Patria, decembrie 1925 (Anul 7, nr. 261-284)
1925-12-08 / nr. 267
Cluj,1 Director: IOAN AGÂRBICEANU REDACȚIA ȘI administrația CLUJ, STR. REGINA MARIA 11 ANUNȚURI DUPĂ TARIF PRIMEȘTE ADMINISTRAȚIA ȘI AGENȚIILE DE PUBLICITATE TELEFON REDACȚIA; 13-31 Cointeresarile Intr’un articol trecut arătam că între lberalii neofiți, recrutați din nouile provicii, sunt unii cari procedează ca țiganul care ajungând împărat întâi pe tatăl său l’a spânzurat. Pe de-o parte , fac unelte în mâna celor ce guvernează și administrează înafară de cadrele ligilor, într’un sistem de dictatură, scoțând părul prin căciula părinților cari i-au crescut, pe de altă parte,în lăcoma fără soț, îi pun pe slujbașii ""**nublici să le facă scumpe, cadouri ca pe vremea feudalismului. Aceștia aduc așa lucrurile încât se fac grase cadouri, câtă vreme sunt si o altă seamă de funcționari înalți, și aceștia nu din sămânța provincialilor, cari iși fac cadouri. In rândul acestora sunt aderenții liberali cari stau în centrul așa numitelor cointeresări. In unele State, în Bulgaria de pildă, s’au adus după război legi cari pun sub control proveniența averilor funcționarilor publici. Constatarea că după războiul mondial moralitatea pubică a decăzut în toate țările, e o constatare veche. Zdruncinarea echilibrului sufletesc în războiul mondial, creșterea greutăților traiului zinic într-o măsură necunoscută de intelectualul, funcționar public, — ademenirile tot mai mari ale luxului la modă — și atâtea alte cauze, au clătinat integritatea multora. Niciodată oamenii n’au umblat cu miere fără să-și lingă degetele, chiar nici când ispita nu a fost așa de mare pentru cel ce chivernisește averea publică decât în zilele de după război. Astfel țări care înainte erau renumite de corectitudinea funcționarului public, țări în cari erau noțiuni puțin cunoscute mita și bacșișul, au ajuns după război să cunoască de aproape această pacoste a țărilor numite cu regim oriental Astfel, aducerea de legi pentru controlul averii funcționarului public, nu e o ofensă, o jierire a acestor slujbași sau a țării care a venit cu inovația, ci o măsură de rezistență sănătoasă împotriva corupției tot mai copleșitoare. Cine ar putea spune că n’ar fi fost și nu ar fi și acum folositoare o astfel de măsură, introdusă și la noi ? Dacă am fi avut o astfel de lege, intrebarea recentă a dlui N. lorga, pusă in Parlament unui ministru român, n’ar fi rămas fără răspuns. Anume dl N. lorga 1 a întrebat pe dl N. Tancred Constantinescu să explice cum poate ajunge cineva pe cale cinstită, prin mijloace cinstite, în așa de scurtă vreme la o avere atât de considerabilă ca dșa ? Se afirmă anume că dl ministru de comerț pianite de ministeriatul său a fost un inginer sărac, iar că azi e unul dintre cei mai avuți oameni din România. După cât ne aducem aminte, înainte cu vr’un an dsale i s’a mai pus o întrebare de asemenea natură tot în Parlament, dar răspuns dsa nu a dat nici atunci. Și, intr’adevăr ar fi da dorit un răspuns, și cu atât mai viu așteptat cu cât ni s’ar putea destăinui și nouă muritorilor de rând cum se poate ajunge între grelele împrejurări de azi pe cale cinstita la mai mult câștig decât cel necesar ia traiul de pe o zi pe alta. Răspunsul dlui T. Constantinescu și Ntora -- sunt sute și mii ~ cari din nimic au ajuns să aibă azi mai mult decât ceea ce se poate câștiga pin mijloace știute cinstite, existența zilnică, — ar fi un gest patriotic, întrucât putându-se folosii și alți pârliți de mijloacele de câștig și de producție pe cari aceștia nu le cunosc, ar crește bogăția națională. De la