Patria, iunie 1926 (Anul 8, nr. 115-139)
1926-06-01 / nr. 115
Cluj, Marţi 1 Iunie 1926 2 JL*E1 EIKEMJPEAJR UJL Anul VIII. # Numărul 115 Succesul Partidului Naţional în Ardeal şi Banat în alegerile de Senat / Teroarea şi falsurile săvârşite de guvern Partidul averescan înfrânt în alegerile de Cameră în toată ţara RUŞINOSUL FALIMENT AL TOVĂRĂŞIEI AVERESCU-GOGA-GOLDIŞ — La alegerile pentru Senat cu toată teroarea nemaipomenită şi în contra tuturor abuzurilor săvârşite pe faţă şi fără ruşine de administraţie şi de jandarmi, ba — durere — chiar şi de unii prezidenţi ai secţiunilor de votare, partidul naţional a realizat succese splendide. IN JUDEŢUL ALBA partidul naţional a învins cu 7000 VOTURI majoritate , deşi din în 20 comune alegătorii au fost împiedicaţi să ia parte la votare. IN JUD. HUNEDOARA candidaţii partidului naţional au învins cu 4000 VOTURI majoritate, cu toate că două plase au fost oprite de la votare. IN JUD. SOMEŞ, am învins cu 4000 VOTURI, iar în JUDEŢUL FAGARAŞ CU 3 000 VOTURI, deşi toată furia administrativă şi toată teroarea jandarmeriei, deslănţuita îndeosebi în aceste judeţe au făcut tot ce au putut ca să împrăştie şi să împiedice pe alegători, de a şi exercita cel mai sfânt drept al lor cetăţenesc. In afară de aceasta, part. naţional poate înregistra cu mare satisfacţiune, şi ca o evidentă dovadă a faptului ca întreg Ardealul şi Banatul este solidar cu patul naţional, împrejurarea, care, desigur, va produce cea mai vie bucurie în întreaga opinie publică a ţării, că la Camera agricolă din Cluj a fost ales ca senator, distinsul luptător naţional dl dl Vaier Moldovan din Turda, candidatul partidului naţional, lăsând în ridicolă minoritate pe candidatul guvernului cu toate voturile minoritare. In celelalte judeţe, guvernul nu a putut obţine decât o majoritate cu totul neînsemnată, ca de pildă în Cluj, unde abia s’a ales cu o majoritate de 206 voturi, realizate cu ajutorul minorităţilor şi împiedicând plăşi întregi dela votare. Contestaţiile cari se vor face contra acestor alegeri vor dovedi furia insană a guvernului, cu care la alegerile de senator a voit să se răzbune împotriva românilor din Ardeal şi Banat pentru credinţa şi alipirea ce au arătat faţă de partidul naţional. Era o privelişte sfâşietor de dureroasă şi totodată revoltătoare, văzând cum administraţia şi jandarmii fără consideraţie de depărtarea comunelor, lăsau la vot întâi comunele maghiare, apoi comunele germane, făcând-le cu multă amabilitate şi prevenire loc şi acces la urne, iar când venea rândul la comunele româneşti, mai pe urmă, bieţii ţărani români erau maltrataţi, certaţi şi apoi împiedecaţi să voteze. Este cea mai ruşinoasă pagină, pe care a putut-o înscrie în istoria politică a României Mari şi a Ardealului „eliberat“, pentru care va trebui să roşească şi, la vremea sa să ispăşească, dnii Goga şi Goldiş orbiţi de furia unui politicianism interesat şi revoltător. Necazul cârdăşiei Averescu-Goga-Goldiş este explicabil. Realitatea dură şi tristă pentru ţară este că partidul averescan a fost la alegerile de Cameră ruşinos bătut în toată ţara. Partidul averescan în alegerile de Cameră a rămas în minoritate, fapt dovedit cu cifrele de necontestat publicate de înseşi organele şi gazetele oficiale. Conform acestor date, guvernul a obţinut în toată ţara, după cel mai favorabil calcul, 53% din totalul voturilor. Or, bine se ştie că listele guvernamentale au fost liste de coaliţie între partidele averescan-maghiar şi german. In consecinţă, din voturile date pentru guvern trebuesc substrase voturile partidelor maghiar şi german, spre a putea constata câte voturi