Patria, aprilie 1924 (Anul 6, nr. 69-89)
1924-04-16 / nr. 81
Cluj, Miercuri 16 Aprilie 1984 2 LEI EXEMPLARUL 1**1 VI * Nuafrid 81 Nici un regret în Italia şi Spania? Primirea Suveranilor români în Franţa este la înălţimea simţămintelor pe care le are poporul român către poporul francez. Asupra acestei iubiri şi preţuiri, nu numai din partea noastră, dar şi din partea Franţei, n'a fost nici o îndoială. In cuvintele schimbate între Suveran şi dl Millerand se află un elogiu al latinităţii care leagă pe vecie cele două popoare. Suveranul României a arătat poporului francez că atragerea Românilor de către capitala Franţei, de-a lungul veacului al XIX, a fost ca o poruncă a instinctului de rasă, care, tot el a lipit România de Franţa pe timpul războiului de liberare a popoarelor. Dl Millerand a mers mai departe cu gândul, a scontat viitorul celor două popoare, şi a spus : „Cred că corespund dorinţei de care sunt însufleţite Franţa şi România exprimând aci dorinţa mea ca raporturile dintre ambele ţâri sa devină şi mai solide“. De la Paris Suveranii vor merge în Belgia şi în Anglia, unde Li se pregăteşte o manifestare de simpatie, care se va restrânge pe viitor cu legăturile dintre noi şi cele două ţări de cultură latină. Acum când vizita Suveranilor români este obiectul de atenţiune politică din partea dirigintorilor politici, se poate pune întrebarea : ce gândeşte Italia, ce gândeşte Spania? Le este lor indiferentă această vizită în apus, care atrage după ea atâtea consecinţe politice ? înţelegem foarte bine că guvernul italian a avut motivele lui ca să protesteze, cât se poate de energic, pe lângă guvernul liberal, pentru neplata la vreme a bonurilor. Gazeta noastră, ca şi toate celelalte gazete neliberale, partidul nostru, ca şi toate celelalte partide cari se află in luptă cu actualul regim, şi-au spus cuvântul de partea Italiei. Deci nici o îndoială în ţara dlui Mussolini că poporul român ar consimţi la neplata datoriilor. Dar de la acest fapt reparabil, până la cel comis de guvernul italian faţă de Coroana română, fapt care nu se va putea repara niciodată, e o mare distanţă, o mare deosebire. Guvernul italian era dator să facă bine deosebirea nu numai între o greşeală care se poate îndrepta şi între una care rămâne neştearsă, dar mai era dator să facă aceeaş deosebire între actele unui guvern trecător şi poporul statornic, între politica vremelnică a guvernului şi respectul de totdeauna faţă de o Dinastie. Dl Mussolini a preferat să confunde şi Coroană şi popor cu guvernul liberal, şi să pună deasupra latinităţii, bonurile de tezaur. Din partea noastră nu înclinăm o clipă ca să confundăm actele acestui nou model de protestat cu simpatia de care ştim că se bucură poporul român în mijlocul poporului italian. Totuşi, momentan, gestul dlui Mussolini,dacă este numai al dsale şi nu s’a amestecat şi vre-o mână ocultă intereselor popoarelor latine, acest gest apasă destul de greu în raporturile dintre Italia şi România. Este simplu: de frica dlui Mussolini sau a ocultei sale, nu-şi va schimba nimeni drumul în istorie , dar din dragostea între două popoare plămădite din aceeaş substanţă, multe opere bune erau să iasă, cum au ieşit şi vor ieşi din frăţietatea franco-română. Şi dacă insistăm asupra acestui punct de vedere, e că, după toate aparenţele, graţie dlui Mussolini, s’a grăbit şi Spania să repete gestul dsale. Dealtfel Suveranii nici nu intenţionau să meargă în Spania, pentru simplul motiv, că aproape nu există raporturi între România şi ţara dlui de Rivera. In schimb există aceeaş simpatie ca şi pentru Italia, şi pentru aceleaşi motive. Deci un popor cuminte, sau mai exact zis, un guvern normal, n’ar fi trecut cu uşurinţa cu care a trecut guvernul spaniol de partea celui italian. Dacă cele două guverne nu se mulţumesc cu satisfacţia ce le-o dă prezentul, şi structura