Patria, decembrie 1932 (Anul 14, nr. 248-268)

1932-12-08 / nr. 252

Anul al XlV-lea No. 252 REDJLCTU *1 ADMINISTRAȚIA Cin), Strada Regina Haila No. 8S, [ Rodae^ țl Adniln. IA tf VnLIFOlI [UNK]IDK ©&iian­e] iAt% DIRECȚIA POLITICĂ: Comitetul de treet al partidului național-țărânețe, secția Ardeanului. ABONAMINT ANUAL: Profesiun‘ lilioTe — — Funcționari--------------­Aqkoiltidl si Instituti lanl în strA în Parti­­dul blu. Lei 800 . 700 Lei 3 UX& ReffUi IX xmx SAB Rt. 11178/iie, 1000 Organ al Partidului Național Țărănesc oi. 8 Decemvrie 1932 Congrâ^i S^^nțesc dela Bra­șov cere dWst^lian Popescu să dea socoteală de cele 12 milioane colectate pentru edificarea unui Cămin studențesc.­­ Iar conu Stelică face pe ce­tățeanul care a intrat în conver­­siuune. Nu știu întru cât au și alții aceeași impresie. Și nu-mi pot da seamăi, că-i vorbă de un fenomen­ specific al pe­rioadei postbelice, sau — vorba aceea „istoria se repeltă“ — și în alte epoci s’a vă­zut o mobilizare atât­­ de tumul­toasă a apostolilor. Dar ceea ce știu cu siguranță, fiindcă o văd cu ochii și aud cu urechile, precum lor vedeți­ și auziți cu toții, suntem năpădiți de o ceată numeroasă de salvatori, de proștii dignitatori fina­­ciari, de apos­toli, cari toți vor să locuiască mizeria generală, să salveze omenirea sau ce­l puțin neamul și țara lor proprie. In fiecare colț de stradă întâlnim câte un l­iohelieu, bodegile sunt pline de Meli­­ternichi și călăuzii de la t­en se în­cruntă la noi mai severi decât Mus­solini Și dacă toți acești vornici ai gândirii ar rămânea pe platoul ideo­logiei nu’ar fi nici o primejdie. Doar ce ți­ e, că în timpul din urmă au în­ceput să treacă rubiconul teoriilor și se găsesc în plină campanie practi­că. Și mulțumită lor asistăm la un defetism general, la o debandadă mo­rală și o zăpăceală universală, care nu poate să ducă la bine. Bărbierul, care mă râde, în loc să mă întrebe el de noutăți, îmi face o comunicare importantă. Agitând să­­punul într’o ceașcă îmi destăinuește cu multă gravitate. Domnule depu­tat, am aflat și eu de o formulă in­genioasă. In­trigat la auzul cuvântu­lui aminos de ,,formulă“ îl privesc cu­rios, crezân­d, că-i vorba de o formulă nouă, de a patra formulă în legătură cu tratativele româno-ruse pentru în­­chei­ore­a pactului de neagresiune. Dar nu. De astă dată este vorba de o soluție pentru rezolvarea crizei fi­nanciare și economice. O formulă cam nebuloasă, cu subformule și codicile, cari firește înbrățoșează mijloacele cu „bonizurile de tezaur“, „rentele“, „moneda dublă“, „institut ipotecar“, într’o pitorească învălmășală. Mai deunăzi conductorul de tron îmi fă­cea critica legii conversiunii expu­nând problema timp de o oră. Pentru că nu există la zi intelectual, negustor, țăran, cetitor ,­de gazete, să nu-și aibă soluția sa originală și singura bună. Toată lumea e angajată la acest joc uriaș, ca la deslegarea rebusurilor ,din revistele ilustrate. I^a miasa de cafe­nea, în tren pe tramway, în foyerul hotelurilor. La șosea, cetățenii îi vezi ■ adânciți în calcule mistiterioase multi­plicând, adăugând, subtrăgând și îm­părțind cifre m­ar­i și mici. Ca și stu­dentul din poveste, care adăuga și multiplica veniturile și subtrăgea și­ împărțea datoriile, stabilind în­, felul acesta totdeauna un bilanț echilibrat. Toți au devenit teh­nicieni. Fără să aibă o cât de vagă ideie