Patria, octombrie 1922 (Anul 4, nr. 212-236)

1922-10-14 / nr. 223

­­PAI Rt­A MICI PUBUCITATE N­­ C­ăutăm două dactilografe perfecte ■ în limba română și germană.! Industria Sârmei S. A. Calea Vic-­­torie 29. 10945­5.1 e vânzare într’o capitală de judeţ din Ardeal , Drogherie, Cafenea, Re­staurant, Băcănie şi mai multe case bine aranjate asigurând un trai bun. Dunky, P. Unirei 10 Cluj. 1 17 2-2 , n g­ădina de iarnă a hotelu­lui „CENTRAL*1 joacă Jazz bland, Kállay Zoltán cu concursul tuturor artiștilor. In- * ceputul la 9 oare seara. 351 D I CIIPAR PRESA de cărămidă de 25000 — 30000 producţie pe zi PREDABILĂ IMEDIAT Costovish Pictor Luchian nr. 9, Bucureşti. —­ira 2­ 2 FODOR fllUfll Specialist de văpsirea părului, coafor­­de dame şi salon­­ de manict­i. Confecţio­narea părului după modă cu pre­ţuri inci­­­derate CLUJ, Calea Victoriei nr. 2. ''..­assmanmBmaaKaKsmmKemKOVi vsmamsnp „ t­ristaly“ CLUJ­­. Vopseşte şi curăţă lână, tor­ şi blăni. Comenzi prin poştă i? se execută promt 590 43 -1' o 1 Şi conştiincios. Itsca dore?ț! »8 cumpăr) MoMIe *• piane­ta a ci-ți. pură f&n de da#I- niîeîiSc­unși drum pân* la Tfen­tul-Mmeț, și *4 v­isrf ariașele, (ptcr.dtd «zaisjatac 878 128 -SCSI lafa&ne­­5* ©obili n lai Székely și Sili r«brio4­0,i mobik traiste Xicetorii­e pe A­ții s*»f« «s beci nici odată și nici odată nu s’a găsit cos­tume mai bune gata, paltoane și haine de copii ca acuma la firma KATZ șiMESIDEL CLU­­T, 1099­2-H. Finit« XJn's*ii IO. Mare asortiment de stofe lailin, swihh' costume pentru domn­i şi băeţi M. NEUMANN CLUJ. Piaţa Unirii Nr. 14. 1059 9-100 * Ultima premieră s Testru’ui N^to­­n»l, ,Pescărelul" este o piesă din lite­­ratur« dramstieft ruseas­c. I Ne obignu sini să găsim în teatrulj rrsssc atmosfera specifici» viețui unui­ popor, cu care nu ne asrminsm nici în ob'caturi, nici în modul da a s'mţi, jssîci — mei «Ies — in manifestarea sentimentelor. : Toate pir sile ruseşti, reprezentate pe j scen«le noastre posttă în mod dsstnct! pec­etra labon torului suflitîso în card ' sunt făurite. Ş I Fireşte, că sentimentele sunt «celsaşi, | dar mi djl cum s­unt exprimate şi mei! j cu sstrnă drs'ăşurarea conflictului dra-! matic în cea mai mare parte din pie­sele ruseşt­­e sunt cu totul străine,­­ însăşi concepţia în ertă — vorbind de asta dramatică — are în teatrul ru­sesc un fond cu totul deosebit nouă ! Oricare din dramele teatrului franţuzesc j poate fi locri-zată in limba şi deci in, mitdul societăţei româneşti, fără să se smtă esenţa unei acţiuni streine. Nu tot acelaş lucru se întâmplă cu dramele ruseşti. Nici­odată nu se vr putea face o localizare a unei piese cum ar fi — de pildă — „Azilul de noapte“. Fără Îndoială ca sctastă netă carac­teristică nu ssadg da Io;: valoarea unei piese; dimpotrivă, judecată sub aspec­­tul valoare! universale, ea prezintă o­ superioritate de netăgădu­t, ,Pescărilul“ totuş pare a fi pr­ea puţin înlănţuită în î.‘cat stă atmosferă a­ tiatrului rus­’S3. Cu prea mici acomodări în desfă­­şurarea acţiune!, ea poate fi perfect io cau­zată ca o scenă românească, ca şi la teatrul franţuzesc. Autorul ei, Cehov, este unul dintre puţinii autori dramatici ruşi, cari abor­dează genul simbolist în literatura dra-­ mitică. De sigur că la Pescărelul mă găsim pe scriss Cehov din „Cere-­ rea îa căsătorie.* 1 .Pescărelul“ este o piesă sim­bol­os, foarte aproape da teatrul lui Ibsen.