ameri­­cei este pentru căutarea mijloacelor de a se scădea preţul producţiunei, fiind susţinut­ă de Stat în încercarea începută. Această îmbunătăţire a condiţiunilor economice a început în primul rând prin scăderea salariilor muncitoreşti.« Industria In industrie scăderea salariilor a în­ceput cu cea metalurgică, unde s’au făcut reduceri de 20 la sută, diminuând prin aceasta în mod simţitor costul lucrărilor. Cu toate acestea, activitatea indu­striei metalurgice scade, în special a oţelăriilor şi a turnătorilor. Sunt unele uzine mari în care producţia este re­dusă încât nu dau decât 40 la sută din producţia normală. Industria clădirilor este stagnată cu totul din cauza preţului prea mare al construcţiilor. Industria manufacturieră, în special a articolelor de încălţăminte şi îmbrăcăminte, a început să fie mai activă, după ce avusese o scădere destul de mn«*» • - * * -- 0«--, munsiva transporturilor şi cea textilă,­ care a avut de suferit mult în urma­ grevei minerilor englezi, care a durat patru luni, dând în schimb o mare dez­voltare celei miniere care a înregistrat o producţie aproape îndoită. In industria minieră, este deasemenea o înclinare pentru reducerea salariilor şi a cheltuelilor de transport înlesnind astfel activitatea celorlalte industrii. Situaţia agricola Situaţia agricolă a Americei este mulţumitoare, însă cu mult mai slabă decât în anii trecuţi, când a fost timp de mai mulţi ani consecutivi recoltă foarte frumoasă. Seceta a făcut să sufere mai mult recolta grâului de iarnă, mai ales în Sud-Vestul ţărei. Pe lângă secetă, exportul care a continuat să se facă în tot timpul, a contribuit la ridicarea preţului grâului. Pentru anul în curs nu se va putea face un export însemnat, cu toate ma­rile nevoi ale Europei Occidentale unde recolta este ca şi inexistentă şi pe ceri nu le va putea satisface exportul României şi al ţărilor balcanice. Recolta porumbului şi a celorlalte cereale este sub mijlocie, aşa că pe lângă consumul intern nu va avea de exportat decât cantităţi neînsemnate. Petrolul în urma faptului că politica mondială a petrolului a Americei, i-a dat posibi­litatea să acapareze imense terenuri petrolifere din alte ţări, având aproape jumătate din acelea ale Mexicului, producţia internă se resimte de un surplus.­­ Producţia zilnică creşte conţinu şi depozitele produselor petrolifere cresc mereu. Preţurile au scăzut la toate produsele şi se cere aplicarea unui tarif protecţionist, în special faţă de importurile din Mexic, de­oarece nu se poate face nici un export, mai ales al produselor rafinate. De aceea se transformă sistemul de încălzire al vapoarelor, înlocuindu-se acela cu cărbuni prin acela cu com­bustibil­­ chid. , Din întreaga producţie a petrolului mondial, America produce două treimi. Cu toate acestea întreprinderi noui petrolifere iau naștere, anul acesta având un capital de peste 250 milioane de dolari. In politica mondială a petrolului Statele Unite au un adeversar ireduc­tibil în Anglia, cu care este în luptă pentru acapararea terenurilor petroli­fere prin care să poată înlocui com­bustibilul solid într-o eventuală epui­zare a minelor de cărbuni. Rezerva cărbunilor, în Statele Unite, este după cercetările făcute, numai pentru 17 ani. Moştenitorul Tronului Iss­ainei broşal nostru art. deosebita fericire de a adăposti între zidurile sale pe A. S. Regală, Principele Ciroi, Moş­teni­torul Tronului, care a sosit astăzi de dimineaţă, venind de la Sinaia. Vozita înaltului oaspe este un prilej de însufleţită serbătoare pentru tot poporul românesc din Cluj, care îl aduce întreg prinosul de veneraţie,­­ dragoste, şi loialitate, cu care a fost­­pretutindeni întâmpinat pe pământul­­ dest­obit al Transilvaniei.­­ Moştenitorul Tronului simbolizează viitorul României intrigte şi tot po­porul vede în El împlinirea celor mai frumoase nădejdi pentru consolidarea definitivă a ţarei. Alteţa Sa Regală a venit să prezi­deze marele Championat sportiv care are loc astăzi şi mâine, cel dintâi in România. Pe lângă multele şi grelele ocupa­­ţiuni pe care I le cere situaţia Sa de Moştenitor al Tronului, Alteţa Sa Re­gală este cel mai mare sprijinitor al educat­ei fizice. Cretator al întregei organizaţii a Cercetaşilor, Al. Sa Rigală nu a pierdut nici un prilej de a sprijini toate mişcările sportive de la noi acor­­dăndu-le înaltul Său patronaj. Gândurile şi sufletele tuturor se în­dreaptă astăzi către Principele Carol și ii urează bun venit în vechea cetate­­ romană Napoca.