lor egocentrică, ci mai scontează şi viitorul, aşa cum face dl Millerand, ne întrebăm: pentru gestul pe care l-au făcut, nu au nici unjj regret ? O nouă panama cu exproprierea Ca ocaziunea vizitei la Clej a dlor Tătărescu şi Cipbanu, a’au descoperit nenumărate noui sboluri în jurul exproprierilor. Aflăm despre două noul comane, cari au fost frustrata de păşune, comunele: Mănăştoru! Ungurescu! Românesc, cu vre-o 4000 locuitori. Comisia judeţeană prezidată de dl judecător Deculară, fără a cere aviza silvic, schimbă deriziunea comisiei de ocol şi atribuie păşunea din hotarul celor două comuna firmei Kalotaszeg— Glödi—Constantinescu. Se dă prin urmare soarta la alte două comune româneşti la mâna cunoscutului devastator de păduri Gedl, protejat de dl ministru Constamtineaca. Care este motivarea hotărârei? Că societatea are lipsă de nutreț, întrucât are 70 vite, necesare stabilimentelor sale industriale. Bazat pe acest motiv transparent se spoliază 4000 locuitori de 500 jugăni de păşune. Dl Cipăianu, Informat despre acest lucru, ca o indignare care a putut fi şi artificială, a autorizat pe dl insp. Bosie să introducă imediat revizia procedurei de expropriere. Notăm că nici primăria, nici delegaţii comunelor nu au fost invitaţi la judecata solomonică a dlui Decuesii, care a introdus uzanța de a lua cât de mult de la țărani, pentru a le da proprietarilor. CRONICA ZILEI Plebiscitul în Grecia. Ştiri telegrafice arată Că plebiscitul s’a început în Grecia şi că, mulţumită măsurilor luate de govern, — votarea se face in ordine. Regul.’ştii ar fi încercat pe uneie tocuri să producă tulburări să pună mâna pe autorităţi, dar paza întodava de guver a fost da ajuns pentru a contrabalansa mişarea regalişilor. Se anunță că dintre voturi aproape 80% se dau pentru republică. Din rezultatele de până acum n’ar mai înap nici o îndoială de votul final. Ilegaliştii, cari au fost opriţi să împrăştie manifestul Regelui, s’ar pregăti la o lovitură de Stat, după ce se va fi dat publicităţii rezultatul. * La ce slujeşte starea de asediu. Se anunţă din Bucureşti că partida ţărănesc a voit să ţină o adunare poporală în Capitală, Dumineca viitoare. Autorităţile, pretextând starea de asediu, n’au permis ţinerea adunări. Şi iată că, foarte repede, se vădeşte uu a cui services a fost întrodasă starea de asediu ! Opoziţia nu va mai putea combate guvernul prin adunări poporale, ele nu vor mai fi permise, fiind declarată starea de asediu. Uşor şi expeditiv mijloc de guvernare !• Aplicarea reformei agrare. Casa centrală a împroprietăririi a făcut cunoscut organelor sale exterioare, că trebuie să răspundă fără întârziere ordinelor ce primesc, privitoare la chestiuni de expropriere și împroprietărire. Faptul, că a fost nevoie de repetarea acestui ordin, dovedesc, că organele dependente făceau ce voiau. Organizaţiile muncitoreşti Corporaţiile sindicale fasciste în Italia După informaţiile adunate la BirOgi Internaţional al Musciî, Comitetul director al Confederaţiei Corporaţiilor, fasciste a fixat de curând organizaţia definiivă a Confederaţiei. Fiecare corporaţiune are administraţia sa autonomă şi este dirijată exclusiv prin secretariatul său general, care este răspunzător da propria sa activitate faţă de secretariatul general a Confederaţiei. După o SRB organizare, corporaţiunite sunt următoarele: corporaţiimea naţională a agriculturii, a industriilor, a profesiunilor intelectuale, a transporturilor şi comunicaţiunilor, a industriilor de Stat, a serviciilor sanitare, a funcţionarilor, a învăţământului, a aeronauticei, a industriilor artistice şi a artelor frumoase, a teatrului, a hoteleştilor, a alimentaţiunii. Toate aceste corporaţiuni au sediul lor la Roma, afară de corporaţia teatrului al cărui sediu esti la Milano. Comitetul director al Confederaţiei a instituit pe lângă acces a un birou central