Patria, iulie 1927 (Anul 9, nr. 115-133)
1927-07-24 / nr. 133
f' UJL Cluj, Dumineca 24 Iulie 1927 înmormântarea Regelui La mormântul regal MIHAI I. Duminecd, trupul*mucencizat de îndelungate suferinți, al celui ce deși strein prin naștere, a fost sufletește cel dintâia român al gliei noastre, va trece peste pragul întunecatei tăceri a pământului. Și va fi o durere adâncă dintr’o aripă într’alta a țării, și va fi o tăcere covârșitoare în muțenia ei îndurerată, și va fi o fluturare grea de flamuri cernite peste suflete. Dincolo de tărâmurile lumii, în necuprinsurile pe cari numai gândul le apropie în imaterialitatea lor ideală, sufletele marilor noștri Voevozi, vor întimpina deschis, pentru veșnică tovărășie viitoare, sufletul mare și luminos al vrednicului lor urmaș Ferdinand I-iul. Și gândurile celor pământeni, cari își vor petrece Domnitorul pe singurul drum care nu mai are întoarcere, se vor înfrăți în apa cernită a aceleiași tristeți, și țărâna care va suna surd în bulgării ei sgronțioși, peste scândura de nuc a sicriului regal, va face să bată aceeași inimă, sub podoaba ceremonialăi și neagă a tuturor celor adunați din toate părțile vânturilor, la mormântul dela Curtea de Argeș. Va fi aceeași tresărire sufletească în toți fii acestei țări, de la vlădică până la opincă, și va fi aceeași lacrimă sfărmată, sub toate pleoapele românești Căci dacă făptura pământească a Regelui, după o rodnică trecere prin apele vieții, s’a reîntors fatal în tăcerea pământului creator, ființa lui spirituală s’a Plămădit peste hotarele vremii și peste întinsurile pământului, in însuși sufletul viu și frământat al acestei țări. Tineri in civilizație dar vechi în cultura atât de bogată a viițd rurale, aplecați spre mit și spre admirație schinteeioare de basm, soldații de ieri ai Voevodului mort, țăranii de azi, cari mai ales din marea lui grije, au petecul de loc pe care să și poarte plugul vieții, și-au îmbrăcat Domnitorul încă in viață fiind, cu mantia de argint a legendei. Ființa Regelui, în mijlocul celor mai aspre frământări și dureri naționale, când suferința făcea punte de dragoste și prietenie frățească, de la suflet la la suflet, a prins rădăcini adânci în sufletul tuturora. Și cu ea deodată, din încrederea în viitorul acestei țări, a Voevodului, in inimi a prins rădăcini și nădejdea vremurilor mari. Căci Regele, pentru încercarea țârii, era ramura verde a nădejdii. Dincolo de ceremonia încoronării sau a întronării, dincolo de realitatea domniei, Regele va trăi între noi, prin această împreunare cu sufletul mulțimii, adusă de războia și prin dreptatea împroprietăririi și a votului universal, aduse de pace. Om al datoriei, pe care marea răspundere a tronului său i-o impunea, infrățindu-se sufletește cu năzuințele și idealurile poporului acestuia, biruindu se pe sine însuși în dureroase clipe de răstignire între chemarea sângelui și a datoriei, Regele Ferdinand I-iI, a întrat vrednic și mare în încăperile istoriei. Peste această viață regală de fericit înfăptuitor al destinelor istorice, au plutit în același timp sorțile tragicului și flamurile eroicului. Și cu cât tragicul se îndârjia în apăsarea lui, cu atât flacăra eroicului țâșnea mai înaltă și mai imbărbătătoare... ...Clopotele Curții de Argeș și ale tuturor turnurilor noaste, de bisericească înălțare spre ceruri, , vor petrece în ritm grav de armonie ipeduală, pe Voevodul viteaz și înțelepi în ultimul lui drum Peste văzduhul cald, punți și cărări vibătoare de sunete se vor lega între pământ și cer, pentru călăuzirea imaterializaților pași regali. Și sufletul Regelui, in timp ce jos va pluti lauda și rugăciunea, se va îndrepta spre aceleași necunoscute tărâmuri, cari adăpostesc și pe cel mai umil și necunoscut soldat de-al său, căzut pentru datorie și patrie, și se va răspândi și peste întinsurile țârii, într un sfânt prinos de binecuvântare. Ion Brumam Al treilea Rege al României, și al doilea numai al tuturor românilor, poartă numele celui mai viteaz dintre