Patria, decembrie 1926 (Anul 8, nr. 263-284)

1926-12-08 / nr. 268

Cluj, Miercuri 8 Decemvrie 1926 2 JLJBJÎ Un Brutus nedibaciu­ ­l ministru al Sănătății publice sf. La părintele Lupaș a luat cuvântul la Mesaj intr’o ședință recentă a Camerii. A vorbit două ore, achitându-se cu de­votament de îndatorirea ce o avea, de a-și plăti fotoliul ministerial. A vorbit în zâmbetele de satisfacție și aprobare ale băncii ministeriale, autorizate de tutorii liberali, de cei câțiva reprezen­­tanți ai eghemoniei de clasă postați în centrul incintei. A vorbit și pe placul „Viitorului“, dovadă, că foaia brătie­­cistă s’a grăbit să înregistreze eveni­mentul la ultima sa oră, însoțit de sub­titlurile favorite, ca de pildă acesta: „Naționalii au insultat Coroana și in­stituțiile țării — a spus ministrul Să­nătății“. Prin urmare vorbirea părinte­­lui Lupaș a fost bine primită de toate cercurile interesate și cointeresate. Reproducem cu titlu de document, părțile esențiale din cuvântarea orato­rului, rezumate de monitorul cu obișnuitele-i modificări brătieni și stilistice, prinse anume pentru a impresiona și mai ales pentru a instiga împotriva Ardealului, o meserie tot atât de per­fidă, pe cât este de nesinceră: — „Ați rămas Habsburg! și catolici — a spus dl I. Lupaș. „In timp ce noi ne-am inspirat de flacăra dela Bucu­rești, ați rămas sub stăpânirea celei dela Budapesta“. „Toate sforțările de a schimba men­talitatea voastră nenorocită s’au sfărâ­mat în fața regionalismului sălbatec în care v’ați închis“. „A doua zi după Unire ați ridicat vamă la Predeal, punând granițe su­fletești în locul celor politice. „N’au avut nici cel puțin evlavia e­­lementară pentru cei 800 mii de mu­cenici morți pe câmpul de luptă spre a ne desrobi. „Oamenii aceștia cari se socoteau fericiți să sărute tălpile Habsburgilor, au găsit de cuviință să insulte Coroana României. „De șapte ani au răspândit toate tipăriturile pline numai de insulte, tică­loșii și defăimări. „Vom strânge într’un muzeu toate aceste tipărituri ca să rămână pe veci doveditoare ale rolului nefast ce-au avut“. Am citat acest rezumat nu atât pen­tru a fixa o atitudine, cât mai ales pentru a arăta vrednicilor români din patria electorală a ministrului Sănătății felul cum se apreciază din partea ale­sului lor aportul Ardealului la mărețul act al unirii. Conform metodei liberale se face întotdeauna în mod intenționat confu­zie între sentimentele românești ale Ar­dealului și atitudinea lui politică. Dacă fruntașii noștri i s’ar fi dat dela început plainici dlui Brătianu, după cum s’au dat averescanii, dânșii ar fi fost ridicați în slava Cerului și tratați cu cele mai mari onoruri. Cum însă Conducătorii firești ai po­porului ardelean nu s’au lăsat ademe­niți de vorbe, ci cereau cu insistență fapte, cereau schimbarea sistemului po­litic odios din vechiul Regat, cereau europenizarea moravurilor noastre poli­tice și sociale prin introducerea devi­zei: muncă, cinste și legalitate, — pe care averescanil­or,că o au, dar nu o execută, — cereau răspundere în toate acțiunile de Stat și sancțiuni pentru cei vinovați, se împotriveau deci cu toată energia generalizării corupției morale și materiale, fruntașii noștri­ au căzut vic­tima celor mai grosolane insulte. In aceasta patimă a căzut — se vede — și părintele Lupa a fost până mai daunăzi membru al partidului național. « Ce a putut provoca aceasta bruscă schimbare ia față e