Patria, aprilie 1924 (Anul 6, nr. 69-89)

1924-04-16 / nr. 81

Cluj, Miercuri 16 Aprilie 1984 2 LEI EXEMPLARUL 1**1 VI * Nuafrid 81 Nici­ un regret în Italia şi Spania? Primirea Suveranilor români în Franţa este la înălţimea simţămin­­telor pe care le are poporul român către poporul francez. Asupra ace­stei iubiri şi preţuiri, nu numai din partea noastră, dar şi din partea Franţei, n'a fost nici o îndoială. In cuvintele schimbate între Su­veran şi dl Millerand se află un elo­giu al latinităţii care leagă pe vecie cele două popoare. Suveranul Româ­niei a arătat poporului francez că atragerea Românilor de către capi­tala Franţei, de-a lungul veacului al XIX, a fost ca o poruncă a instinc­tului de rasă, care, tot el a lipit Ro­mânia de Franţa pe timpul războiu­lui de liberare a popoarelor. Dl Millerand a mers mai departe cu gândul, a scontat viitorul celor două popoare, şi a spus : „Cred că corespund dorinţei de care sunt în­­sufleţite Franţa şi România expri­mând aci dorinţa mea ca raporturile dintre ambele ţâri sa devină şi mai solide“. De la Paris Suveranii vor merge în Belgia şi în Anglia, unde Li se pregăteşte o manifestare de simpa­tie, care se va restrânge pe viitor cu legăturile dintre noi şi cele două ţări de cultură latină. Acum când vizita Suveranilor ro­mâni este obiectul de atenţiune po­litică din partea dirigintorilor politici, se poate pune întrebarea : ce gân­deşte Italia, ce gândeşte Spania? Le este lor indiferentă această vi­zită în apus, care atrage după ea atâtea consecinţe politice ? înţelegem foarte bine că guver­nul italian a avut motivele lui ca să protesteze, cât se poate de energic, pe lângă guvernul liberal, pentru neplata la vreme a bonurilor. Gazeta noastră, ca şi toate celelalte gazete neliberale, partidul nostru, ca şi toate celelalte partide cari se află in luptă cu actualul regim, şi-au spus cuvântul de partea Italiei. Deci nici o îndoială în ţara dlui Musso­lini că poporul român ar consimţi la neplata datoriilor. Dar de la acest fapt reparabil, până la cel comis de guvernul italian faţă de Coroana ro­mână, fapt care nu se va putea repara niciodată, e o mare di­stanţă, o mare deosebire. Gu­vernul italian era dator să facă bine deosebirea nu numai între o greşeală care se poate îndrepta şi între una care rămâne neştearsă, dar mai era dator să facă aceeaş deosebire între actele unui guvern trecător şi poporul statornic, între politica vremelnică a guvernului şi respectul de totdeauna faţă de o Dinastie. Dl Mussolini a preferat să confunde şi Coroană şi popor cu guvernul liberal, şi să pună de­asu­pra latinităţii, bonurile de tezaur. Din partea noastră nu înclinăm o clipă ca să confundăm actele acestui nou model de protestat cu simpatia de care ştim că se bucură poporul român în mijlocul poporului italian. Totuşi, momentan, gestul dlui Mussolini,­dacă este numai al dsale şi nu s’a amestecat şi vre-o mână ocultă intereselor popoarelor latine, acest gest apasă destul de greu în raporturile dintre Italia şi România. Este simplu: de frica dlui Musso­lini sau a ocultei sale, nu-şi va schimba nimeni drumul în istorie , dar din dragostea între două po­­poare plămădite din aceeaş sub­stanţă, multe opere bune erau să iasă, cum au ieşit şi vor ieşi din frăţietatea franco-română. Şi dacă insistăm asupra acestui punct de vedere, e că, după toate