Patria, decembrie 1925 (Anul 7, nr. 261-284)

1925-12-08 / nr. 267

Cluj,1 Director: IOAN AGÂRBICEANU REDACȚIA ȘI administrația CLUJ, STR. REGINA MARIA 11 ANUNȚURI DUPĂ TARIF PRI­MEȘTE ADMINISTRAȚIA ȘI AGENȚIILE DE­ PUBLICITATE TELEFON REDACȚIA; 13-31 Cointeresarile Intr’un articol trecut arătam că în­­tr­e lberalii neofiți, recrutați din nouile pro­­vicii, sunt unii cari procedează ca țiganul care ajungând împărat întâi pe tatăl său l’a spânzurat. Pe de-o parte , fac unelte în mâna celor ce guver­­nează și administrează înafară de ca­drele ligilor, într’un sistem de dicta­tură, scoțând părul prin căciula părin­ților cari i-au crescut, pe de altă parte,­­în lăcom­a fără soț, îi pun pe slujbașii ""**n­ublici să le facă scumpe, cadouri ca pe vremea feudalismului. Aceștia aduc așa lucrurile încât se fac grase cadouri, câtă vreme sunt si o altă seamă de funcționari înalți, și a­­ceștia nu din sămânța provincialilor, cari iși fac cadouri. In rândul acestora sunt aderenții li­berali cari stau în centrul așa numite­lor cointeresări. In unele State, în Bulgaria de pildă, s’au adus după război legi cari pun sub control proveniența averilor funcționa­rilor publici. Constatarea că după războiul mon­dial moralitatea pub­ică a decăzut în toate țările, e o constatare veche. Zdruncinarea echilibrului sufletesc în războiul mondial, creșterea greutăților traiului zinic într-o măsură necunoscută de intelectualul, funcționar public, — ademenirile tot mai mari ale luxului la modă — și atâtea alte cauze, au clă­tinat integritatea multora. Niciodată oamenii n’au umblat cu miere fără să-și lingă degetele, chiar nici când ispita nu a fost așa de mare pentru cel ce chivernisește averea pu­blică decât în zilele de după război. Astfel țări care înainte erau renumite de corectitudinea funcționarului public, țări în cari erau noțiuni puțin cunoscute mita și bacșișul, au ajuns după război să cunoască de aproape această paco­ste a țărilor numite cu regim oriental Astfel, aducerea de legi pentru con­trolul averii funcționarului public, nu e o ofensă, o jierire a acestor slujbași sau a țării care a venit cu inovația, ci o măsură de rezistență sănătoasă îm­potriva corupției tot mai copleșitoare. Cine ar putea spune că n’ar fi fost și nu ar fi și acum folositoare o astfel de măsură, introdusă și la noi ? Dacă am fi avut o astfel de lege, i­ntrebarea recentă a dlui N. lorga, pusă in Parla­ment unui m­inistru român, n’ar fi ră­mas fără răspuns. Anume dl N. lorga 1 a întrebat pe dl N. Tancred Constantinescu să­­ explice cum­ poate ajunge cineva pe cale cinstită, prin mij­loace cinstite, în așa de scurtă vreme la o avere atât de considerabilă ca dșa ? Se afirmă anume că dl ministru de comerț pianite de ministeriatul său a fost un inginer sărac, iar că azi e unul dintre­ cei mai avuți oameni din Ro­mânia. După cât ne aducem aminte, înainte cu vr’un an dsale i s’a mai pus o în­trebare de asemenea natură tot în Par­lament, dar răspuns dsa nu a dat nici atunci. Și, intr’adevăr ar fi da dorit un răs­puns, și cu atât mai viu așteptat cu cât ni s’ar putea destăinui și nouă mu­ritorilor de rând cum se poate ajunge între grelele împrejurări de azi pe cale cinstita la mai mult câștig decât cel necesar ia traiul de pe o zi pe alta. Răspunsul dlui T. Constantinescu și Ntora -- sunt sute și mii ~ cari din nimic au ajuns să aibă azi mai mult decât ceea ce se poate câștiga pin mij­loace știute cinstite, existența zilnică, — ar fi un gest patriotic, întrucât pu­­tându-se folosii și alți pârliți de mij­loacele de câștig și de producție pe cari aceștia nu le cunosc, ar crește bo­găția națională. De la