lesne de înțeles. In atmosfera atât de variatelor transfor­mări sociale postbelice s’au născut multe ambiții și apetituri chiar și la oameni mai puțin înzestrați de natură cu calitățile diui ministru al Sănătății. Era deci oare și cum firesc, ca și dânsul să aspire la situații și onoruri, accesibile chiar unor oameni mai mo­dești în împrejurările de astăzi. Dar dacă aspirațiile dlui Lupaș pot fi justificate, felul cum ministrul sănătății publice a căutat, să și­ le realizeze este fără îndoială lipsit de orice demnitate. Un om superior și cu o cultură aleasă, trăit în atmosfera morală a Ardealului ne încearcă, să se ridice pe ruinele al­tora. Superioritatea de gândire și cul­tură este strâns legată de adevăr și sinceritate, sentimente, cari nu sufere modificări nici în cazul unor grave presiuni exterioare. Ori, .dl ministru al sănătății nu s’a putut sustrage acestor influențe externe, nici atunci, când a părăsit partidul na­țional și nici când s’a ridicat la tribuna Parlamentului, pentru a 1 critica. Din toată aceasta atitudine folosul I-au tras toti liberalii. Nici țara și nici guvernul dlui general Averescu n’a câștigat nimic din cuvântarea de două ceasuri a ministrului sănătății, care ar fi putut da cu acest prilej o lovitură de loterie, dacă cu s’ar fi lăsat târât la apele celei mai covârșitoare patimi. A triumfat iarăși geniul răului, în loc să triumfe adevărul și morala. Oratorul a trezit iarăși intriga și ura între Ardeal și vechiul Regat oferind veninoaselor coloane ale „Viitorului“ materialul necesar de exploatat. O astfel de atitudine nu poate fi de­cât condamnată de toată suflarea ro­mânească. Nu prin scormonirea patimi­lor se poate reface și unifies sufletește România întregită, ci printr’o colabo­rare armonioasă a tuturor elementelor cari o compun. Nu prin o permanentă ațâțare a Ardealului se poate creia o atmosferă de pace, necesară operei de refacere. A nega Ardealului românesc sentimentele patriotice, cari l-au încăl­zit in toate vremurile și bune și rele, însemnează a-i înfige pumnalul in inimă. Și dl Lupaș a făcut-o. Acest fiu al Ardealului a rănit țara sa de origine, dar n’a ucis-o. Ea il privește senină și demnă, stăpână pe voința ei și pe idealul, ce-l urmărește. Bârfitorii nu pot fi răsplă­tiți decât cu un gest de compătimire. De la „Neoliberalism la „Neoconservatorism Partidul averescan caută o doctrină? Pe dl general Averescu acest lucru nu-l preocupă De­sigur el are chiar ideia că o doctrină i-ar strica. Este destul de amărât că a dat partidului său o deviză : „ muncă, cinste, legali­tate“, pe care a fost nevoit să o terfe­lească. Intelectualii partidului său însă, nutresc ambiția de a face parte dintr-un partid cu doctrină. Și atunci ce se întâmplă ? Doctrina unui partid este isvorâtă din ideologia sa, nu este un produs artifi­cial al unor doctrinari. Iar ideologia este isvorâtă d­e interesele reale, sociale, pe care le­­ reprezintă acel partid. Partidul averescan este un partid per­sonal, alcătuit în jurul popularității dlui general Averescu intru foștii soldați și ofițeri comandați de el în războiul în­tregirii. Acest partid nu este reprezen­tantul unor interese sociale, nu poate avea o ideologie, și implicit nici o doc­trină. Partidul averescan nu a avut nici măcar un program de guvernământ. In timpul marei sale popularități, dl general Averescu ar fi putut face o dictatură — ar fi putut face și nebunii după