Patria, octombrie 1921 (Anul 3, nr. 220-245)

1921-10-27 / nr. 242

Claj * Joi 27 Octomvrie 1921 UN LEU EXEMPLARUL mai III. # Numărul 242 Congres,, n­aî totu­l­­bisericesc ăda Sibiu mmtmm m — Hotărârea menţinerii Statului Organic $1 a Şcoalelor Confesionale — Marele congres, dela Sibiu »1 biss­iC ricei ortodox« din Transilvsna», re- l marâim cu părere de rău,noi n’a­­avut f »arte de o extensiune mai mare îc e presa noastră, aşa cum realama im- f portanta lui şi a hotărârilor aduse, a In timpul congresului Telegraful Ro­­a mân n’a apărut din cauza greve’’, iar a darea de seamă pentru ziarul nostru c a întârziat de a fi trimisă. Până la­­ publicarea unei dări de scam­ă mei t amănunţită a desbaterilor, ne vom s opri asupra hotărârilor aduse, care privesc menţinerea Statutului Orga- i nla şi menţinerea şcoalalor cor­fesio-­­ nale ! Congresul dela Sibiu, ca şi coagre­­r sale de altă dată, a luat un­­sractar­­ istoric, prin importanţa dezbaterilor * şi hotărârilor. Se ştiu sfdrţiinia, oara s’au făcut­­ sub acualul guvern de a unifica or­ s ganizaţia bisericei naţionale. I­ar'un­­ mod pripit şi dintr’o tendinţă, pe care­­ nu este locul de a o judece, actualul " * ministru de culte, a convocat în cursul­­ anului pe reprezentanţii bisericei din , toate provinciile, spre a sa preg­ti­s unificarea organizaţiei bisericeşte.­­ Convocarea lor la­ Bucureş­i n’a dus la nici un rezultat pozitiv şi s a ter­minat fără a 98 fi adus o hotărâ­re de bază. Faţă de tendinţa Marelui Sinod al bisericei naţionale din vechiul Regat, pe care o favorizesză guvernul, de a se impune organizaţia fraţilor de acolo , şi în celelalte provincii, Transilvania , mai intâi şi apoi şi Basarabia a au făcut rezervele cuvenite, aşa că in-­s­tanţia de unificare n’a reuşit. încă­­ dela ultima nonvocara din Bucureşti, reprezentanţii bisericei din Transilva­nia şi-au spus cuvântul hotărâtor prin presă,— ca Mitropolitul Neculae — că ei nu admit o calcare a Statutu­lui Organic al lui Şaguna.­­ După aceste lente pregătiri, s’a ţinut congresul dela Sibiu. Hotărârea de a se menţine Statutul Organic, a fost adusă cu unanimitate de congre­­sişti. Legea lui Şigun» a făcut do­vada istoriei în cursul unei jumătăţi de veac, de câte foloase poate să aduci nu numai organizaţiei biseri­ceşti, dar vieţii româneşti în genera. Pun ea se fac părtaşi la conducerea bisericei, toţi credincioşii de religie ortodoxă, corespunzând în felul a­­cesta, nu numai unei organizaţii ideale de instituţie, dar şi idealurile democratice ale timpului. Precum a arătat istoricul ardelean dl I. Lupaş Statutul Organic îndeplineşte condi­­ţiunea de a fi şi conservator şi de­­mocrat in acelaşi tmp, de a ţine la conservarea tradiţiei b­­ariceşti, dar de a ţine pas şi eu vremea. Era firesc dar ca atât su­ guvernul Vaide, câtn- a d» pus în discuţie Sta­tutul Organic, cât şi sub actualul guvern, reprezentanţii bisericei orto­­doxe din Ardeal, sa formeze acel puternic zid de împotriv­re la des­fiinţarea legei şsguniane, care a fost formulată în rezoluţie congresuală la Sibiu. Dar dacă asupra menţinerii Statu­tului Organic, congresiatii au fost în unanimit­ate, menţinerea şcoalelor confesionale, a dat prilej la o lungă discuţie, din care insă a