Patria, iunie 1924 (Anul 6, nr. 114-135)

1924-06-11 / nr. 120

Cluj, Miercuri 1 Membrii comitetului executiv, ai marelui co­mitet central (de o sută), toți presidenții orga­nizațiilor județene, precum și toți parlamentarii partidului național­ român, sunt rugați să se pre­zinte negreșit, Joi dimineața, (12 iunie) la clubul partidului din București. BIROUL PARTIDULUI. Izbânda vine Presa din întreaga țară comen­tează aproape zilnic fuziunea parti­dului național și a celui țărănesc, insistând asupra marei importanțe pe care va avea-o în politica Româ­niei unite. Pentru noi, cari nu nu­mai credem, dar știm cu siguranță că noul partid fuzionat nu mai în­­timpină greutăți in alcătuirea sa, este o deosebită satisfacție să vedem, că vine izbânda pentru care am luptat mereu de la unire și până azi. Am luptat pentru triumful prin­cipiilor ; partidul național a dus, de la înființarea României­ Mari, o luptă aprigă de principii, cu nezguduita convingere că lupta va fi încunu­nată de succes. Multă lume cerea să ne desmânte, să ne slăbească voința, spunându-ne că nu se plătește să fim atât de pu­ritani în politică, încredințându-ne, că la noi lupta de principii nu are sorți de izbândă, că politica în țara românească se va face încă multă vreme de către interesele unor per­soane, și prin luptă ascunsă de în­chise, nu deschis, în fața țării. Ni se spune că suntem niște naivi idealiști, cari, în loc să ne adoptăm repede obiceiului pământului, să fa­cem politica­ rentabilă, venim cu proclamarea de principii politice, care în România nu se vor putea realiza nici în cincizeci de ani. Mulți își credeau de datoria lor să ne a­tragă atențiunea că e păcat, și chiar păcat național, să ne irosim puterile pentru realizarea acum a unor de­ziderate, cum ar fi: legalitatea, drep­tatea socială, responsabilitatea, sanc­țiunile, regim adevărat constituțio­nal și parlamentar. Ni se spunea că ideologia nu mai are ce căuta în lupta politică de partid în România, că prin simple transacțiuni cu li­beralii sau cu Palatul, putem ajunge la putere etc. Noi am rezistat tuturor acestor sugerări, și a altora de același fel, și am rămas neabătuți sub steagul luptei de principii. Am încercat, cu bună credință și transacțiuni prin cari credeam că vom putea realiza în țara noastră programul nostru politic, ideologia noastră, încercă­rile s’au sfârșit totdeauna cu de­cepții. Și, așa am continuat mai de­parte lupta pentru principii. Uneori, în ceasuri grele, se mai abătea gândul că sămănăm în pus­tiu, că, cel puțin, rodul sămânței a­­runcate va fi cules de generații în­depărtate. Dar momentele de des­­cura­­are se topiau repede de câte­­ori luam contact cu marile mase ale poporului, ca și cu aceia cari ar trebui să fie conducătorii firești ai maselor, cu intelectualii țării. Vedeam pretutindenea că visti­n­­țele noastre de reforme politice și sociale trăesc în însuși neamul nos­tru, în ceea ce are el mai bun. Ve­deam că lupta noastră idealistă , pricepută și adânc simțită de popo­rul românesc, ne convingeam, zi de zi, că noi ca partid politic nu sun­tem decât expresiunea unei men­talități genuin și universal romă­nești, că nu suntem decât avant­­garda luptătorilor pentru creiarea României noul așa cum o așteaptă, ca structură internă, românii de pretutindenea, și că la spatele nos­tru, neorganizată încă deplin, stă Națiunea întreagă. Știam, simțeam, că piecțecile ce se pun în calea națiunii de a-și spune cu hotărâre cuvântul românesc în organizarea Statului, sunt mari. Uneori credeam și noi că vor tre­bui decenii până când vor fi biruite. Alte­ori eram mai optimi șU. Dar veșnic am avut lozinca: chiar dacă ar trebui decenii de luptă pentru creiarea României românești, con­stituționale, democratice, nu ne e permis să lăsăm din mână steagul, când la spatele noi^a^Mfireapi aspi­rațiile, aceleși. A^swoopK fr întreg. Nu ne era și mx să