cum a spus și dsa — dar nu a făcut nimic, nu a avut curajul acțiunei. Politica civilă cere alte necunoștințe și alte însușiri ca o comandă militară, și dl general Averescu a fost inferior îm­prejurărilor politice. Momentul a trecut, partidul sau e condamnat. Viața l-a prelungit-o de I. I. C. Brătianu, noi credem, mai curând, Alexandru Constantinescu — tot conu Alecu — care avea nevoie de un instrui­ment pentru îndepărtarea dela succesiune, a partidului național-țărănesc. Dar tot condamnat rămâne, mai curând sau mai târziu, va trebui să se disolve. Dar intelectualii partidului doresc to­­tuș să dea o doctrină partidului lor. Prima încercare a făcut-o dl M. Manoilescu, actualul subsecretar de Stat la finanțe, dl inginer Manoi­lescu venit din cercurile liberale, de­prins cu doctrina capitalismului ban­car, a propus pentru partidul dlui Averescu doctrina „neoliberalismului“. Clasa țărănească fiind reprezentată de partidul țărănesc, clasa muncitorească de partidul socialist, clasa capitalistă burgheză de partidul liberal, dl . Ma­noilescu a găsit loc liber pentru parti­dul averescan în reprezentarea burghe­ziei satelor și micei burghezii de la o­­rașe, și de aci: „neofibiralismul”. Doctrina a lăsat zei , partidul, acesta nu a simțit nici o tre ință de a avea una. El nu era repr­­etantul real a nici unei pături, a n unor interese sociale, și noua doct,Ml nu-i spunea nimic. Dl general Aveocu ținea parti­dul la remarca libera^mii nu avea ne­voie de o doctrină. Prin absorbirea vecernui partid con­­servator-junimist, m­i^al intelectuali­lor și doctrinarilor a s.ta# în partidul averescan. ‘ m Dl profesor Rădulescu­ Motru, uitând de doctrina propusă de dl­ Manoilescu, sau disconsiderănd-o, în di­cursul pro­nunțat anul acesta la Mesaj, a propus pentru partidul averescan o nouă doc­trină : „ne­o­conservatismul". Dl profesor Rădulescu- Motru venit din lagărul conservator nu putea să facă o altă propunere. Nu știm ce va zice partidul avere­scan dacă va fi încântat sau nu, de noua doctrină, știm ce zice însă lumea. Să treci dela doctrina „neoliberalis­mului din stânga liberalilor, la doc­trina „neoconservatismului”, la dreapta li­ber­ali­lor, e cam ridicol, e un fel de operetă politică. De altfel întreaga acțiune averescană are patină de operetă. Atâția generali în fruntea partidului, și azi miniștri, atâția coloneii în fruntea organizațiilor județene, și azi prefecți, atâția sergenți și captari în fruntea organizațiilor co­munale, și azi primari. Disciplina ca­zonă, ordinele de zi, audiențele prin aghiotanți, toate practicele militare tre­cute în viața civilă, „marșul spre Ca­pitală“ în ordine de paradă și în linie de defilare, toate nu sunt decât operetă, un fel de „Manevrele de toamnă“. N. Ghiulea. K | li Depunerea listei unice pentru Consiliul Comunal Tratativele îndelungate duse de partide în vederea nouilor alegeri comunale ce urmau să aibă loc la 15 Decemvrie, au avut ca rezultat încheierea unui acord electoral în­tre toate partidele și depunerea unei liste unice. Prin aceasta, noul consiliu co­munal al orașului Cluj poate fi con­siderat constituit. * Ultimele tratative au avut loc Sâmbătă la amiazi, când s’a fixat definitiv lista nouilor consilieri, pre­cum urmează: 1. Dr Aurel Socol part. național­­țărănesc, 2. Vasile C. Osvadă part. av. 3. Dr Alexandru Lucian soc 4. Andreiu Kovács p. magh. 5. Dr Emil Hațieganu p. naț.