de șltiința economiei, fără să priceapă noțiunile cele mai primitive, fără să cunoască date statistice, fără să fi vorbit măcar cu cineva, caii cunosc ■și știu toate acestea, sunt oameni, cari critică mereu și te asaltează cu for­mule își soluțiuni. Dar dacă s’ar opri laici. Ori ei trec la ofensivă fără nici o considerație, fără nici o jenă mora­lă și fără nici un simț de răspundere. La urmă, dacă lai avea de gând să lămurești pe cineva, despre care te-ai convins, că a fost sedus și amăgit, ți-ai aprinde paie în cap. Aceștia nu admit nici o discuție asupra, spre pildă a inflației. Deși habar nu au ce estte aia , bilanț comercial de export și import, de buget, de contract de vitablizare, de acoperire de aur,­­de institut mob­ietar, de producție, el te fixează la părere și te execută la mi­nut. Dar, ce să vă plictisesc cu părerile originale­­ asupra băncilor, asanarea datoriilor, lasupra exportului și im­portului. Le lauzim mereu din toate părțile. Firește nu numai în domeniul eco­­no­m­ic ne în­tâlnim cu o mulțime imen­să, de salvat­ori. Acel­aș lucru se întâm­plă pe teren cultural, diplomatic, lite­rar, politic etc. Imi ca­de în mână o telegramă trimisă guvernului. Tine­retul conștient de datoria sa din ora­șul M.*j protestează cu ultima indig­nare împotriva faptului, că se per­mite credincioșilor unguri și germani participarea la procesiuni cu steaguri și fanfare la Biserica din D*) fiindcă o asemenea manifestație provoacă sentimentul național. Dacă nu veți lua măsuri vom lua atitudinea dic­tată de împrejurări și nu răspundem pentru urmări. Tineretul, care trebuie să învețe anatomie și cosinus și alfa­ și capitil diszolutio și războiul de 30 de fani și altele,­ nu are nici dreptul și nici căd­erea să se substituie autorită­­țiloir și miniștrilor. Și mai ales nu poate avea dreptul să vorbească în­­tr’un asemenea ton cu guvernul Țării. Pentru ca să nu mai vorbim de fon­dul chestiunii. Dar ce voi am spus dela început. Aî n­a avea noi griji, mizerie, criză, dar pare că cel mai mare neajuns este su­­praprom­uoția de apostoli. Sau cum zi­ce neamțul: Jeder will ein­ Di­lîtier AveiOen, niemand will ein Schuster sein. Zaharia Boila. SupraprodocUe de apostolii In jurul ale grerilor — Cu toate cele din alegerile din cele 16 județe liberalii duciști au ieșit complet înfrânți^ ^^Viitorul*'' vorbește de „o strălucită biruință liberală^' ~ C­eb spun cifrele ? — Partidul național<>țără­­nesc a obținut mai multe voturi decăt în alegerile generate . InexisteimiaL celor 16^,partide d­e opoziție­­ Alegerile județene din cele 16 ju­dețe în care dizolvarea consiliilor a rămas definitivă, au dat o strălucită confirmare a popularității de care se bucură par­tidul național-țărănesc. După cum se știe, guvernul a dat ace­stor alegeri ca și celor comunale, un caracter gospodăresc, cerând ca la în­tocmirea listelor pentru aceste alegeri să se țină seama îndeosebi de princi­piul, ca pentru chivernisirea bunuri­lor județene și comunale să fie aleși oameni cunoscuți ca buni gospodari ai banului public, chiar dacă aceștia nu au făcut și nu fac politică mili­tantă. Opoziția divizată în nu mai puțin de 16 partide, nu a înțeles acest prin­cipiu, ci a îndrumat și aceste alegeri gospod­ărești pe câmpul politic, scon­tând succese deosebite împotriva gu­vernului și a partidului național-ță­­rănesc. Corifeii celor 16 