lăsăm aspira|i^m­âț|$nas<| făm o expresiune p^tprhică­ Tto’.Apțibitid politic. Și iată, după «mi­anpie luptă, trebuie să recunoaștii îf că inșuin­­țele noastre au fost mereu apreciate, înțelese, urmate și ajutate, de pături tot mai largi ale poporului dintre Tisa și Nistru. Recunoaștem cu mândrie că nea­mul nostru e așa cum l’am simțit noi, nu cum ni-1 arătau aceia cari cereau să ne desmânte dela lupta pentru principii și să ne dedăm po­liticei de compromisuri, de transac­­țiuni. Am fost înțeleși, apreciați, și, ceea ce e mai mult, am fost crezuți așa cum ne-am arătat și am luptat. Poporul nostru a dat dovadă că a ieșit definitiv din vrâsta nematu­­rității politice, că nu i se mai cade să fie guvernat prin transacțiuni dintre câțiva șefi politici, ci să se guverneze singur prin partide ieșite din sânul său, reprezentând aspira­­țiunile sale. 2 KEî EXE^PLĂrtUL u­z.I, I­ realizează și ar voi, firește, să-l realizeze. Cifrele, în această privință, sunt foarte elocvente spre a arăta, cari aant preo­cupările reale ale conducătorilor trei felei de hârtie. Am­ publicat la vreme cifre, cari an almit ca drept cuvânt. Dir ca an­­ivers «L nesocotească. In această proporție, Interesele culturale ale anul neam întreg, nu ne putem în­­chipui. Me­suta pro’cetatii nu este prin nimic ratificată, decât prin dorința de a crea un nou avantsgop, scandalos­isnei gra­pă, 1 de negustori. (Lib­rail. N. R.). Astîzi, când pentru cărțile și esetele na' copilaș din clasa I « trebuie tăia fh'lcuiască mai mult decât se cheltui« pe­­ trai Îmbrăcatul și încălțatul scela'aș copil, când abecedarul a aju­ns an lax pentru nesfârșitul număr al familiilor nevoiaș», guvernul pune la cale ceas­lovitură cu hârtia." * Țapi ispășitori. Guvarnul a găsit doi vinovați de catastrofa tehnic : doi ofieri superiori, de l. Piro­culpabili de .. neglijență. Ce mulțumit lrd­ee­ar fie dl V. Bră­­tianu, că poate s­ăpa așa așor de răs­pundere. Doi ofițeri sacrificați, dar scapă un ministru, și încă membru al „Dinastiei Bătrana... CRONICA ZILEI Nedreptatea făcută voluntarilor. Dl Sever Boca a adresat o interpelare guvernului ?□­iu­stiunea vobntarilor ardeleni. B*C Înțeles, Camera 1 befall a primit o cu protestări. Dl Bocu a ci­­tit moțiunea voluntarilor cari cer, revi­zuirea legii agrare și acb­darea drep­turilor pe care se âa cei decorați ca „Mhai Vreszul"; la ccr­­erea în listele electorale care nu su msi fost revizuite; darea înapoi a celor 5 moloate dăruite de francezi voluntarilor pentru că au­­ pirat liniile transs­beriene și pe care guvernul liberei le-a confiscat. Votun­tarii protestea­ză contra ciuntirii Bona­tain! și contra felului dușmănos cu ca­re­ trate­­zi liberații. Dar la ce folosesc protestele când nu e cine să le audă? * O crimă împotriva culturei. Sub acest titlu ,Universal" scrie: „Cre­ndu-*e cp reg­m scandalos de privilegie a trustului fabricilor de hirt­e din România, tipăritura românească luptă cu greutăți de nemc­hipați. Și, atenei, când ne așteptăm ca, în urma repetatelor noastre probate, Mi­­nisterul de finanțe să­ pî­­nțeleagă da­toria și să ia o măsură eci­tabilâ, aflăm că e vorba da această situație să se înrăutățească, Dl ministru de finanțe ascultând de­sigur și gestiunea unor persoane pentru cari cultura românească n’ara nici o impo­tanță, pene la cal ș­i no?,o ridi­care a taxei vamale pentru hârtie. Na îecapa îndoială că p­in această majorare a taxei se­cană este prohibi­rea importului hâ­t­ei. Proh­bițianea va veni, ca consecință logică și foarte a­­propiată. Noi înțelegem foarte bine, ca repre­zentanții fabricilor de hârtie să încerce toate mijloacele spre ași asigura ma­­ximum de beneficiu; înțelegam chh­ar să-l vedem Dclinați la un câștig nemă­s arat de mare, câștig pe care 1 au rea- Revizuirea listelor electorale în Ardeal In ședința de ieri a Camerei, dl Se­­ver Boca deputat­iel partidului național a