miniștri răspunsuri, de bine de rău, mai vin, chiar d că nu e în legătură directă cu întrebarea ori lămuresc cu totul alte chestiuni, dar dela alții mai mici nu vin în veci. Un surâs disprețuitor, și incidentul e încheiat. De obiceiu aceștia sunt oamenii cari stau în centrul așa numitelor cointeresări, DU numai e de făcute în cadrele legilor de acaparare a bunurilor Statului , aici terenul e încă virgin, abia se fac investirile, așa că deocamdată puțin se cunoaște. Dar începând de la afacerea pașapoartelor, trecând pe la de curând răscolită chestiunea vămilor, și până la marile exploatări, până la resoluțiile Comitetului Agrar din București, sunt atâția înși cari își fac cadouri, cari nu așteaptă să le facă alții, încât o lege care să controleze averile funcționarilor publici nu ar fi decât bine venită și la noi. Pilda o dă însuși guvernul care face grase cadouri din averea Statului drertelor societăți de comercializare. Cointeresarea cu centrul acțiunii în întreg acest sistem de evaluare a bunurilor Statului. in Parlament s’a ventilat zilele trecute cuinteresările cunoscute sub numele de monopolul peștelui, afacerea avioanelor Armstrong, Cugir—Copșa Mică etc. Pentru exploatarea peștelui terenurile de pescuit în valoare de câteva miliarde au fost date în folosința unei societăți cu un capital de câteva zeci de milioane. In comanda »nenorocită» de avioane, Statul rămâne păgubit cu milioane, care de sigur că n’au putut zbura. De curând secretarul general de la industrie și comerț și-a părăsit postul tocmai fiindcă nu-și putea lua răspunderea de a evalua la prea puțin averi ale Statului, cari trebuiau comercializate, adică date societăților de cointeresare liberale ! Conflictul a fost tocmai între dl Tancred Constantinescu și secretarul său general. Așadar Statul însuși premerge ca exemplu de-a face cadouri societăților comercializate. E mirare atunci că slujbașul de Stat e ademenit să-și facă sie însuși cadouri unde și de unde poate? Și cum mai așteptăm responsabilitatea dela singuratici când guvernul a luat răspunderea dela Parlament pentru toate viitoarele comercializări, lăsând ca factor suprem da hotărâre Consiiul de îndrumare și Consiliul de miniștri ? Cei pârliți din nouile provincii, liberalii cari îndată ce-a „tunat s’au și adunat" vor fi ei lacomi și nesăturați până la punctul de-ai sili pe subalterni să se dea cadouri. Dar un lucru trebue recunoscut: pot înghiți bucăți mici de pradă pe lângă tovarășii lor de principii din vechea țară, pe lângă tovarășii patroni și pilduitori întru meșteșugul îmbogățirii repezi. El, da! O lege care ar trece prin sită origina averilor funcționarilor publici dela război *și până azi, dublată de o contribuție progresivă pe toate averile de război, ni se pare că ne-ar scăpa dintr’o lovitură de toate datoriile externe. Cum de nu s’a gândit dl V. Brătianu și la astfel da măsuri mântuitoare, când de patru ani ne promite, mereu zadarnic, revalorizarea leului? securiire existente azi cu caracter confesional se va susținea, și că e gata să admită și creiarea de alte școli medii noui, confesionale. Mai departe că va recunoaște și școlile primare confesionale! Iată deci că pentru a recunoaște drepturile majorității românești, dl Anghelescu a trebuit să fie întâi determinat a recunoaște drepturile minorităților etnice! Că declarațiile de acum, în ce privește școala confesională, sunt în totală contradicție cu întreaga politică școlară de până azi a dlui Anghelescu, ce impoartă? De câte ori nu s’a mai schimbat dsa! Urmările unei schimbări de front DI Anghelescu și școala confesională