miniștri răspunsuri, de bine de rău, mai vin, chiar d că nu e în legă­tură directă cu întrebarea ori lămuresc cu totul alte chestiuni, dar dela alții mai mici nu vin în veci. Un surâs dis­prețuitor, și incidentul e încheiat. De obiceiu aceștia sunt oamenii cari stau în centrul așa numitelor cointere­sări, DU numai e de făcute în cadrele legilor de acaparare a bunurilor Statu­lui , aici terenul e încă virgin, abia se fac investirile, așa că de­ocamdată pu­țin se cunoaște. Dar începând de la a­­facerea pașapoartelor, trecând pe la de curând răscolită chestiune­a vămilor, și până la marile exploatări, până la re­­soluțiile Comitetului Agrar din Bucu­rești, sunt atâția înși cari își fac ca­douri, cari nu așteaptă să­­ le facă alții, încât o lege care să controleze averile funcționarilor publici nu ar fi de­cât bine venită și la noi. Pilda o dă însuși guvernul care face grase cadouri din averea Statului dr­­er­telor societăți de comercializare. Co­interesarea cu centrul acțiunii în întreg acest sistem de evaluare a bunurilor Statului. in Parlament s’a ventilat zilele tre­cute cuinteresările cunoscute sub nu­mele de monopolul peștelui, afacerea avioanelor Armstrong, Cugir—Copșa­ Mică etc. Pentru exploatarea peștelui terenurile de pescuit în valoare de câteva mili­arde au fost date în folosința unei so­cietăți cu un capital de câteva zeci de milioane. In comanda »nenorocită» de avioane, Statul rămâne păgubit cu mi­lioane, care de sigur că n’au putut zbura. De curând secretarul general de la in­dustrie și comerț și-a părăsit postul tocmai fiindcă nu-și putea lua răspun­derea de­ a evalua la prea puțin averi ale Statului, cari trebuiau comerciali­zate, adică date societăților de cointe­resare liberale ! Conflictul a fost tocmai între dl Tan­cred Constantinescu și secretarul său general. Așa­dar Statul însuși premerge ca exemplu de-a face cadouri societăților comercializate. E mirare atunci că sluj­bașul de Stat e ademenit să-și facă sie însuși cadouri unde și de unde poate? Și cum mai așteptăm respon­sabilitate­a dela singuratici când guver­nul a luat răspunderea dela Parlament pentru toate viitoarele comercializări, lăsând ca factor suprem da hotărâre Consiiul de îndrumare și Consiliul de miniștri ? Cei pârliți din nouile provincii, libe­ralii cari îndată ce-a „tunat s’au și a­­dunat" vor fi ei lacomi și nesăturați pân­ă la punctul de-ai sili pe subal­terni să se dea cadouri. Dar un lucru trebue recunoscut: pot înghiți bucăți mici de pradă pe lângă tovarășii lor de principii din vechea țară, pe lângă tovarășii patroni și pilduitori întru me­șteșugul îmbogățirii repezi. El, da! O lege care ar trece prin sită origina averilor funcționarilor pu­blici dela război *și până azi, dublată de o contribuție progresivă pe toate averile de război, ni se pare că ne-ar scăpa dintr’o lovitură de toate datoriile externe. Cum de nu s’a gândit dl V. Brătianu și la astfel da măsuri mân­tuitoare, când de patru ani ne promite, mereu zadarnic, revalorizarea leului? securiire existente azi cu caracter confesional se va susținea, și că e gata să admită și creiarea de alte școli medii noui, confesionale. Mai departe că va recunoaște și școlile primare confesionale! Iată deci că pentru a recunoaște drepturile majorității românești, dl Anghelescu a trebuit să fie întâi determinat a recunoaște drepturile minorităților etnice! Că declarațiile de acum, în ce privește școala confesională, sunt în totală contradicție cu întreaga politică școlară de până azi a dlui Anghelescu, ce impoartă? De câte ori nu s’a mai schimbat dsa! Urmările unei schimbări de front DI Anghelescu și școala