domnii neamului românesc, numele celui care, in lungul lanț al durerilor istoriei noastre, a isbutit sa Închege cândva unitatea noastră națională. Mihai I este chemat să domnească asupra țării pe care Mihai Viteazul a unit-o pentru o clipă, iar urmașii lui, sub oblăduirea lui Ferdinand I, au realizat-o pentru veșnicie. Regele tuturor românilor este încă un copil. Acest copil, însă, este urmașul în linie directă al regelui care a Înțeles datora sa identificându-se cu aspirațiile seculare ale neamului pe care a fost chemat să-l conducă și îa zilele de glorie, și la zilele de restriște. Fie ca sub steaua glorioasă a lui Mihai Viteazul, căruia-i poartă numele, Regele Mihai I, născut pe pământul României Întregite, să crească în Înțelegerea și iubirea desăvârșită a acestui neam, pentru ca la vârsta legiuită să împlinească toate nădejdile noastre. in noul rege se pun speranțele unei întregi națiuni. Fie ca Dumnezeul nostru și al strămoșilor noștrii să ne păzească și să ni-1 păzească. Iugoslaviei, Princesele Eiena și Iliana Și Prințul Nicolae au intrat în camera mortuară fatănd toaleta cstafaicului Regina și Princesele au aranjat florile, apoi au ingenunchit indelung, sărutând fruntea rece a Siveranelor, apoi s’au retras, lăsând să intre publicul, care umplea străzile Împrejurul Palatului. Toată dimineața a fost un nemaipomenit pelerinaj la Cotroceni făcând coadă in fața Palatului de aproape doui chi ometri, care până la amiazi’a transformat un adevărat puhuiu. Măsurile de ordine fiind foarte dificile, cordoanele de jandarmii au fost intărite, fiind temeri să nu fie rupte sub invazia numerosului public. Până la amiaz au defilat Înaintea catafalcului circa douzeci mii oameni. Sosirea Regelui Alexandru al Iugoslaviei la București București, 23 Iulie. — Ascară la orele unsprezece și jumătate a sosit în Capitala României pentru a participa la înmormântarea Regelui Socru, Ige Aexandru al Iugoslaviei. La gară a fost înteminat de către membrii guvernului, înalți demnitari și civi 1 de la regata iugoslavă și o companie de onoare din regimentul de vânători. Pe peron se m se aflau și principii Nicolae al României și Hohenlohe. De asemenea aseară a sosit de egația de mlnștri iugoslavi și delegația parlamentar. cari vor participa la funerariile defunctului Rege Ferdinand I. Luni, Camera va ținea ședință de doliu . — București,^ 2.3 lalin. — Guvern .■!a decis ca știința din 25 Iulie a Parlamentului să aibă un caracter de doliu, Consacrată fiind excluziv glorificării Regelui Ferdinand I. Se vor face demersuri, ca declarațiunile politice să se amâne pentru Marți, 26 Iulie, iar Luni să se vorbească excluziv despre domnia Regelui Ferdinand I. ■ Probabil că dl Iuliu Maniu va accepta propunerea. O mulțime imensă defilează zilnic în fața catafalcului regal București, 23 Iulie. — S’a stabiliți că eu s’au perindat in fața catafalcului regal circa 30,000 persoane. Pe la orele 8 seara intrarea publiculu a fost oprită, oficiându-se un serviciu religios în prezența Familiei Regele. Ori după amiaz s’au produs Inevitabilele incidente. Pe străzile înconjurând Palatul staționau peste 40 000 persoane. ’Trăsurile, automobilele făcuseră imposibilă orice circulație. Toate stăteau neputând nici înainta, nici înapoia. Mulțimea împinsă de noui valuri, populația înaintând a rupt două cordoane de jandarmi. S’a produs o seară, câteva persoane au fost învălmăcăriate în picioare, apele lovite. Mulțimea fost oprită în poarta Pakîului și împinsă înapoi, pân la Șosea, unde au refăcut coada, înaltul cler catolic însoțește cortegiul la Curtea de Argeș București, 23 iulie. — Arhiepiscopul capii. Cizar, a luat dispozițiuni pentru ceremonia"eiff fanebe la Cotroceni și însoțirea cortegiului la Curtea de Argeș, de către înaltul cler catolic. Presa streină și moartea Regelui Ferdinand I, București, 23 Iulie.