In articolul „Schimbare de front“ publicat în numărul trecut arătam că guvernul liberal revine, rând pe rând, la principiile partidului național, și peste tot a democrației române. In chestiunea minorităților etnice. Mai pe urmă în schimbarea legii învățământului particular, proiectul căreia e acum în discuția Camerei. Arătam tactica liberală: de-a îngrozi patru ani pe minoritari pentru ca pe urmă, — pentru concesii pe cari știam că trebue să le facă, și cari în programul celorlalte partide erau de la începutul unirii — să-și câștige dreptul la recunoștința minoritarilor. Și nu la o recunoștință platonică, ci la una tradusă în colaborări politice, la alegerile comunale, județene și la cele generale. Dar schimbarea aceasta de front față de minorități mai are o latură favorabilă și pentru majoritatea românească ! E ridicol, dar e așa! Românimea din Ardeal, nu numai prin organizația sa politică, partidul național, ci și prin reprezentanții săi bisericești, mitropoliți, episcopi, consistoare, sinoade, s’au războit zadarnic de patru ani cu dl Anghelescu să se lase școlile confesionale. Dl Anghelescu le-a statificat rând pe rând, fără nici o despăgubire pentru Biserică. Acum, la legea învățământului particular a luat cuvântul și deputatul nostru dl I. Lupaș, arătând că confesiunile minoritare vor fi mai favorizate pe viitor decât cele românești, întrucât cele dintâi pot să-și susțină școlile confesionale, iar noi nu. Și acum, vă puteți închipui ce a urmat? Dl Anghelescu a declarat că e gata să asigure acest drept și pentru confesiunile românești, dacă declară că vor să-și susțină școli din propriile mijloace. Ca pe cele ’S! ES:ir.MF>L^A.FtUTL Tâncredîsme Ministrul industriei și comerțului a fost pus dăunăzi în Cameră într’o situație extrem de dificilă. Dl N. Iorga Va întrebat de unde a agonisit averea considerabilă, ce o are, câtă vreme înainte de război era un simplu funcționăraș, care trăia din leafa lui lunară, îmbogățitul, ce e drept că a fost surprins de neașteptata apostrofă a chiailorga, dar s’a recules repede și formulând cu cinismul caracteristic Brătienilor o diversiune a alunecat pe altă pantă, fără să lămurească întrebarea. Dealtcum in acest sens puteau fi apostrofați foarte mulți membrii ai majorității și unii de pe banca ministerială, cari înainte de război n’aveau după ce bea apă, iar astăzi se lăfăiesc în averi considerabile. Noi nu ne mirăm de loc de cinismul acesta caracteristic al potentaților liberali și firește, că într’o logică deducțiune nu putem lua în nume de rău nici atitudinea nepăsătoare a celor mai mici, cari fură banul public, imitând pe cei mari și neavând nicio teamă de sancțiuni. Ceea ce însă ne va mira la timpul său, va fi impasibilitatea viitorului guvern, care nu va ști să tragă la răspundere șleahta de îmbuibați, îngrășați din averea Statului pe vremea... tolerantei guvernări liberale. Nu putem admite, ca precedentul creat sub nesăturații de astăzi, să-și aibă o continuitate liberă, fără să ne pierdem cu desăvârșire încrederea în viitorul acestei țări. Adevăratul patriotism nu se întemeiază pe selecțianea acaparatorilor avuțiilor Statului, fie ca înregistrată la tribunal sub formă de societate pe acțiuni fie înregistrată numai in mintea cetățenilor sub formă de bandă de hoți. In zadar e toată reclama de băiei, ce se face în jurul monopolului patriotismului și naționalismului liberal, câtă vreme în cealaltă cumpănă e cocoțată o întreagă droaie de milionari proaspăți. Și atunci, cari au de gând să-și atribue cu adevărat titlul de patrioți și buni naționaliști, trebue