Patria, iulie 1927 (Anul 9, nr. 115-133)

1927-07-24 / nr. 133

f' UJL Cluj, Du­mineca 24 Iulie 1927 înmormântarea Regelui La mormântul regal MIHAI I. Duminecd, trupul*mucencizat de în­delungate suferinți, al celui ce deși strein prin naștere, a fost sufletește cel dintâia român al gliei noastre, va trece peste pragul întunecatei tăceri a pă­m­ântului. Și va fi o durere adâncă dintr’o a­­ripă într’alta a țării, și va fi o tăcere covârșitoare în muțenia ei îndurerată, și va fi o fluturare grea de flamuri cernite peste suflete. Dincolo de tărâmurile lumii, în ne­cuprinsurile pe cari numai gândul le apropie în imaterialitatea lor ideală, sufletele marilor noștri Voevozi, vor în­­timpina deschis, pentru veșnică tovără­șie viitoare, sufletul mare și luminos al vrednicului lor urmaș Ferdinand I-iul. Și gândurile celor pământeni, cari își vor petrece Domnitorul pe singurul drum care nu mai are întoarcere, se vor înfrăți în apa cernită a aceleiași tristeți, și țărâna care va suna surd în bulgării ei sgronți­oși, peste scândura de nuc a sicriului regal, va face să bată aceeași inimă, sub podoaba cere­monialăi și neag­ă a tuturor celor a­­dunați din toate părțile vânturilor, la mormântul dela Curtea de Argeș. Va fi aceeași tresărire sufletească în toți fii acestei țări, de la vlădică până la opincă, și va fi aceeași lacrimă sfărmată, sub toate pleoapele românești Căci dacă făptura pământească a Regelui, după o rodnică trecere prin apele vieții, s’a reîntors fatal în tăcerea pământului creator, ființa lui spirituală s’a Plămădit peste hotarele vremii și peste întinsurile pământului, in însuși sufletul viu și frământat al acestei țări. Tineri in civilizație dar vechi în cultura atât de bogată a viițd rurale, aplecați spre mit și spre admirație schinteeioare de basm, soldații de ieri ai Voevodului mort, țăranii de azi, cari mai ales din marea lui grije, au petecul de loc pe care să și poarte plugul vieții, și-au îmbrăcat Domnitorul încă in viață fiind, cu mantia de argint a legendei. Ființa Regelui, în mijlocul celor mai aspre frământări și dureri naționale, când suferința făcea punte de dragoste și prietenie frățească, de la suflet la la suflet, a prins rădăcini adânci în sufletul tuturora. Și cu ea de­odată, din încrederea în viitorul acestei țări, a Voevodului, in inimi a prins rădă­cini și nădejdea vremurilor mari. Căci Regele, pentru încercarea țârii, era ramura verde a nădejdii. Dincolo de ceremonia încoronării sau a întronării, dincolo de realitatea dom­niei, Regele va trăi între noi, prin această împreunare cu sufletul mulți­mii, adusă de războia și prin dreptatea împroprietăririi și­ a votului universal, aduse de pace. Om al datoriei, pe care marea răs­pundere a tronului său i-o impunea, infrățindu-se sufletește cu năzuințele și idealurile poporului acestuia, biruin­­du se pe sine însuși în dureroase clipe de răstignire între chemarea sângelui și a datoriei, Regele Ferdinand I-iI, a întrat vrednic și mare în încăperile isto­riei. Peste această viață regală de fe­ricit înfăptuitor al destinelor istorice, au plutit în același timp sorțile tragi­cului și flamurile eroicului. Și cu cât tragicul se îndârjia în apăsarea lui, cu atât flacăra eroicului țâșnea mai înaltă și mai imbărbătătoare... ...Clopotele Curții de Argeș și­ ale tuturor turnurilor noaste, de biseri­cească înălțare spre ceruri, , vor petrece în ritm grav de armonie ipeduală, pe Voevodul viteaz și înțelepi­ în ultimul lui drum Peste văzduhul­ cald, punți și cărări vib­ătoare de sunete se vor lega între pământ și cer­, pentru că­lăuzirea imaterializaților pași regali. Și sufletul Regelui, in timp ce jos va pluti lauda și rugăciunea, se va îndrepta spre aceleași necunoscute tărâ­muri, cari adăpostesc și pe cel mai umil și necunoscut soldat de-al său, căzut pentru datorie și patrie, și se va răspândi și peste întinsurile țârii, într un sfânt prinos de binecuvântare. Ion Brumam Al treilea Rege al României, și al doilea numai al tuturor româ­nilor, poartă numele celui mai viteaz dintre domnii neamului