* Afişele şi programul teatrului o a­­nunţă „ comrd­e in 4 acte." Dacă nu cumva calitatea autorului de „autor de comedii,* fixează genul unei piese teatrale, atunci, fără îndoială, efi .Pescărelul“ cu este o comedie. Sau dacă poate fi consderată ast­fel, atenei nimic nu ne opreşte să nu­mim „Scrisoarea ferdută, dramă isto­­rică, sau tragedie.­­ Nu avem la îndemână un text ori­ginal, dar bănuim că este o gre­şit grosolană această transfigura­ţie ri­dicolă. „Pescărelul* este o dramă, şi încă o dramă puternică, & cărei acţiune îi justifică pe deplin genul Con iictuî dramatic nu are amploare» teatru ! ji franţuzesc, dar care dirijat cu destuii îndemânare. Astiuree să dss?iso*ră în j­irul lui Con*tantin Gavrilovici, dram scriito­rul Trigorin — după ce el lipseşte de dragostea mamei ssîe — îi distruge primul jvis de dragoste, ademenind în mrpjile dragostei lui pe acela pa cere o iubeşte Mam­a lui Gavrilovici, o artistă cochetă, trăeşte cu Trigeriu. A­­cesta se înamorează de Nins, Mikan­­­ona, care cedează cu uşurinţa entu­zîasmului de care este însufleţită in faţa superiorităţi lui. . Zbuciumul sufletesc al tânărului Ga­­vilitvici şi mai ales ura lui nestăpânită faţă de cel care îi fură deodată şi dragostea mamei şi a iubitei, sunt rea­lizate in cadrul unui realism puternic. Mina Nicolaievna este o supra­­­sentimenteli care se extaziază în faţa unui om superior, privit de ea cu ad­miraţia naivităţii în care trăise până s-l cunoaşte. Ea este „pescărelul*, obişnuită să iubească lacul lângă care şi-fi petrecut copilăria şi cade la prima săgeată a dragostei. Când se înapoiază, părăsită de Tri­­forin, pe care îl regăseşte tot în tovă­răşia Irinei Nicolievna, ea încă îl iu­beşte şi pentru a doua oară se depăr­tează de Constantin. Din desfăşurarea iitu:aká ca a acţiu­ne! reţnem aparita obsedantă a Ma­­şei, unul din personagiile dramei, care singur îi imprimi în treacăt aspectul ca­racteristic al teatrului rusesc. Mîşle este o brazită, care bea rachiu şi prizează, intr'o atmosferă de straniu­­ sufletesc impresionant. Admirabil moment dramatic în scană finală, când drul Serghievici anunţă sinuciderea lui Constantin. * interpreterea a fost bună, la „Peacă­­ralul“ din Stanca Alexswid­escu a realizat insuficient entuziasmul şi mirajul unui vis, pentru care se lăsa târâtă in mre­jele disgristei lui Trigorin. A avut insă scena de cridi duioşie, exprimata cu multă sinceritate. Foarte bine dna Dobrescu în artist* Irina Nicolaevna şi dl N. Dumitru în Trigorin. Dna Netty Adaaaidi în Masa rol asemănător cu »l Nastril din „Azi­­lul de noapte*, interpretat tot de dsa în condiţîuni excelente, a reuşit să-şi impună din prima scenă o exteriorizare bizară, fără să exagereze, într’o atitu­dine de perfectă verosimilitate. Dna­­Ademidi şi-a­­înţeles bine rolul şi î-a interpretat în notă. la Constantin Gavrilovici bine dl Bilandra. De astădată, dl Neamţu-Gionel a avut un rol generos, deşi fără suprafaţă, care l-a scupat de obsesia lui Clauds din .Marşul scuptial*.