a primit partidul averescan în întreaga ţară. Având în vedere că maghiarii au circa un milion jumătate de suflete în întreaga ţară, iar germanii circa 800 mii, socotind că din aceştia sunt alegători 20%, deci cel puţin 400.000, şi ţinând seamă de împrejurarea că aceştia au votat aproape în număr complect şi solidari pentru listele guvernului, dar fiind foarte largi pentru guvern şi admiţând că au votat numai 320 mii dintre ei, totuşi trebue să substragem din procentele voturilor guvernului cel puţin 13 procente. Rămâne, deci, procentul voturilor averescane la 40%. Din aceasta rezultă evident două lucruri fatale şi ruşinoase pentru partidul averescan şi pentru guvernul tovărăşiei: Averescu—Goga—Goldiş: 1. Că partidul averescan cu toată tradarea care-i stă la bază, cu toţi banii, cu toată teroarea şi cu toate abuzurile şi cu zestrea guvernamentală obişnuită nu numai că a rămas în minoritate, dar n-a atins în alegeri procentul de peste 40, pretins de legea electorală liberală, pentru a i se atribui prima majoritară şi 2. Că guvernul şi partidul averescan şi-au salvat situaţia ridicolă şi umilitoare, numai prin coaliţia sa cu partidul maghiar şi partidul săsesc. Este deci evidentă situaţia precară a guvernului şi a partidului averescan, din care rezultă în mod natural lipsa lui totală de autoritate morală şi politică. Dar mai rezultă din acestea şi o dovadă strălucită a conştiinţei tot mai mult înălţate a alegătorilor români şi o lecţiune arzătoare pentru aventurierii politici, cari s’au adunat la mirosul fripturei într’un guvern miluit, întemeiat pe ideea trădărei. Dr. Vaier Moldovan — Senatorul camerilor agricole — Ieri s’a efectuat alegerea de senator pentru camerile agricole din Cluj. Din urne a ieşit biruitor numele distinsului luptător naţional şi fruntaş al vieţei noastre intelectuale ardeleneşti şi bănăţene : Dr Vaier Moldovan. Un nume binecunoscut tuturor acelora, cari au fost cât de puţin în curent cu mişcările noastre naţionale poltice sociale şi culturale din Ardeal în ultimii 30 de ani. Ceea ce l-a caracterizat în deosebi, în afară de inima sa românească şi de cunoştinţele ştienţifice cari îl împodobesc, a fost chiar devotamentul şi iubirea sa neţărmurită pentru ţăranul român. Cunoscător al lui prin contactul zilnic şi prin aprofundarea tuturor problemelor în legătură cu viaţa şi cu interesele economice ale ţărănimei române, dr Valer Moldovan, deşi mi are diplomă de specialist în afaceri de agricultură, ori de vreun ram al economiei practice, este, totuşi, unul dintre cei mai buni şi temeinici cunoscători ai necesităţilor economice rurale ale ţărănimei române şi ale unzuinţelor agrare moderne, precum şi al problemelor vieţei noastre rurale. Toate acestea împreunate cu însufleţirea şi cu inzistenţa care îl caracterizează în lucrările sale pentru popor, l-au desemnat a fi candidatul partidului naţional la locul de senator al Camerei agricole. In afară de aceasta, trebue să ne bucurăm că încrederea obştească i-a dat o nouă satisfacţie — dsa este ales şi în Camera deputaţilor — acestui caracter de elită, căruia, în epocile detestabile ale alegerilor precedente averescane şi liberale, i s-a furat în trei rânduri mandatul. De astă dată celebrul trifoiu, Peştean- Boerică-Gricta, au dat faliment cu manoperile lor celebre, precum vor da rând pe rând toţi acei, cari s-au nizuit să întunece adevăratele merite şi să persecute pe cei vrednici în muncă şi curaţi la suflet. Camerile agricole se pot felicita de alegerea făcută. La alegerile judeţene lista partidului naţional din Cluj are semnul In Ardealul „românesc“ Aşa a fost scris. De-o parte