Patria, ianuarie 1925 (Anul 7, nr. 1-23)

1925-01-15 / nr. 10

f Cluj, Joi 15 ianuarie 1925 DiffinatoRY... " IOAN ApIRBICEA^U ** «MT «Win»» *" REDACȚIA ȘI ADMINIST­RUI. STR. RECÎÎN » ANUNȚURI DUPĂ TARIF PRI­MEȘTE ADMINISTRAȚIA ȘI AGENȚIN­E DE­­ PUBLICITATE TELEFON REDACȚIA­­ 13—31 ijaVt De ce m’am dus la masa de alaltă ori împlinesc acuși 40 de ani. Mai mult de jumătate din d­­rum petre­ cui în via neamului. Am tot drep­­tul, cred, sa fiu gelos de reputația mea de om­­ serios. Cum de totuși am mers și eu la una din mesele politice, dela restau­rantul ,New­ York*. ? Simt că datoresc o explicație. Am mers ca un simplu spectator. Am avut acest obicei întotdea­una : îmi plăcea să văd cu ochii mei, pentru ca să pot face o jude­cată dreaptă. Apoi îmi dădeam seama de la în­ceput, că în afară de un vândut și de trei făcători de minuni politice, dintre cari fiecare credea că Îl va păcăli pe celalalt - restul celor ce se adună la mesele de la „New­ York” sunt oameni doritori de bine. Nu caut câți naivi și câți conștienți. Fapt­e, că, fiecare era adus la a­­cele mese de un gând sincer, ame­stecat poate cu nițel egoism, dar un egoism civilizat. Cunosc prea bine pe frații mei de dincoace de munți. (Nici ceilalți nu mai pot să îmi pregătească suprize!) Trebue să o spun verde, că dorința de a se înlătura divergențele dintre noi, și a ne uni cu toții la o muncă comună și folositoare, zace^ azi, în sufletele tuturor. Este o notă de superioritate a­­ceastă dorință a ardeleanului. Ju­decă greșit cel ce crede, că e o notă de slăbiciune. Și alaltă ori cei adunați la masa de la ,New­ York­, au crezut, că vor întări forța de rezistență a Ardealu­lui, vor mări prestigiul Ardealului și vor salva o provincie ajunsă la marginea propastiei. Că rezultatul este tocmai contra­rul, nu e vina celor o sută adunați acolo. Este vina numai a câțiva. Rezultatul a fost că dela mesele acelea prestigiul Ardealul a ieșit scăzut. Veți vedea că luni de-a rândul, dușmanii Ardealului vor zice: tot­deauna am spus că Ardealul este lipsit de experiență politică, mesele de la Cluj sunt o dovadă deplină Acesta va fi cuvântul de ordine, de la coliba țărănească până la palat... » Și nu fără oarecare dreptate. Când te aduni pentru ca să te înțelegi, și apoi te cerți când strigi jos pertractările, și apoi hotărești să plimbi pertractarea din oraș în oraș, — când ceri o politică­­ reală“ apoi vorbești în contra automobi­­lelor — când unul zice: „Domnilor naționaliști poftiți In partidul ave­­rescan “, iar celalalt, răspunde cu gre­cul la temniță, ba poftiți d voastră la noi, domnilor averescani!“ când vezi cum oameni politici se­rioși își fac o plăcere din a se trans­forma în păzitori de turme de pu­reci — când dușmanii „vorbei“ și admiratorii „acțiunei“ spun, că se pot primi deodată trei moțiuni cari se bat cap la cap, va să zică te poți înscrie în acelaș timp în trei partide și să rămâi totuși om politic serios, — iar pe de-asupra să mai crezi că prin toate acestea ai adus valoarea ardelenilor și salvarea Ardealului, hotărât că adversarul tău politic are tot dreptul să nu te mai ia.In se­rios. Cum să te și ia Tu, cel tare, um­bli să te bagi să te declari neputin­cios, și să găsești că e o necesitate să te supui celui slab, crezând că astfel îți vor crește puterile ? de SEVER DAN Oare ți se poate urca prețul după No»ați făcut de rușine Ardealul, domnilor dela ,New-York*! » » Cuiva, îi va face o deosebită bu­curie spectacolul de la „New York*. Dlui Al. Constantinescu. In curând, el își