partide de opoziție, firește având în frunte pe reprezentanții cuprinși de ură ai „is­toricului“ partid liberal-ducist, au pornit în vederea acestor alegeri gos­podărești o campanie de cea mai de­șănțată i­emagogie împotriva guver­nului. Rezultatele însă au fost dea­­dreptul dezastruoase pentru opoziție, în acelaș timp ele au dat însă confir­marea încrederii generale de care se bucură partidul național-țărănesc. i­­upă cum se știe, in cele mai multe județe în care au avut loc alegeri ju­dețene, listele partidului național-ță­rănesc au obținut un număr­ de voturi mult superior față de voturile de la a­­legerile generale. Astfel în Arad s’au luat acum cu 9000 de voturi mai mult, iar în județele Cetatea Albă, fa­ță de 33% de la alegerile generale a­­cum s’au luat 69%, în Năsăud dela 43%, voturile au urcat la 81%, în Ro­man dela 42 la 59%, în Soroca dela 19 la 61% și a. m. d. Față de aceasta, liberalii duciști, în Constanța din 10.500 voturi câte au avut la alegerile generale au scăzut la 7500j în Văslui dela 4200 la 2700 etc., întreagă opoziția neîntrunind la ale­gerile județene de acuma decât 185.000 voturi repartizate pe nu mai puțin de 16 partide „mari“ și mici, vechi și noui, care au însă toate velei­tatea de a se numi de „guvernământ“. Firește, după obiceiul pământului, presa liberală comentând acest rezul­­tat de-a d­reptul dezastruos pentru o­­poziție, U’compris și istoricul partid li­beral, scoate totuși din el „o strălu­cită biruință liberală“, afirmând că față de teroarea guvernului și orga­nelor administrative, liberalii au câș­tigat totuși un mare număr de man­date. Ba cel mai mult, „Viitorul“ de­clară sentențios ca liberaiii au avut a se lupta in aceste alegeri nu numai cu „sara avoi nicuie guvernamentale“, — vezi d­eamne, — d­ar și cu cele 16 partide de opoziție, ca și când­ atacul acestora împreună cu cel liberal nu ar fi fost dat concentric împotriva lis­telor partidului național-țărănesc. Că aceste „falsuri, samavolnicii și acte de teroare“, pe care le amintește polemica presei liberale, sunt din do­meniul fanteziei, nu mai e nevoie, s’o spunem. Partidul național-țărănesc și-a făcut totdeauna un titlu de mân­drie din libertatea desăvârșită a alege­rilor pe care le-a patronat fără cu­noscutele și oficioasele metode liberale ale stării de asediu, cenzurii și altor binefaceri, pe care guvernele liberale le-au asigurat timp de zece ani alegă­torului român. înfrângerea liberală nu este încă complectă. Ea se va desăvârși desigur cu ocazia alegerilor comunale care au loc acum până la 16 Decemvrie și un­de se va vedea că „istoricul partid“ rămâne doar în istorie, el ne mai a­­vând nici o justificare de existență în viața politică și administrativă a României actuale. In conștiința cetă­țenească manifestată și prin rezulta­tul alegerilor județene cari s’au des­fășurat zilele trecute, partidul liberal s’a redus la justele lui proporții ală­­turi de întreaga puzderie a celorlalte partide mai mult sau mai puțin „is­torice“ ale opoziției. De aceea repro­ducând și noi sfârșitul declarațiilor dlui Guță Tătărescu asupra alegerilor județene că „conștiința cetățenească a indicat definitiv guvernul de mâine“, credem a nu greși, când accentuăm că acest guvern, multă vreme, foarte multă vreme, nu va mai putea să fie dat de către partidul liberal. D. N. Titulescu senator de Meh­edinți BUCUREȘTI. 