pentru chestiunile timpului liber al muncitorilor, un birou de presă şi un birou juridic. In fiecare provincie au fost create birouri technice având însărcinarea de a studia din punct de vedere ştiinţific chestiunile economice şi sociale care interează pe muncitori şi de a asigura apărarea şi asistenţa acestora. (Legislaţie, statistici, şomaj, învățământ profesional, prevedere socală, emigrare etc). Iarăşi criza de numerar Criza de numerar care a creat pieţei noastre financiare o situaţie cât se poate de penibilă, a determinat o nouă Intervenţie a băncilor pe lângă Ministerul de finanţe. O delegaţie a marilor instituţii financiare din ţară a prezentat zilele trecute un memoriu dlui Vintilu Brătianu, cerând o serie de măsuri necesare pentru uşurarea situaţiei actuale. Nu este, desigur, prima intervenţie care se face pe lângă guvern. In acest sens, patern, deci, ghici de pe acum care va fi rezultatul şi a acestei nouă intrvenţiuni. Politica economică şi financiară a guvernului are două concepţii: pe de o parte propune comercializarea întreprinderilor de Stat cu cooperarea capitalurilor particulare, operaţie potrivită numai când este abundentă de numerar, iar pe de altă parte, lasă întreprinderile economice existente să lâncezească din cauza lipsei de numerar. Mişcarea băncilor este din acest punct de vedere destul de justificată. Dar în afară de modul cum înţelege dl Vintilă Brătianu să vină în ajutorul finanţei naţionale pentru uşurarea tranzacţiilor de comerţ, mai este o chestiune, care priveşte direct situaţia Statului ca debitor al întreprinderilor Industriale din ţară. Statul datorează acestor întreprinderi peste 3 miliarde lei, din furniturile făcute armatei şi căilor ferate, sumă la care dl Vintilu Brâtianu nici nu se gândeşte, deşi instituţiile creditoare în actuala situaţie sufăr consecinţele imobilizării silite a acestui mare capital. In motodul de care vorbim mai sus, băncile amintesc dlui ministru de finanţe, de aceste trei miliarde datorii contractate de Stat în ultimii patru ani şi neachitate. Promisiunea că din suma de un miliard ce se va incasa din vânzarea redevenţei petrolului se va plăti o parte a acestor datorii, nu este satisfăcătoare. Chiar dacă această întreaga sumă se va atribui creditorilor Statului, situaţia nu se va ameliora. Dl ministru de finanţe a avut până astăzi o atitudine de totală nepăsare faţă de nevoile industriilor din ţară, cari nu lucrează cu capital liberal. Preocupat prea mult ca afacerile şi cointeresările partizanilor, dm a pregătit această situaţie nenorocită în care se găsesc toate întreprinderile industriale. iar astăzi măsurile de îndreptare ce se impun, trec peste putinţa de ajutorare pe care Statul ar putea o oferi pieţei financiare. I s’ar putea pretinde, totuş, diar Vintilă Brâtianu a se îngriji ca Statul să fie un debitor cinstit. Cel puţin atât, Pentru şcoalele Blajului Darul M. S. Regelui Numărul de ieri al ziarului „Unirea" din Blaj, publică scrisoarea primită de I. P. S. S. Mitropolitul Vasiie de la ministre! Casei Regale, prin care i seface cancsul că M. S. Regele, în dorinţa de a veni în sprijinul şcolilor Blajului, a luat iniţiativa unei liste de subscripţie, in vremea căreia s’a Înscris cu o sută de mii de iei şi pe care am subscris toţi miniştrii. Ştirea aceasta s’a răspândit in tot Ardealul, făcând o adâncă impresie, prin frumuseţea gestului regal. Organul oficial al Mitropoledel« BLI Subliniază importanţa morală a acestui act şi arată, cum s’au petrecut faptele: Dl Istin Marie, probab cu prilejul ultimei sale audienţe la Suveran, a atras atenţia M. S. Regelui asupra acţiune! I. P. S. S„ Mitropolitului Vasile, întreprinsă pentru ajutarea şcolilor dn Blaj. M. S. Regele » binevoit a deschide înseşi o listă da subscripţie, propunând miniştrilor ca sa înscrie pe ea. Iată şi scrisoarea ministrului Casei