cerut guvernatei să se facă revizui­tei listelor electorale din Ardeal, unde sunt peste trei sste mii români HpsT da putința exercitărei dreptului de vot. Chestiunea este foarte importantă și a­oui fost d­acahtă în presă. “Nu știm dacă, ajunsă în disecția Pl’lîmentalal, va fi soluționați Este, töfia, precis că guvernul liberal are tot Mareșal să refuze complectarea 1­stelor electorale In acefală provincia. Mal msit ih’ar, nici cel înscriși la liste, eu sunt lăsați să meargă la vot, când in­­te­nsele part­idul liberal, pretind o cât mai strașnică simplificare a operațiu­­nilor electorale. Am scotit exemplul alegerea dea Bocșu-montană, iar în vechiul Regat alegerea de la Romanați. Mărindu-se numărul alegătorilor guvernei ar fi sfiit să șl speresc! tu aceeaș măsură mijloa­­c­ele di ffilsificare s­ă'«stă două dficilLte scrutinelu'. Și a­­nu-i poate con­veni d-ul Ionel Bratianu. Iată da ce, guvernul refuză revizuirea li­telor electorale din Ardeal, împiedi­când prin aceasta pe atâț­a român «î­și exercite un drept înscris CU obli­­gă mvitate In Constituție. Convocarea de la București După cum anunțăm in cuprinsul zia­rului Joi sunt convocați la Bucureșt președinții organizațiilor iudiți­al par­­tidului, parlamentarii și cele, două co­mitete, executiv și central. Din comni­catul pe care l-am dat la vreme in frun­tea ziarului s’a văzut că pe baza ra­­portului prezentat de dl Jalia Maniu, președintele partidului național-romăn,­­ comitetul executiv a hotărât luarea con­tactului oficial cu conducătorii partidu­lui țărănesc in scopul fuziunii celor două partide. Tot deodată se hotărâse convo­cania organizațiilor amintite pentru a hotart in această chestiune. Astfel că întrunirea de Jos a comitetelor este che­mată să asculte raportul asupra trata­tivelor duse în mod oficial intre cele două partide. Se știe că partidul țără­nesc a dus aceeaș acțiune în lăuntra lui Comitetul central al partidului, ca emanație a marelui congres de la Alba- Mia din 1920, în rezoluțiile pe care le-a adus când a fost convocat, a însărcinat comitetul executiv să întreprindă trata­tive cu partidele democratice din țară spre a a­junge la înțelegerea unei acțiuni comune. Pe baza acelei rezoluții rtîncite comitetul executiv a ajuns, pe cale par­lamentară și extra-parlamentară, la a­­cord cu partidul țărănesc cu care im­­pietată a dat luptă de legalitate in ac­tualul parlament eșic din furtișagul vo­turilor. In deplin acord cu spiritul democrație care călăuzește pe conducătorii partidului și care este consfințit prin cetele din trecut ale partidului, convocarea de la București de săptămâna aceasta face parte din seria acelorași fapte care, d­a una la alta, au dus partidul la izbânda in lupta perdea democrație și legalitate. Dar dacă convocarea de Jd, din punct de vedere al procedeului este o urmare a rezoluțiilor luate in trecut, din punct de vede politic general ea capătă o importanță istorică. Căci organizațiile noastre din A­deal și Banat, parlamen­tarii ardeleni și membrii comitetelor au să decidă nu numai asupra viitorului partidului, ci asupra democrației române in­ginere. Dda ata­re încoace, pe măsură ce de­mocrațiile au pus stăpânire pe spiritul mitic din Europa, traducăndu-se în acte de lege, în România prin ilegali­tate democrația a fost continuu lovită din partea guvernanților. Nu e mai pu­țin adevărat însă că reacțiunea maselor a fost și ea continuă și dârză și ea și a găsit expresia politică în vechiul Rigat in partidul țărănesc, iar în Ar­deal fi singurul partid existent, țarii dar național-român. Printr’o afinitate de concepție și prin­­tr'o apropiere a vremii, care este cel mai categoric imperativ în politică și de la care cineva n­u se poate sustrage decât sub pedeap­a anacronismului în istoric și a urgisirii societății, cele două par­tide s'au simțit atrase unul către altul L­upta lor in parlament va