­­ Restul distribuţiei bine. Traducerea după textul rusesc dato­rită dnei Moroisnn, destul de bună. , Teatrul Wstiorta» „PESCARELUL“ — 4 acte da Cehov — _2_ î Cum sud judec, și jude­cata mo* dreaptt est». Ev. loan e. 5 As'stffh. Jalnici asch­iUtOii, la sfârşi­tul pământesc al unui judecător. La încheierea cursului pământesc a unui fiu ales al neamului not-temn Fiul pri­mărului poreclit Butica din comuna Mieiţa, dî pe Vale». Almatului cel istoric. născut la 1841, aşa a şriut «S-şi înmulţească talenţlî, ce­­ a dat Dumnezeu, încât trecând prin şcoalele Clujului în liceu şi universitate, a a­­juns fiică în 1867 notar la tribunalul din Cluj şi apoi la 1872 jude la tri­­bunalul din Bistriţa. Giss­torit la 1868 fu Iu­liana Gal, sora vestitului magnat român loaîf Gal, a dus o viaţă fami­­stă frumoasă, iar satumul său de ju­­decător, care l’a ţ nut cu cifcstî 27 ani l’a făcut cttPOHCtst Io jurai acela. Mal­tele procese de compare, ce erau a­tunci îrjtre ţăranii, cei mulţi şi măruni?, şi î­tre proprietarii, puţin’, dar pn term­ici, i-su dat prilej să cunoască toate ssfete, cu toate obice'oriie şi o­­b­dele lor, şi astfel sfl fie o figură cu­noscută tuturor românilor din acele părţi. Graţie ligătuiilor soeiale şi a­nvestigiuilui de care se bucură, ca ju­decător român, lucru aşa de rar pe a­­cele vremi, te datoreste, desigur, şi faptul, la dâr­suî a fost nănftşul de botez in form­a părintelui său din Blaj­­fa­au,‘, la nsşterea fiului său Nicolae, ţ rare este ara pf rin tete Mitropolit Nico­lae Bălan dela Sibiu, $ FfUmoftsS şi înaltă este chemarea unui ju­tecatorl Dar tot aşa de grav pe cât de înaltă Să cercetezi toate laturile şi toate momentele cauzii pusă subt judecată; şî să scoţi adevă­rul obiectiv din mijlociri atâtor împre­jurări complexe şi de multe ori îna­dins complicate de interesele şi pa­­siuîcile omeneşti, şi să ai tăria mo­ral­ă a spune şi a impune adevărul stabilit, fără consideraţii subiective, fără să priveşti în faţa oamenilor, istă problema p rea a judecătorilui Să faci asşa, cum z ce Mântuitorul .Christos despre sins: .Cumi,aud j i­­dec, şi judecata msa dreaptă este.* Greutatea situaţiei j­udecătorului ro­mân să m­ai îngreuna şî prin faptul, că avsi» de multe ori be judspe psi­­cinile ivite intre bieţii ţărani români şi­ puternicii stăpâni, de altă viţă; şi astfel trebuia să fie cu toată grijea şi cu extremă obicativitate, ca să ceoată la is­bandă dreptatea, chiar şi priniru cet grele şi amărât, când i se năduia, chiar şi faţa că an puternic şi influent domn strein de bietul său potrivnic. Multe situaţii grele de acestea va fi avut. Vasile Ranta în cursul carie­rei sale da judecător, dar sa vede, că a ştiut să le înfrunte şi să împartă , cu adevărat dreptatea, fără nici o altă­­ considerare. Şi mulţi ţărani îl vor fi fildu­t pentru binele ce li i’a făcut. Dar şi Dzeu l’a resplătit pantru acea­sta, centru?» i-a dat viaţă lungă, ca sa aj­ungă şi el s£ vadă sfârâitul ma­relui proces al neamului său, în care însuşi Dzeu, a făcut jadiscsîă, şi ju­decata lui dreaptă este.­­ Dzeu, care poarte destinele popoa­relor, şi care sieşi fşi re zerv a jude­cata cea mare, a făcut,dreptate în pro­cesul cel de veacuri, In care judec?­­torii pământeni, n’au putut judeca. Şi istă că judecătorul român, cel tarturit îmnreuni cu nearani său, a ajuns să vadă, ceea ca mulţi au dorit să vadă şi n’au văzut, şi să audă şi n’au auzit, să audă sentinţa rostită de justiţia cea dzeiască. Văzându-o aceasta a putut zice şi el, ca dreptul Simioc, la al 82 lea an al vieţii sale : Acum slobozeşte Doamne p­t robul tău In­­pace că văz-jră ochii mei Mântuirea, jcare ai gstit înaintea feţei tuturor po­­ipoarelor*.. . a Dar Vâs­le Ranta n’a fost numai mic judecător de tribunal, cî și an poet *ij scriitor