— Presa streină din foste țăriJe continuă să comenteze pe Isig moartea Regelui Ferdinand I. Toate articolele elogioase sel]n'ază inaltele calități sie defunctului Suveran. Nicio voce discordantă ia tot ce te scrie cu este. Dl Beneș nu poate participa la înmormântare București 23. — Din cauza timpului scurt, dl Beneș ministru de externe al Republicei cehoslovace, e nevoit să renunțe la sosirea sa la Înmormântare. Cehoslovacia va fi reprezentată de ministrul său plenipotențiar la București. Declarațiile guvernului și a partidului național-țărănesc București, 23 Iulie. — In ședința de Luni, 25 Iulie, a Camerei, primul ministru va citi o declarație a guvernului relativ la instalarea noului Rege și a Regenței. Cu aceasta ocazie dl I. Maniu, șeful partidului național-țărănesc, va face o declarație de recunoaștere a situației legale, cerând totodată o perfectă legalitate. Fruntașii național-țărăniști participă la înmormântare București, 23 iulie. Toți fruntașii partidului național țărănesc participă la trista solemnitate a înmormântării Regelui, la Curtea de Argeși. Doliul autorităților publice București. 23. — Corespondența înturor autorităților va fi îndoliată vreme de șase loni de zile. Sosirea corespondenților ziarelor streine București. 23. — Numeroși corespondenți ai ziarelor streine au sosit și continuă să sosească in capitală, pentru a participa la înmormântarea defunctului Suveran. Minoritarii și moartea Regelui București. 23. — „Viitorul“ semnalează că minoritarii sunt profund îndurerțt de moartea Regelui. In toate centrele minoritare s’au produs cele mai vii manifestațiuni de regret și divotament dinastic. Poporul român? s. niciodată nu va uita aceste manifestațiuni venite în momentul când a fost greu încercat prin moartea Suveranului. Toate zierele de alifd reproduc deasmenea și rpelul și telegramele Organizațiunilor evreești. Rectorii și decanii Universităților participă la înmormântare București. 23. — Ministerul instrucțiunei publice a convocat la București pe toți rectorii și decanii Universitățîlor din țară, pentru a participa la funeraliile Suveranului. „Dacă mor, rog să fiu îmbrăcat în uniforma de general de cavalerie“. București, 22 iulie. — Azi la orele șapte și jumătate dimineața, bătrânul camerier de la Palatul Cotroceni a găsit in buzunarele hainelor Regelui un bilet scris înaintea morții Suveranului: „dacă mor, reg ,să fiu îmbrăcat în uniforma de general de cavalerie. Imediat cameristul a înștiințat pe M. S. Regina Maria, care a ordonat raspectarea dorinței. Sala a fost imediat evacuată și Regele îmbrăcat în uniforma de cavalerie. Regina Maria, Regina Mărioara a Presa cehoslovacă Ziarele cehoslovace consacră coloane întregi și elogii nesfârșite cu ocazia rodiril marelui nostru Rege. Traducem mai fs vale, articolul apărut în oficiosul guvernului cehoslovac „Paget Presse“: „Cu Regele Ferdinand I a murit un adevărat monarh democratic, un domnitor care și-a înscris pe veci numele în istoria României prin personalitatea sa și prin meritele sale pentru țară. România Nouă, România Mare, este la dreptul vorbind, opera Sa. Sub domnia Sa s’a realizat unirea fierbinte dorită a tuturor teritoriilor locuite de Români într’un singur Stat, s’a infăptuit acel vis de veacuri căruia poporul românesc i-a rămas credincios prin toate vicisitudinile istoriei. Lumra cunoaște rolul pe care l-a jucat personal Regele Ferdinand în evenimentele cari au dus la unirea definitivă a poporului românesc. Dacă astăzi Românii din Ardeal, Bucovina și Basarabia sunt uniți cu patria mamă aceasta este nu numai rezultatul luptei lor ,la dârjtie și eroice pentu unitatea națională, ci și meritul defunctului Rege, care și-a consacrat toată personalitatea Sa măririi României. Deși german de origine, n’a șovăit nici o clipă, când a sunat ceasul destinulul, să se pună în fruntea poporului său Ca și comandantul suprem al Armatei, in conflagrația universală, a dat cele mai eroice lupte împotriva armatelor puternice ale Puterilor Centrale, și a știut să ducă lupta cu izbândă până la capăt. El a fost acela care a Infiltrat Irmelor Sale entuziasmul invincibil care a făcut cu putință