aparenţele, graţie dlui Mussolini, s’a grăbit şi Spania să repete gestul dsale. Dealtfel Suveranii nici nu in­tenţionau să meargă în Spania, pen­tru simplul motiv, că aproape nu există raporturi între România şi ţara dlui de Rivera. In schimb există aceeaş simpatie ca şi pentru Ita­lia, şi pentru aceleaşi motive. Deci un popor cuminte, sau mai exact zis, un guvern normal, n’ar fi tre­cut cu uşurinţa cu care a trecut guvernul spaniol de partea celui italian. Dacă cele două guverne nu se mulţumesc cu satisfacţia ce le-o dă prezentul, şi structura lor ego­centrică, ci mai scontează şi vii­torul, aşa cum face dl Millerand, ne întrebăm: pentru gestul pe care l-au făcut, nu au nici unjj regret ? O nouă panama cu exproprierea Ca ocaziunea vizitei la Clej a dlor Tătărescu şi Cipb­anu, a’au descoperit nenumărate noui sboluri în jurul ex­proprierilor. Aflăm despre două noul comane, cari au fost frustrata de pă­şune, comunele: Mănăştoru! Unguresc­u! Românesc, cu vre-o 4000 locuitori. Comisia judeţeană prezidată de dl ju­decător Deculară, fără a cere aviza silvic, schimbă deriziunea comisiei de ocol şi atribuie păşunea din hotarul celor două comuna firmei Kalotaszeg— Glödi—Constantinescu. Se dă prin ur­mare soarta la alte două comune ro­mâneşti la mâna cunoscutului devasta­tor de păduri G­edl, protejat de dl ministru Constamtineaca. Care este mo­tivarea hotărârei? Că societatea are lipsă de nutreț, întrucât are 70 vite, necesare stabilimentelor sale industriale. Bazat pe acest motiv transparent se spoliază 4000 locuitori de 500 jugăni de păşune. Dl Cipăianu, Informat despre acest lucru, ca o indignare care a putut fi şi artificială, a autorizat pe dl insp. Bo­sie să introducă imediat revizia procedurei de expropriere. Notăm că nici primăria, nici dele­gaţii comunelor nu au fost invitaţi la judecata solomonică a dlui Decuesii, care a introdus uzanța de a lua cât de mult de la țărani, pentru a le da proprietarilor. CRONICA ZILEI Plebiscitul în Grecia. Ştiri telegra­fice arată Că plebiscitul s’a început în Grecia şi că, mulţumită măsurilor luate de govern, — votarea se face in or­dine. Regul.’ştii ar fi încercat pe uneie tocuri să producă tulburări să pună mâna pe autorităţi, dar paza înt­odava de guver a fost da ajuns pentru a con­trabalansa miş­area re­galişilor. Se anunță că dintre voturi aproape 80% se dau pentru republică. Din re­zultatele de până acum n’ar mai în­ap nici o îndoială de votul final. Ilega­liştii, cari au fost opriţi să împrăştie manifestul Regelui, s’ar pregăti la o lovitură de Stat, după ce se va fi dat publicităţii rezultatul. * La ce slujeşte starea de asediu. Se anunţă din Bucureşti că partida­­ ţă­rănesc a voit să ţină o adunare popo­rală în Capitală, Dumineca viitoare. Autorităţile, pretextând starea de ase­diu, n’au permis ţinerea adunări. Şi iată că, foarte repede, se vădeşte uu a cui services a fost întrodasă sta­rea de asediu ! Opoziţia nu va mai pu­tea combate guvernul prin adunări po­porale, ele nu vor mai fi permise,­­ fiind declarată starea de asediu. Uşor şi expeditiv mijloc de guver­nare !