ieşit aceea­şi o hotărâre. Şcoalele confesionale, carei au fost în trecut t'ri^ '’’’Ituraîă a­ neamului românesc din Ardeal, aut­înnat îr. diafcujl» oamenilor politic!, în sensul de a fi satificate. Tendința] Btatificări este de multă vreme ga-’ nerală, la mai multe popoare, iar la­ vechiul Rsgat, der peste o j .»mitate de veac, de când au fost inr­oduse legile din apus, toată gospodăria ţării şi toate nevoile poporului, au fost lăsate pe sasma Statului. Stati­­ficarea, care în Franţa a urmat o cale vertiginoase, dă astăzi naştere la proteste unanime şi cei mai de seamă gânditori au arătat prin cărţi temeinice, că „etatizarea” este un mare neajuns al vieţii publice. Pornind de la aceeaşi concepţie de organizare, parte din oamenii noştri ■politici au întreprins şi pentru Ar­deal, statificarea şcoalelor confesio-‘P­oate. In congresul de la Sibiu, mai a­i­­ Ies graţie unei vaste şi documentate’!' Expuneri a d lui Valeriu Branişte,11 fostul şef de resort al cultelor, s’a ■ arătat că prin stetificarea plănuită p s’ar înstrăina poporul dela bunul mers , 5 al şooslei şi că şoosla nu ar mai fi­­ o instituţie vie, o instrituţîe a popo- ^ rului, ci o instituţie moartă, ca mail, tot ce se afli sub directa şi „xolu-’î siva stăpânire a Statului. la După lungi discuţii congresul s­ă-i­ dus hotărârea menţinerii scoalelor con-)r fesionale, care împreună cu cealaltă U hotărâre ralativ ia biserică, a îacu-’f nunet lucrările congresului cu o ope- ■. ră da cara va depinde întreaga viaţă,­­ românească din Ardeal. i£ ■■■.......... I­­ft Nu putem încheia aceste raiduri­ de omagiu pentru congrasişti, decât, exprimându-le mulţumirea sufletească , pentru hotărârea pe care au luat-o de­­ a se înfiinţi o Episcopie ortodoxă la­­ Timişoara. Noua Episcopia va fi stră-­ jerul cel mai neadormit la graniţa­­ noastră bănăţeană, pentru apărarea­­ şi rispândirea culturei şi ve hei ere- f dinţe strămoşeşti. Convenţie itaio-unprâ?i Ziarul „S.?co!o* din Milano, opu­l ?âadu-se eu conferinţa deîa Veneţii,] constată că politica maistrului Dells|­rorratta ss ab*ite dela aceea a antecs i ■oruluî său, coatele Sforza, care sori-i ieşea Mica Antantă, şi ciuta să ajute iLostri», împiedecând astfel uneltirile riolentei ungare. După „Secole între Ungaria şi Italia ar exista o convenţie secretă fună la cale de contele, Bethlen şi Della Torrette, care sprijineşte aproape tr­­iş acţiunea ungurilor pentru ievizui­­■ea tratatului de la Trianon. In legătură cu noua aventură a ex­­regelui Carol, „Sacolo“ atacă politica şo­vini­stă, care este atât da pătimaşe, ncât în ura contra iugoslavilor nu vrm să vadă pericolul Haabsburgilor. Dacă ar depinde da şovlniiştii Ita­lieni scrie , Secolo“­t Dregile Carol s’ar putea nmniiona liniştit atăt in Ungarh, cât şi tu A­ustria. Ş‘ şovi­­niştii s’ar bucura pintru că el end că numai în acord comun ca Ungaria ar putea tine in şah Jugoslavia.“ «Sscolo“ face atenţi politiciani ita­lieni ca să se reţină­­lila intrigi, de­oarece acestea au adus şi altădată nenorocire. Restaurarea Habsburgilor sau a vVitterbachilor ar fi favorabilă nu­­irai Germaniei în urma cărui fapt regiunile Tirol și Triest ar fi pierdute irevocabil de Italia, iar Fiume s’ar alipi la Ungaria. Italia are nevoe de­ o Austria tare, care să-și poată nen-j [ine independenţa, iar iridente ma­­gh­ară nu trebue încurajată, pentru afi aceasta a-' însemna periclitarea con­tinuă a păcei.