Patria, decembrie 1929 (Anul 11, nr. 265-285)

1929-12-08 / nr. 271

Anul al Xl-lea, No. 271 Director: ION CLOPOŢEL AGOCJI • • Cluj, Duminecă 8 Decemb. 1929 Jiu zeul Redacţia şi administraţia: ABONAMENT ANUAL: . 800 . 700 CLUJ, STRADA REGINA MARIA 36 Autorităţi şi institution:........................ 1800. TELEFON: 13-31 si 8 71 In streinatate dublu DIRECŢIA POLITICA: Comitetul de presă al Partidului Naţional- Ţărănesc secţia Ardealului Un trecut de teroare se Încheie Parlamentul desvoltă o activitate febrilă. Atât la cameră, cât şi la senat comunicările, întrebările şi interpretările, apoi discuţiile la adresa de răspuns la mesaj, sunt indiciul cotidian despre vioiciunea desbaterilor parlamentare şi despre bogăţia ideilor şi problemelor puse în circulaţie. Şi minunea asta se săvârşeşte fără concursul liberalilor, fără prezenţa lor pe băncile opoziţiei, fără oratoria formalistă a dk. Duca — Leonte Moldovanu. Situaţia e de natură să clarifice definitiv penuria morală şi intelectuală a liberalilor, cari nu şi-au dat seama de greşala gravă a retragerii din cameră. In magistralul său discurs de Joid. Petrovici a stabilit fără putinţă de replică, că prestigiul parlamentului nu scade prin nimic. Opoziţia este bine reprezentată prin d. Iarga şi prin partidele lupist, social-democrat şi minoritare. O mare concluzie se impune a fi trasă: ţara a scăpat de obsesia liberală. E un fapt, care merită a fi subliniat cu tăria şi importanţa lui politică: omnipotenţa liberală, oarba încredere în sforăria culiselor, indispensabila lor participare la guvernare, în sfârșit întregul mit cu care terorizau liberalii neamul nostru, dispar. Buna rânduială lăuntrică, autoritatea şi competinţa legiuitoare, afirmarea statului român in afară, sunt nu numai posibile fără liberali, dar se manifestă într’un chip cu mult mai pregnant, ba în unicul chip combatibil cu demnitatea ţării. Niciodată o oligarhie măruntă, o autocraţie exercitată de către o mână restrânsă de potenţaţi nu va fi capabilă să facă faţă unor situaţiuni grele şi complicate, în măsura în care poate acţiona o guvernare democrată care are la îndemână o sumă mare de energii intelectuale şi deplina putere de la massele populare. Orgoliul şi încăpăţinarea liberală a fost strălucit comparată cu ţinuta trecută în legendă prin ridicolul megalomaniei a generalului Sestertius, care a riscat să declare că Roma nu este unde e Roma, ci unde se găseşte el. Prea mult dispreţ faţă de Roma, atunci. Prea mult dispreţ al liberalilor astăzi faţă de parlament! De pomină şi de ruşine vor rămânea liberalii prin superficialitatea atitudinilor şi suprapreţuirea forţelor lor. Lumea răsuflă in tihnă eliberarea de sub obsesia legendei liberale şi-şi continuă drumul în direcţia realistă şi conformă comandamentelor timpului pentru ţara noastră. Nici cei mai sfioşi şi mai timoraţi nu mai lasă astăzi teren in sufletul lor pentru o resonanţă cât de slabă a propagandei desperate la care se dedau liberalii. Un trecut de teroare se încheie. Un spirit de liberă revizuire se afirmă decisiv în binecuvântata noastră Românie. rTTVTVTTTTVWVTVTTTVVTTVVVTVS D. subsecretar de stat Vaier Moldovan la Turda Turda. 7. — Mâine la orele 12 sosește în orașul nostru, d. dr. Vaier Moldovanu, subsecretar de stat la Curte. Autorităţile civile şi militare vor face o primire grandioasă înaltului oaspe. După primirea în gară urmează în Sala Preecturii, o recepţie. Festivitatea se va amina cu un banchet. Presa şi congresul studenţesc E caracteristic modal cum a apreciat presa congresul studenţesc dela Craiova. Ceeace n’a plăcut a fost ordinea ce a domnit, ordine care este o calomnie să se scrie că a fost menţinută in variul baionete. Dar culmea a atins-o interpelarea irascibilului domn Landau din Basarbia. Se afirmă că a fost dezaprobat in prealabil de grupul din care face parte; ar fi bine să fie adevărat, căci altfel cuvintele dlui ministru Costăchescu despre tendinţele anumitor cercuri de a exploata