• Aplicarea reformei agrare. Casa centrală a împroprietăririi a făcut cunoscut organelor sale exterioare, că trebuie să ră­spundă fără întârziere ordinelor ce primesc, privitoare la chestiuni de expropriere și îm­proprietărire. Faptul, că a fost nevoie de re­petarea acestui ordin, dovedesc, că organele dependente făceau ce voiau. Organizaţiile muncitoreşti Corporaţiile sindicale fasciste în Italia După informaţiile adunate la BirOgi Internaţional al Musciî, Comitetul di­rector al Confederaţiei Corporaţiilor, fasciste a fixat de curând organizaţia definiivă a Confederaţiei. Fiecare cor­­poraţiune are administraţia sa auto­nomă şi este dirijată exclusiv prin se­cretariatul său general, care este ră­spunzător da propria sa activitate faţă de secretariatul general a Confedera­ţiei. După o SRB organizare, corporaţiunite sunt următoarele: corporaţiimea naţio­nală a agriculturii, a industriilor, a pro­­fesiunilor intelectuale, a transporturilor şi comunicaţiunilor, a industriilor de Stat, a serviciilor s­anitare, a funcţio­narilor, a învăţământului, a aeronau­­ticei, a industriilor artistice şi a artelor frumoase, a teatrului, a hoteleştilor, a alimentaţiunii. Toate aceste corpora­ţiuni au sediul lor la Roma, afară de corporaţia teatrului al cărui sediu esti la Milano. Comitetul director al Confederaţiei a instituit pe lângă acces a un birou central pentru chestiunile timpului li­ber al muncitorilor, un birou de presă şi un birou juridic. In fiecare provin­cie au fost create birouri technice a­vând însărcinarea de a studia din punct de vedere ştiinţific chestiunile econo­mice şi sociale care interează pe muncitori şi de a asigura apărarea şi asistenţa acestora. (Legislaţie, sta­tistici, şomaj, învățământ profesional, prevedere socală, emigrare etc). Iarăşi criza de numerar Criza de numerar care a creat pieţei noastre financiare o situaţie cât se poate de penibilă, a determinat o nouă Inter­venţie a băncilor pe lângă Ministerul de finanţe. O delegaţie a marilor institu­ţii financiare din ţară a prezentat zilele trecute un memoriu dlui Vintilu Bră­­tianu, cerând o serie de măsuri nece­sare pentru uşurarea situaţiei actuale. Nu este, de­sigur, prima intervenţie care se face pe lângă guvern. In acest sens, patern, deci, ghici de pe acum care va fi rezultatul şi a acestei nouă intrvenţiuni. Politica economică şi financiară a guvernului are două concepţii: pe de o parte propune comercializarea întreprin­derilor de Stat cu cooperarea capitalu­rilor particulare, operaţie potrivită nu­mai când este abundentă de numerar, iar pe de altă parte, lasă întreprinderile economice existente să lâncezească din cauza lipsei de numerar. Mişcarea băncilor este din acest punct de vedere destul de justificată. Dar în afară de modul cum înţelege dl Vintilă Brătianu să vină în ajutorul finanţei naţionale pentru uşurarea tran­zacţiilor de comerţ, mai este o ches­tiune, care priveşte direct situaţia Sta­tului ca debitor al întreprinderilor In­dustriale din ţară. Statul datorează acestor întreprinderi peste 3 miliarde lei, din furniturile fă­cute armatei şi căilor ferate, sumă la care dl Vintilu Brâtianu nici nu se gândeşte, deşi instituţiile creditoare în actuala situaţie sufăr consecinţele imo­bilizării silite a acestui mare capital. In mo­todul de care vorbim mai sus, băncile amintesc dlui ministru de fi­nanţe, de aceste trei miliarde datorii contractate de Stat în ultimii patru ani şi neachitate. Promisiunea că din suma de un mi­liard ce se va incasa din vânzarea re­­devenţei petrolului se va plăti o parte a acestor datorii, nu este satisfăcă­toare. Chiar