rămânea memorabilă în istoria plăpândei demo­crații române, întrunirea de Joi, în conglesurrs ca principiile, tactica și idealul partida­l național, va aduce o hotărâre înțeleaptă care să corespundă întru totul demo­crației române din întreaga țară. pknerT LA PUNCT . Explozia de la Pirotehnie a adus din nou la ordinea zilei chestiunea unei noui ca­pitale. Partizanii acestei păreri susțin că, cu sumele ce ar trebui să se cheltuiască pentru refacerea Bucureștilor se poate face o altă capitală mddernă. Dacă și­­ guvernul iși însușește acest punct de vedere, chestiunea se poate sim­­pifica: o nouă explozie la Pirotehhnic, a listului de munitiuni și adversarii unei atai capitale vor fi siliți să cedezi! seiia ca un teatru particular, de vreme ce se găseec în conflict cu Ministerul artelor. La ce constă acest conflict, se știe. Cu prilejul concesionării Operei din București, cei mai de seamă artiști au refuzat să primească condițiuțiile anul contract jignitor, prin care erau treceți concesionarului în baza ... ca etatui de sarcini. Ei au demisionat, des­chizând ac­țiune în dauna împotriva Ministerului artelor. Procesul este pendinte la Tri­­bunalul Ilfov și e probabil că Ministe­rul artelor va fi silit să despăgubească pe artiștii ale căror drepturi au fost nesocotite printr’un contract destul de oneros chiar pentru instituțiune. Poate chiar certitudinea sentinței, pe care o va pronunța justiția în favoarea artiș­tilor dem's’on-ți, l-a determinat pe dl Lepădatu să exercite au­pra acestora presiunea ned­raptă și abuzivă, de care vorbim nci, cu scopul de a-l constrânge să revle la cadrele personalului artistic al Operei din București, renunțând la proces. Este de­s­gur, un cât fără prece­dent. Ne obișnuisem ca aceste „sisteme” de teroare oficială numai pe vremea alegerilor sau în chestiuni de ordin pul politic și numai în atribuțiunile Minis­­terului de Interne. Venind din putea Ministerial de arte, aceste samavolni­cii sunt mai mult ridicole. Faptul, to­­tuși, nu surprinde, după cum nu trebue al se surprindă că se face uz de legea excepțională a stării de asediu, spre a se îm­piedica un spectacol artistic al unor cântăreți. Dl Lepădata, lasă, va răspunde tot în fața justiției și pentru această sa­mavolalele. ” Publicat este ca­tofttă simpatia ală­turi de artiștii „prigoniți” și va judeca cum­ se cuvine gestul Ministerial ar­telor. O sperietoare: demisia In jurul conflictului dintre dinil: Vin­­tilă Brătianu și Al. Constantinescu Con’lictul difra dull: Al. Con*t*E­­tiisacu și Vitilă Brătianu a’a ap’amt. Acesta din urmă a trebuit să cedeze, acordând creditul ce i se cerea pe sgsma Misiateralal «golcalturel. Che­stiunea nu mai prezintă, deci, nici o­mportanță. Trebue să reținem totuși mijloacele extreme la care trebue să reeargă co­­rgi­ ministrului da fișanțe, «pre a-1 hotărî să facă... concesiuni de la prin­­cipiul „economiilor", atât de bizar pus­ă practici, în chestiunile de Interes general. Economiile dial Vintiă Brătianu samt la cele mai multe cazuri psgube reale pantru însăși tezaurul public. Ni s’s dit da curând o nocă dovadă, ca prile­­jul dizant ?l­ui deh Ph­otehnis. Ancheta a stabilit că tot o! s’ar fi Pâini evita dacă dl micltra ds finanțe, punea d­e timp la dispoziția M'niste­­ru­lui de razboi sumele necesare mutării depozitelor de exploi­bile și dîstruge­­rei m­aterialelor saterate. Pentru o eco­­nomie de câteva milioane le­, d! Via­țu­* Brătlaniu a înlesnit acest dezastru, de pe urma căruia SU n­! pierde mi­liarde. Procedând la fel ca dl miniatru al agriculturei, poate că și generalul Mărdáreaca ar fi obținut creditele ne­cesare, spre a se evita dez strai dela Cotroceni. Este, de­sigur, un tarăt­' most, de care n’țm­ dor! să sas bazeze. Dl Vlatică Brătianu nu cedează de­cât silit. Iată o caracteristică pe care o găsim în tradiția familiei... Legea stării de asediu în... artă — Un