­ ­ Proclamaţia lui Horthy După anstaten Ini Carol de Habs­­burg, regentul Horthy s'a grabt sa Idea o proclamaţie către poporul ma­­i ghiar în care încearcă să desvinovă­­r * tastă nu numai pe guvernul ungu­resc, ci fî armata şi populat­a că ar fi avut vr’un amestecat în noua aven­tură a exrege al Carol. Atunci, cine l-a adus pe pământul Ungariei pe acest ultim habsburg care nu-şi poate uita tronul? Proclamaţia UH Horthy spune că „oamenii ţâră conştiinţă", care au „indus fi rătăcire pe rege", l-au convins să descalece in Ungaria, fără să le pese de primejdia in care aduceau ţara: războiul civil, ocupaţia str­ăină". E, cum vedem, aceeaş tactică din partea guvernului ungur­est pe care a urmat-o fl cu ocaziunea intâel­­oultari de Stat: ungurimea in deplin acord, cu un trup si un suflet, pregăteşti te­renul revenirei lui Carol. Iar când se convinge că ar putea urma o ocupaţie streină, când încercarea va reuşeşti, se pune vina pe tăţiva „irresponsabili", iar guvernul şi partidele politice se spală pe mâni ca Pirat din Pont. Noi suntem deplin încredinţați că, încercarea readucerea lul Carol pe tronul Ungariei, nu s’ar fl produs atât de în grabă, dacă guvernul unguresc n’ar fl nădăjduit că azi va tntâmpina mal putină rezistentă din partea marei si micei Antante, decât în rândul I trecut. Dar acum în intervalul dintre­­ cele două încercări propaganda imgu­­rească In această direcţiune si poten­ţase şi mai ales dată fiind biruinţa punctului de vedere unguresc la con­ferinţa din Veneţia, guvernul din Bu­dapesta a­­fost dt convingerea că m­ăru', de data aste, e copt şi-l pot culege fără nici o primejdie. Pentrucă de era slrctru voinţa gu­vernului unguresc de a na reprimi pe Carol, dela întâia tor­tură de Stat plănuită până la a doua era destui tmp ca guvernat şi parlamentar ungu­resc şi declare lipsit de t­on pe ■ Cd­ol de Habsburg. Ac­esta ar fi fost singurul oct dove­­, altor că guvernul şi poporul unguresc ■ se disolidarizează de aventurile Habs­­burgului. N’au făcut o în trecut, şi suntem siguri, nu vor face-o nici acum. A doua nereuştă de a restaura pe Habs­­burgi şi odată cu et dualismul austro­­ungar, nu va fi un motiv ca­ ungurii să nu lucrezi şi mai depar­te pentru acelaş ideal, luând şi pe mai departe, în deștrt, tratatul de pace. ------- M­­resa franceză și întoarcerea lui Cars! Paris. — Presa franceză sxam?- : aaazî consecinţele pe care le-ar fi­­ avut reuşita lui Carol la Budapesta „Journal des Debits* spune că re- ] staur&rea vet hei monarhii în Un- ■ garia ar însemna începutul revanşei gaimane. Nici o ezitare nu mai e cu­­ putinţă. Mic® Antantă trebue spri­jinită cu energie şi autorizată să re­curgă fără întârziere la forţă, căci­ este vorba de existenţa fiecărui Stat] care o compune. După »Le Temps" întreprinderea lui Carol ar fi însemnat neg­aţiunea ’ tratatului dela Trianon şi tratarea­­ unui precedent. S’ar fi susţinut că­­ tratatul dela St. Garmaio şi cel dai» Versailles sunt susceptibile de a fi anulate. Primele efecte ale acestei teorii­­s’ar face simţ te la regiunea Adige-1 lui