confesională In articolul „Schimbare de front“ publicat în numărul trecut arătam că guvernul liberal revine, rând pe rând, la principiile partidului na­țional, și peste tot a democrației române. In chestiunea minorităților etnice. Mai pe urmă în schimbarea legii învățământului particular, proiectul căreia e acum în discuția Camerei. Arătam tactica liberală: de-a în­grozi patru ani pe minoritari pen­tru ca pe urmă, — pentru concesii pe cari știam că trebue să le facă, și cari în programul celorlalte par­tide erau de la începutul unirii — să-și câștige dreptul la recunoștința minoritarilor. Și nu la o recunoș­tință platonică, ci la una tradusă în colaborări politice, la alegerile co­munale, județene și la cele gene­rale. Dar schimbarea aceasta de front față de minorități mai are o latură favorabilă și pentru majoritatea ro­mânească ! E ridicol, dar e așa! Românimea din Ardeal, nu nu­mai prin organizația sa politică, partidul național, ci și prin repre­zentanții săi bisericești, mitropo­­liți, episcopi, consistoare, sinoade, s’au războit zadarnic de patru ani cu dl Anghelescu să se lase școlile confesionale. Dl Anghelescu le-a statificat rând pe rând, fără nici o despăgubire pentru Biserică. Acum, la legea învățământului particular a luat cuvântul și depu­tatul nostru dl I. Lupaș, arătând că confesiunile minoritare vor fi mai favorizate pe viitor decât cele ro­mânești, întru­cât cele dintâi pot să-și susțină școlile confesionale, iar noi nu. Și acum, vă puteți închipui ce a urmat? Dl Anghelescu a declarat că e gata să asigure acest drept și pentru confesiunile românești, dacă declară că vor să-și susțină școli din propriile mijloace. Ca pe cele ’S! ES:ir.MF>L^A.FtUTL Tâncredîsme Ministrul industriei și comerțului a fost pus dăunăzi în Cameră într’o si­tuație extrem de dificilă. Dl N. Iorga Va întrebat de unde a agonisit averea considerabilă, ce o are, câtă vreme înainte de război era un simplu funcționăraș, care trăia din leafa lui lunară, îmbogățitul, ce e drept că a fost sur­prins de neașteptata apostrofă a chiai­lorga, dar s’a recules repede și formu­lând cu cinismul caracteristic Brătieni­­lor o diversiune a alunecat pe altă pantă, fără să lămurească întrebarea. Dealtcum in acest sens puteau fi apos­trofați foarte mulți membrii ai majo­rității și unii de pe banca ministerială, cari înainte de război n’aveau după ce bea apă, iar astăzi se lăfăiesc în averi considerabile. Noi nu ne mirăm de loc de cinismul acesta caracteristic al potentaților libe­rali și firește, că într’o logică deduc­­țiune nu putem lua în nume de rău nici atitudinea nepăsătoare a celor mai mici, cari fură banul public, imitând pe cei mari și neavând nicio teamă de sancțiuni. Ceea ce însă ne va mira la timpul său, va fi impasibilitatea viitorului guvern, care nu va ști să tragă la răspundere șleahta de îmbuibați, în­­­grășați din averea Statului pe vre­­­mea... tolerantei guvernări liberale. Nu putem admite, ca precedentul creat sub nesăturații de astăzi, să-și aibă o continuitate liberă, fără să ne pierdem cu desăvârșire încrederea în viitorul acestei țări. Adevăratul patriotism nu se înteme­iază pe selecțianea acaparatorilor avu­țiilor Statului, fie ca înregistrată la tri­bunal sub formă de societate pe acțiuni fie înregistrată numai in mintea cetă­țenilor sub formă de bandă de hoți. In zadar e toată reclama de băiei, ce se face în jurul monopolului patriotis­mului și naționalismului liberal, câtă vreme în cealaltă cumpănă e cocoțată o întreagă droaie de milionari proas­­păți. Și atunci, cari au de gând să-și atribue cu adevărat titlul de patrioți și buni naționaliști, trebue