in primul rând să verifice averile tuturor, să curețe atmosfera politică de miasmele corupției și ale ahtiării după îmbogățire nemuncită și să creeze in țară ordinea necesară în administrarea averii publice. Să inspire fiecărui cetățean respectul de tot ce constitue bun strein. Până când nu se va restabili această morală, până când lumea nu va prinde teama de sancțiuni, nu ne putem aștepta la nici o îndreptare. Elementele rele au existat și în trecutul Ardealului. Ne aducem aminte de povestea unui fost profesor la Universitatea din Cluj, care ajunsese la o avere considerabilă în urma unor fraude săvârșite in decursul activității sale profesorale. Imediat însă, ce a simțit, că a fost descoperit, și că va fi urmărit și a pus capăt zilelor împreună cu întreagă familia. Astăzi defraudanții și profitorii ne răi în nas și ne sfidează. De aceea o îndreptare a stărilor deplorabile, în cari ne găsim, nu se simte. E de datoria viitorului guvern să facă simțită această îndreptare, punând capătodată pentru totdeauna tuturor tancredismelor. Proectele financiare ale dlui Loucher Paris. — Dl Loucher a declarat ziarului „Le Matin“ că va prezenta Jos Camerei proiectele pentru pregătirea scadenței bonurilor în termen scurt. Intre proiecte figurează și înființarea „cassei de amortizări“ și de nouă impozite, promițând definitiva echilibrare a bugetului. Dl Loucher pleacă la începutul lui Ianuarie 1926 la Londra, să trateze datoriile de război. NOTE Produsele R. M. S. din Cluj Prețul de vânzare al fabricatelor Regiei Monopolurilor Statului a fost iarăși sporit. Ca orice gospodar cuminte, dl Vintilă Brătianu,cu o lună înainte de expirarea actualului exercițiu bugetar a luat această măsură, care privește bugetul viitor. Până la 1 Ianuarie 1926 clienții debitelor de tutunuri, au timp să se obișnuiască cu nouăle prețuri. Pentru funcționarii publici scumpirea produselor R. M. S. este, însă, o măsură... umanitară; la 1 Ianuarie când încep să se plătească lefurile mărite, nici unul din ei nu se va îmbolnăvi de emoția îmbunătățirea traiului, dl Vintilă Brătianu a avut grije ca sporurile de salarii să nu întreacă sporurile monopolurilor. Deci asupra prețului fabricatelor R. M. S. nu avem nimic de zis. Ceea ce ne preocupă este însă, calitatea acestor fabricate. S’ar părea că în măsura în care Ministerul de finanțe le scumpește, fabricele R. M. S. le scade calitatea. Această constatare o putem face, cel puțin în ceea ce privește fabrica de tutun și țigări din Cluj. De câtva timp tutunurile acestei fabrici, chiar cele de calitate superioară ar, așa zise, de lux, cari se vând cu 1000 lei kilogramul sau mai mult, au adus la adevărată disperare pe bieții consumatori. Directorul fabricei de tutun din Cluj a primit plângeri în acest sens; chiar scriitorul acestor rânduri a fost silit să-i atragă binevoitoarea atențiune asupra calităței produselor puse în vânzare pe prețuri, cari ar îngădui o îmbunătățire. Dsa, totuși, nu e dispus să ia măsuri pentru îmbunătățirea calitativă a tutunurilor, deoarece este de altă părere; directorul fabricei din Cluj crede că iarba uscată cu miros de mahorcă, pe care fabrica sa o vinde sub etichetă de Tutun regal este de o calitate extraordinară. Desigur că între gustul dsale și al celorlalți funcționari există o mare deosebire. De aceea am dori ca directorul general al R. M. S., dacă nu cumva se teme de intoxicație, să încerce o mostră din tutunurile fabrice din Cluj și să-și dea părerea. Dacă dl Agripa Popescu nu va fi de părerea noastră, vom fi siliți să recunoaștem că fabrica de tutunuri din Cluj este cu