-țăr. 6. Dr Iosif Fischer blocul evr. 7. Iuliu Terkes soc. 8. Dr Victor Stanciu p. av. 9. Dr Augustin Bercád p. m. 10. Dr Valentin Poruțiu p. naț.-țăr. 11. Francisc Újhelyi soc. 12. Dr Eugen Kertész blocul evr. 13. Lau­­rian Gábor p. av. 14. Victor Szé­kely p. m. 15. Ion Agârbiceanu p. naț. țăr. 16. Francisc Brudher soc. 17. Dr Edmund Jancsó p n. 18. Iuliu Enescu p. av. 19. Dr Mihail Șerban p. naț.­ țăr. 20. Ludovic Jor­­daki soc. 21. Iosif Berki p. m. 22. Dr Sabin Mureșan p. naț.-țăr. 23. Iacob Schwartz blocul evr. 24. A­­dalbert Ehrenfeld soc. 25. Adalbert Fekete Nagy p. m. 26. Sebastian Nicolau p. av. 27. Pavel Alb p. naț.­­țăr. 28. Petru Oltean soc. 29. Io­­sef Cseh p. m. 30. Dr A. Lupan p. av. Supleanți: 1. R. Fischer. 2. F. Muntean. 3. L. Kántor. 4. F. Schneg. 5. Dr Se­bastian Stanca. 6. Dr Emil Pop. 7. V. Sas. 8. I. Kovács. 9. Simu Petru. 10. Dr Cornel Domșa. Partidul național țărănesc a ob­ținut deci 7 locuri. Tot atâtea a obținut și partidul socialist și cel maghiar. Partidul poporului a luat 6 locuri, iar blocul evreesc 3. întâietatea partidului național­­țărănesc a fost recunoscută prin acordarea capului de listă. Parti­dul nostru va mai avea 5—7 re­prezentanți dintre consilierii de drept, așa că împreună cu voturile ce i se vor ralia ale consilierilor altor partide, va putea reprezenta cu succes interesele publice în noul consiliu orășenesc. Scutirea cetățenilor de oboseala și pierderea de timp ce o cer ale­gerile a fă­cut bună impresie în toate păturile societății clujene. Noul consiliu rezultat fiind de pe urma unei înțelegeri amicale va putea munci nestânjenit­ de pati­­mile politice spre binele cetățenilor orașului Cluj. (x). Boala M. S. Regelui Medicii au dat eri la ora una următorul buletin: In urma unui nou examen medical medicii au găsit nece­sitatea unei noui Intervenții chirurgicale, care a avut loc ori dimineața la ora 10 și a fost făcută In cele mai bune condițiuni de profesorul Hartmann. Sta­rea Majestăței Sale este satisfăcătoare. Școala lui Bethlen După două strălucite experimentări ale votului universal in România, ale­gerile din 1922 ale chal I. I. C. Bră­tianu, și acelea din 1926 ale chal ge­neral Averescu, contele Ștefan Bethlen, premierul Ungariei, a dat examenul de măestru-elector, prezentând drept cap de operă, alegerile din 6 Decembrie din Ungaria. Faima regalismului maghiar, faima respectului drepturilor cetățenești, faima politicei civilizate maghiare s’au dus. Exemplul vecinilor a Învins, Bethlen a făcut o bună școală. Metoda sa a fost simplă. A aplicat, mărindule uneori intensitatea, toate măsurile electorale luate de guvernele Brătianu și Averescu, și centralizând aceste măsuri. A organizat un blurou electoral spe­cial sub directa sa conducere, luând, pe timpul perioadei electorale, comanda administrației, jandarmeriei și armatei. A oprit ținerea oricărei întruniri a opoziției, arestând imediat pe oricine ar cuteza, sub orice formă, să vorbească oamenilor. A interzis afișarea oricăror afișe elec­torale ale opoziției. A introdus „bilete de circulație“ de culori diferite care își schimbau valabi­litatea, arestând și dând în judecată pentru „vagabondaj“ — oricât de cu­noscut sau ilustru ar fi — pe oricine ar fi prins fără „bilet“ de la prefect, va­labil pentru acel timp. A interzis imprimarea ziarelor opozi­ției și a împiedecat orice z­ar, sub ame­nințarea confiscării, de a publica arti­cole de propagandă electorală. A