român. El nu s’a mulţanUt] numai cu scanisjuî. d» judecsiă, ce ill .acord* slujba sa, ci fel î?i lua si »nl alt siaar# în jurul căruia invita, nu pe­ pricinaşii InvrâjBiţi, ci pe toţi iubitorii] de literatură frumossS' şi-i îalreţ'tţe»,­ în prozi şi în vfrsuri, cu tei di fel’ de probleme de artă şi'cultură. | » In f;­ţî acestui sicriu, printre florile s­cumfare ale sfârşitului de toamnă par’că­­ se ridică, în chipul alor două columne] albe, cele două volume ce Ies nubil-1 est răposetedl: Ua volum de „Poezh'} apărut î* Gherla, v.Imprimeria George­­ L'.77r*. 1881,­­—st un volum des fNivdr* «Dârut tot la Gherle, edituri „Aurora* '1902. Şi cu aceste 2 voi ,ms! vm sa rstete la actul de ultim onor,( ce răvârş'm, toate creaţiunile poetice,] pe cari le fii plăsmuit In scrierile sete,­ toate lleneîe şi Cosinzenele din ver-; şurile şi nuvele lui. Nu voiu să fac a­ic’ o apreciere de­­ estetică­­ tarară; n’ci îărosaru­l nu­ avea pretenţii d* aşa ce va. Dar trabuc ! să relevez, că după vremile sate, şi ■ du­pă împrejurările noastre vit­ege din­­ Ardeal, pe la sfârşitul veacului trecut, ■ Vasile Blenea-Buticeanu, a fost un numă r cunoscut de cercul revistelor „Familia“ I din Cladia şi „Amicul Familîei“ din Gherla. Aproape nu era număr în care sa nu f gareze cu ceva. La concur­u­­rile de nuvele ce publica losif Vutean pentru „Familia* şi a câşt­gat adeseo­raerţiuni onorabile, iar cu o ocazie a fost şi un premiu preţios şi elocvent: un condei de aur încrustat, cu pietrîi scumpe, lucru ce te păstrează cu pic­­are între relicvele familiei Rojta. Nu mai puţin preţioasă este o sită felicvie literară * răposatului: Scrisoa­re» ce i-o trimite Vasile Al xan­si. Tf/'mîţându-i in semn de onmj volu­mul său de „Porsh“, Vasile Alexandri îi răspunde cu o scrisoare »liter ai, în care i mulţămeşte cu multă gintiliţ? şi-i face şi o apreciere, care o d­ ps’g r cea mei mare eiosîe pentru tânirul vras fi * tor ardelean. „Acel Riga al Poerric.i — vrsaic tâ­năr și ferice* — car« este Alexiudri — îi spune verde, că & citit cv. plăcere versurile oraonismul i său «rdelean. Se bucură văzând oft și a scăteat Mus« ta 'msi mult în apele poeziei popomig yi |nu a pmtat o In ape streine. Ii dă şi ,un sfat frăţesc, şi «sta r singura obse -­vaţie critică, ce i f&ce: Să şi îngrijească cu mai mulţi solicitudine rimele versu­lui. Pentruca, — zice delicatul Bard del* MÎrcesli — „Fotz a rând d« partra fe measrif, ti place ;-ă sa Imbiaie cu haint' croite pe talia sa şi fără nici un de­fect ..." Care este concepţiunea poetului nor-­ tru? Nu urmăreşte idei mari. E: îs tx-j primă simplu şi fără mare apar­te dorin-j ţine şi sentimentele sale într’o formă’ simpli1, ca şi poezia poporală. In defi­­­uîtiv toată poez’a lui nu e decât o re­­sonanţă a poeziei poporului. Un ţăran ca cultură socială, el rimase şi în poe­zie un ţăran cu oarecare formă îmi­ntilizată a versului, dar şi mii sâ'ac în icoane poetice. Idealul Ini este idealul unui bun ce­­ti­ţian român, car« s’a ridicat dia p3­­tura ţărăners­ă U înălţimea uisu! orizont mai ia». Istă de pildă ce-şi doreşti; poetul nos­tru şieste De mi-ar da Dumnezeu mie, O micuți pusulie; C‘sulie mic , hnie, Ca ferestruie’n grâdinâ. «ți•u» • .................................................. Şi si-mi decaaoi o floare O nevastă iubitoare Şi-apoi, ca un brad in munte, Un ficior cu lată frunte, Cu doi ochi ca dane stele