va da bucuria pe față. Acum, până încă e proaspătă ză­păceala, poate că și dl O. Goga își va închipui, că a avut un „succes“. Sunt oameni „de talent“ cari își în­­chipue, că a te fixa într’un balamuc, fie că ești în adevăr nebun fie că numai faci pe nebunul, însemnează, că ai reușit să păcălești pe cineva, fără ca tu însuți să te comprom­iți mai întâi. Eu unul sunt puțin cam întristat pentru cele ce s'au petrecut. Dacă cei câțiva se făceau de râs numai pe ei înșiși, nu aș avea nimic de zis. Dar masa de la „New­ York” a mers pe socoteala Ardealului. Partidtul național are încă odată sarcina de a repara­ ceea ce au stri­cat alții. Purtătorul de cuvânt al muncitorimei, dl Jumanca, dând o lecție de caracter, ariviștilor politici, a avut și cuvinte înțelepte pentru îndatoririle partidului național. A spus, că perseverarea diabolică a partidului național de a nu face con­­cesii­ ticaloșiei politice, va aduce sal­varea țării. Aceasta seriozitate politică obligă partidul național să facă noui­­ mani­festări politice, prin cari să se evi­dențieze, că cei cari au încercat la „New­ York" să aducă știrbire pre­stigiului Ardealului, nu au avut nici un drept să vorbească în numele Ardealului. Nu, fiindcă nu ei îl reprezintă ! s­u SS % intr'alta, după bătaia vdntului, semna­,­lând un oportunism jenant și pentru cei, cari îi mai păstrează încă ceva din cultul activității sale literare. Să nu uităm, că cei cari își iau astăzi sarcina conducerii masselor sunt obli­gați, să aibă rădăcini amănei în con­știința lor, pentru că răspunderea e mare și orice greșeală se răsbună, din nefe­­m­eire nu numai asupra vinovatului, ci asupra țării întregi Se poate întâmpla, așa după cum­­ se obișnuiește în moravurile noastre p­oi­­tice, ea mâine Regele să încredințeze puterea generalului Avtrescu, în parti­dul căruia se vor uni toți cei de față la masa albă — după spusele dlui Bo­g­­dan-Duică. Reprezintă acest partid ȚAR­A și poate el lua răspunderea guvernării sale, atunci cănd oameni pin profesiuni diametral opuse — și conferințele nu o dovedesc îndeajuns — se întovărășesc numai cu scopul, de a-și validita ambi­țiile ? E bine, să zicem, că nu. Și să ne obișnuim cu aceasta judecată. Pentru că ar fi rău, dacă ar fi altfel. In vremurile gingașe de astăzi e con­sult, să nu ne jucăm cu focul și să nu ne aventurăm la experiențe­ pericu­loase. Astăzi tura nu poate fi guvernată bine, căci rău e guvernată și în prezen­t, decât de un partid popular, care se bu­cură de încrederea ei, tocmai in urma faptului, că el nutrește un ideal. Acest partid nu poate fi altul, decăt cel național care de șapte decenii și-a frământat ideile și și-a făcut educația aderenților. Că i se va mai alătura o fracțiune, sau alta, linia lui de conduită nu se alternează. Idealul deci înainte de toate. fFormu­­lați-vă un ideal, în direcția căruia ,So­­cietatea de Mâine" să-și îndrepteze ve­derile și actiunea. In caz contrar aceasta Societate nu va fi de loc, mai bună, ca cea de azi și poate cu mult mai rea ca cea de ieri. întâi Idealul și apoi pretențiile Aveam credința, că discuțiile proiec­tate de 'Societatea de Mâine" și consu­mate în trei reprize la masa albă de la New­ York vor aduce o lumină călău­zitoare in haosul politic din timpul din urmă­, că vor tra­sa o linie de conduită bine fixată in direcția unui panaceu al dezideratelor, fie ele generale, fie re­gionale. Credeam, că inițiatorii acestor confe­­­rințe, destul de utile de altcum vor căuta, să facă în primul rând o expu­nere amănunțită a