arestat în preziua alegere!, —cum au făcut averescanii la Orheiu și libe­ralii la zeci de cercuri ardelene in 1922, — pe bărbații de încredere însărcinați cu depunerea listei, și le-a distrus lis­tele cu trudă semnate de alegători, sau a respins sub diferite pretexte listele opoziției, proclamând ca alese cu „una­nimitate“ listele guvernamentale. Și de­sigur, mai departe, va aresta pe candidați și delegați, va împrăștia pe alegători cu armata și la sfârșit va fura urnele. Bravo, sistemul românesc adoptat in întregime! Socius. Din ale judecătorului G. Făcuraru Anunț pe funcționarii publici că Ge­orge Păcuraru, judecător la tribunalul din Cluj, a renunțat la lotul de grădină de la jugăr, unul topografic 6114/6, de lângă vama Ch­ităului, obținut din re­zervele Statului și anume a renunțat pentru motivul că nu i permite timpul să-l lucreze. Funcționarii cari n’au dobândit nici un lot, pot să-și anunțe pretențiile a­­supra lotului rămas liber la Comisia de împroprietărire urbană în Cluj. Eu cred, că simpaticul judecător nu pentru lipsa de timp a renunțat, ci cam în urma desvăluirei mele publicate in numărul de 9 Octomvrie a. c. al acestui ziar, unde comunicam că desinteresa­­tul nostru judecător numai trei loturi are în Cluj! Dar Domnia Sa,— ca om politicos, care a intrat până in gât în politică când cu alegerile parlamentare, — își motivează hotărârea mai diplo­matic ! Ori­cum, băiatul are viitor în țara noastră! Dl procuror generalul George G­o­­geanu, pentru exemplu, ar motiva-o alt­fel și anume cu interese mai înalte mo­rale și de Stat. Numai un lucru nu în­țeleg, că dacă plutește în o atmosferă morală așa înaltă, de ce nu m’a ascul­tat ca martor și pe mine la cauza di­sciplinară a lui George Păcuraru? Și ca să revin la George Păcuraru, acest domn a renunțat și la prezidenția Comisiunei de expropriere și împroprie­tărire județeană, pe care a deținut-o câțiva ani cu atâta dibăcie și desinteres ! Și această renunțare are puțină legătură cu laturile de mai sus! Și caii de la putere, cărora le-a livrat servicii la alegeri, nu l-au susținut. Ei, cunoaște acuma judecătul George Păcuraru soarta lămâilor? Dr Alexandra Kis advocat. Anul VIII. m Numărul 268 Rolul bisericei în desvoltarea con­­ști­nței noastre naționale, a fost imens, de neprețuit. Biserica a fost unicul așe­zământ de care s’au prăbușit toate fur­­tunatecele atacări adresate din toate părțile de către stăpânirea de eli. Ni­mic n’a alterat temeinicul așezământ al bisericei lui Christor. Ea a rezistat și sgudai­ostelor cutremururi sociale ca și canonadelor șovine aponiane. „Pe a­­ceasta piatră vo­m zidi Biserica Mea și nici porțile iadului nu o vor birui,“ cu­vinte impresionant verificate și in viața neamului românesc, ca In viața tuturor popoarelor private veacuri de arândal de către dreptul lor elementar. Acest h­ol al Bisericei In trezirea și desvoltarea conștiinței noastre naționale, l’a arătat In mod superior, Duminecă, dl dr Vaier Moldovan senator al par­tidului național-țărănesc. In cadrul ciclu­­lui de conferințe aranjat de „Chemarea Tinerimei Române”. Conferențiarul pornește în desvolta­rea subiectului său de la teoria evoluției a lui H. Spencer. Orice popor prezintă în prima fază omogenitate de unde evoluează treptat spre eterogenitate. Poporul român la Începutul s u a fost omogen, a urmat apoi prima diferențiere formarea cneza­telor și voivodatelor, cari se războiesc Intre