dacă această întreaga sumă se va atribui creditorilor Statului, situaţia nu se va ameliora. Dl ministru de finanţe a avut până astăzi o atitudine de totală nepăsare faţă de nevoile industriilor din ţară, cari nu lucrează cu capital liberal. Preocupat prea mult ca afacerile şi co­interesările partizanilor, dm a pregătit această situaţie­ nenorocită în care se găsesc toate întreprinderile industriale. iar astăzi măsurile de îndreptare ce se impun, trec peste putinţa de ajutorare pe care Statul ar putea o oferi pieţei financiare. I s’ar putea pretinde, totuş, diar Vin­­tilă Brâtianu a se îngriji ca Statul să fie un debitor cinstit. Cel puţin atât, Pentru şcoalele Blajului Darul M. S. Regelui Numărul de ieri al ziarului „Unirea" din Blaj, publică scrisoarea primită de I. P. S. S. Mitropolitul Vasiie de la ministre! Casei Regale, prin care i se­­face cancs­ul că M. S. Regele, în do­rinţa de a veni în sprijinul şcolilor Blajului, a luat iniţiativa unei liste de subscripţie, in vremea căreia s’a Înscris cu o sută de mii de iei şi pe care am subscris toţi miniştrii. Ştirea aceasta s’a răspândit in tot Ardealul, făcând o adâncă impresie, prin frumuseţea gestului regal. Organul oficial al Mitropol­e­­del« BLI Subliniază importanţa morală a a­­cestui act şi arată, cum s’au petrecut faptele: Dl Istin Marie, probab­­ cu prilejul ultimei sale audienţe la Suveran, a a­tras atenţia M. S. Regelui asupra ac­ţiune! I. P. S. S„ Mitropolitului Vasile, întreprinsă pentru ajutarea şcolilor dn Blaj. M. S. Regele » binevoit a deschide înseşi o listă da subscripţie, propunând miniştrilor ca sa înscrie pe ea. Iată şi scrisoarea ministrului Casei Regale, adresată I. P. S. S. Mitropoli­tului , Bucureşti, 5 Aprilie 1924. înalt Prea Sfinte Majestate. Sa Regele, aflând prin di laliu Maniu, fost preşedinte al Consi­liului Dirigent, că a fost deschisă o sub­scripţie pentru institutele şcolare din Blaj, a binevoit a subscrie suma de lei 100.000, invitând in acelaşi timp şi pt dnii miniştri a da obolul dnlilor lor. Vă înaintăm odată cu aceasta şi o listă de subscripţie, care însumează în total 245.000 lei, sumă ce s-a trimis 1. P. Sfinţiei Voastre prin grup poştal. I Primiţi 1. P. Sfinţite Părinte oma­giile respectoare al supusului Dvoastre servitor Ministrul Casei Regale N. Mişu. Publicăm aceasta listă de subscripţie, care este un adevărat document istoric: Ferdinand 100000; I. I. C. Brâtianu 10.000; dr. Argherescu 80.000; Al. C. Constantinescu 20.000; I. G. Duca 5.000; I. Incelet 5.000; Traian Moșoiu 5 000; G. Mârzescu 5.000 ; Al. Lepă­data 5 000; N. D. Chîrculescu 5.000; V. Brătianu­ 5 000; general Mărdârescu 5.000; N. N. Săveanu 10 000; Tan­arad Constantinescu 10.000; Al. Văi­­toianu 5.000; R. Franasovici 5000; Gh. Tătărescu 5.000; Gh. Gipăianu 5.000; N. Mîşa 5.000. Acest laalt îndemn credem că va servi drept cea mai puternică pildă pentru iubitorii învăţământului româ­nesc, datori să-l sprijine. La şcoalele Blajului au luat lumină aproape cei m­.