româ­nesc, numele celui care, in lungul lanț al durerilor istoriei noastre, a isbutit sa Închege cândva unitatea noastră națională. Mihai I este chemat să domnească­ asupra țării pe care Mihai­ Viteazul a unit-o pentru o clipă, iar urmașii lui, sub oblăduirea lui Ferdinand I, au realizat-o pentru veșnicie. Regele tuturor românilor este încă un copil. Acest copil, însă, este urmașul în linie directă al regelui care a Înțeles dato­ra sa iden­­tificându-se cu aspirațiile seculare ale neamului pe care a fost chemat să-l conducă și îa zilele de glorie, și la zilele de restriște. Fie ca sub steaua glorioasă a lui Mihai­ Viteazul, căruia-i poartă numele, Regele Mihai I, născut pe pământul României Întregite, să crească în Înțelegerea și iubirea desăvârșită a acestui neam, pentru ca la vârsta legiuită să împlinească toate nădejdile noastre. in noul rege se pun speranțele unei întregi națiuni. Fie ca Dum­nezeul nostru și al strămoșilor noștrii să ne păzească și să ni-1 păzească. Iugoslaviei, Princesele Eiena și Iliana Și Prințul Nicolae au intrat în camera mortuară fatănd toaleta cstafaicului Regina și Princesele au aranjat florile, apoi au ingenunchi­t indelung, sărutând fruntea rece a Si­veranelor, apoi s’au retras, lăsând să intre publicul, care umplea străzile Împrejurul Palatului. Toată dimineața a fost un nemaipo­menit pelerinaj la Cotroceni făcând coadă in fața Palatului de aproape doui chi­ om­­etri, care până la amiazi’a tran­sformat un adevărat puhuiu. Măsurile de ordine fiind foarte difi­cile, cordoanele de jandarmii au fost intărite, fiind temeri să nu fie rupte su­b invazia numerosului public. Până la amiaz au defilat Înaintea catafalcului circa douzeci mii oameni. Sosirea Regelui Alexandru al Iugoslaviei la București București, 23 Iulie. — Ascară la o­­rele unsprezece și jumătate a sosit în Capitala României pentru a parti­cipa la înmormântarea Regelui­ Socru, I­ge­­ A­exandru al Iugoslaviei. La gară a fost întem­inat de către membrii guvernului, înalți­ demnitari și civi 1 de la regata iugoslavă și o com­panie de onoare din regimentul de vâ­nători. Pe peron se m se aflau și principii Nicolae al României și Hohenlohe. De asemenea aseară a sosit de egația de mln­ștri iugoslavi și delegația par­lamenta­r. cari vor participa la funera­­riile defunctului Re­ge Ferdinand I. Luni, Camera va ținea ședință de doliu . — București­,^ 2.3 lalin­. — Guvern .■!­a decis ca ș­tiința din 25 Iulie a Parla­mentului să aibă un caracter de doliu, Co­nsacrată fiind excluziv glorificării Re­­g­elui Ferdinand I. Se vor face demer­­su­ri, ca declarațiunile politice să se amâne pentru Marți, 26 Iulie, iar Luni să se vorbească excluziv despre dom­nia Regelui Ferdinand I. ■ Probabil că dl Iuliu Maniu va ac­cepta propunerea. O mulțime imensă defilează zilnic în fața catafalcului regal București, 23 Iulie. — S’a stabiliți că eu­ s’au perindat in fața catafalcu­lui regal circa 30,000 persoane. Pe la orele 8 seara intrarea publiculu­­ a fo­st oprită, oficiându-se un serviciu religios în prezența Familiei Regele. Ori după amiaz s’au produs Inevita­bilele incidente. Pe străzile înconjurând Palatul staționau peste 40 000 persoane. ’Trăsurile, automobilele făcuseră impo­sibilă orice circulație. Toate stăteau neputând nici înainta, nici înapoia. Mulțimea împinsă de noui valuri, po­pulația înaintând a rupt două cordoane de jandarmi. S’a produs o seară, câteva persoane au fost învălmă­­căriate î­n picioare, apele lovite. Mulțimea fost oprită în poarta Pakîului și îm­­pinsă înapoi, pâ­n la Șosea, unde au refăcut coada, înaltul cler catolic însoțește cortegiul la Curtea de Argeș București, 23 iulie. — Arh­iepisco­pul ca­pii. Cizar, a luat dispozițiuni pentru ceremonia"eiff faneb­­e la Cotro­ceni și în­soțirea cortegiului la Cur­tea de Argeș, de către înaltul cler catolic. Presa streină și moartea Regelui Ferdinand I, București, 23 Iulie.