in primul rând să verifice averile tuturor, să curețe at­mosfera politică de miasmele corupției și ale ahtiării după îmbogățire nemun­cită și să creeze in țară ordinea nece­sară în administrarea averii publice. Să inspire fiecărui cetățean respectul de tot ce constitue bun strein. Până când nu se va restabili acea­stă morală, până când lumea nu va prinde teama de sancțiuni, nu ne putem aștepta la nici o îndreptare. Elementele rele au existat și în tre­cutul Ardealului. Ne­ aducem aminte de povestea unui fost profesor la Univer­sitatea din Cluj, care ajunsese la o avere considerabilă în urma unor fraude săvârșite in decursul activității sale pro­fesorale. Imediat însă, ce a simțit, că a fost descoperit, și că va fi urmărit și­ a pus capăt zilelor împreună cu întreagă familia. Astăzi defraudanții și profitorii ne răi în nas și ne sfidează. De aceea o îndreptare a stărilor de­plorabile, în cari ne găsim, nu se simte. E de datoria viitorului guvern să facă simțită această îndreptare, punând ca­păt­­odată pentru totdeauna tuturor tancredismelor. Proectele financiare ale dlui Loucher Paris. — Dl Loucher a decla­rat ziarului „Le Matin“ că va pre­zenta Jos Camerei proiectele pen­tru pregătirea scadenței bonurilor în termen scurt. Intre proiecte fi­gurează și înființarea „cassei de amortizări“ și de nouă impozite, promițând definitiva echilibrare a bugetului. Dl Loucher pleacă la începutul lui Ianuarie 1926 la Londra, să trateze datoriile de război. NOTE Produsele R. M. S. din Cluj Prețul de vânzare al fabricatelor Regiei Monopolurilor Statului a fost iarăși spo­rit. Ca orice gospodar cuminte, dl Vin­­tilă Brătianu,­­cu o lună înainte de expi­rarea actualului exercițiu bugetar a luat această măsură, care privește bugetul vii­tor. Până la 1 Ianuarie 1926 clienții debi­telor de tutunuri, au timp să se obișnu­iască cu nouăle prețuri. Pentru funcționarii publici scumpirea produselor R. M. S. este, însă, o măsură... umanitară; la 1 Ianuarie când încep să se plătească lefurile mărite, nici unul din ei nu se va îmbolnăvi de emoția îmbunătă­țirea traiului, dl Vintilă Brătianu a avut grije ca sporurile de salarii să nu întreacă sporurile monopolurilor. Deci asupra pre­țului fabricatelor R. M. S. nu avem nimic de zis. Ceea ce ne preocupă este însă, calita­tea acestor fabricate. S’ar părea că în măsura în care Ministerul de finanțe le scumpește, fabricele R. M. S. le scade ca­litatea. Această constatare o putem face, cel puțin în ceea ce privește fabrica de tutun și țigări din Cluj. De câtva timp tutunurile acestei fabrici, chiar cele de calitate superioară ar, așa zise, de lux, cari se vând cu 1000 lei kilo­gramul sau mai mult, au adus la adevă­rată disperare pe bieții consumatori. Directorul fabricei de tutun din Cluj a primit plângeri în acest sens; chiar scrii­torul acestor rânduri a fost silit să-i a­­tragă binevoitoarea atențiune asu­pra calităței produselor puse în vânzare pe prețuri, cari ar îngădui o îmbunătățire. Dsa, totuși, nu e dispus să ia măsuri pentru îmbunătățirea calitativă a tutunu­rilor, deoarece este de altă părere; di­rectorul fabricei din Cluj crede că iarba uscată cu miros de mahorcă, pe care fa­brica sa o vinde sub etichetă de Tutun regal este de o calitate extraordinară. Desigur că între gustul dsale și al ce­lorlalți funcționari există o mare deose­bire. De aceea am dori ca directorul general al R. M. S., dacă nu cumva se teme de intoxicație, să încerce o mostră din tutu­nurile fabrice­ din Cluj și să-și dea pă­rerea. Dacă dl Agripa Popescu nu va fi de părerea noastră, vom fi siliți să recunoaș­tem că fabrica de tutunuri din Cluj este cu