Regale, adresată I. P. S. S. Mitropolitului , Bucureşti, 5 Aprilie 1924. înalt Prea Sfinte Majestate. Sa Regele, aflând prin di laliu Maniu, fost preşedinte al Consiliului Dirigent, că a fost deschisă o subscripţie pentru institutele şcolare din Blaj, a binevoit a subscrie suma de lei 100.000, invitând in acelaşi timp şi pt dnii miniştri a da obolul dnlilor lor. Vă înaintăm odată cu aceasta şi o listă de subscripţie, care însumează în total 245.000 lei, sumă ce s-a trimis 1. P. Sfinţiei Voastre prin grup poştal. I Primiţi 1. P. Sfinţite Părinte omagiile respectoare al supusului Dvoastre servitor Ministrul Casei Regale N. Mişu. Publicăm aceasta listă de subscripţie, care este un adevărat document istoric: Ferdinand 100000; I. I. C. Brâtianu 10.000; dr. Argherescu 80.000; Al. C. Constantinescu 20.000; I. G. Duca 5.000; I. Incelet 5.000; Traian Moșoiu 5 000; G. Mârzescu 5.000 ; Al. Lepădata 5 000; N. D. Chîrculescu 5.000; V. Brătianu 5 000; general Mărdârescu 5.000; N. N. Săveanu 10 000; Tanarad Constantinescu 10.000; Al. Văitoianu 5.000; R. Franasovici 5000; Gh. Tătărescu 5.000; Gh. Gipăianu 5.000; N. Mîşa 5.000. Acest laalt îndemn credem că va servi drept cea mai puternică pildă pentru iubitorii învăţământului românesc, datori să-l sprijine. La şcoalele Blajului au luat lumină aproape cei m. mulţi dintre intelectualii Ardealului şi la primul rând el au obligaţia de a contribui ln clădirea cât mai repede a „Institutului Recunoştinţei“ care trebuie să fie un adevărat for cultural pentru viitoarele generaţii. Presa noastră — Inferioritatea presei române din Ardeal faţă de cea minoritară — La Serviciului regional de statistică din Cluj s’a alcătuit o statistică a presei din Ardefd, Banat şi celelalte părţi nordvestice sieărei, pe anul 1923, din care extragem următoarele date interesante: In total au fost 26 ziare cotidiane, 127 ziare şi reviste săptămânale, 13 ziare şi reviste, cari au aparii de mai multe ori pe săptămână, 54 publicaţiuni lunare şi 26 bilanare , 246. Din cele 26 cotidiane au fost numai 2 româneşti, 17 au fost ungureşti şi 7 germane. Din cele 127 săptămânale au fost numai 51 româneşti, 61 ungureşti şi 15 germane. De mai multe ori pe săptămână au fost numai 4 româneşti, 5 ungureşti şi 4 germane. Din 54 lunare au fost româneşti numai 21, ungureşti 24 şi germane 9. Bilunare au fost: 10 româneşti, 12 ungureşti, 3 germane şi 1 sârbească. Inferioritatea presei româneşti este destul de evidentă şi trebue să ne pună serios pe gânduri, când ştiut este, că rolul presei pentru luminarea şi Îndrumarea poporului este hotărâtor. Este trist să constatăm chiar numericate, că din 246 publicaţiuni periodice au fost în anul trecut numai 88 româneşti faţă de 119 ungureşti, 38 germane şi 1 sârbească. Proporţia este de o publicaţie românească la trei streine, pe când raportul ar fi trebuit să fie invers propor ţional, adecă trei româneşti la una streină, după numărul populaţiei, care în absolută majoritate este românească în aceste ţinuturi. Cauzele sferei de inferioritate a presei române faţă de cea minorităţi sunt prea multe, spre a le înşira sei. Aceasta este o problemă de o actualitate a zătoare, ce trebue să dea naştere la cele mai serioase şi obiective discuţiuni, căci vina principală trebue căutată în domeniul educaţiei noastre publice, ca popor majoritar, care încă n’am ajuns să înţelegem pe depin importanţa presei noasre. Cifrele de mai sus, cu elocvenţa lor rigidă, trebue să ne trezească din amoreală, să ne facă a pricepe la tip, că un popor fără o presă la înălţimea situaiei sae de drept este condamnat să rămână într’o stare de inferioritate de fapt, ceea ce nu poate decât să ne întuneca viitorul neamului nostru de pe aceste plaiuri. De aceea ne facem datoria să deschidem această discuţie în jurul situaţiei precare, oficial constatată, în care se găseşte presa