de sub anecă a celor două sau trei­­ sute de mii da germani pe care tra-] tatul din St. Germa­n in separat de Tirol pentru a-l lipi la Italia. (ATR) iF«EiSÎ!i’ «MMHMBnmMMBll Oameni distraşi Mai distraşi decât toţi — se ştie — sunt­ profesorii şi artiştii. Dintre artişti poeţii şi­ compozitorii mai mult. DouS. probe .noip:_^G despre aceasta am cetit deunăzi în presa din streinătate ; una vorbeşte despre Gustav Mahler dirigent şi componist german, iar alta despre un profesor Guazzini din Li­vorno. Cel dintâi în tinereţea sa fusese dirigen­tul unui cor in Maaren. Era Insa ct­e luci din Kassel şi trebuia să facă distanţa cu­ trenul de câte ori mergea la probe. Odată îl aşteptară coriştii in zadar. Gustav Mahler so­sise la gsrs din Kassel punctuos ca de obi-! cei, urcase în trenul ce avea KS. plece IC Münden și aşezându-se comod îşi vâri capul in partituri pierzându-se cu totul în lumea fermecaţi a tonurilor, .lotr’un târziu, cănd­ i­ se păru lui c’ar fi acum timpul să soioasei' I ln Münden, se uită pe geam și observa spre I marca lui surprindere ca sta încă frumușel ca și mai înainte in gara din Kasse­l. Arti­stul urcase Intr’unui am ultimele vagoane,­ cari atunci când nu era îmbulseala mare pe­ tren, erau desprinse. Calai si-: caz al profesorul Guazzini e ur-j mitorul. Aeesta fiind necăsătorit locuia 1&­’ olaltă cu tatf.1 său și purtau gospodărie co­mună. Intr’o zi sa stinse obirânul și profe-­ sorul începu sâ facă preparativele de înmor-­ mântftto. Le-a lisat însă leslta şi-a plecat zorii din Livorno la Florența, fări să spună­ nimănui nimic. Ce se Întâmplase ? Avusese­ el o dragoste în tinereţe şi acum cetise în­­tr’un ziar că bărbatul acelei femei a murit. Vestea asta la bucurat aşa de mult că-şi uită cu totul de tatii său care zăcea pe caiafele şi plecă să-şi aducă l« sine pe sub­ta inimii. 3V şi întors cu ea după mai multe zile, da; a fost primit de vecini cu huidueli şi ble­steme. Era să umble şi bătut de nu-i scapa poliţia din manile lor. Prietenii sa îşi făcu­seră pomană şi îngropaseră pe bietul bătrân, de care el d­in zăpăceală şi fericirea lui îşi uitase cu totul. AWWTASO * m** Acordul franco-turc Pads. — Dia Angara sa tslsgrafia­­zS, că acordul franco kaaiaSist a fost semnat în ziua de 20 Ooiemvrie. Franța ar fi ac­ceptat o rest­ifi­care a frontierei, care acum ar urma Bah­­­wag-uî, Bagdad până la Berseroc. Presa francezi se bucură de Înche­ierea acordului, vizând In acest act prima etapă pentru restabilirea situa­ţiunei normale în Orient. Acordul s­u aduce nici o ştirbire drepturilor ce­lorlalţi aliaţi in aceste regiuni. „Echo de Paria­­s­rie, că aceasta ştire îm­pusurătoare va arăta iul. Gacaris, că prima cor­d­ţiune pentru apropierea dintre Paris şi Atena, e acceptarea din partea­­acesteia din urmă a con­­diţiunîlor, care ar permite restabilirea pi­­ei în Orient. EXPOZIŢIILE DE MOSTRE — Cu prilejul trenului-expoziţie cehoslovac —­ ­ Expoziţiile de mostre de la Cluj şi Bucureşti au fost pentru o fericită oca­­­­zie pentru a ne da mai bine seama de bogăţiile ţării noastre şi de progresele­­ pe cari le-a făcut industria naţională cu t­­oată lipsa de încurajare.