totul străină de gândul de a-și asasina consumatorii. „Asasinatele morale“ „Viitorul“ a găsit o formulă fericită spre a pune la punct controlul parla­mentar al opoziției; după părerea lui criticile și acuzațiunile deputaților din opoziție împotriva afacerilor vicere­te ale unora dintre înalții demnitari ai Statului, sunt pur și simplu un asasinat moral. Dacă ar fi să credem în reportagiile burileniste de „ultimă oră“ ale oficio­sului liberal, dl Tancred Constantinescu a fost „asasinat moral“ în ședința de Joi a Camerei. La fel s-a întâmplat și cu secretarul general de la finanțe, întrucât privește pe cei dintâi, păre­rea tuturor este totuși că tragica sa sucombare morală nu se datorește unui asasinat, ci unei sinucideri. Chestiunea are, însă, o deosebită im­portanță, în principiu, mai ales din punct de vedere... juridic. Până acum, însăși victimele acestor asasinate morale, semnalate de „Viito­rul", se mulțumeau să se considere ca­lomniați. De azi înainte oratorii opozi­ției nu mai sunt niște simpli d­eliquenți (calomnia fiind un delict) ci de-adreptul criminali. In rândurile acestora din urmă tre­bue să insei­lem pe toți judecătorii de Instrucție și pe procurorii tribunalelor pe drept comun, căci și aceștia comit zilnic asemenea asasinate morale îm­potriva numeroșilor infractori. Advocații specialiști în penni au câștigat astfel un nou argument în apă­rarea clienților lor. Așa, de pildă, generalul Al. Văito­­ianu, fratele ministrului comunicații­or a fost victima unei tentative de asasi­nat moral în ziua când judecătorul de instrucție al unui cabinet de pe lângă Tribunal-­­ Ilfov a semnat împotriva d-sale ordonanța de urmărire pentru delictul de excrocherie. Tânărul Dâmboviceanu (fost sub­al­tern al actualului secretar general de la finanțe) a fost de asemenea asasinat moral cu... fraudele titlurilor de rentă. Credem că ministrul de Justiție cu ocazia unificărei codului penal, va in­troduce un text special, care să pre­vadă și să peneze asasinatul moral. Până atunci trebue să constatăm că în România numărul asasinilor morali este cu mult mai redus decât al victi­melor și că în partidul liberal cunoa­ștem foarte multe personagii suscepti­bile de a fi asasinați moral. Deci se impun grabnice măsuri. Altminteri partidul liberal este ame­nințat să devină un adevărat cimitir moral". Anul VII. * Ntiîîiăniî 267 REDACTOR RĂSPUNZĂTOR : MIHAIL EM. PROCOPIU ABONAMENTUL: PE UN AN .... 360 LEI PE JUMĂTATE AN . 180 LEI PE UN SFERT DE AN 100 LEI LUNAR..........................40 LEI IN STREINATATE: PE UN AN .... 2000 LEI PE JUMĂTATE AN. 1000 LE­I Vizitarea penitenciarelor din Ardeal Dl dr Traian Pop profesor de drept penal, cerce­tează cu studenții inchisorile — O consecință fatală a lipsei de aziluri de copii și asistență socială Am anunțat în numărul de Sâmbătă al ziarului nostru, că dl p­ofesor dr Traian Pop Decanul Facultății de drept de la Universitatea din Cluj, și-a pro­pus în programul noului an universitar și vizitarea câtorva penitenciare din Ardeal, în scopul de a arăta studenți­lor în practică, punerea în aplicație a sistemelor penitenciare și posibilitatea realizării funcțiunilor pedepsei, și pen­tru a trezi interesul conducătorilor de mâine ai societății pentru îmbrățișarea problemei luptei contra criminalității și în­deosebi a criminalității infantile; și ln sfârșit pentru determinarea unei miș­cări serioase în interesul reformării pe­nitenciarelor noastre. Prima vizită dl profesor T. Pop a făcut-o cu studenții la închisoarea Tri­bunalului Cluj, iar a doua la închisoa­rea minorilor din orașul nostru. Aici vizitatorii au fost conduși de către