— Presa streină din foste țăriJe c­ontinuă să comenteze pe Isig m­oartea Regelui Ferdinand I. Toate articolele elogioase s­el]n'ază inaltele calități sie defunctului Suveran. Nicio voce discordantă ia tot ce te scrie cu este. Dl Beneș nu poate participa la înmormântare București 23. — Din cauza timpului scurt, dl Beneș ministru de externe al Rep­ublicei cehoslovace, e nevoit să re­nunțe la sosirea sa la Înmormântare. Cehoslovacia va fi reprezentată de mi­nistrul său plenipotențiar la București. Declarațiile guvernului și a partidului național-țărănesc București, 23 Iulie. — In ședința de Luni, 25 Iulie, a Camerei, primul mi­nistru va citi o declarație a guvernului relativ la instalarea noului Rege și a Regenței. Cu aceasta ocazie dl I. Ma­­niu, șeful partidului național-țărănesc, va face o declarație de recunoaștere a situației legale, cerând totodată o perfectă legalitate. Fruntașii național-țărăniști par­ticipă la înmormântare București, 23 iulie.­­ Toți fruntașii partidului național țărănesc participă la trista solemnitate a înmormântării Re­gelui, la Curtea de Argeși. Doliul autorităților publice București. 23. — Corespondența în­turor autorităților va fi îndoliată vreme de șase loni de zile. Sosirea corespondenților ziarelor streine București. 23. — Numeroși cores­­pondenți ai ziarelor streine au sosit și­­ continuă să sosească in capitală, pen­tru a participa la înmormântarea de­functului Suveran. Minoritarii și moartea Regelui București. 23. — „Viitorul“ semna­lează că minoritarii sunt profund îndu­­rer­țt de moartea Regelui. In toate centrele minoritare s’au produs cele mai vii manifestațiuni de re­gret și divotament dinastic. Po­porul român? s. niciodată nu va uita aceste manifestațiuni venite în momen­tul c­ând a fost greu încercat prin moar­tea Suveranului. Toate zierele de alifd reproduc deas­menea și rpelul și tele­gramele Or­ganizațiu­nilor evreești. Rectorii și decanii Univer­sităților participă la înmor­mântare București. 23. — Ministerul instruc­­țiunei publice a convocat la București pe toți rectorii și decanii Universitățî­­lor din țară, pentru a participa la fu­­neraliile Suveranului. „Dacă mor, rog să fiu îmbră­cat în uniforma de general de cavalerie“. București, 22 iulie. — Azi la orele șapte și jumătate dimineața, bătrânul camerier de la Palatul Cotroceni a găsit in buzunarele hainelor Regelui un bilet scris înaintea morții Suveranului: „dacă mor, reg ,să fiu îmbrăcat în uniforma de general de cavalerie­. Imediat cameristul a înștiințat pe M. S. Regina Maria, care a ordonat ras­­pectarea dorinței. Sala a fost imediat evacuată și Regele îmbrăcat în uniforma de cavalerie. Regina Maria, Regina Mărioara a Presa cehoslovacă Ziarele cehoslovace consacră coloane întregi și elogii nesfârșite cu ocazia rodiril marelui nostru Rege. Traducem mai fs vale, articolul apărut în oficio­sul guvernului cehoslovac „P­aget Presse“: „Cu Regele Ferdinand I a murit un adevărat monarh democratic, un dom­nitor care și-a înscris pe veci numele în istoria României prin personalitatea sa și prin meritele sale pentru țară. România Nouă, România Mare, este la dreptul vorbind, opera Sa. Sub dom­nia Sa s’a realizat unirea fierbinte do­rită a tuturor teritoriilor locuite de Ro­mâni într’un singur Stat, s’a infăptuit acel vis de veacuri căruia poporul românesc i-a rămas credincios prin toate vicisitudinile istoriei. Lumra cunoaște rolul pe care l-a jucat personal Regele Ferdinand în eve­nimentele cari au dus la unirea defini­tivă a poporului românesc. Dacă astăzi Românii din Ardeal, Bucovina și Basa­­rabia sunt uniți cu patria mamă aceasta este nu numai rezultatul luptei lor ,la dârjtie și eroice pent­u unitatea națio­nală, ci și meritul defunctului Rege, care și-a consacrat toată personalitatea Sa măririi României. Deși german de origine, n’a șovăit nici o clipă, când a sunat ceasul de­­stinulul, să se pună în fruntea poporului său Ca și comandantul suprem al Ar­matei, in conflagrația universală, a dat cele mai eroice lupte împotriva arma­telor puternice ale Puterilor Centrale, și a știut să ducă lupta cu izbândă până la capăt. El a fost acela care a Infiltrat Irm­e­lor Sale entuziasmul invincibil care a