totul străină de gândul de a-și asasina consumatorii. „Asasinatele morale“ „Viitorul“ a găsit o formulă fericită spre a pune la punct controlul parlamentar al opoziției; după părerea lui criticile și acuzațiunile deputaților din opoziție împotriva afacerilor vicerete ale unora dintre înalții demnitari ai Statului, sunt pur și simplu un asasinat moral. Dacă ar fi să credem în reportagiile burileniste de „ultimă oră“ ale oficiosului liberal, dl Tancred Constantinescu a fost „asasinat moral“ în ședința de Joi a Camerei. La fel s-a întâmplat și cu secretarul general de la finanțe, întrucât privește pe cei dintâi, părerea tuturor este totuși că tragica sa sucombare morală nu se datorește unui asasinat, ci unei sinucideri. Chestiunea are, însă, o deosebită importanță, în principiu, mai ales din punct de vedere... juridic. Până acum, însăși victimele acestor asasinate morale, semnalate de „Viitorul", se mulțumeau să se considere calomniați. De azi înainte oratorii opoziției nu mai sunt niște simpli deliquenți (calomnia fiind un delict) ci de-adreptul criminali. In rândurile acestora din urmă trebue să inseilem pe toți judecătorii de Instrucție și pe procurorii tribunalelor pe drept comun, căci și aceștia comit zilnic asemenea asasinate morale împotriva numeroșilor infractori. Advocații specialiști în penni au câștigat astfel un nou argument în apărarea clienților lor. Așa, de pildă, generalul Al. Văitoianu, fratele ministrului comunicațiior a fost victima unei tentative de asasinat moral în ziua când judecătorul de instrucție al unui cabinet de pe lângă Tribunal- Ilfov a semnat împotriva d-sale ordonanța de urmărire pentru delictul de excrocherie. Tânărul Dâmboviceanu (fost subaltern al actualului secretar general de la finanțe) a fost de asemenea asasinat moral cu... fraudele titlurilor de rentă. Credem că ministrul de Justiție cu ocazia unificărei codului penal, va introduce un text special, care să prevadă și să peneze asasinatul moral. Până atunci trebue să constatăm că în România numărul asasinilor morali este cu mult mai redus decât al victimelor și că în partidul liberal cunoaștem foarte multe personagii susceptibile de a fi asasinați moral. Deci se impun grabnice măsuri. Altminteri partidul liberal este amenințat să devină un adevărat cimitir moral". Anul VII. * Ntiîîiăniî 267 REDACTOR RĂSPUNZĂTOR : MIHAIL EM. PROCOPIU ABONAMENTUL: PE UN AN .... 360 LEI PE JUMĂTATE AN . 180 LEI PE UN SFERT DE AN 100 LEI LUNAR..........................40 LEI IN STREINATATE: PE UN AN .... 2000 LEI PE JUMĂTATE AN. 1000 LEI Vizitarea penitenciarelor din Ardeal Dl dr Traian Pop profesor de drept penal, cercetează cu studenții inchisorile — O consecință fatală a lipsei de aziluri de copii și asistență socială Am anunțat în numărul de Sâmbătă al ziarului nostru, că dl pofesor dr Traian Pop Decanul Facultății de drept de la Universitatea din Cluj, și-a propus în programul noului an universitar și vizitarea câtorva penitenciare din Ardeal, în scopul de a arăta studenților în practică, punerea în aplicație a sistemelor penitenciare și posibilitatea realizării funcțiunilor pedepsei, și pentru a trezi interesul conducătorilor de mâine ai societății pentru îmbrățișarea problemei luptei contra criminalității și îndeosebi a criminalității infantile; și ln sfârșit pentru determinarea unei mișcări serioase în interesul reformării penitenciarelor noastre. Prima vizită dl profesor T. Pop a făcut-o cu studenții la închisoarea Tribunalului Cluj, iar a doua la închisoarea minorilor din orașul nostru. Aici vizitatorii au fost conduși de