­ mulţi dintre intelec­tualii Ardealului şi la primul rând el au obligaţia de a contribui ln clădirea cât mai repede a „Institutului Recuno­­ştinţei“ care trebuie să fie un adevă­rat for cultural pentru viitoarele gene­raţii. Presa noastră — Inferioritatea presei române din Ardeal faţă de cea minoritară — La Serviciului regional de statistică din Cluj s’a alcătuit o statistică a presei din Ardef­d, Banat şi celelalte părţi nordvestice sie­­ărei, pe anul 1923, din care extra­gem următoarele date interesante: In total au fost 26 ziare cotidiane, 127 ziare şi reviste săptămânale, 13 ziare şi reviste, cari au aparii de mai multe ori pe săptămână, 54 publicaţiuni lunare şi 26 bilanare , 246. Din cele 26 coti­diane au fost numai 2 româneşti­, 17 au fost ungureşti şi 7 germane. Din cele 127 săptămânale au fost numai 51 româ­neşti, 61 ungureşti şi 15 germane. De mai multe ori pe săptămână au fost nu­mai 4 româneşti, 5 ungureşti şi 4 ger­mane. Din 54 lunare au fost româneşti numai 21, ungureşti 24 şi germane 9. Bilunare au fost: 10 româneşti, 12 un­gureşti, 3 germane şi 1 sârb­ească. Inferioritatea presei româneşti este destul de evidentă şi trebue să ne pună serios pe gânduri, când ştiut este, că rolul presei pentru luminarea şi Îndrumarea poporului este hotărâtor. Este trist să constatăm chiar numericate, că din 246 publicaţiuni pe­riodice au fost în anul trecut numai 88 româneşti faţă de 119 ungureşti, 38 ger­mane şi 1 sârbească. Proporţia este de o publicaţie românească la trei streine, pe când raportul ar fi trebuit să fie invers propor­ ţional, adecă trei româneşti la una streină, după numărul populaţiei, care în absolută majoritate este românească în aceste ţi­nuturi. Cauzele sferei de inferioritate a presei române faţă de cea minorităţi sunt prea multe, spre a le înşira sei. Aceasta este o problemă de o actualitate a zătoare, ce trebue să dea naştere la cele mai serioase şi obiective discuţiuni, căci vina principală trebue căutată în domeniul educaţiei noa­stre publice, ca popor majoritar, care încă n’am ajuns să înţelegem pe dep­in impor­tanţa presei noas­re. Cifrele de mai sus, cu elocvenţa lor rigidă, trebue să ne trezească din amor­­eală, să ne facă a pricepe la t­ip, că un popor fără o presă la înălţimea situa­­iei s­ae de drept este condamnat să ră­­mână într’o stare de inferioritate de fapt, ceea ce nu poate decât să ne întuneca viitorul neamului nostru de pe aceste pla­iuri. De aceea ne facem datoria să deschi­dem această discuţie în jurul situaţiei pre­­care, oficial constatată, în care se găseşte presa noastră, sperând că de ani înainte ne vom uni toate sforţările, spre a ne pu­tea manifesta cu deplină demnitate şi pe terenul publicisticei, ca să nu rămânem în urma concetăţenilor streini din Ardeal, Ba­nat şi celelalte părţi nord-vestica ala ţărei noastre. Carpatin Furtul de cinci milioane Nu furt, ci delapidare de 4 milioane lei­­­ Mai mulţi mari comercianţi din Cluj complici cu defraudatorul Danielescu Parchetul Tribunalul din Cluj Introducând cercetările împotriva lui A Danielescu funcţio­nar de la Administraţia financiară, care se ştie că a încercat să se sinucidă, a făcut perchiziţie domiciliară la el acasă, cran şi la mai multe rudenii ale sale. S’au găsit mai multe corpuri delicte dovedind neîndo­ios vinovăţia lui Danielescu, care opera cu un consorţiu de defraudatori tot func­ţionari la finanţe, cari îl vom arăta chiar cu numele. Parchetul, In urma acestor dovezi, a or­donat arestarea lui Danielescu, care se află încă la clinică. Delapidarea banilor publici a început la 1 Ianuarie, când s’a ţinut ul­timul control de cas­ă. Incepân­d cu această zi, Danielescu scotea sume mari din casie­rie