făcut cu putință triumful final al cau­zei românești. Și când d­in destrămarea Puterilor Centrale România Mare s’a coborât în realitatea faptei, Regele Ferdinand închinat aceași energie, putere muncă și prevedere, pentru opera cen de­structiva internă a țării, de care a dat dovadă în vicisitudinea evenimentelor din război. Cu o griji neobosită a trecut în de­­osebi, la rezolvarea marilor probleme sociale, care formează baza României nouă. Unirea difer­itelor provincii, cari au stat veacuri de a rândul sub dom­nii streine, n’au facilitat soluționarea acestor probleme. Când Regele Ferdinand, după moar­tea predecesorului său Carol, s’a urcat pe tronul țării, România a fost o țară agricolă, in care cea mai mare parte a pământurilor a aparținut marilor lati­fundiari. Țara n’a cunoscut sufragiul universul, ci votul censitar. Sub dom­nia Sa această țară s’a schimbat lotr’o țară democratică. Una din calitățile caracteristice ale defunctului Rege a fost de a-și apleca ui­­echea la reurm­urul curenților popu­lare. El s’a simțit una cu poporul Său, a a vrut să fie niciodată o piedecă pentru aspir­ații în adevăr de progres . Aceasta s’a dovedit mai evident în soluționarea problemei agrare. După războiul mondial România a fost străbătută ca toată Eurosia de idealul reepartizării echitabile a proprie­tății tatea pământurilor. Pământul, proprie­colectivă a nației să treacă din mâinile puținilor latifandiari în mâielie milioanelor de proprietari mici, cari muncesc pământul. Regele Ferdinand s’a așezat El însuși în fruntea acestei mișcări. In timpul marelui război, a declarat într’o cuvântare remarcabilă către ar­mată, că după încheierea păcii se va proceda la reforma agrară. Regele Ferdinand și-a ț­itat cuvântul. Reforma agrară, care în România s’a realizat cu concursul Coroanei, este una din cele mai radicale în Europa. Ea a făcut milioane de țărani proprietari indepen­denți de pământ. Regele Ferdinand a premers insă și cu exemplu bun, ne­scoțând de sub prevederile legii agrare domeniile Coroanei ci păstrân­du-le pentru expropriere Acelaș spirit pentru p­omovarea timpului modern l-a dovedit Regele Ferdinand în problema votului univer­sal. Că in România, de câțiva ani în­coace s’a introdus votul universal se­cret, se datorește concursului Său efectiv. De aceea nu e de mirare că atitudinea și simțemintele Sale democratice i au adus o popularitate și o dragoste, care n’au fost de loc artificiale ci expre­­siunea sinceră a sentimentelor pe care acest „Rege al țăranilor“ le-a mârâit. Cu Regele Ferdinand a murit un om modest, istoria S-a așezat într’o vreme, când a fost de o importanță hotări­­toare pentru soarta României. Ea nu va putea să nu-i recunoască meritul de a fi fost la înălțimea datoriilor Sale. Este cea mai mare laudă pe care i-o poate da istoria*, despre Regele Ferdinand Anul IX. ^ Numărul 133 Proclamația Regelui la urcarea sa pe tron Iată tronul declarației citi­te de regele I aduc și cel mai adânc prinos de Ferdinand în Parlament la urcarea sa I recunoștință Aceluia a cărui amin­tire este cea mai scumpă legătură între țară și casa mea. In rodnica domnie, care face mândria istoriei noastre primul rege al României a găsit cel mai pu­ternic sprijin in unirea tuturor Ro­mânilor In jurul tronului, ori de câteori Împrejurări mari impuneau această datorie. Sunt sigur ca Însuflețiți de acelaș înalt patriotism Românii vor ști in Viitor să dea tronului și țării uni­rea în cugetare și acțiune, care este s­ngura chezășie a unei sănă­toase propășiri naționale. Dumnezeu, care după atâtea grele încercări a binecuvântat munca a­­celora cari s’au devotat binelui, a­­cestui neam, nu va lăsa să scadă ceea ce cu atâta trudă s’a clădit și va ocroti cu dragoste pentru acest popor, munca fără preget ce sunt hotărât ca bun român și rege să Închin iubitei mele țări, pe tron. Chemat prin grația lui Dumne­zeu și voința națională a fi urmaș marelui întemeetor ce mi-a lăsat ca sfântă moștenire simțimântul de iubire și credință al unui întreg popor, găsesc în dragostea mea pentru neam