noastră, sperând că de ani înainte ne vom uni toate sforţările, spre a ne putea manifesta cu deplină demnitate şi pe terenul publicisticei, ca să nu rămânem în urma concetăţenilor streini din Ardeal, Banat şi celelalte părţi nord-vestica ala ţărei noastre. Carpatin Furtul de cinci milioane Nu furt, ci delapidare de 4 milioane lei Mai mulţi mari comercianţi din Cluj complici cu defraudatorul Danielescu Parchetul Tribunalul din Cluj Introducând cercetările împotriva lui A Danielescu funcţionar de la Administraţia financiară, care se ştie că a încercat să se sinucidă, a făcut perchiziţie domiciliară la el acasă, cran şi la mai multe rudenii ale sale. S’au găsit mai multe corpuri delicte dovedind neîndoios vinovăţia lui Danielescu, care opera cu un consorţiu de defraudatori tot funcţionari la finanţe, cari îl vom arăta chiar cu numele. Parchetul, In urma acestor dovezi, a ordonat arestarea lui Danielescu, care se află încă la clinică. Delapidarea banilor publici a început la 1 Ianuarie, când s’a ţinut ultimul control de casă. Incepând cu această zi, Danielescu scotea sume mari din casierie şi le Împrumuta pe mari procente la diferiţi mari comercianţi din Cluj, între cari: hc.cb Dick, mai mulţi conducători ai unei firme de comerţ cu piele, dintre cari se vor interoga azi la Parchet Zodkik, Feuerstein şi Hrsch. Dick Iacob a fost pus sub supraveghere şi s’a început întarogatoriei lui, el însă neagă că ar fi avut vreun amestec la delapidare. Intirogatoriul lui încă continuă şi se crede că are să -i recunoască vinovăţia. Se crede că azi va fi depus. Danielescu înainte de a se descoperi delapidarea cu câteva zile a dus acasă o lădiţă cu o sumă însemnată de bani, spunând că i va împrumuta. La soacra lui Danielescu încă au fost găsite mai multe cambii şi 50.000 lei ascunşi asupra sa. Se prevâd arestăi senzaţionale, întrucât dl procuror general Pop, procurorul Constantinescu continuă ancheta cu multă severitate. Ia numărul da mâine vom da noui amănunte asupra acestei noui hoţii de 4 milioane. EFEMERIDE Când iţi ceteşti necrologul Nu-i un lucru tocmai rar să ceteşti în ziare anunţai morţii tale. Războiul trecut, care a dus pe oameni şi i-a împrăştiat prin atâtea părţi de lume, încât nu mai puteai primi de la el nici un semn de viaţă, a făcut adeseori ca viii să fie trecuţi pe pomelnicul morţilor şi deplânşi prin ziare cu durere uneori sinceră, alteori mai puţin. Cei cari au avut parte să-şi cetească necrologul, vor fi zimbit de sigur, daoarece aşa se zice că oamenii aceea trăesc foarte mult. Gândiţi-vă numai la ţăranii — erau odată, acum nu ştiu de mai sunt — cari îşi cumpără sicriul de timpuriu şi şi-l pun în pod — aceea de obicei ajung bătrâneţe adânci, împlinesc uneori sută,de ani. Şi pe urmă necrologul conţine totdeauna o laudă pentru omul, care s’a dus, chiar cât de rău şi ticălos să fi fost acesta odată ce a murit îl lauzi, c’aşa se laudă morţii. In Apusul depărtat al Statele-Unite, într’un orăşel numit Anaconda din Colorado, s’a Întâmplat iar aşa un caz că un individ oare care s’a cetit publicat într’un ziar anunţul morţii sale. Omul s’a pus numai decât şi-a scris ziarului următoarea scrisoare, care nu-i lipsită de humor .Domnul meu, îmi iau voie să Vă atrag atanţiunea asupra unor greşeli ce s'au strecurat in necrologul închinat persoanei mele. Eu m’am născut în Washington Iar nu în Wheeling şi dacă m’am retras pe vremuri din comerţul cu făină şi alimente, n’am făcut o din cauză de boală ci pentru vremurile neprielnice Pricina morţii mele n’a fost aprindere de plămâni.” ARISTARC et COMP. Creditul rural Pagubele imensecauzate industriei şi comerţului de stărire prin care am recut, se caută ca să se refacă pe o scară foarte întinsă. Creditele speciale cât şi creditele obişnuite ale băncilor ngrijesc prin capitalurile lor ca aceaată regenerare că se efectueze realients şi