abuz al ministrului artelor — Ni se semnalează un caz de o bra­­zun­ă samavolnicie, săvâ­ș­t din oid asl­ilul ministip­a­ âțiilor împotriva cân­tăreților demisionați de la Opera di­n București. E vo­ia de d­spoz­ț’» Icată de acest Minister prin mij­ocirea organelor po­lițienești, de a se împiedica spectaco­­lul organizat de câțiva dintre foștii a­ști ai Operei la Teatrul Mighiar din Cluj, pentru astă seară. Fără nici un motiv temeinic, de mi­nistra și artelor a dat ordin prefecturei de poliție să oprească acest spectacol, înconcștințând direcțiunea­­ Teatrului Maghiar că artiștii români, prima csri, dar Teodorescu, Jean Atanasiu, și dnele Rodrigo și Drăgulinescu Stinghe­­u au dreptul să cânte nici ch’ar pe Anal VI. » WaBag&l 120 Cine provocă accidentele de muncă? Desorganizarea administrației — întreprinderile organizează ceea ce Statul a deorganizat — La Inspectoratele Industriale a sosit un ordin al Ministerului, prin care în mod foarte cladst și neînțeles, li-se pace în vedere, că în viitor controlur­eazanelor întreprinderilor se va face din partea organelor Ministerului muncii. Măsura este atât de caracteristică asupra vieții noastre publice dezorga­nizată, întrucât merită să-l dăm toată­­ festitanea. Ministerul nici astăzi, la mai b­un de 5 ani de la onire nu știe, că la Ardeal a existat o lege care pre­vedea controlul cazanelor întreprinde­rilor, sau dacă știe este atât mai grav că o desființează în mod abuziv prin­­tr’o dieciziune ministerială, care doar ca simț constituțional liberal se poate ad­mite. Credem însă, că măsura reală se bazează mai mult pe necunoașterea totală a situației și pe incapacitatea de a organiza. Altfel nu se putea ca scos acest control — așa cum s’a făcut — d’n m­âinile Inspector­atelor Industriale și trecut la cele din muncă, ele nici măcar să nu fie anunțate. Pentru că azi întreprinderile cari au nevoie de con­trol de cmns dsgeaba se adresează Inspectoratelor de muncă. Acolo li se răspunde că nu au nici o cunoștință despre această măsură și guvernului, întrucât ele nu au fost încunoștințate. Se miră pe armă grozav de mult cum Ministerul s’ar hotărî să impună controlul cazanelor Inspectorilor do manei. Ia cazul acesta evident că el nu ar trai avea decât să treacă legile de protecție muncitorească la Inspecto­­ratele Industriale și fiecare ar fi la locul lui. Inginerat ca legea Iar jaristul ca cazanie. Vechea metodă de desor­­ganizare a țării, pentru ca «prin noi inșîne" sa putem jefui pentru partid, întreprinderile de teamă să nu fie nevoite a-și închide porțile în l'psa controlului legal al cazanelor, și pen­­tru ca să nu sufere urmările legale când in urma unui accident ar fi date jude­­căți,­­ în care caz tot un Ministerul industriei ar fi făcut răspunzător, deși vina el o poartă prin desorganizarea controlului — fiu fost nevoite să în­ființeze o asociație cu orgine de spe­­cialitate. Incapacitatea Statalei face că deși se plătesc impozite enorme in baza cărora Întreprinderile ar avea dreptul să pretindă buna funcționare a organelor­ de Stat. Întreprinderile tre­bue să înființeze și să subvenționeze organele a căror susținere ar fi datoria Statuia!. O rei­noasă desorganizare a admini­strației publice, care pe zi ce merge crește mnreg. Scăderea exportului După datele Ministerului de finanțe Ministerul de flniețe a­­ publicat zi­lele acestea o tabelă rezumativă a prin­cipalelor produse exportate din Ro­mânia pe luna Martie 1924. Din datele publicate rezultă, că la această jenă exportul a fost mai activ dacât în lnea corespunzătoare din anul frecat, înregistrând un p­as de 38.340 tone la totalul mărfurilor exportate. Situația aceasta, ce pare a fi favo­rabilă comerțului nostru ca streinătatea, se schimbă lasă ca total, devenind ne­favorabilă, dacă comparăm exportul ca numal pe luna Martie ci pe trei Inni: Ianuarie, Februarie, Martie din anul a­­cesta