sine. Aceste voivodate dacă s’ar fi unit Intre sine ar fi ales un rege aici in Dacia superioară, de unde ar fi ra­diat mai departe și în Principatele ro­mâne. Evoluția aceasta politică insă nu s’a făcut, ci a rămas ca Biserica să dea o altă cotitură istoriei. Biserica a fost singurul generator de viață, singurul factor important intru apărarea elementelui românesc din ace­ste ținuturi. Totul a isvorit din Biserică. Poezia poporală e răsărită dintre zidurile ace­stui așezământ religios primele ei pro­duse fiind cântecele de stea și colindele. Baladele au apărut mai târziu. Dacă am avut și noi cărți tipărite, aceasta iarăș se datorește numai Bisericei, căci doar primele tipărituri din veacul XVI au fost bisericești. Dar nu numai lucrările, ci chiar și persoanele, autorii, apar Bisericei. Literatura puțină ce se face in acea vreme stă sub influința bisericei. O di­ferențiere se produce c­ar după unirea unei părți a românilor din Ardeal cu Roma, la sfârșitul veaculuii al XVII lea. Cei cari au inițiat această unire (Leo­pold de Habsburg) s’au înșelat cu spe­ranțele lor, pentru că românii nu numai că nu s’au maghiarizat, după cum se nădăjduia, ci tinerii uniți trimiși Roma, adăpându-se la izvoarele cultu­ra­le­ latine, și cunoscând acolo, originea romană a poporului nostru, reintorcân­­du-se au început lupta pentru revendi­carea drepturilor noastre naționale. Conștiința ce au desvoltat acești scriitori ai bisericei unite, Inocențiu Micu, Gain, G. Șincai și Petru Maior, a continuat până la desăvârșirea ei de la Alba-lulia, 1918. Procesul de diferențiere continuă și în veacul al XVIII-lea, scriitorii din a­­cea vreme încă sunt legați de biserică. Urmează apoi generația lui A. Papiu Ilarian și George Badiiu, care iese În­trucâtva de sub influința bisericei, a­­cum alături de preoți vedem și mireni, cari Împreună duc lupta pentru idealul național. O altă epocă: Coșbuc, Slavi­a și Goga, cari paralel de biserică duc o înverșunată campanie pentru recunoa­șterea drepturilor noastre istorice. Infiltrarea culturei la noi s’a făcut din sus in jos. Prima dată au existat școlile din jurul Episcopiilor și numai in urmă au luat ființă școlile primare, întâiul liceu dela Blaj, Brașov și din Beiuș, toate au fost bisericești. Școala in tot timpul, dela Înființarea ei și până in anul 1918 a stat sub ari­pile ocrotitoare ale bisericei, de aceia noi ardelenii, am primit cu mult regret separațiunea legiferată de guvernul trecut. Ardealul a fost bântuit de multe lupte și toate loviturile adresate poporului ro­mânesc, s-a parat Biserica. Reacțiunea împotriva protestantismului a pornit-o biserica. După Unirea cu biserica din Roma o schimbare se produce. Scriitorii pără­sesc cadrul strict bisericesc și vorbesc și despre revendicări naționale. Inocen­­țiu Mica Clara in memoriul adresat îm­părătesei Maria Terezia cere intre al­­tele, ca națiunea românească să fie re­cunoscută ca a patra națiune In Stat. Prima revendicare politică, pusă in mod expres. La 1791 suntem in epoca memoria­lul: Suplexs libbelus valachorum, primul memoriu politic, redactat de Mehieș și dus la Viena de către doi vlădici, care conține cunoscutele 4 puncte, cari au fă­cut mare vâlvă în acea vreme în Ungaria. In 1848 alături de preoții de la Blaj cari au cutreerat cu săptămâni inainte satele, găsim și mireni,­ pregătind mă­reața adunare de pe Câmpia Libertății, a cărei conducere efectivă a fost