Şi cu braţe de oţele ţ S -mi ajung înfloritoare Ţărişoara ’noapt’ toare, Să ’nflorească un simţ frăţesc Pe pământul românesc. Dzeu i-a dat aproape întreagă im­plinirea dorinţelor sate. O căsuţă cu­­fomrtriîa în grădina a avut de tinăr. Soţie iubitoare de asemenea. I a dat Dzeu şi un ficioreş, numai n’a avut norocul săi trăiesscă. Dar paste teste i-s. dat Dzeu să şi vadă ţărişoara înfloritoare ajungând o ţară mare, liberă şi încântătoare. Realizarea acastui vis, pe care l’a v­ăzut c­u ochii, cum puţin din gena» rsţte lui, i a îalr’auzit sfârşitul vieţii Dacă a fost şi un picur amsr ta, acest pocal al bucuriei şi un nouraş de umbră pe acest cer de înseninare su­b­­ţească, e că a văzut şi a simţit cu durere, că lipseşte sfmţul cel frăţesc pe pământul românesc . . .—­ ­ Dar aceasta e o desăvârşire de de­ltam a marei o­ vers, care se va face unei fatzte, ca o urmare firească a lucruii­­­­r omeneşti. Din­tre versurile ricoşatului trebue să mai relevez unul, care s’a popula­rizat ca o cântare a generaţiei din sfâ­­­­tul vracului trecut şi care în coş cu­­strofa aceasta cunoscuţi: De-aiu muri, copilă, odată, Vin la groapa mea uitată Şi te razimă pe cruce, Şi-mi şopteşte o şoaptă dulce. Cera­ierul său sobru şi serios se vede şi din poesiile de­ veselie, cere te-s scris ca orice în­tăr student, Intr’o poezie scrisată tieerimei şi întitulată: te Retrace­ţi tinereţe, copile“, — în care desvoartă un fel de îndemn roman­ .Cârpe dtim...­ a lui Hor­ţ­u, nu uită a pune şi îndemnuri serioase ca ace­sta : „Dar inima ţi-o cruţă şi sufletul de pată. „Respinge patimi neg­e ce vin şi ni se cer... Din întreg volumul însă cea mai poe­ţie şi adevărată poesie este cea înti­tulată „împăratul Paserilor“, în care povesteşte regen­ta cunoscută, cum a reuşit „O­avel boului“ să fie împăratul sbur­­toardor. Pa cât da banal e sujetul pe atât de poetică este povestirea... „ ... Dintâiu păşeşte mândru, sumeţ­ul mă­­iestos Păunul, ca un rege, cu statul lui frumos, Gitat de sărbătoare. Pe coadă cu’n tezaur Şi presirat prin pene cu pulvere de aur. ' Aripele pe dânsul ca un splendid tatar, Pe guşă fete scumpe de scump mărgăritar Pe cap cu o diademă regească decorat Purtată cu mândrie, cu vâlfă de împărat. . . Dar poeste, versificate din tinereţă mai târziu,si trecut'o îa proza poetică in' „Nuvple*, Kh’tând fel de fal de sujstej viaţa poporului, legende, ca „Pe­atra Dochiei* ct \ Dar nu nu­mai cu condeiul şi-a luat V. Bar­ta, partea sa în oper­a culturală a neamului său, ci prin îritreagă acti-­ vitatea ss. Mutându ce iar la triaj, ca jude da tribun«!, pe la începutul ecestui­­ veac, a luat parte, ca membru »1 epi-­ tropiei, în vl*ț* administrativă a biscrî-; cei sale. Apoi, după ce ste retras Ia Pensie, a luat parte la bancă, la ca-i sică, 1* „Asocisţiune* şi în toate tau-j zaii strâmte ale vieţii noastre publice] de pe atunci, eî şi a luat partea sa.