față de acelaș trimestru al anului trecut, exportul prezintânda se în scă­dere cu 187.445 tone sau 18.745 va­goane. Că situația exportului noatre, jude­­când după datele poate încă îndrepta din luna Martie, pe până la sfârșitul anului, rămâne de văzut. Deocamdată exportul pe trimestrul in<â­­al anului a­­cesta se prezintă Intro scădere destul de îngrijorătoare față de epoca cores­punzătoare a anulul trecut. Interesant este, că, deși s’a exportat anul acesta cu 18.745 vagoane mai puțin intr’an Interval da numai trei luni, totuși valoarea exportului este mai urcată cu 66.590.000 lei. Asta în­semnează, că valoarea la export putea să se prezinte ca o cifră mult mai mare, dacă exportam cantitativ cel puțin tot atâtea mai tari ca și anul trecut. Valoarea mai atentă a exportului ne dovedește decât, că mărfurile s’au scumpit peste tot de la un an la altei. Prin urmare și la Import această va­loare trebue să fi crescut cel puțin în aceeși proporție. Astfel balanța noa­stră comercială ca streinătatea nu se poate examina, decât având și datele asupra Importului, pe care Ministerul de finanțe a Întârziat să le publici. Valoarea ex­portului a crescut mai mult la cereale și derivatele lor pre­caut și la vite. Anume, deși s’au ex­portat cereale și derivate cu 23.710 tone mai puțin anul acesta, totuși va­­loarea arată o cifră mai mare cu a­­proape 190 milioane lei. Tot­uși, deși am exportat cu 6597 tone animale mai puțin, valoarea a fost totuși mai mare ca in trecut cu 171­« milioane lei. O simțitoare scădere la export au suferit-o lemnele. In trimestrul anului acesta s’au exportat mai puțin cu 131.225 tone sau 13.122 v&goane. Ca toată valoarea urcată la export a lem­nelor, totuși ea prezintă un deficit anal acesta, din cauza prea marei re­duceri a cantităților exportate. După cum­ vedem, datele publicate de Ministerul finanțelor asupra expor­tuui sunt departe de a ne mulțum!. Dimpotrivă ele trebue sa ne umple da îngrijorare, dacă această scădere se va menține până la sfărșitul anului. Nu înțelegem apoi, da ce se Întârzie pu­blicarea datelor și asupra mărfurilor importate, spre a vedea mai limpede situația comerțului nostru ca străină­­tactea. In tot cazul datele publicate ne pre­zintă intr’o lumină m­eetal de nefavora­bilă desvoltarea legăturilor noastre comerciale cu țările streine. Carpatin. EFEMERI DE Ziua mamei Locuitorii țărilor de Nord au printre multele lor obiceiuri frumoase și bune unul, care le face deosebită cinste: sărbătorirea mamei. O zi un an, pe vremea esund natura Nordului e mai Îmbelșugată In flori, mai plină de daruri ca totdeauna, ziua aceea e Închinată ființei căreia 1i datorim viața noastră și-l datoriza a­­tâta bine. Fie că trăiește și se bucură de re­cunoștința fiitlor ei în aceea zi fie că ș’a găsit deja odihna de veci și poate răsplata meritată de la Dzeu pentru toate ostenelile ei din viață, mama e obiectul de dragoste, de venerație, de atenții și surprize plăcute, pentru locuitorii Nor­dului în ziua aceea. Cei cari o mai au, se adună, chiar de-ar veni din depărtări mari și petrec în juru­l frumoasa si de an, încărcând-o de flori și de cadouri. Iar cei cari au pierdut pe aceea ce le purta de grije, orfanii, depun o lacrimă simțită și­ o floare pe mormântul ei. Obiceiul acesta frumos, care vorbește atât de caracteristic despre sentimentele popoarelor de Nord, a fost transplantat anul trecut în Ger­mania. In luna sau anul acesta, dacă nu mă înșel în ziua de 25, și l-a însușit și Austria. E probabil să călătorească mai departe și de­aci, mai către Sud, cum a călătorit datina îm­brățișată de toată lumea, a bradului de Cră­ciun. La tot cazul n’ar strica să se absta și pe la noi, s’o semănăm aci în pământul țării da­tina aceasta frumoasă, care-i păcat să rămână a câtorva popoare numai. E o floare delicată, dulce, poate ar prinde rădăcini și la noi. ARISZARG «t COMP.

Next