­­ După cum am mai spus şi altădată­­ s’au putut vedea, nu fără mirare, că multe din produsele cari treceau pe pieţiie româneşti sub diferite mărci streine, nu sunt altceva decât fabricate­­româneşti, a căror origine fabricantul ■ nu îndrăznia să o mărturisească din ■cauza acestei lipse de încurajare.­­ Ne putem uşor închip­i că dacă în­­ ţară aceste produse ale industriei ro­­­­mâneşti nu sunt cunoscute, cu atât­­ mai puţine ele ,pot fi cunoscute şi a­­u predate in străinătate. Şi cu toate a­­­­cestea avem zilnic atâtea exemple pe­­ cari ni le dau vecinii noştri şi în spe­­­cial cehoslovacii, exemple pe cari le-am­­­putea imita şi noi cu un succes sigur. I Cehoslovacii nu numai că au căutat că facă cunoscute produsele lor, ţinând î târguri de mostre la cari au invitat ■ toate ţările făcând fel de fel de avan-­­ tagii vizitatorilor, dar acum s’au gândit I la un mijloc mult mai practic pentru I răspândiri, a acestor produse. Un tren­­ de mostre li s’a părut cel mai bun.­­ Deocamdată acest tren va vizita Ro­­­mânia şi Bulgaria. Un tren compus din 12 vagoane, fiecare vagon cu di­ferite produse ale marilor case indu­striale din Cehoslovacia, s’a oprit şi în Cluj. Desigur că am putut admira di­feritele feluri de maşini agricole. Tot­­felul de modele noui şi practice, apoi diferite obiecte de lemn şi metal, lu­crate artistic, obiecte de ceramică, sti­clării, bomboane, etc. etc. A fost în­tr’adevăr foarte frumos. Dar văzând toate aceste fără să­ vrei, ca român, faci o comparaţie cu ceea ce se fabrică la noi. Şi nu fără mulţumire am putut constata că multe dintre ele sunt in­ferioare produselor industriei noastre în speial sticlăria, diferitele produse ar­­giloase, lemnăria, etc. Şi s’au făcut multe comenzi, negu­storii au plecat mai departe cu car­netele de comandă pline cu fel de fel de adrese ale Firmelor româneşti. Ba încă au înfiinţat case de reprezentanţă în toate centrele comerciale din Ro­mânia. Şi produsele noastre sunt din ce în ce mai desconsiderate având ma­rele defect de a nu purta marca strei­­nătăţii. E într’adevăr o constatare du­reroasă pentru noi, cu atât mai mult cu cât ne-am fi aşteptat ca în urma celor două târguri de mostre, negu­storii sa-şi deschidă ochii pentru a pu­tea vedea şi bogăţiile nostre. Dar a­­ceasta nu e vina lor. Ei caută să mulțumească pe cumpărător. Ori cum­părătorul nu vrea decât mărfuri streine. Nu am fi avut nimic de zis dacă, s’ar fi comandat lucruri folositoare, lucrur a căror lipsă e foarte accentuată la noi. Ne întrebăm, care e cauza pentru care nu s’a făcut de noi acest lucru, mărfurile streine fiindu-ne şi aşa de­stul de cunoscute. Spiritul de iniţiativă nu lipseşte dar poate dintr’un spirit de economie aplicat totdeuna acolo unde nu trebue. Desigur că s’au temut guvernanţii ca sumele cari se aruncă cu­ diferitele propagande pentru susţinerea lor, să nu fie cheltuite pentru răspândirea și încurajarea industriei noastre naționale. Fi. Adunarea poporală de la Şeica-Mare întreaga circumscripţie manifestează pentru partidul naţional cerând îndepărtarea guvernului şi dizolvarea parlametului Dumineci, în 28 octomvrie s’a;£ ţinut o mare adunare poporală în­­ comuna Şeica-mare, unde fruntaşii­­ partidului naţional dini Al. Vaida, c M. Popovici, şi însoţitorii lor, depu­­r­taţii dr Roman, Văleanu şi D. Mac, c au fost întâmpinaţi cu mari manife-­­ staţii de dragoste din partea popu­laţiei. r In drum spre Şeica I Venind de la adunarea din Cohalm , fruntaşii partidului au fost întâmpi- fi naţi in comuna Frâna de întreaga­­ populaţie.