relelor, ce ne bân­tuie și in al doilea rând va înșira in­­tr’o logică necesară modalitățile de în­dreptare.". In loc însă, să ni se înfățișeze acest tablou lămurit, prin simplicitatea lui, am asistat la o serie de discuții în cari desorientarea unora se tabla cap in cap cu naivitatea­­ altora, fără să se poată cristaliza o concepție unitară. S’au întâlnit­ aoi oameni, cari fin cu orice preț să joace un rol in viața pu­blică, fără să-și dea seama, că aceasta sarcină implică în mod imperios și a­­numite calități în ce privește morala politică și credința în idealul, ce l pro­fesează. Căci fără un ideal, bine preconizat, fără un far luminător in haosul nepă­truns al viitorului orice acțiune poli­tică rămâne stearpă, nu fecundează, nu produce rezultatul dorit. Ambiția poate produce avantagii per­sonale și acelea de scurtă durată, dar nu este in stare, să producă curente să soluționeze chestiuni de interes ge­neral, dacă ea nu e secundată de prin­cipe bine stabilite, dictate de un ideal formulat cu sinceritate. Ori acest ideal trebue neapărat, să concentreze toate dorințele masselor, să fie expresia fi­delă a cerințelor întregei națiuni, sau in cazul cel mai rău, ale unei majori­tăți covârșitoare. Și in acelaș timp să fie rezultatul unor îndelungate expe­riențe, că așa e bine și nu altfel. Și in­ cazul acesta toți apărătorii acestui ideal vor lupta pentru realizarea lui. Preseritatu-s'au inițiatorii activi ai 'Societății de Mâine' la conferințele ți­nute, înzestrați cu aceste necesare dezi­derate? Nu. Aici s'au perindat la tribuna impro­vizată diferite categorii de vorbitori, ale căror confesiuni politice dovedesc cu prisosință o totală lipsă de idealism po­litic. S’au mărturisit pentru astăzi cre­dințe detestate ieri și poate uitate mâine. Dl Goga de pildă a trecut in ultimii ani de opoziție dintro lăture extremă ­EI EXEMPLARUL ORGAN AL PARTIDULUI NAȚIONAL ROMÂN Dl lorga despre raporturile opoziției ta desti spre Perîi,,în gara Craiova.»il larg« s’a exprimat prietenilor cisile de­spre situația politică și raporturile partide­lor de opoziție, in modul următor: „Relat­ile noastre cu partidul national­­ sunt dintre cele m«] bune. „Personal s»nt pentru fuziune­­a însă r­enunțând la principiile de cari am fost călăuzit în toată viata mea. .Condițiunile esențiale ale fuziunei sunt: Ordinea morală și Ideea națională“. „Aceste condițiuni sunt Însăși baza par­tidului nostru si a tntregei meu­ vieți. „Am impresia că după atâtea experiențe țara se va fi hotărât asupra guvernării pe care o merită și de care are atâta nevoie. „In tot timpul absenței mele din țară, prietenul și colaboratorul meu dl Argeto­­ianu are deplină libertate de acțiune.“ NOTH Orașele noastre Editura ,Cultura Naționala* publici, sub ingrjirea dlui I. Blana, membru al Aca­demiei Române, și bibliotecar al Academiei, a colecții de criticele cartonate sub titlu „Biblio­teca orașelor noastre.* Până acum au apărut • Cluju­l de prof. Lizar, Orad­ea Mare de Nicolae Firu, și Năsăudul de Virgil Șo­­tropa și Al. Ciplea. Monografiile asupra orașe­lor din România Intregica au lăudabilul scop de a face cunoscută țara la românii de pretutinde­­nea și prin cunoașterea orașelor din diferite provincii,­­ necunoscute aproape complet de românii din alte regiuni. Monografiile sunt întocmite după un plan uni­tar și cuprind, pe scurt, date asupra situației geografice, asupra trecutului și a stării actuale, precum sunt relațiile asupra locuitorilor, reli­giei, culturii, economiei, industriei. Intr’un