către noul director al închisorii dl Ioan Hațiegan, prin toate atelierele închisorii, arătându-le dormitoarele și celulele, și dându le toate explicațiunile necesare. După informațiunile primite, închisoarea minorilor are un efectiv de 130 arestați, condamnați pentru diferite crime și delicte, și cari, în majoritatea lor covârșitoare sunt români. In închisoare distinsul nostru profesor universitar dr Traian Pop, a chestionat pe mai mulți arestați, condamnați mai ales pentru crima de omor, explicând apoi studenților cauzele criminalității și trăgând interesante concluziuni. E semnificativ faptul că majoritatea celor arestați povestesc crimele săvârșite fără nici o remușcare și la Întrebarea dlui profesor, dacă regretă faptele săvârșite, răspund aproape cu toții, cu prea puțină părere de râu. Lenevia și lipsa de ocupațiune, fiind una dintre principalele cauze ale criminalității, s’au luat măsuri, ca toți arestații să fie aplicați la vreo muncă în atelierele închisorii, împiedecându i astfel de a medita veșnic asupra altor crime noul. Inchisoara minorilor din Cluj, de asemenea are mi multe ateliere, unde se lucrează zilnic 8—9 ore, condamnații dovedindu se a fi oameni cât se poate de pricepuți. Cercetând mai de aproape rămâi mișcat de constatarea ca aproape toți criminalii mai periculoși sunt recrutați din rândurile copiilor naturali, ale celor părăsiți și ale celora, cărora le-au lipsit condițiunile familiare pentru o educație bună. Și te gândești, câți dintre acești tineri stigmatizați de lume ca criminali n’ar fi aici, dacă societatea ori Statul s’ar fi Îngrijit de cu bună vreme să suplinească lipsa căldurei familiare și a înțeleptelor sfaturi părintești și dacă societatea s’ar fi intuit a-i salva pentru binele ei. Numai aici îți dai seama într’adevăr de marele rol ce are societatea în lupta contra criminalității. Căci dacă societatea poate ajuta undeva, poate aici la educația acestor tineri, cari se găsesc în epoca cea mai susceptibilă de reformă morală, pe care insă dacă se neglijează până când tânărul răcit cade în criminalitate, mai târziu este de prisos orice încercare. Repartizați după provincii, majoritatea criminalilor asasini sunt în vechiul Regat. Acest fenomen social însă, nu este cu totul inexplicabil, căci din aprecierile și explicațiile dlui profesor T. Pop, făcute studenților am putut înțelege că, faptul, că cel mai mare contingent de criminalitate ni-1 dă vechiul Regat, își află explicația in împrejurarea, că dincolo de Carpați azilurile de copii, asistența socială și protecțiunea copilului sunt chestiuni, cari preocupă prea puțin organele competente, cari nici nu-și dau seama de consecințele funestre ale lipsei azilurilor de copii. * in Apus copiii părăsiți cei naturali cei cărora le lipsesc, condițiunile familiare de educație sunt crescuți în azilurile de copil, numărul lor ridicându-se înainte de război la o cifră considerabilă, la aceste aziluri copiii părăsiți primesc o creștere aleasă și devin oameni folositori patriei și societății. La noi însă deși mortalitatea infantilă întrece de cele mai multe ori eventualul excedent de nașteri și deși s’au făcut atâtea triste constatări, că aproape toți copiii naturali și părăsiți alunecă în lipsa sprijinului moral al familiei și al societății, pe panta criminalității, totuși nu s’a luat nici o măsură pentru salvarea acestor nefericiți. In alte țări protecțiunea copiilor se bazează pe asistența publică. Ln noi și aceasta lipsește. In asemenea împrejurări nu e deci mirare că acești copii ai nimănui odată porniți pe panta decăderii morale nu o