­­ Din partea sătenilor a vorbit Ni­­colae Ţâr­ano, arătând alipirea ned­i ştirbită a alegătorilor faţă de parti­­g­­ul naţional. Din partea Saşilor din comună a vorbit preotul luteran.­­ Au răspuns dar Al. Valdo, şi de- .­putatul circumscripţiei, D. Roman, ] arătând el dragostea şi alipirea po- . poralul faţă de partid di putori con- e ducătorilor lui pentru a duca mai departe lupta pentru desturarea pri-­­ mejdiilor cari ameninţă ţara din cauze­i relei conduceri a actualului guvern. * In comuna Agăibirla fruntaşii par­tidului au fost întâmpinaţi de latreg­­ poporul In haine de sărbătoara. Oas-­­ peţi au fost bineventaţi de părintele Botezan şi da un ţăran fruntaş din , Agârbicia, dându-se asigurări că ale­ ,­gătorii de aici, ca şi in trecut, vor fi neclintiţi in jurul steagului de luptă­­ al partidului care are In truntsa sa ] oameni aşa da integri. La Şeica-Mare , înaintea unei asistenţe de peste * trei mii da oameni s’a deschis apoi­­ adunarea din Şeica, unde a venit­­ intriîg poporul (tiu F­âua, Agârbloiu ' şi satele învecinate. Poporul cu staa-­­ guri şi muzici, Intimpină pe oaspeţi, salută­ndu-i părintele Ivan care a­­ făcut elogiile partidului naţional pentru marile şi frumoasele lupte din trecut, în frunte cu dnii Maniu şi Vaida, asigurând conducerea partidului de­­ neclintită alipire a alegătorilor de­­­aid­ şi in luptele viitoare.­­ Răspunde dl Al. Vaida care mul­­­­ţumeşte poporului din Şeica-Mare şi­­ jur dragostea ce le-o arată, şi pentru­­ lupta frumoasă ce au dat-o în acest aere la alegerile generale. Deschiderea adunfirii Fiind proclamat de president al a­­dunării, părintele Nicolae Rusu din­­ Sestad, arată scopul întrunirii şi a­­duce mulţumire partidului pentru marea luptă naţională şi democratică­­ I pe care o poartă pentru binele ţării. Di cuvântul deputatului circumscrip-,­ţiei. k .Cuviinţarea­­domnului dr Dionisîe Roman D sa face pe scurt istoricul partidu­­lui naţional, arătând stransa legătură­ d­ntre popor şi acest partid, ai cărui conducători a’au ridicat totdeauna din sânul poporului. Poporul, sub regimul votului uni-­­ versal, are s­i datoria să se intere-f seze de sfacerila publice, pentrucă dels felni cam îşi arată voinţa popo-! ■ul trebue să sa orientăze şi guver-]­aele. | Făcând istoricul regimului averes­, ian arată cum și-a bătut acesta joc la marile cuvinte: munci, cinste, egalitate. | Vorb­nd da schimbul coroanelor, da , reforma agrară, arată greșelile, no­tata guvernului comise în 1­993 la mici probleme. Arată că dacă, toporul credt că part­iul naţional nu­­­aai are îndreptăţire să existe, s’o ipună pa faţă. (Întreaga adunare ad­­iul partidul naţional şi pe frun­taşii lui) . Cuviinţarea dlui Al. Valda ’ Primit cu urale nesfârşite, dl Valda ■ voci luptele din trecut are partida-' 'U, şi vorbeşte în cuvinte mişcate de aurite mă­rite ale fruntaşilor de­odată. Partidul naţional a luptat totdeauna pentru libertăţile politice ale popor­ul, şi nu înţelege si părăsească azi aceasta luptă când deplinul