incre­­dințată in mâinile alor două mari păstori al Bisericei, Mitropolitul Andrei Șaguna și episcopul unit Lemeni. și La 1881 au loc conferințele din Sibiu la ființarea partidului național sub președinția mult regretatului dr loan Rațiu Conferențiarul arată în urmă binefă­cătoarea influență a bisericei ortodoxe, prin statutul șagunian, care a făcut cu putință o metodă de gândire. Ambele biserici din Ardeal — spune dl dr Vaier Moldovan — se aseamănă cu o mamă bună, care iși crește în multă iubire fii, cari apoi ajungând la maturitate o părăsesc, urmând proce­sul firii. Biserica in vechiul Regat n’a putut avea aceiași Influință, existând acolo organizații Iumeș­i, biserica raliându se când la una când la alta, pe când la noi, Biserica a fost total. Conferințele „Chemării“ Rolul bisericei în trezirea și desvoltarea conștiinței naționale — Conferința dlui dr Vaier Moldovan — Congresul partidului național-țărănesc din județul Alba Săptămâna trecută organizația par­­­tidului național-țărănesc din jud. Alba și-a ținut prima adunare județeană în noua lui conformația. Numeroși delegați din întreg județul s-au prezentat la ora fixată, în frunte cu dl senator dr Mar­­ciac și dnii deputați dr loan Pop și dr Emil Pop. Dl loan­­ Pușcariu secretarul comitetului organizației județene a citit raportul despre activitatea comitetului și despre succesele repurtate de parti­dul național în intervalul de timp care trecuse de la prima ad­unare județeană din 1919. La raport vorbesc din­: E. Pop, dl protopop Urzică, țăranul Longhin Sântu din Rădești și țăranul ban Stanciu din Spălnaca. Dl Emil Pop remarcă frățietatea de păreri care ne lega de partidul țărănesc și care a dus la contopirea cu acest partid. Dl protopop Urzică absolvirea vechiului comitet pe lângă depline mul­țumiri și trimiterea unei telegrame de omagiu dlui Iuliu Maniu. Telegrama se expediază cu acest text. Dr Iuliu Maniu, București întâiul congres județan al partidului național-țărănesc ținut in Alba-lulia ex­primă omagii de neclintită alipire și în­credere iubitului său președinte dorin­­du-i deplină sănătate, putere de luptă până la figura izbândă a principiilor partidului nostru. Dr loan Pop, președinte Fruntașii țărani L. Sântu și loan Stan­­ciu amândoi fac aluzie la rușinea „frip­­turiștilor“ pe cari în detestă. Sunt a­­mintiți Suveranii în lungi aplauze, de­ asemenea dl Iuliu Maniu și dl Ioan Pop președintele organizației județene. Președintele congresului dl Pop aduce omagiu Blajului pentru bărbații luminați care i-a dat și regretă că acest centru cultural se desparte acum de jud. Alba. Se procedează la votarea nouilor sta­tute și alegerea noului comitet care s-a constituit în felul următor: Președinte: Dr Ioan Pop. Vice-președinți: Dr Candin David și dr Emil Pop. Secretari: Ion Pușcariu și dr Ștefan Pop. Casier: Iulian V. Vulcu. Censor: Dr Dominic Medrea. * In legătură cu organizarea partidului vorbește dr I. Rișca advocat din Uioara, care îndeamnă la sprijinirea gazetei ju­dețene „Alba-lulia“ căci ea este tribuna săptămânală prin care ținem piept ata­curilor advers. Dl Candin David îndru­­mează spre Înțelepciune și spre preve­dere. Dl V. Hațeganu preot în Șeușa cere parlamentarilor județeni să descindă cât mai des in mijlocul satelor. Cuvântul de încheiere 11 rostește dl dr I. Pop găsind în noul partid Încre­derea ia viitor și energia necesară care să-l ducă spre izbândă. Coresp,

Next