triumful final al cauzei românești. Și când din destrămarea Puterilor Centrale România Mare s’a coborât în realitatea faptei, Regele Ferdinand închinat aceași energie, putere muncă și prevedere, pentru opera cen destructiva internă a țării, de care a dat dovadă în vicisitudinea evenimentelor din război. Cu o griji neobosită a trecut în deosebi, la rezolvarea marilor probleme sociale, care formează baza României nouă. Unirea diferitelor provincii, cari au stat veacuri de a rândul sub domnii streine, n’au facilitat soluționarea acestor probleme. Când Regele Ferdinand, după moartea predecesorului său Carol, s’a urcat pe tronul țării, România a fost o țară agricolă, in care cea mai mare parte a pământurilor a aparținut marilor latifundiari. Țara n’a cunoscut sufragiul universul, ci votul censitar. Sub domnia Sa această țară s’a schimbat lotr’o țară democratică. Una din calitățile caracteristice ale defunctului Rege a fost de a-și apleca uiechea la reurmurul curenților populare. El s’a simțit una cu poporul Său, a a vrut să fie niciodată o piedecă pentru aspirații în adevăr de progres . Aceasta s’a dovedit mai evident în soluționarea problemei agrare. După războiul mondial România a fost străbătută ca toată Eurosia de idealul reepartizării echitabile a proprietății tatea pământurilor. Pământul, propriecolectivă a nației să treacă din mâinile puținilor latifandiari în mâielie milioanelor de proprietari mici, cari muncesc pământul. Regele Ferdinand s’a așezat El însuși în fruntea acestei mișcări. In timpul marelui război, a declarat într’o cuvântare remarcabilă către armată, că după încheierea păcii se va proceda la reforma agrară. Regele Ferdinand și-a țitat cuvântul. Reforma agrară, care în România s’a realizat cu concursul Coroanei, este una din cele mai radicale în Europa. Ea a făcut milioane de țărani proprietari independenți de pământ. Regele Ferdinand a premers insă și cu exemplu bun, nescoțând de sub prevederile legii agrare domeniile Coroanei ci păstrându-le pentru expropriere Acelaș spirit pentru pomovarea timpului modern l-a dovedit Regele Ferdinand în problema votului universal. Că in România, de câțiva ani încoace s’a introdus votul universal secret, se datorește concursului Său efectiv. De aceea nu e de mirare că atitudinea și simțemintele Sale democratice i au adus o popularitate și o dragoste, care n’au fost de loc artificiale ci expresiunea sinceră a sentimentelor pe care acest „Rege al țăranilor“ le-a mârâit. Cu Regele Ferdinand a murit un om modest, istoria S-a așezat într’o vreme, când a fost de o importanță hotăritoare pentru soarta României. Ea nu va putea să nu-i recunoască meritul de a fi fost la înălțimea datoriilor Sale. Este cea mai mare laudă pe care i-o poate da istoria*, despre Regele Ferdinand Anul IX. ^ Numărul 133 Proclamația Regelui la urcarea sa pe tron Iată tronul declarației citite de regele I aduc și cel mai adânc prinos de Ferdinand în Parlament la urcarea sa I recunoștință Aceluia a cărui amintire este cea mai scumpă legătură între țară și casa mea. In rodnica domnie, care face mândria istoriei noastre primul rege al României a găsit cel mai puternic sprijin in unirea tuturor Românilor In jurul tronului, ori de câteori Împrejurări mari impuneau această datorie. Sunt sigur ca Însuflețiți de acelaș înalt patriotism Românii vor ști in Viitor să dea tronului și țării unirea în cugetare și acțiune, care este sngura chezășie a unei sănătoase propășiri naționale. Dumnezeu, care după atâtea grele încercări a binecuvântat munca acelora cari s’au devotat binelui, acestui neam, nu va lăsa să scadă ceea ce cu atâta trudă s’a clădit și va ocroti cu dragoste pentru acest popor, munca fără preget ce sunt hotărât ca bun român și rege să Închin iubitei mele țări, pe tron. Chemat prin grația lui Dumnezeu și voința națională a fi urmaș marelui întemeetor ce mi-a lăsat ca sfântă moștenire simțimântul de iubire și credință al unui întreg popor, găsesc în dragostea mea pentru neam