­ Aşa, că obosit a..um şi de vârstă şi de­ muncă, el întradevăr s’a dorit după­ odihnă şi şi a dorit moa­stea, aşa cimm­ a presimţit’o şi a prezis’o într’o poesă, serist­ă moa­rea firei sale Litiţia: „Dormi, scumpa mea viaţi, dormi lin, tă-­ cută, dulce Şi aşteaptă după mine ; — eu vin înceţi-; şor . . . _ j Văi lumea ta cea lină, prin visuri, să-mi strâluce ... [ D-rerea mi-e fidelă şi ea mă va conduce. Dz-ra cel bun şi milostiv, şi i-o di -' ruias că, această odihnă deplină şi în­­lumină, cu ferestrile pmurea în gradina cea cu verdeaţă neveştejită, cu flora pururea înfloritoare, unde nu este du­rere in­­ suspinare, ci viaţă lăsă de sfârşit — amin. Dr. Elie Dăianu protopop. f Vasile Ranta Buttcescu Cuvântarea rostită la un mormSntarea din 10 Oct. 1922 — de păr. protopop Dr EHE­DJ­ANU BMUtumar mimi ' '■ '■i" • ,, Lemne de foc transportate la domiciliu:4 metri aimestecate Lei 500— 4 metri fag sau stejar despicate Lei 650 — 100 kg. fag mn stejar despicat taiate L®1 40 — 100 kg, amestecat© 9 34-— i Oaia Sindicatul presei române din Ardeal Ziarul „Infirfţierei“ în numărul său de aseară­ scrie că preşedintele Sindi­catului presei române din Ardeal nu a răspuns ulei până azi la invitaţia de a indica, pe reprezentanţii să la­se dările încoronării.­­* Mă mir ca îndrăzneşte, redacţiei „In­fiSţirii," după ce membri ei cunosc si­tuaţia de fapt, ca şi mine. Şi strains: Print’o telegramă circu­lară sosită la Poliţia oraşului Cluj prezidenţii Sindicatelor de pws2 din Ardial emu invitaţi să asiste la şedinţa dr!a ministeul de interne din Bucu­reşti, pentru a se stabili modalităţile după cari presa va fi reprezentată la sulurile încoronării. Fiindcă în aceea vreme vicepreziden­­tul Sindic­ite­lui nostru dl D. Tomescu se afla te. Bucureşti, hotel English, după cum eram informat, hrani telegra­fiei rugându-l să reprezinte sindicatul nostru la *ceea consfătuire. Telegrama am trimis-o după ce m’a m constituit cu zterîştii aflători în Cluj, membri si Sindicatului, după ce mem­bri comitetului cu erau în număr sufi­­c­ent prezent­ ca să-i­ pot consulta nu­mai pe dânşii. I am comunicat f»-ista şi dlui Deme­­trescu, redactor te. „Iafrăţirea“ şi mem­bru si comitetului. Exact la o sfptămână dl Meleş, pre­fect al judeţ lui Cojccna, mă înştîîn*­ţesză că dels, Sindicatele de presă din Ardeni nu s’a prezenta nime­n con­sfătuirea del.« ministen­­ de interne. Cum dl D. Tomescu, viceprezîdentm nostru, nu se Înapoiase în­S U Cluj, l-am rugat pe dl Demetrescu să parti­cip», dsa, ne­putând merge alt mem­bru din comitet. , Dsa mi a spus că nu toate merge­. Atunci lemn gat să-i te­legrafieze dlui Toraescu, ştiiedu-i ds* adresa, s* tis reprezinte. Acea­ta a fost peni ieri sim­at­a, şi o ştiau şi dnii redactori ai „înfrăţirii“. Ieri, Joi, la ora 6 p. m. dl prefect Meteş mă avizează că pentm Sindica­tul nostru sunt rezervate 5 locuri la serbările încoronării, şi mi-a c­rut să-i comunic rurnele ziariştilor cari vor participa, fiindcă trebue să avizeze de urgenţă pe şiful biuroului Prorei. Eu am comunicat numele ziariştilor cari vor reprezenta eterul .Patria*­, rugân­­du-l să ceară şi de la direcţiunea zaru­lui înfrăţirea numele reci ac­orilor de­signaţi a reprezenta ziarul, nefiind eu în situaţia să po­t şti atunci îndată pe cine a tras direcţia „înfrăţirii“. Acestea sunt fantele, şi nu pot în­ţelege cum s’a strecurat în „înfrăţirea* acuza că eu sş fi refuzat indic pe reprezentanţii Su­dscaiului“, când invi­tarea a ceasta mi s’a iscut joi îa ora 6, în vreme ce notiţa din „Infăţirea m ierg tipărit?. I. Agă’biceanu Proprietăţile păgu­bite de război se scutesc de plata tistului Ministerul de finanţe a trimis o cir­culară a administraţiilor financiare din ţ­rii, prin care face cunoscut, că jude­­ciirea contestaţiunilor la impun arii­e şi scăderi!