­­ Bine ai venit la noi, Alit­ă Regală ! Reforma financiară »fHWW'lillllJ Ml hin agg Lipseşte personalul trebuincios şi instrucţiunile necesare aplicărei — Orice întârziere am^rWnUi echilibrul bugetar stabilit In urma nouri situaţii creiată de războiul pentru întregire şi schim­bările radicale adusa de mărirea te­ritoriului a populaţiei şi a datoriilor ţărei, vechiul sistem al impozitelor nu mai putea să dăinuiască, atât în vechiul Regat, cât şi în provinciile alipite. De aceia, era necesară întroducerea unui nou sistem de impozite, unitar, pentru întreg teritoriul ţărei şi a­­ceastă reformă a fost adusă de dl Titulescu prin legile sale fiscale. O contribuţie cât mai largă a tu­turor cetăţiunilor pentru suportarea sarcinelor Statului şi mai ales a a­celora­ cari pot şi trebue să dea mai mult, a fost baza pe care se Încearcă refacerea edificiului financiar şi eco­nomic al ţărei. Dacă modul cum sunt repartizate sarcinile publice între diferitele cate­gorii de cetăţeni poate fi susceptibil de critică, este însă un punct căruia trebue să i se arate slăbiciunea. A­­cesta este disproporţia stabilită între veniturile directe şi cele indirecte. In adevăr, pe când veniturile indi­recte sunt evaluate la patru cincimi din veniturile totale, cele directe nu reprezintă decât a cincea parte. O aşezare financiară democratici in adevăratul înţeles al cuvântului, cere insă ca această disproporţie să fie cât mai redusă, de­oarece venitu­rile indirecte sunt plătite de masele mari ale populaţiei, cari se resimt obiectivelor ele primă necesitate.’ Dar, greutatea cea mare de care se va izbi noua reformă financiară votată de parlament, este aceia a aplicărei nouilor impozite. In adevăr, organizaţia ministerului de finanţe şi a administraţiilor financiare, nu sunt capabile a îndeplini marele rol care li se dă acum, în mod satisfă­cător, neavând nici pregătirea nece­sară şi nici personalul corespun­zător. Recensământul contribuabililor şi stabilirea impunerei după noile legi, este cea mai importantă lucrare a reformei financiare și de care de­pinde în cea mai mare parte reu­­șita ei. Cu personalul da care dispunem acum nu se va putea face această lucrare, mai ales în Ardeal, unde perceptorii sunt în număr absolut insuficient, recrutarea lor facân­­du-se aproape numai in timpul din urmă Cu toata acestea, nouile legi fis­cale trebuesc puse In aplicare cât mai curând pos­bil, ele aducând o situaţia clară în organizaţia atât de zdruncinată şi de dezorganizată a veniturilor Statului. Au trecut deja patru luni din noul exerciţiu financiar şi lucrările pentru î aplicarea impozitelor nu au început ■Jncă, ceiace aduce o şi mai mare­­ greutate prin faptul că ele trebuesc I aplicate retroactiv de la 1 Aprilie 1921. Regulamentele prin a­in 39 va fssce recensământul conta­buabddor, repar­tizarea pe cedule şi stabilirea sumei pe care trebue să o plăteas­că fiecare, nu au fost fâcute până acum, sau nu au fost încă împărţita organelor de execuţie. De asemenea nu au fost făcuta ti­păriturile necesare înscrierii oa şi a căror executare va întârzia mult, avându-se în vedere marea cantitate de care este nevoe. Cu facerea tipăriturilor şi a regu­­lamentelor, precum şi cu împărţirea lor la organele de execuţie se va mai pierde încă două luni, ceia ce face că va trece o jumitate din anul­­finan­ciar, fără ca să poată fi pusă în ap­licare noua reformă. Această întârziere este păgubitoare din două puncta de vedere. Mai în­tâi, îngreuaază lucrările cari vor tre­bui făcute de­odată pentru timp da şase luni şi, al doilea di posibilitate acelora cari vor voi să se sustragă obligaţiunilor impuse ca să poată frustra fiscul, seninzând sau s­him­­bându-şi situaţia financiară în aşa fel încât să plătească mai puţin decât ar trebui. Ca un cuvânt, întârzierea aplicării nouilor impozite va adu­ce f­ranţelor Statului o pierdere destul de însem­nată, zdruncinând întregul echilibru bugetar care se bazează fiuind pe evaluarea justă a veniturilor. POHRBÎLĂ PICT Se zice că patronii celor două case comeriale cari au protestat bonurile de tezaur sunt protestanţi. Din această cauză dl Argetoianu a protestat violent împotriva acestei protestări. * „Situația guvernului este foarte tare", afirmă oficiosul „îndreptarea“. Dacă acum e tare cum trebue să fie atunci când va fi din contră? * Dl Tache Ionescu face în „Univer­sul“ teoria constituantei, abordând che­­­­stiunea constituţională a revizuirei pac­tului fundamental prin camere de re­­­­vizuire. * Dl ministru de externe nu prea se arată tare de . . . constituţie, deşi e printre cei mai mari jurişti ai noştri. I Două mari firme din Franţa au pro­testat un număr de bonuri de tezaur. I Politica dezastroasă a guvernului i pregăteşte falimentul ţării? II Guvernul maghiar refuză primirea repatriaţilor unguri din România. I Bieţii maghiari patrioţi respinşi de la sânul cald al patriei-mame, vor trebui *să îndure mai departe asupririle româ­nilor.­­ Ce oroare ... utilă pentru situaţiile lor.

Next