capitol se schițează ținutul din ne­mijlocita apropiere a orașului. Volumașele cu­­prind, ca ilustrații, didliile publice mai impor­tante din punct de vedere al trecutului, al cul­turii, sau al artei Dintre cele trei volumașe apărute până acum este mai reușite ni­se par C1 n j n 1 și N­ă­­săudul. Oradea­ Mare e scris într’un stil din cale afară sec. Folosul acestei biblioteci este Indiscutabil. Țara noastră azi nu mai e un teritoriu care să poată fi străbătut, în șase ceasuri de tren ac­celerat de la un colț la altul. Apoi românului, din firea lui, nu-i prea plac excursiile, mai ales românului adult, chiar când în scumperea tre­nului de azi, ar avea cu ce-și permite aceasta stidatoa­re. In al treilea rând dintr’o călătorie legată de obiaclu de afaceri sau de chestiuni familiare, nu prea ne alege vizitatorul cu prea multe cunoștințe asupra orașului vizaL O ast­fel de artltică, cum sunt cele trei apărute până acum, e folositoare și celor ce pot vizita ora­șele , le atrage dinnainte atențiunea asupra lucrului care merită să fie cercetat de aproape. Dar dacă frații din vechiul Regat tot au mai ajuns să cunoască multe din orașele provin­­ciilor unite, ca funcționari, ofițeri, ca inspectori etc, locuitorii băștinași al nonilor provincii u­­nite cunosc cel mult Bucureștii. Așa d­ In Biblioteca orașelor spe­răm să vedem și pe cele din vechiul Regat: Iașii, Qalova, Brăila, Galații, etc, etc. Multe din ele poartă pecetea trecutului cultural și na­țional și e de dorit și de cât mai repede cu­noscute de locuitorii nonilor proWndL Cultura Națională face,­ără îndoială, o open sa­lutară cu publicarea acestei biblioteci. ANUL VII. * NUMĂRUL 10 REDACTOR RĂSPUNZĂTOR: MIHAIL EM. PROCOPIU ABONAMENTUL: PE UN AN . . . . 860 LAI PB JUMATATE AN . 180 LAI PE UN SFERT DE AN 100 LEI LUNAR ...... 40 LAI IN STREINATATE» PE UN AN .... 2000 LaI PE JUMĂTATE AL^ . îOOO LAI Superpartidul de la Cluj Generația caasiră « sufi­tă probabil să trăiască intr’o epocă de superficialitate, de neseriozitate și de apatrid indiferența fața de tadră susHIe tuturor trăgătorilor de sfori. Atavistul Inlocn­ește afudiile, dibăcia de scamator, valoarea, și oricine vrea se im­­provizează regisor și trage sforile politice, fără ca nimeni si se revolte. Așa se face că am putut asista liniștiți acum in­ timpul valanței parlamentare, la nostimele con­erințe,­­ ținute la Cluj. B­i chiar s'a găsit o parte din presa care sa nu precupeteasca câtuși de puțin titlurile de „seriossi“, „Importantă“, „Insemnat e­veniment politic“ acordate acestor încercări de a creia, — cum vom vedea îndată, TM la un pahir cu vin, după cină, în MStan­­t st­ilu­l New­ York — un superpertid menit atiame să conducă destinele acestei b­ete țin, unde fiecare se crede ritmat să fie șef și sâ aiba cuvânt hotSrâtor. Suntem în epoca de tarnaval și „con­ferințele importante“ de la Cluj sunt cea mai flujită reprezett­tie politică din car­navalul înuluf acestuia. „Pofii­i, intrat­­orlor* Acum începe repre­­zentația« Ce e pe pânză pictat, b­ăuntr» vin și datura!. Omul miraculos sau crea totul de miniștri. Cum pășiți pragul, de­veniți ministri l abili! Aici e turnul Bibilonului aici e victi­­mul! Indefe­­nt de psifide, Indiferent de credințe, Intrați cu zeii, Numai regățeni să nu fiți. Turnul Bibilonului e rezemtat pentru ardeleni. Poftiti­ilor, poftiti să vedeți oportunis­­mul și Inconsecventa, poftiti să vedeți pe cel mai celebra transformist­ul,m atacă regionalismul și cere Ardealul pentru ar­deleni,­ poftiți să Vedeți ce