puterea de a păși fără șovăire spre îndeplinirea merei dar grelei mele sarcini. Pilda Aceluia pe care îi plângem toți ca pe un părinte și convinge­rea că numai pentru o neîncetată propășire se poate asigura viața trainică a unui popor, Îmi vor fi călăuză în sforțările mele spre a­­mi jertfi Întreaga muncă a vieței pentru desvoltarea puterilor acestui­­ stat. In îndeplinirea acestei înalte da­torii, pe care o îmbrățișez cu ne­clintită credință și nestrămutată dragoste, stă cea mai dulce mul­­țumire ce o pot dobândi printr’ânsa. Cuvântul M. S. Regelui la jurământul voluntarilor ardeleni Vouă fraților Ardeleni și din Bucovina, care ați venit între noi din pribegie, cari după multe și crude suferințe ați pășit pe pragul casei părintești, vă zic azi din adâncul faimei „Bine ați venit". Prin jurământul solemn ce ați depus înaintea lui Dumnezeu, înaintea drape­lelor acestora care vă vor arăta dr­u­­mul spre libertate, înaintea camarazi­lor voștri, cari s’au luptat, cari au sângerat pentru înfăptuirea Idealului nostru național, v’ați legat în lanț in­disolubil de Patria mamă, ați pus suf­letul și sângele nostru în serviciul cau­zei sfinte și împreună,cu voiam imbră­­țișat-or cu inimă curată, cu voință de fier. Trăim niște momente frumoase, niște clipe de bucurie, de înălțare sufletească. Vouă țara vă spune bine ați venit căci nu voi vede întâile raze ale unui soare nou, ce răsare din întuneric, pe voi orașul acesta unde s’a înfăptuit uni­rea Principatelor vă salută cu iubire, ca întâii soli ai unirii neamului,, armata in a cărei familie sa­ intrat, azi vă pri­mește cu brațele deschise, ca niște frați mult de așteptați, căci știe că inima voastră bate spre birnioță, că brațul vostru este oțelit prin luptă, pe voi, Ea Regele, căruia i-ați jurat credință, vă privesc cu dragoste și cu încre­der­e, căci în sosirea voastră salut che­zășia cea mai puternică, că visul atâ­­tori veacuri se va înfăptui, că dorul unui neam intreg in sfârșit se va stinge. Vouă fraților de dincolo și bucovi­neni, vă zic: Înainte cu Dumnezeu. Uniți sforțările voastre cu ale fraților din țară, călăuziți steagul nostru na­­țional peste marți, unde milioane de frați așteaptă plini de nădejde desro­­birea de un jug asupritor. Biruința va fi a noastră și cu ea libertatea și fericirea, și atunci vom fi un singur și strâns unit popor de frați tedespărțiți întotdeauna". (Din „România“, organul Marelui Cartier General, Iași, IX Iulie 1917.) Amintirile dlui Hans Otto Roth, despre Re­gele Ferdinand Oficiosul partidului maghiar, aduce o interesantă convorbire despre Regele Ferdinand, cu dl Hans Otto Roth șeful partidului german din România. Dl Hans Otto Roth, a avut prilejul să vorbească de multe ori cu defunctul Rege la audiențe politice, și ca invitat la curte. Ola spune că Regele Ferdi­nand era prieten și ocrotitor al mino­rităților și se îngrijea părintește și de soarta lor ca de-a tuturor cetățenilor țării, interesându-se de ei și interve­nind de mai multe ori in favoarea lor. Democrat și bun. Regele primea la el și vorbea cu oricine, deținând severa etichetă de curte care interzice ca vor­bitorul să poată povesti, șezând cu Regele. Intr’un rând — spune dl Haos Otto Roth — „Regele Ferdinand, când m’am­ prezentat In am­lență, s’a așezat și cu o mișcare a mâinii m’a poftit, și pe mine să ocup loc. Mi se pare că la a doua mea audiență s’a întâmplat că audiența a ținut cam mult, fiind de peste 2 ceasuri în biroul Regelui, când intră adjutantul Regelui în birou și a­­nunța că trenul iregal e gata de ple­care spre Sinaia. Regele a făcut semn cu mâna. Să mai aștepte puțin. Eu, instinctiv m’am ridicat, senzân­­du-mă parcă, fiindcă am reținut atâta vreme Regele. Dar Majestatea Sa mi-a făcut un semn binevoitor din mână, să rămân numai: — E așa bine când omul poate să se desvăluie în voie“. Regele Ferdinand era un bun cu­noscător al legilor și se interesa de­­aproape de soarta Ardealului. La masa regală era pe lângă protocolara cere­monie de domnitor, și o plăcută at­mosferă de prietenie și familiaritate.

Next