într’un timp foarte scurt. Lucrul este explicabil pria aceia că adustria şl comerţul In principiu pot rgrimădi cantităţi mari da muncă şi capital Întrucât procesele de producţie sunt rapide şl cu termene scurte. De aceea, ele pot plăti şi dobânzi foarte urcate. Spre dtosebire de acestea, agricultura, care n’a suferit mai puţin pe urma războiului şi care prin executarea reformei agrare este zdruncinată din temelii, astăzi se găseşte într’o situaţie foarte critică. Pe de-o parta agricultorul de toate categoriile trebue să-şi refacă inventarul mort şi viu absolut necesar pentru punerea în valoare a terenului agricol iar pe de altă deţinătorii de capitaluri lichide bănci sau particulari, în mod justificat s au nu, pretind dobânzi de 6% pe lună, ceia ce revine la 50 —70** pe an — dobânzi pe care agricultorul cinstit şi conştient nici la vis nu le poate conce pe ! In al doilea rând, ţăranul improprierii în majoritatea cazurilor lipsit de mijloace şi fără de cele necesare ţinui început cât de modest se vede la situaţia de a nu-şi putea lucra pământul pentru care a luptat. Atunci, sau apelează la bunăvoinţa vecinilor ori prietinilor Sin grseşte îa fine vr’un mijloc ca să sgârăie pământul şi să samene ceva. Şi Intr’an caz şi în altul folosul nu va fi mire jjentracă pământul stmncit cam trebuie nici nu poate“ predase cât trebuie, dacă nu cumva a rămas complect nelucrat cum nu tu puţine locuri ne-a fost dat să vedem. Rezultatul final al acestor stări este de sigur neprielnic şi toată avuţia noastră naţională se găseşte micşorată cu atât mai mult cu cât nu puţini sunt aceia, cari pâidind din locuri talnice caută price prilej ca să defăimeze reformele cari se fac şi să împiedece executarea lor. Deoarece, în astfel de împrejurări, dată fiind lăcomia caracteristică timpului, întrucât numai altul decât Statul nu poate veni în ajutorul agriculturii şi a agricultorilor celor mulţi, noua lege votată de curând pentru înfiinţarea unui credit rural, prin transformarea creditului funciar rural, care având la bază Legea din 1873 a adus în decursul timpului imense servicii agriculturii ţării, nu poate fi decât foarte bine venita căci noua societate, având deja un capital considerabil prin bunurile pe care le posedă, ne dă toată garanţia pentru o reuşită sigură folosind astfel in măsură largă propăşirii agrculturii ROastre In refacere. Pe altă parte, participarea Statului la această Întreprindere de credit rural ne dă garanţia solidităţii şi ne asigură un control serios aşa cum a fost şi până acum, pa lângă fapta că, operaţiile acestei instituţii se vor efectua şi prin băncile şi cooperativele săteşti. De aceea, conştient da binefacerile acestei Instituţiuni da credit pentru refacerea agriculturii noastre, găsesc de datoria mea să sfătuesc pa toţi proprietarii de pământ de orice categorie, că subscrie cât mai mulţi pentru crectul rural căci, condiţiile mai mult dacât avantajoase — la subscriere nu se plăteşte dacât 100 lei de acţiune şi 20 lei cheltueli, restul urmând si ■e achite treptat după recota anului acestuia — asigură un plasament dintre cele mai rentabile, pe lângă avantajul că toate operaţiunile de credit nu se vor face decât numai cu acţionarii instituţiei. Prin stăruinţa unor persoane de bine, dată fiind siuaţia specială a Ardealului, subscrierile s’au mai prelungit aici cu încă 15 zile in care Intervalele se pot efectua oricând la ghişeurile sucursalei Băncei Naţionale din Cluj. Ioan Luca Clomac Inspector agronom Suveranii români îa Paris Paris. — Legaţiunea română din Paris a oferit un dineu în onoarea Suveranilor. La acest dineu au luat parte ambasadorii, mareşalii Joffre, Foch, Petala şi d’Esperey, membrii guvernului francez, generaţii Berthelot, Dubain, Debenity şi Gouraud, Jules Cambon, Robert de Flirs și contesa de Noailles. După dineu a avut loc o recepție strălucită.