se găsia partidul naţional român, străjer al vechlor tradiţiuni populare ale Ardealulu’, de alta Octavian Goga, încadrat de cei cari s’au rupt din trupul past - dulii lor pentru un ciolan şi de.. maghiarimea iridentă usque ad finem. Iată cele două armate ce au fost aruncate în marea bătălie pe care o dădea românimea din Ardeal. In vreme ce românimea ridicată de pretutindeni solidară cu cei ce, de zeci de ani, o conduc, nu putea pătrunde la vot, se izbea de toate piedicile, armata dlui Goga, maghiarimea cu care făcuse pact în contra României se prezenta la vot în masse compacte, fluturând ca semn de tranament steagul cu culorile Budapestei. Impresionant şi semnificativ lucru! Cântăreţul Ardealului purtând lupta de moarte în contra partidului naţional român, alături de ungurii pe cari i-a cântat cum i-a cântat şi întâlnind rezistenţa românimei cum au întâlnit altădată ungurii, când ei conduceau bătăia. Românimea a rezistat. De zidul lor s’au frânt fripturiştii, de zidul lor s’a frânt dl Goga. Şi ne rămâne, din această luptă, şi tragică şi sinistră, mizeria morală a credinţelor naţionale şi patriotice terfelite în toate promiscuităţile unei lupte electorale fără precedent. Şi totuşi, mărfie, tot semnatarii pactului cu ungurii se vor osteni să ne dea lecţii de patriotism. Aşa a fost scris să se petreacă lucrurile în Ardealul „românesc“. („Ziarul Aurora) Alegerea Senatorului Universităţii din Cluj — Introducerea politicianismului în Universitate — In 30 Mai a c. s’a efectuat alegerea de Senator la Universitatea din Cluj ales fiind dl dr Alexandru Lapedat cunoscutul agent politic al partidului liberal, faţă de savantul profesor cu renume mondial, care este dl dr. Racoviţă. Partidul naţional, care prin Consiliul său Dirigent a pus temeliile Universităţii româneşti din Cluj şi a organizat c o a fost condus la timpul său singur de interesul superior al neamului românesc din aceste părţi de a avea un aşezămănt de înaltă cultură, ferit de zbuciumări politice, fiind în acelaşi timp un factor puternic al închegării sociale şi sufleteşti atât de necesare consolidării Statulu Român. Cu regret a trebuit să vedem cum domnii profesori aduşi aci să se pună cu tot devotamentul în serviciul acestui scop, s’au prefăcut în agenţi politici ai diferitelor partide politice compromiţând cu desăvârşire înalta chemare a Univers’taţii din Cluj. Partidul naţional având în vedere toate aceste s’a ferit întotdeauna aşa şi acuma cu prilejul alegerii de senator ca să-şi pună un candidat poliţe la Universitate şi a fost fericit să vadă, că s’a găsit un savant distins în persoana dlai E. Racoviţă care şi-a înscris candidatura, care stă mafară de partide şi care a reprezentat Universitatea în mod strălucit şi în ciclul trecut parlamentar aducând servicii nepreţuite Universităţii şi instituţiunilor sae. Opinia publică românească din Ardeal care a găsit o expresiune atât de splendidă în lupta electorală din zilele trecute priveşte cu îngrijorare cele ce se întâmplă la Universitatea din Cluj. Nu numai, dezaprobăm dar condamnă chiar opera nefastă politicianistă a unor domni profesori, printre cari se numără în primul rând senatorul ales. In acelaş timp trebue să ne exprimăm mirarea că unii profesori ai Universităţii din Cluj, au fost orbiţi în aşa măsură de patima politicei şi de prieteniile şi de interesele personale, — pentrucă ştim, că nu toţi cei ce l’au votat sunt liberali, — întrucât s’au pus în directă contrazicere cu opinia publică românească manifestată în Ardeal şi Bănat peste toa,te banditismele guvernamentale comise în alegeri. Domnul profesor Lapedat a avut curajul să dea