puterea de a păși fără șovăire spre îndeplinirea merei dar grelei mele sarcini. Pilda Aceluia pe care îi plângem toți ca pe un părinte și convingerea că numai pentru o neîncetată propășire se poate asigura viața trainică a unui popor, Îmi vor fi călăuză în sforțările mele spre ami jertfi Întreaga muncă a vieței pentru desvoltarea puterilor acestui stat. In îndeplinirea acestei înalte datorii, pe care o îmbrățișez cu neclintită credință și nestrămutată dragoste, stă cea mai dulce mulțumire ce o pot dobândi printr’ânsa. Cuvântul M. S. Regelui la jurământul voluntarilor ardeleni Vouă fraților Ardeleni și din Bucovina, care ați venit între noi din pribegie, cari după multe și crude suferințe ați pășit pe pragul casei părintești, vă zic azi din adâncul faimei „Bine ați venit". Prin jurământul solemn ce ați depus înaintea lui Dumnezeu, înaintea drapelelor acestora care vă vor arăta drumul spre libertate, înaintea camarazilor voștri, cari s’au luptat, cari au sângerat pentru înfăptuirea Idealului nostru național, v’ați legat în lanț indisolubil de Patria mamă, ați pus sufletul și sângele nostru în serviciul cauzei sfinte și împreună,cu voiam imbrățișat-or cu inimă curată, cu voință de fier. Trăim niște momente frumoase, niște clipe de bucurie, de înălțare sufletească. Vouă țara vă spune bine ați venit căci nu voi vede întâile raze ale unui soare nou, ce răsare din întuneric, pe voi orașul acesta unde s’a înfăptuit unirea Principatelor vă salută cu iubire, ca întâii soli ai unirii neamului,, armata in a cărei familie sa intrat, azi vă primește cu brațele deschise, ca niște frați mult de așteptați, căci știe că inima voastră bate spre birnioță, că brațul vostru este oțelit prin luptă, pe voi, Ea Regele, căruia i-ați jurat credință, vă privesc cu dragoste și cu încredere, căci în sosirea voastră salut chezășia cea mai puternică, că visul atâtori veacuri se va înfăptui, că dorul unui neam intreg in sfârșit se va stinge. Vouă fraților de dincolo și bucovineni, vă zic: Înainte cu Dumnezeu. Uniți sforțările voastre cu ale fraților din țară, călăuziți steagul nostru național peste marți, unde milioane de frați așteaptă plini de nădejde desrobirea de un jug asupritor. Biruința va fi a noastră și cu ea libertatea și fericirea, și atunci vom fi un singur și strâns unit popor de frați tedespărțiți întotdeauna". (Din „România“, organul Marelui Cartier General, Iași, IX Iulie 1917.) Amintirile dlui Hans Otto Roth, despre Regele Ferdinand Oficiosul partidului maghiar, aduce o interesantă convorbire despre Regele Ferdinand, cu dl Hans Otto Roth șeful partidului german din România. Dl Hans Otto Roth, a avut prilejul să vorbească de multe ori cu defunctul Rege la audiențe politice, și ca invitat la curte. Ola spune că Regele Ferdinand era prieten și ocrotitor al minorităților și se îngrijea părintește și de soarta lor ca de-a tuturor cetățenilor țării, interesându-se de ei și intervenind de mai multe ori in favoarea lor. Democrat și bun. Regele primea la el și vorbea cu oricine, deținând severa etichetă de curte care interzice ca vorbitorul să poată povesti, șezând cu Regele. Intr’un rând — spune dl Haos Otto Roth — „Regele Ferdinand, când m’am prezentat In amlență, s’a așezat și cu o mișcare a mâinii m’a poftit, și pe mine să ocup loc. Mi se pare că la a doua mea audiență s’a întâmplat că audiența a ținut cam mult, fiind de peste 2 ceasuri în biroul Regelui, când intră adjutantul Regelui în birou și anunța că trenul iregal e gata de plecare spre Sinaia. Regele a făcut semn cu mâna. Să mai aștepte puțin. Eu, instinctiv m’am ridicat, senzându-mă parcă, fiindcă am reținut atâta vreme Regele. Dar Majestatea Sa mi-a făcut un semn binevoitor din mână, să rămân numai: — E așa bine când omul poate să se desvăluie în voie“. Regele Ferdinand era un bun cunoscător al legilor și se interesa deaproape de soarta Ardealului. La masa regală era pe lângă protocolara ceremonie de domnitor, și o plăcută atmosferă de prietenie și familiaritate.