noul director al închisorii dl Ioan Hațiegan, prin toate atelierele închi­sorii, arătându-le dormitoarele și celu­lele, și dându le toate explicațiunile ne­­cesare. După informațiunile primite, în­chisoarea minorilor are un efectiv de 130 arestați, condamnați pentru dife­rite crime și delicte, și cari, în majo­ritatea lor covârșitoare sunt români. In închisoare distinsul nostru profe­sor universitar dr Traian Pop, a ches­tionat pe mai mulți arestați, condam­nați mai ales pentru crima de omor, explicând apoi studenților cauzele cri­minalității și trăgând interesante con­­cluziuni. E semnificativ faptul că ma­joritatea celor arestați povestesc cri­mele săvârșite fără nici o remușcare și la Întrebarea dlui profesor, dacă re­gretă faptele săvârșite, răspund aproape cu toții, cu prea puțină părere de râu. Lenevia și lipsa de ocupațiune, fiind una dintre principalele cauze ale cri­minalității, s’au luat măsuri, ca toți a­­restații să fie aplicați la vre­o muncă în atelierele închisorii, împiedecându i astfel de a medita veșnic asupra altor crime noul. Inchisoa­ra minorilor din Cluj, de asemenea are m­i multe ateli­ere, unde se lucrează zilnic 8—9 ore, condamnații dovedindu se a fi oameni cât se poate de pricepuți. Cercetând mai de aproape rămâi mișcat de constatarea ca aproape toți criminalii mai periculoși sunt recrutați din rândurile copiilor naturali, ale ce­lor părăsiți și ale celora, cărora le-au lipsit condițiunile familiare pentru o e­­ducație bună. Și te gândești, câți dintre acești tineri stigmatizați de lume ca criminali n’ar fi aici, dacă societatea ori Statul s’ar fi Îngrijit de cu bună vreme să suplinească lipsa căldurei familiare și a înțeleptelor sfaturi părintești și dacă societatea s’ar fi intuit a-i salva pentru binele ei. Numai aici îți dai seama într’adevăr de marele rol ce are societatea în lupta contra criminalității. Căci dacă societatea poate ajuta un­deva, poate aici la educația acestor ti­neri, cari se găsesc în epoca cea mai susceptibilă de reformă morală, pe care insă dacă se neglijează până când tâ­­nărul ră­­cit cade în criminalitate, mai târziu este de prisos orice încercare. Repartizați după provincii, majorita­tea criminalilor asasini sunt în vechiul Regat. Acest fenomen social însă, nu este cu totul inexplicabil, căci din aprecie­rile și explicațiile dlui profesor T. Pop, făcute studenților am putut înțelege că, faptul, că cel mai mare contingent de criminalitate ni-1 dă vechiul Regat, își află explicația in împrejurarea, că din­colo de Carpați azilurile de copii, asis­tența socială și protecțiunea copilului sunt chestiuni, cari preocupă prea pu­țin organele competente, cari nici nu-și dau seama de consecințele funestre ale lipsei azilurilor de copii. * in Apus copiii părăsiți cei naturali cei cărora le lipsesc, condițiunile fami­liare de educație sunt crescuți în azi­lurile de copil, numărul lor ridicându-se înainte de război la o cifră considera­bilă, la aceste aziluri copiii părăsiți primesc o creștere aleasă și devin oa­meni folositori patriei și societății. La noi însă deși mortalitatea infantilă în­trece de cele mai multe ori eventu­alul excedent de nașteri și deși s’au făcut atâtea triste constatări, că aproape toți copiii naturali și părăsiți alunecă în lipsa sprijinului moral al familiei și al societății, pe panta criminalității, totuși nu s’a luat nici o măsură pentru sal­varea acestor nefericiți. In alte țări protecțiunea copiilor se bazează pe asi­stența publică. Ln noi și aceasta lipsește. In asemenea împrejurări nu e deci mirare că acești copii ai nimănui odată porniți pe panta decăderii morale nu o sfârșesc