orice incidente peste graniţă, l-ar viza. Presa n’a întârziat să comenteze şi aceste declaraţii Semnat sau pur şi simplu redacţional comentariile sunt tendenţioase, fiindcă sunt ale anumitor domni, cari vorbesc in numele opiniei publice româneşti, fără să fi ei însăşi români din inimă. E prea mult. Reprezentanţii unei generaţii întregi, ai genraţiei tinere de azi şi a celei conducătoare de mâine, se întrunesc să-şi lămurească crezul, iar primul punct lămurit e acel că nici o acţiune nu poate avea efect decât dacă organizează realităţile in vederea ei, şi sunt Împroşcaţi cu toata invectivele. Propovăduitorii libertăţii constituţionale de totdeauna cer, in acest caz, chiar interzicerea congresului, iar democraţii convinşi pretind să li se aplica studenţilor ceea ce au protestat că i s’a întâmplat lui Solomon, complicele lui Goldemberg, duşmanul ireconciliabil al organizaţiei de stat român. Cel puţin bizar, dar îndârjeşte dacă nu întărâtă ! Un argument puternic că nu este nejustificat curentul naţionalist al studenţimii; acelaş crez, bătrânii il profesează doar „mai evoluat“. El este in continuarea luptelor ce s’au dus pentru a ajunge la 1 Decemvrie 1918. Iar că naţionalismul integral, rectificat mai mult sau mai puţin este al tuturor românilor vom dovedi-o intr’un articol viitor, când vom răspunde şi obiecţiunilor ce s’au ridicat, cu privire la fondul problemelor discutate la Craiova. „Brassói Lapok“ şi onestitatea profesională In coloanele ziarului nostru ne-am ocupat adesea de ziarul Brassói Lapok. .Şi ghiciţi cum sum demascat întotdeauna per cer silei tea, şovinismul feroce şi lamentabila onestitate profesională a acestui organ de presă demn fiţuicarii care-i garnisesc coloanele cu otravă şi venin. Am remarcat întotdeauna cu o profundă şi legitimă scârbă iredentismul golaş, care se lăfăeşte nestingheri de nimeni în paginile lui infecte, batjocorirea sistematică a tot ce este românesc. Cât de adevărate au fost şi sunt afirmaţiile noastre nimic nu o dovedeşte mai strălucit decât faptul, că numita ruşine tipografică tace chitic, înghite şi ciuleşte din urechi, ori de câte ori este încolţit. Dar să nu credeţi că tăcerea aceasta mai mult decât suspectă ar schiţa un cât de modest început de pocăinţă. Nu! Incăpăţinarea şi prostia secuiasca e grea până porneşte la drum, căci, odată pornită, ea se rostogoleşte înainte ca un bolovan apucat pe-o pantă infinită. Iată, de pildă, atitudinea lui Brassói Lapok faţă de recentul congres studenţesc de la Craiova. Deşi congresul şi-a împlinit rosturile în cea mai perfectă ordine, deşi studenţimea n'a mişcat măcar un cuur fir de păr din capul nimănui, fleese oficios clandestin al contelui Apponyi îşi flagelează imaginaţia bolnavă şi inventează devastări barbare şi câte alte bazaconii. Nici comunicatul guvernului, nici chiar desminţirea promptă a firmei Mendel, care ar fi suferit pe urma devastărilor nu sunt suficiente pentru a-i astupa gura. Urlă şi latră, mai departe, întocmai ca o incurabilă căţea lunatică. Şi fiindcă congresul a luat sfârşit, organul patriatizilor secui se ocupă acum cu „epilogul" congresului, ca tentativă de devastare pe care ar fi încercat-o studenţimea timişoreană la întoarcere. Să mai amintim că aceste proaspete scornituri purced din aceeaş onestitate profesională ca şi celelalte? Ne-am pierde timpul în zadar. E mai bine — cred — să mai accentuăm, încă odată, că ziarul Brassói Lapok rămâne pe veci stigmatizat. GHERASIM PINTEA N. BAN Nimeni nu va putea tăgădui dreptatea cauzei militate de corpul didactic al ţării, este o subsalarizare, care face imposibilă viaţa şi activitatea unei branşe de progres naţional. Dar să fim drepţi. De când durează această situaţie? Nu de ieri şi nu de alaltăieri, ci tocmai de pe vremea fericiţilor vistiernici liberali şi avereşeani. Din acele vremuri, corpul didactic şi funcţionărimea este înfometată. N’a avut însă, în acele vremi, o mişcare pentru revendicările profesionale cele mai juste. A