nu s’a mai pomenit­ pe zeflemistul hotărâtor dela Alba-Iulia, luând in brațe pa susținătorul îndârjit al lor; pe omul pa^­tolal dela Ciucea, do­rind cu n­aționaliști par sânge; pe redactorul de la „Aurora“ filosemita, îmbrățișându-se cu antisemitîl dela Ac­țiunea Românească“. Aici nu e nevoie de princip­i, nu-i tribuiură de idei. Vo­bărie și promisiuni. Poftit­­oilor! Aceasta e impresia pe care oLe fac conferințele de la Cluj. Și vom af­ta ime­diat cât suntem de îndreptățiți să avem a­­ceastă impresie. Conferința celor trei reviste . „Țara Noastră” e revista tn care dl Goga își scurge săptămânal veninul și disperarea ambițiunilor nesatisficate. „Acțiunea românească“ e dușmanul ne­împăcat al neamurilor prăviliilor jido­vești, împotriva cărora asmuță Period­e pe stu den­ f. „Societatea de Mâine“ e foaia, care veșnic la căutarea unui fir d­ifuzător ne face să credem că societatea de mâine, va fi mai rea de:ar cea de azi la coloanele sale se întâlnește atu mai absurdă Incon­secventă; naționalismul intransigent ală­­turi de sociclismulv­axireno, clericalismul absolut alături de negațiunea totală. Această din urmă­toare, atât de ușor bicotă de vânf, a fost aleașă de dl Goga drept Instriment al său. Cu ea a început să tragă sfori­e. Dl Ca­sifor Ghibu,­­colaborator la „So­­cietatea de Mâine“, a fost ușor convins de dl Goga să-i aranjeze o conferință, o sală de Spectacol, era să spunem. Pentru organizarea conferinței au­­ dat sprijinul cele trei reviste. Deși de caracter deosebite aparținând unor partide deose­bite, cele trei reviste au găsit punctul de tittelaire: „regionalismul“. Ci toate trei țipă împotriva acestui re­gionalism­, n’are nici o importat>t< și nu impiedică să profeseze un fond CG­ mal aprig regionalism. Când s'sni trim­s tau.tațlnnile, la în­trunirea „unde se vor luam dism d­e stă­­r­ se triste din Ardeal șî se va căuta so­­luțiunea ielelor* au fost nalți cari să creadă că oameni in ve hiți în lupte, vor mărturia­. la fata adversarilor politiei, ce­­ea ce n’ar mărturisi nici prietinilor Intre p..rin ochi, s'au gfisit naivi cari să creads­că, prin simpla ciocnire a unui pahar de vin, se vor spulbera urile și s’or topi am­­bițiunile, și de aceea d­e cei 100 de in­itați, la prima zi, au răspuns 48 Iași, 16 averescani, doi țărăniști un lorghist, 2 coziști (dela Acțiunea Româneascâ), 6 liberați, 4 naționaliști, 3 studenți și 14 fată de culoare politică. A doua Z­ Insă, a fost nevoie să se lase ușile libere și să se tr­­ibuie oricărui ardelean, chiar celor mai umili, intrarea la ospățul și conferința intelectualilor. Dl Goga a fost emoționat vizând lipsa celor pe cari mai­­ ales li aștepta; din­ Manta, Valda, Qoldiș, Branișss și Incon­­seraț, a vorbit prost, era destrat și e­­nervat: făcuse atâttea planuri cu aceste conservato. A atacat întâ , cum o face zilnic prin „Țara Noastră”, regionslismul partidului national „care și-a rezumat activitatea la postivitate și negațiune, la eterne pertrac­tări, care n’a participat nici la incoro­nare!”