decât în vre­ o celulă sau ocnă. « In ce privește apoi aprecierile dlui prof. Traian Pop asupra închisorii mi­norilor din Cluj, am înțeles, că închi­soarea în sine nu este nici ea o închi­soare ideală, este adevărat, dar în com­parație cu situația generală a închisori­lor noastre, regimul de aici e suporta­bil. Bineînțeles din cauza insuficienței localurilor și a nevoilor materiale, pe­deapsa se execută în limitele posibili­tății, iar nu după sistemul și regimul prevăzut de lege și regulamente. Nu se aplică nici aici cele patru faze ale pe­depsei și nu se poate face repartizarea în grupuri și clase, îmbunătățindu-se soartea arestatului după buna purtare ce o dovedește, pe măsura apropieref de sfârșitul ispășirei păcatelor. Un mare neajuns ce-l izbește pe fiecare vizitator, este lipsa­­ de Îmbră­căminte­a arestaților. Și aici ca la în­chisoarea Tribunalului curg hainele de pe deținuți, iar unii sunt chiar lipsiți de haine in special de cămașe. Regimul alimentar, grație cultivării unui teren de pământ ce-l are închi­soarea, e mulțumitor petru o existență mizerabilă. Un mare rău este și faptul, că nici Statul și nici societatea nu se îngrijesc de plasarea eliberatului, care deși a reușit să-și însușească de cele mai de multe ori vri o meserie în închisoare, ieșind din celulă, vagabondează prin lume, până ce recade în criminalitate, pierzându-i astfel societatea care nu înțelege să-i dea o mână de ajutor. Vizitele aranjate de către dl profesor universitar dr Traian Pop, sunt foarte bine venite, căci se dă ocazie studen­tului, viitorului magistrat și advocat de a cunoaște din practică regimul peni­­tenciarelor din România și trezește tot­odată și interesul societății față de o problemă, care până azi a preocupat-o foarte puțin, ori de loc. Căci oricum, timpurile înaintate în cari trăim, reclamă și o reformă a pe­nitenciarelor noastre și mai ales ches­tiunea protecțiunei copilului nu mai poate fi neglijată. Din pașalâcul Făgărașului Unul dintre cei mai pricepuți și de­stoinici prefecți ai odioasei guvernări li­berale este fără îndoială satrapul Făgă­rașului maiorul Radovici, cel cu două luni de zile închisoare pentru fapte in­famante. Este priceput, pentru că e croit după tipul și asemănarea administrato­rilor modei ai dictaturii liberale, trimiși cu predilecție în nenorocita provincie a Basarabiei La noi din acest tip există două modele : Satrapul Făgărașului și elevul său de la Dej, a căror aviditate nu are limite, pentru că pofta de câ­știg ieftin nu se poate realiza decât la umbra fărădelegilor tentanți ai guvernului cei doi repre­­zlui Brătianu și­ au formulat un program de acțiune, care caracterizează de minune întreaga politică liberală. După felul operațiilor reese tot mai mult tendința de teroare, așa fel încât întrece cu mult vremurile de tristă me­morie ale mult­urgisitei ere ungurești a lui Tisza Pista. Un exemplu de cea mai drastică te­roare este cel următor publicat de „Ga­zeta Transilvaniei“: Comuna Tohanul-Vechiu locuită nu­mai de români, a primit prin pretorul său, următoarea poruncă : Nr. 575/1925. Pretorul Plasei Zârnești. Noi, pretorul plasei Zârnești ca­­ for poliția!. In urma cererei dlui Mircea Tomes preot în Tohanul-Vechiu acordăm ține­rea unei adunări poporale pe ziua de 22 Noemvrie a. c. în scopul constitui­­rei unei societăți de lectură „Cămin Cultural* In fiecare Duminecă atât în postul Crăciunului cât și a Sft. Paști să ținem conferințe și producțiuni. Mai departe a i se permite de a ceii poporului în ziua de 22 Octomvrie a. c. legea nouă administrativă în ce pri­vește consi­iul comunal. ConUnoire pe pagina 6-a}.

Next