şi le Împrumuta pe mari procente la diferiţi mari comercianţi din Cluj, între cari: hc.cb Dick, mai mulţi conducători ai unei firme de comerţ cu piele, dintre cari se vor interoga azi la Parchet Zodkik, Feuerstein şi H­rsch. Dick Iacob a fost pus sub supraveghere şi s’a început înta­­rogatoriei lui, el însă neagă că ar fi avut vre­un amestec la delapidare. Intirogatoriul lui încă continuă şi se crede că are să -i recunoască vinovăţia. Se cre­de că azi va fi depus. Danielescu înainte de a se descoperi de­lapidarea cu câteva zile a dus acasă o lă­diţă cu o sumă însemnată de bani, spu­nând că i va împrumuta. La soacra lui Da­­nielescu încă au fost găsite mai multe cam­bii şi 50.000 lei ascunşi asupra sa. Se prevâd arestă­i senzaţionale, întrucât dl procuror general Pop, procurorul Con­­stantinescu continuă ancheta cu multă se­veritate. Ia numărul da mâine vom da noui amănunte asupra acestei noui hoţii de 4 milioane. EFEMERIDE Când iţi ceteşti necrologul Nu-i un lucru tocmai rar să ceteşti în ziare anunţai morţii tale. Războiul trecut, care a dus pe oameni şi i-a împrăştiat prin atâtea părţi de lume, încât nu mai puteai primi de la el nici un semn de viaţă, a făcut adeseori ca viii să fie trecuţi pe pomelnicul morţilor şi deplânşi prin ziare cu durere uneori sinceră, alteori mai puţin. Cei cari au avut parte să-şi cetească necrologul, vor fi zimbit de sigur, da­oarece aşa se zice că oamenii aceea trăesc foarte mult. Gândiţi-vă numai la ţăranii — erau odată, acum nu ştiu de mai sunt — cari îşi cumpără sicriul de timpuriu şi şi-l pun în pod — a­­ceea de obicei ajung bătrâneţe adânci, împli­nesc uneori sută,de ani. Şi pe urmă necrolo­gul conţine totdeauna o laudă pentru omul, care s’a dus, chiar cât de rău şi ticălos să fi fost acesta odată ce a murit îl lauzi, c’aşa se laudă morţii. In Apusul depărtat al Statele-Unite, într’un orăşel numit Anaconda din Colorado, s’a În­tâmplat iar aşa un caz că un individ oare care s’a cetit publicat într’un ziar anunţul morţii sale. Omul s’a pus numai decât şi-a scris zia­rului următoarea scrisoare, care nu-i lipsită de humor­ .Domnul meu, îmi iau voie să Vă atrag a­­tanţiunea asupra unor greşeli ce s'au strecurat in necrologul închinat persoanei mele. Eu m’am născut în Washington Iar nu în Wheeling şi dacă m’am retras pe vremuri din comerţul cu făină şi alimente, n’am făcut o din cauză de boală ci pentru vremurile neprielnice Pricina morţii mele n’a fost aprindere de plămâni.” ARISTARC et COMP. Creditul rural Pagubele imense­­cauzate industriei şi comerţului de stărire prin care am recut, se caută ca să se refacă pe o scară foarte întinsă. Creditele speciale cât şi creditele obişnuite ale băncilor ngrijesc prin capitalurile lor ca aceaa­tă regenerare că se efectueze realients şi într’un timp foarte scurt. Lucrul este explicabil pria aceia că adustria şl comerţul In principiu pot rgrimădi cantităţi mari da muncă şi capital Întrucât procesele de producţie sunt rapide şl cu termene scurte. De a­­ceea, ele pot plăti şi dobânzi foarte ur­cate. Spre dtosebire de acestea, agricul­tura, care n’a suferit mai puţin pe urma războiului şi care prin executarea re­formei agrare este zdruncinată din te­melii, astăzi se găseşte într’o situaţie foarte critică. Pe de-o parta agriculto­rul de toate categoriile trebue să-şi re­facă inventarul mort şi viu