un colorit politic liber al alegerii de la Universitate atunci, când s-au putut convinge că întreg Ardealul şi Banatul este în contra partidului liberal, care a fost respins de românii din Ardeal şi Banat neobţinând decât minimalul de 2 la sută voturi, în schimb nici un senator sau deputat din Ardeal şi Senat. Suntem de credinţa, că domnii profesori, cari s’au angajat la jocul funest al polticianismului, vor reveni la mai bune convingeri, căci altcum ar trebui să ne gândim la unele măsuri, prin cari s’ar putea reda Universităţii liniştea şi seninătatea ce trebue să aibă o instituţiune de aşa sublimă menire şi care va trebui să ţină seamă de mediul românesc din Ardeal şi Banat care este pe calea avântului de naţionalizm şi de o morală superioară, pe care ar trebui şi ea să-l servească cu tot prestigiul ei. Dr. V. P. Năzdrăvăniile legei electorale In repartiţia mandatelor de deputaţi pe judeţe, potrivit nouii legi electorale, s’au produs situaţii cari merită a fi relevate, spre a pune în lumina adevărată, strania „biruinţă“ a guvernului actual, precum şi sistemul electoral graţie,căruia şi-a putut înjgheba majorităţi parlamentare. . In judeţul Bihor, de pildă, unde erau de ales 9 deputaţi, lista opoziţiei unite a avut peste 32 mii voturi, iar a guvernului numai 25 mii. Opoziţia unită avea, deci, majoritatea relativă, cu 7 mii de voturi mai mult decât guvernul. Potrivit calculelor năzdrăvane ale legii electorale repartiţia mandatelor din acest judeţ s’a făcut astfel: opt mandate s’a atribuit guvernului şi numai unul opoziţiei. Prin urmare 32.000 alegători ai opoziţiei din Bihor au dreptul a fi reprezentanţi în Parlament printr’un singur deputat, iar ceilalţi 25.000 vor fi reprezentaţi prin opt deputaţi. Nu se poate spune, desigur, că legea electorală a dlui Brătianu nu este „democrată“ şi mai ales că în ţara românească nu există votul universal! Aceiaş situaţie s a produs in alte 4 judeţe din Ardeal şi anume: în jud. Turda, Sălaj, Sibiu, Maramureş. Reprezentarea proporţională a minoritadei avea ca principiu dreptul grupărilor minoritare de a fi reprezentate proporţional în Parlament, deşi întruneau un număr mai mic de voturi decât gruparea majoritară. După noua lege electorală reprezentarea proporţională a minorităţei este tocmai pe dos. Cu majorităţi de voturi, minorităţile sunt reprezentate invers proporţional cu capacitatea lor electorală. Dacă alegerile din 25 Mai se făceau în Ardeal şi Banat sub regimul legei de justă reprezentare proporţională a minorităţilor, partidul naţional, fără să piardă nici unul din mandatele obţinute acum pe bază adevăratului principiu de reprezentare proporţională, ar fi trebuit să câştige în cele cinci judeţe — în care a obţinut majoritate relativă — 19 mandate în plus. Potrivit scrutinului, la Bihor partidului naţional trebuia sâ i se atribue 6 mandate, iar guvernului numai două, la Sălaj şi Sibiu partidul naţional trebuia să aibă câte trei locuri, la Maramureş 4, iar la Turda 3. După actuala lege electorală Ardealul şi Banatul vor fi reprezintat în Parlament prin treizeci de deputaţi ai partidului naţional. Ca o lege de justă proporţionalitate, partidul naţional ar fi avut aproape cincizeci la, sută din numărul total al deputaţilor Ardealului şi Banatului. Acesta este rezultatul real al consultării corpului electoral şi oricine poate vedea în ce constă „biruinţa“ guvernului în alegerile de acum. La aceste constatări trebue să adaugăm faptul că cel puţin 80°0 din voturile obţinute de listele guvernului sunt ale alegătorilor maghiari, saşi şi evrei, în timp ce românii au votat în bloc pe întreg cuprinsul