exerciţioi al drepturilor politice constitue fun­damentul României-mari. Şovinismul de partid, introdus da regimul ave­­ressan, e un duşman al libertăţi! ce­tăţenilor, şi e! trebue combătut cu toata puterea. Ardelenii, Intrând în p­olitica gene­rală a ţării, au fa­te la început bina primiţi la Bucureşti; dar când cercu­rile politica da aici s’au convins, că noi suntem un partid convins demo­crat şi naţional, şi chiar intransigent in programul nostru, am Insaput a fi numiţi „mocţmvii.* Intransigenţa noastră n’a putut fi binevenită anelor», cari au lucrat cu Schuller, păgubind aşa de molt ţara. Arată, tu ce stă separatismul, cu care suntem acuzaţi, noi n’am cerut şi nu aeram dacît realizarea hotărâ­rilor de unire dela Alba-Iulia, tocmai pentru a putea contribui real ?â’ con­solidarea ţării. V. Arată, în ce hal au adun ţara aceia, care ne învinua de separatism, tocmai fiindcă s’au grăbit la o unificare for­ţată. Inches Intre marile ovaţii ale pu­­blicarii, arătând rolul din viitor­ul partidului naţional român. Cuviintarea dlui Văleanu Intr’o vorbire foarte popularii, dl Viteanu arată de unde via ciocnirile dintre partidele vechi­­şi partidul no­stru, insistând asupra mentalităţii pă­turii suprapusă din vechiul Regat, adevărata cauză a neînţelegerilor dintre partide. Arată că ţăranii din întreaga Românie gândesc şi simţesc pe o formă, eu şi uşor ne putam în­ţelege. Dar elementele de mai nouă origine românească, nu cunosc­­po­porul şi nu simţesc ca ei. Peste ei trebue să vină stăpânirea adevăratului popor românesc. Cuvântarea d­lui M. Popovici Conducătorii Statala! sunt datori să asculte de voinţa poporului. ,Noi, ca partid, am consultat şi ne-am in­­spint mereu din voinţa poporului. Aşa a­u procedat în luptele trecute ale partidului, când alăturea cu po­porul şi din voinţa lui am luptat pentru biserica, şcoala şi toate aşezimintele româneşti. Aşa tăcem şi azi. Văzând primejdia în care ne-a adus ţara un regim sa­mavolnic şi lipsit de orice înţelegere a superioarelor interese ale „ţării, venim în mijlocul poporului, ca la rânduri strânse, să delăturăm regimul care nu ce­remmă pe popor. Arată moiîveie pentru care mii tra* bus si cerem delăturarea actualului guvern. Nu din scop da partid, nu că­­ am dori să venim l­a putere, ci fiindcă­­ marile interese ale țârii sunt prim­ej­­, ttuite prin metodele de guvernare a căror rezultata dezastruoase se resimt atât de adânc la noi." Arată puterea­­ solidarităţii în trecut la care apelează * şi _azi. jj Păr. Ivan citeşte următoarea mo­­­­ţiune in aplauzele unanime ale azi­­­­stenţei : Moţiune I Adunarea alegătorilor din Şeica­­'m«re şi jur, întruniţi azi la orele 3­0 d. a. în Piaţa mare, după ce au as­cultat darea de seamă a deputatului Urmare din pagina II-a) Cuviinţarea p­r. Man ­­PUNERI LA PUNCT Ministrul comunicaţiilor îşi continuă inspecţiile. Pentru a-şi arăta însă marea încredere în căile ferate, la care se în­registrează numai o ciocnire pe zi, le­­ face cu ... aeroplanul.­­ * ’ Toată lumea ştie ce atitudine au luat Iugoslavia, Cehoslovacia şi alte State faţa de aventura carnistă, nimeni nu ştie însă ce va face România. Probabil că ministrul nostru de ex­terne aşteaptă instrucţii de la Paris sau Londra.

Next