absolut necesar pentru punerea în valoare a terenului agricol iar pe de altă deţină­torii de capitaluri lichide bănci sau particulari, în mod justificat s au nu, pretind dobânzi de 6% pe lună, ceia ce revine la 50 —70** pe an — do­bânzi pe care agricultorul cinstit şi conştient nici la vis nu le poate con­­ce pe ! In al doilea rând, ţăranul improprie­­rii în majoritatea cazurilor lipsit de mijloace şi fără de cele necesare ţinui început cât de modest se vede la situa­ţia de a nu-şi putea lucra pământul pentru care a luptat. Atunci, sau ape­lează la bunăvoinţa vecinilor ori prie­tinilor Sin grseşte îa fine vr’un mij­loc ca să sgârăie pământul şi să sa­­mene ceva. Şi Intr’an caz şi în altul folosul nu va fi mire jjentracă pămân­tul stmncit cam trebuie nici nu poate“ predase cât trebuie, dacă nu cumva a rămas complect nelucrat cum nu tu puţine locuri ne-a fost dat să vedem. Rezultatul final al acestor stări este de sigur neprielnic şi toată avuţia noastră naţională se găseşte micşorată cu atât mai mult cu cât nu puţini sunt aceia, cari pâidind din locuri talnice caută price prilej ca să defăimeze re­formele cari se fac şi să împiedece executarea lor. Deoarece, în astfel de împrejurări, dată fiind lăcomia caracteristică tim­pului, întru­cât numa­i altul decât Sta­tul nu poate veni în ajutorul agricul­turii şi a agricultorilor celor mulţi, noua lege votată de curând pentru în­fiinţarea unui credit rural, prin trans­formarea creditului funciar rural, care având la bază Legea din 1873 a adus în decursul timpului imense servicii a­­griculturii ţării, nu poate fi decât foarte bine venita căci noua societate, având deja un capital considerabil prin bunu­rile pe care le posedă, ne dă toată garanţia pentru o reuşită sigură folo­sind astfel in măsură largă propăşirii ag­rculturii RO­astre In refacere. Pe altă parte, participarea Statului la această Întreprindere de credit rural ne dă garanţia solidităţii şi ne asigură un control serios aşa cum a fost şi până acum, pa lângă fapta­ că, opera­ţiile acestei instituţii se vor efectua şi prin băncile şi cooperativele săteşti. De aceea, conştient da binefacerile acestei Instituţiuni da credit pentru re­facerea agriculturii noastre, găsesc de datoria mea să sfătuesc pa toţi pro­prietarii de pământ de orice categorie, că subscrie cât mai mulţi pentru cre­ctul rural căci, condiţiile mai mult dacât avantajoase — la subscriere nu se plăteşte dacât 100 lei de acţiune şi 20 lei cheltueli, restul urmând si ■e achite treptat după reco­ta anului acestuia — asigură un plasament din­tre cele mai rentabile, pe lângă avan­tajul că toate operaţiunile de credit nu se vor face decât numai cu acţio­narii instituţiei. Prin stăruinţa unor persoane de bine, dată fiind siuaţia specială a Ardealu­lui, subscrierile s’au mai prelungit aici cu încă 15 zile in care Interval­ele se pot efectua oricând la ghişeurile su­cursalei Băncei Naţionale din Cluj. Ioan Luca Clomac Inspector agronom Suveranii români îa Paris Paris. — Legaţiunea română din Pa­ris a oferit un dineu în onoarea Suve­ranilor. La acest dineu au luat parte ambasadorii, mareşalii Joffre, Foch, Petala şi d’Esperey, membrii guvernu­lui francez, generaţii Berthelot, Dubain, Debenity şi Gouraud, Jules Cambon, Robert de Flirs și contesa de Noailles. După dineu a avut loc o recepție stră­lucită.

Next