sfârșesc decât în vre o celulă sau ocnă. « In ce privește apoi aprecierile dlui prof. Traian Pop asupra închisorii minorilor din Cluj, am înțeles, că închisoarea în sine nu este nici ea o închisoare ideală, este adevărat, dar în comparație cu situația generală a închisorilor noastre, regimul de aici e suportabil. Bineînțeles din cauza insuficienței localurilor și a nevoilor materiale, pedeapsa se execută în limitele posibilității, iar nu după sistemul și regimul prevăzut de lege și regulamente. Nu se aplică nici aici cele patru faze ale pedepsei și nu se poate face repartizarea în grupuri și clase, îmbunătățindu-se soartea arestatului după buna purtare ce o dovedește, pe măsura apropieref de sfârșitul ispășirei păcatelor. Un mare neajuns ce-l izbește pe fiecare vizitator, este lipsa de Îmbrăcămintea arestaților. Și aici ca la închisoarea Tribunalului curg hainele de pe deținuți, iar unii sunt chiar lipsiți de haine in special de cămașe. Regimul alimentar, grație cultivării unui teren de pământ ce-l are închisoarea, e mulțumitor petru o existență mizerabilă. Un mare rău este și faptul, că nici Statul și nici societatea nu se îngrijesc de plasarea eliberatului, care deși a reușit să-și însușească de cele mai de multe ori vri o meserie în închisoare, ieșind din celulă, vagabondează prin lume, până ce recade în criminalitate, pierzându-i astfel societatea care nu înțelege să-i dea o mână de ajutor. Vizitele aranjate de către dl profesor universitar dr Traian Pop, sunt foarte bine venite, căci se dă ocazie studentului, viitorului magistrat și advocat de a cunoaște din practică regimul penitenciarelor din România și trezește totodată și interesul societății față de o problemă, care până azi a preocupat-o foarte puțin, ori de loc. Căci oricum, timpurile înaintate în cari trăim, reclamă și o reformă a penitenciarelor noastre și mai ales chestiunea protecțiunei copilului nu mai poate fi neglijată. Din pașalâcul Făgărașului Unul dintre cei mai pricepuți și destoinici prefecți ai odioasei guvernări liberale este fără îndoială satrapul Făgărașului maiorul Radovici, cel cu două luni de zile închisoare pentru fapte infamante. Este priceput, pentru că e croit după tipul și asemănarea administratorilor modei ai dictaturii liberale, trimiși cu predilecție în nenorocita provincie a Basarabiei La noi din acest tip există două modele : Satrapul Făgărașului și elevul său de la Dej, a căror aviditate nu are limite, pentru că pofta de câștig ieftin nu se poate realiza decât la umbra fărădelegilor tentanți ai guvernului cei doi reprezlui Brătianu și au formulat un program de acțiune, care caracterizează de minune întreaga politică liberală. După felul operațiilor reese tot mai mult tendința de teroare, așa fel încât întrece cu mult vremurile de tristă memorie ale multurgisitei ere ungurești a lui Tisza Pista. Un exemplu de cea mai drastică teroare este cel următor publicat de „Gazeta Transilvaniei“: Comuna Tohanul-Vechiu locuită numai de români, a primit prin pretorul său, următoarea poruncă : Nr. 575/1925. Pretorul Plasei Zârnești. Noi, pretorul plasei Zârnești ca for poliția!. In urma cererei dlui Mircea Tomes preot în Tohanul-Vechiu acordăm ținerea unei adunări poporale pe ziua de 22 Noemvrie a. c. în scopul constituirei unei societăți de lectură „Cămin Cultural* In fiecare Duminecă atât în postul Crăciunului cât și a Sft. Paști să ținem conferințe și producțiuni. Mai departe a i se permite de a ceii poporului în ziua de 22 Octomvrie a. c. legea nouă administrativă în ce privește consiiul comunal. ConUnoire pe pagina 6-a}.