trebuit să vină regimul actual de sinceritate şi libertate ca această mişcare să se nască şi să ia proporţia congresului de care vorbim. Şi, totuşi, situaţia este alta. Guvernul actual îşi împlineşte programul cu hotărâre, dar treptat. A acoperit deficitul enorm găsit, a alinat foamea milioanelor de năpăstuiţi, a făcut faţă teribilei crize ce a durat atâtea luni, a studiat toate posibilităţile de îndreptare generală viitoare şi de realizare a dreptăţii. Ceea ce este peste puterile omeneşti nu se poate însă. Şi, atunci, punem îngânduraţi întrebarea: acei membri ai corpului didactic cari s’au angajat sincer în mişcarea pentru dreptele lor revendicări profesionale, sunt ci sisturi, că nu s-au amestecat printre ei politician veroşi, cu gânduri lăturalnice. Faţă de un anume aspect, aruncăm doar întrebarea şi aşteptăm ca viitorul să ne spulbere îndoială. Altfel, tribulaţiile în jurul congresului naţional bisericesc servesc exemplu şi prin rezultatul lor. ------00X00----- Purcuu pontic Congresul corpului didactic Ziarul „Patria“ apare azi in 12 pagini PROBLEMELE VREMII O contribuţie la cunoaşterea României „The Manchester Guardian“ apare cu un bogat supliment in care se face o largă dare de seamă a tuturor ramurilor de activitate politică şi economică a României de: Gheorghe Munteanu Cu data da 28 Nov. 1929 „The Manchester Guardia’’ marele cotidian englez acordă un supliment de 60 de pagini problemelor româneşti sub titlul „Rumania” executat in condiţii tehnice admirabile, literă compactă şi clişee de interior desemnate de d. B. Wilson. Contribuţia notabilităţilor româneşti şi străine la conţinutul acestui supliment este atât de bogat încât este imposibil să poată întreprinde cineva o fidelă dare de seamă în două trei coloane de ziar. De aceea cetitorul va înţelege de ce in rândurile ce urmează ne mărginim să adăugăm tabelei de conţinut câteva linii generale fiecărui subiect şi să ciugulim de aici de coleacitate cari ni se par interesante. Conformându-ne aceleiaşi tabele vom începe întâi cu categoria problemelor politice şi sociale. Politice şi sociale. In categoria subiectelor politice şi sociale găsim un articol al dlui G. G. Mironescu ministrul de externe întitulat „Antcipând Pactull Kellogg din care este comentat cu multă claritate Protocolul Litvinoff şi consecinţele lui pentru îmbunătăţirea situaţiei externe a României şi repercursiunea care a avut-o asupra pactului Kellogg la a cărui forţă morală a contribuit, stabilind pacea garantată solemn de la Marea Baltică până la Marea Neagră. Al doilea articol cu subiect de politică externă aparţine dlui Gr. Gafencu „România şi vecinii săi” în care dsa se ocupă în special de recentul tratat comercial încheiat între Poloniaşi România. Un interesant articol este semnat de către d. prof. Rădulescu-Motru „Noua viaţă politică a României” cu subtitlul „Temeiurile sociale şi psichologice ale schimbării”. Asa stabileşte cu multă verosimilitate raportul de forţe între partidul naţional-ţărănesc şi partidul liberal precum şi raportul ambelor partide faţă de opinia publică a ţării. Dsa conclude cu acest original pasagiu pe care îl cităm, pentru că nu suntem de aceeaşi părere şi pentru că dsa ca fost conservator are unele neîncrederi faţă de intenţiile democratice ale partidului la guvern şi mai are unele temeri cari deşi puse ca alternativă, contrazice temeiurile psichologice sociale la cari se referă: „Cu cât va fi mai acut conflictul cu bolşevismul — spune d. Motru — cu atât mai mult va fi inevitabil un regim reacţionar in România”. Aceasta este o soarte pe care ea a cunoscut-o până acum. Ea a atins pragul secolului 19 ca o ţară înapoiată pentru că a trebuit să acţioneze ca o sentinelă la porţile Orientului... De aici partidul liberal are încă considerabile şanse ca să domnească în România”... Dar asupra acestui articol vom reveni. Ne mulţumim deocamdată să menţionăm tonul caustic al acestor rânduri cam natural se răsfrânge asupra partidului liberal.