Ardealului și Banatului listele partidului național. EPILOG Că întotdeauna, epilogul alegerilor în România înregistrează cele mai triste reminiscenţe. N’am aşteptat de la actualul guvern să utilizeze mijloace electorale mai civilizate şi mai conforme cu cerinţele morale al timpurilor. Şi nici nu puteam face acest lucru, considerând, că el a venit la putere pe uşa din dos a palatului, cu un bagaj neînsemnat de forţe — în ce priveşte cadrele massele electorale şi organizaţia — şi fără nici o popularitate. Aveam totuşi speranţa, că generalul Averescu nu va uza de obiceiurile antecesorilor în lupta electorală şiva îngădui massele să-şi spună liber cuvâtul, conform dispoziţiilor constituţionale. Iar în cazul, când ţara îl va respinge, se va retrage în mod cinstit, lăsând locul acelora, cari se bucură de încrederea obştească. Aşa ar fi fost procedeul normal şi numai aşa am fi înţeles, că viaţa noastră politică începe a se îndruma pe adevăratele căi ale progresului. Dar nu s’a uzat de acest procedeu, ci s’a continuat cu imoralităţile trecutului: ingerinţe, bătăi, torturi, armată, jandarmerie, administraţie. Întreg aparatul de teroare electorală a fost pus în mişcare. Din cercetările făcute de Comitetul Central electoral al opoziţiei coalizate s-a constatat, că sute de arestări sunt încă menţinute şi după alegeri. Din ţară vin şi astăzi ştiri de extraordinare abuzuri. Sate întregi din diferite judeţe, acolo unde se simţia spiritul contrar al populaţiei împotriva guvernului au fost declarate contaminate, pentru a nu putea vota. Pretorii au fost mutaţi pentru a fi înlocuţi cu oameni certaţi cu justiţia, pentru a se confirma încă odată adevărul, că hoţii trăiesc pe pământul răbdător al României, ca în sânul lui Avram. In multe locuri au fost descoperite urne şi buletine false. Mulţi agenţi din slujba guvernului au votat cu cărţi false de alegător. In Capitală serii întregi de sergenţi de Stradă au votat de mai multe ori S’au recunoscut sergenţi de stradă îmbrăcaţi in civil. O astfel de situaţie nu poate fi deloc nici în ajutorul guvernului, nici în avantajul ţării. Câtă vreme poporul va avea conştiinţă, că stă la cheremul unor guverne samavolnice, câtă vreme el va şti, că voinţa lui nu este luată în considerare, că cel din urmă agent sau ipostat guvernamental poate dispune în voie de libertatea şi de bunul vii, în ţară nu va fi linişte şi orice guvern va întâmpina din partea masselor cea mai categorică opoziţie. Aserţiunea, că ţara încă nu e coaptă pentru democraţie este un semn convenţional al partidelor oligarchice, pentru a-şi putea trece puterea după plac. Poporul vede şi rabdă. In cuminţenie lui tolerează încă ambiţiile politicianilor. Dar vorba românului — ulciorul merge la apă până se sparge. Ulcioarele oligarhiei încă nu pot avea o viaţă mai lungă. Teama nu este însă ca aceste ulcioare să nu se spargă, în apoi acestor oligarhii, mai înainte de a reveni vremea. Cazul Szele Câteva ziare liberale au început a vântura chestiunea compatibilităţii deputatului guvernamental, dr Szele Béla, directorul politic al lui „Brassói Lapok“. Aceste ziare contestă noului reprezentant al poporului dreptul, de a ocupa vreun scaun în Parlamentul României întregite, pe motiv, că personalitatea acestuia e pătată de grave acuzaţii aduse României, armatei şi Regelui la începutul campaniei din 1916 Ni se pare curioasă aceasta atitudine a organelor liberale, câtă vreme în trecut sub guvernul propriu a tăcut chitic la toate acuzaţiile noastre de aceasta natură. Liberalii încă nu au fost mai buni patrioţi sub acest raport. Şi ei au scos la iveală tot felul de trădători şi paşti