. Acelaș domn Goga însă, a convo­cat conferin­ța ardeleană, exicuaiv a sidele­­nilor, și declară la aceeași conferință că „in numele pa­tidului sverescan primește formarea unui comitet al parlamentarilor ardeleni, firi asentimentul lăruia să nu se faci nimic la Ardeal; aomilitul si fie format din reprezentanții tuturor part­de­­lor ardelenești, în nici o funcție ta Ardeal să nu fie decât ardeleni“. ^ Toți miniștrii să fie ardeleni! Mai mult tacă, dl Gogi, adresându-se ministeriabililor di n sală — după cum am prătat intraseră în sală toți ardelenii cu­rioși să audă vorbind „domați“ — cu un ton patetic, le-a spus: — D voastră toți trebuie sâ fil mini­ștrii și secretari generali. Și fiindcă unii,­­chiar dacă erau foarte măguliți, cum ezi­tau, — măsurându-se singuri din o­chi, — să aplaude spu­fie poetelul, dl Goga a întărit, da! da! miniștrii. Și oamenii, vezi bine cine n’ar vrea să fie ministru In tara românească? să aibe automobil și va gon special la dispo­ziție? — după păhăruțele cu Vin închi­nate, au aplaudat îndelung pe cel care le deschide orizonturi atât de trandafirii. Așa sa aprobat ;el mai imposibil lu­cra: „superpartidul”. Comisiunea superioară lată planul elaborat la restaurantul Ni­w.York^ da oamenii „tuturor partidelor : 120 de deputați ardeleni, 80 români și 40 rainorit­­ Ei vor exercita controlul su­­prem al tuturor faptelor din tară. Puterea legislativă, puterea judecătorească și chiar decretele Suveranulii vor fi subordonate acestei comis­uuni care-și va putea exer­cita dreptul de veto in orice chestiune care privește Ardealul. Să nu credeți Insă că aceasta Înseamnă regionalism. Regionalism a insemnat... Con­siliul Dirigent 1 Comisiunea superioară ardeleană sin­gură va avea dreptul să numească un Ar­deal și Banat pe prefecți, profesori, jude­cători și orice funcționar cât de mare sau cât de mic. In acest fel toate lepidătu­­rile de regățeni venefiți in Ardeai vor fi goniți. Pentru vechiul Regat Insă se vor re­comanda mai jstri dintre cei cari au asistat la conferințe. O­amenii din comisiunea superioari pot continua să facă parte din oricare partid voess, ei sprijină fasă în stare de toate pe ardeleni de orice nuanță si fi. Nici actanta nu înseamnă regionalism, vizi­bl­e, fiindcă ve­chiul Regat nu e lă­sat si fie al regiu­nilor ci numai pentru Ardeal se aplici acest precept. Când sa ieșit dela conferință, oamenii puțini la fire pero ag primului venit: „nu înțelegem sa ne stăpânească alții; vrem autonomia Ardealul»], România sã se tran­­sform­e Intimia­to­ de „State­ Unite”. Comite­tul la ultima zi a conferinței s'a ales și un comitet din oameni­, cel mai de seamă al țării cari prezintă fără îndoială cel mai variat mossis politic ce s’a pomenit. Stau alături dinl: Ongs (averescan), Bogdan Duică (țărinist-sui generis), Da­­iana (averescan), Lupaș (nationalist), Griga (averescan), Ghibu (?), Bica (sveresemn), Vaier Pop (Red»’'«* Românească), I. Le­pădat (nationalis­t). Un loc liber e rezervat dlui Qoldiș, care n’a participat la conferințe, fiind bolnav. Dl Ștefan Meteș (lorghist) propus în primul moment a fost ostracizat apoi. Par­­tidu­l Iorga nu inspiră incredere! Drept Încheiere Dl Goga nu e mulțumit. N’a fost ca se aștepta. Publicul care a plecat acasă dela avndton­a dssle, după o noapte de odihnă, a cumpănit lucrurile și gândindu-se la amfitrion a trebuit prin asociație dl Idei să-și reprezinte morișca de­c^t de pe acoperiș și alălturi de o giruetă din­ Goga nu-i place să stea. La conferință n’a part­cipat nici dl Ma­nta nici dl Qoldiș, iar dl Braniște a facut dovadă cât de bine știe să prevadă lucru­rile și a refuzat să discute „picanterii” politice pentru publ­ic Chiar fantomele dlui Goga sunt plouate. Luni reprezentația trebuie sirele cespl- Urmează ca și dl Qoldiș să spară în scenă. Marele­ legizor mai sperii. Noi remarcăm un fapt; siq adus laude și au fost atacate foste partidele, dl Goga a atacat pe naționaliști și și-a lăudat par­­tidul. Dl Bogdan Dalcă a sudat pe ță­răniști, și a atacat pe dl