« — contribuţiunilor directe — cum­ privesc trimestrul Ianuarie 1920 — 21 şî până la curent, — să se facă la ore 1—20 Noemvrie 1922. Tot prin acest ordin circular, ministe­rul de firanţe­­.duce la curnoştinţa ad­ministraţi­lor financiare, că s’a admis suspendarea încasării Impoz­tului pentru imobilele ocupate, fără plată, de trupele Inamice, moşiile ocupate şi cultivate, fără plată, de duşmani, moşiile situate pe linia frontului de luptă, pe o zonă de 20 km­., deoparte şi de alta, pentru ess«!« cari au suferit stricăciuni dala artmiele diate sau inamice şi pentru casîîe, cari au suferit stricăciuni în tim­pul războiului, devenind inutilizabile. Cererile de scadere la impunere vor fi judecate de corni smerite de prefaceri, cari vor admite, în mod definitiv scă-­­derea impozitelor datorate riscului. Pista taxelor militare! Cu ocazia vizei livretelor militare,o operaţiune care va avea rod intre 15, Oct. — 30 Noembrie a. c., se va face­­ şi controlul tuturor tinerilor impuşi îa­­ taxe militare.­­ Se vor prezenta la viză, cu actele­­ militare ce posedă, toţi scutiţii, dis­pensaţii ca susţinători de familie, dis­pensaţii medicali, dispensaţii condiţionl, amânaţii medicali, amânaţii ca având frate sub drapel, amânaţii pentru stu­dii şi exclusii de toate categoriile. Aceşti tineri sunt obligaţi să se pre­zinte la centrele de viza la datele ce se vor publica de cercurile de recru­tare, unde se găsesc înscrişi, când vor prezenta şi reppisa de plata taxelor­ militare la zi. Celor ce nu au plătit taxele militare­ la zi li se vor aplica sancţiunile legate, nu li se va viza şi vor îi consideraţi cu situaţia militară în neregulă. — Seminarul de drept Dr B. iaeciu­­ Cluj, Piaţa Cuza-Vndu 11. rto-root mpd­emwse­mit ­ Bulerinul Osistul Sâmbătă, 14 Octom­vrie 1922 Te­­trul Naţional: Pescărelul. Teatrul Maghiar: Ses la ora 7: Phi­­phi. Şesra ora 10VS: Tyúkketrec. Premieră: Biblioteca Universităţii: Deschisă 8-1, 3-8. Biblioteca populară: Deschisă 6­9 d. m. inform­afliint — In baza "ordonanţei Prefecturei oraşului Cluj nr. 1397—1922 cu întra­­ge­re referitor la fabrici şî magazine se dispune următoarele: In ziua de 15 Octomvrie 1922 se va ţinea repaus total cu excepţiunea intreprinderilor industriale care lucrează cu foc cont nu Luni în 16 Octomvrie magazinele rămân deschise până la ,o­­ra 11 dimineaţa. Mu­ţi în 17 Octom­­vrie magazinele rămân închise Intra o­­­­rele 12 — 16 din zi. In zilele 16 —17 Octomvrie fabricate, uzinele şi atelie­rele vor putea lucra normal. — I.» urma unui ordin al ministe­rului de finanţe comerţul interior cu banii de argint este liber. Cei ce se o­­­cupă in mod permanent cu acest co­­­merţ, vor plăti impozit pa câştig. Ex­portul argintului la streină­tate este strict oprit. Cei ce vor încerca vor fi amen­daţi saver­e stocul distinat exportului va fi re­viziţionat. — America va participa­­la confe­­rinţa de pace curată în cazul dacă nu se va disputa chestiunea datoriilor An­tantei faţă de America. — Dr Ioan Paul medic dsnoist Cluj Strada Eminescu (Fadrusz) 8 consult 11—1 şi 3—7 pentru toţi funcţionarii publici şi particulari precum şi familiile lor. Se lucreaza în rate lunare. S7-50 BURSA Bucureşti: Marca germană 750—60 , coroana Cehoalovsoa 580—540, co­­roana maghiară 675—85, coroana au­striacă 23—25, dinarul 200, dolarul 163—164, lira 685 - 95, francul francez 1250-50. Paris. Leul 8.10. Informaţia ziaru­­­lui „Uj Kelet“, că leul ar cota azi 13 centime este greşită.

Next