lo­gs. Partidul liberal n’a fost atacat de nimeni. Este această­ o simpl observație dar ar putea fi plină de m­ințimiate. (.Lupta*). Consfătuirea de la Camera de Comerț din Cluj Crizele vietei economice din Ardeal — Doleanțele co­mercianților și industriașilor — împrumutul extern Crisa care a stăpânit viața com­er­­cială și Industrlali in 1924 pare a se prelungi și In anul 1925. Lucrul acesta nu numai că ta grijo­­la azi și pe cale taa­ serioase case de comerț și industrie dar da data ac­easta se și amenință cu toată seriozitatea in existența lor. De aceea Camera de Comerț și in­­dastrio de acord cu membrii ei Interci 39 țiunt o adunare spre a discuta și căuta remed­in­e fală tabărei crizei care ne stăpânește viața econom­ică. Ședință acestei consfătuiri a fost prezidată de dl Lem Pon, vice-pre­­șediniie Camerei de Com­erț. Vadul comercial Proiectat acestei ligi fiind la pr­ejml fotă re­ a relavat primul punct de dis­ecție. El a fost adm­ a din partea com­er­cianților CB bun și rezonabil. Lftt privește Imft stabilirea riagini­­lor n’a hotl­it urmitoarele: In r­angul I. voi intra toți com­er­­iianții fondatori al caselor de comerț; la rangul ai II. cei cari au d Teoit co­­mercianți prin a accea iese și rangul III. aosif comsrsi BDd­. Desseminea b­ănda­se la diacuție daosibite cazuri când nigastorii deși propriatari de care sunt nevoit a ț­uc p Avalia In altă parte — oasele lor fiind ocupate de ați negustori — ai sa dea dreptul proprietarelui corsar­ Unt­a se muta ia casa aa­pucând la diajori­s toata lui prăvălie elenașo!»! săa negustor. Arrasia insă aa nu s> aplice decât la negustorii pr­oprietar cu cel puțin­­ 9% an înainte de viitoarea tager Vad lui comercial. In cazul când aceasta prezențiase t proprietarilor de case negustori nu zi poate fndeplini se cere a li aa da cer Pețin la titietate la obținerea privă­iei ramase libere prin plecarea chirlasalat s­a negustor. Criza de numerar Io ce privește criza ds nam­tar in A­desl ia momentul de față prez­ită oarecare îmbunătăț­ie. O explicație pre­cisă nu se poate gasi. După pirarea dlui Sever Pop, cauza poate fi nsmal aezonal aUrbitorilor. Totuși cauzale pot fi d­atate și la altă parte și dl Nicole Căciuli, secretarul Camerei de Comerț posta avea tot a­­tâta dreptate cind spune că lați de desele c,zări de concordine fo țate particularii cari pâră asum iși plasau d­pitslurile in atsruri port'cu'a e corner, etala, atrași fiind da o rentabilitate mai mare, preset acorn să-și pi»stre ra ‘j­­t«iain­e cu o rentab­i­tate mai mică dar la o aguranță mai mare la bând. Lucrul acesta e efiBrtant in parte și de di Comșa direstorul general al Băncei Centrale. Dar dacă această îmbunătățire se anstata in afacorile comerciala ușoare în industrie insă nu se resimite nimic. Industria și astăzi din cauza crizei de numerar cât și a neaiguranței tan­­sporturilor nu poate face nici o col­­..Blate. Ascurile și nupreved­irile sunt prea mari. Tariful vamal la bun­ă parte na o protejarui fade Java- Total In indas­trie e tu.ă hasardat. împrumutul extern lali­urarea crizei nu se va putea tn­­făptui decât printr’en lua^rumut extern. S CB privire la acest lucru părerea llui Sever Pop este că di că nici de fata ace­sta di mnletru V. B­ăti­an nu va putea obține «n împrumut a­­tunci ne va face demersuri ca să ne abția prin ajetorul Cimetilor da Co­­m­eri. Și Intr’adevăr fața cu garanția mo­­rală și materială de care da nu Ci­^ ma­lie de­­ Jomarț sa au apti­ficat co­­ta altor lor la atreinătate, nu pot fi ri* fasate.

Next