7. — Cercurile poli­tice anunță că în locul de senator de Mehedinți al dlui Ciorăneanu, fostul director­­ al ziarului „Dreptatea“, care a decedat de curând, va can­dida d. Titulescu. In cazul că această știre se confirmă este mai mult ca sigur că­­ din nu­­ va avea contra-candiadt. Parlamentul iși reia acti­vitatea — la ședința de asi continua dis­cuția la mesaj, apoi de mâine Camera sa tine duna ședințe pe zi pentru a putea fora procc­ele mai importante pana la incepu­­tul vacantei de crăciun — BU­CUREȘTI. 7. — După o variantă de pa­tru zile corpsurile legiuitoare își vor reînce­pe activitatea­­ astăzi după masă. In cursul ■ședinței de după mas­ăl la Camerră d. Ani­­bal Teodorescu raprezentantul partidului averescan își­­­a coniti iniua 'diisic­ursul la iMosi­f. Senat 4 prof. Iorga își va desvoilltai in­­terpolarunea dialol a­supra protocolului pa­c­­tului ide­nicagreeiun © K­amoo­irus, și asupra propiagiandei revizioniste pe care o face gu­vernul ungar in­­ presa din străinătate. Im­ocipând cu ziia die mâkre, colipurile le­­g­iuit Iean­ vor ținea două ședințe pe zi pen­­tru ca până la ziua d­e 17 Dei­em­b­rie când parțialm­enntul via lua vacanță de sărbători să poartă i fi votate ■legil­ importante și cu ea.­raioter urgenti. In acest scop pentru mâine orele 6, este convocat un consiliu de mi­niștri în care locantorii guvernului vor lua în disicuție proi­ectele­­ d­e legi cu qaracter ur­gent cari trebu­ie votate îniakite d­e vacan­ța Crăciunului. Proectele cari se vor supune discuției parlamentului înaiinte de vacanța Crăciunu­lui sunt proiectul pentru suspen­darea exe­­­cuțiilor silite la­­Orașe la a cărui desbatere vor lua parte toți reprezentanții partidelor de opoziiție, de asemenea se vor vota și le­gile financiaire cu c­aracter urgent precum­­ legea reorganizarii aparatului fiscal. Tn­­ si tariștit o altă problemă c­are va suscita discuții importante este a­ceea a lamului bugetar care ■d­upă ideicizia consiiliului de min­iștri va în­cepe la 1 A­prilie 1933. B i^bl i ot e cii. Pitlíitulií i Cult Nu suspendat plural cupoxiu­ lui datoriei pubice interne decut provizor — D. Madg­earu constată că funcționarii superiori ai ministerului de finanțe sunt Indiscreți — BUCUREȘTI. 7. — In legătură cu svonurile lansate în­ jurul amortizării datoriilor interne d. Madgearu, mini­strul finanțelor la stat, următorul co­­municat: „In ce privește știrea că statul va suspenda plata cuponului datoriei pu­blice interne, până acum nu s’a luat din partea noastră nici o dispoziție concretă, dar este în afară de orice îndoială că această problemă este stu­diată intens pentru o ușurare a statu­lui atât la plata dobânzilor cât și la rate. Chiar și conferința de la Stressa a adoptat punctul de vedere că un stat care cere o reducere a cuponului da­toriei externe trebuie în primul rând să ia această măsură față de datoria publică internă. Creditorii străini au tot dreptul de a pretinde ca să fie tratați la fel cu creditorii din țară. Dealtfel repet încă odată această chestiune se află deocamdată un stu­diu și suspendarea provizorie a cu­ponului intern s’a făcut numai pen­tru a putea ține un stoc mai mare de bani la dispoziția ministerului până când vom avea rezultatele tratative­lor, cari se duc cu creditorii străini pentru ca în baza acelora să luăm și măsurile pentru interiorul țării; îmi pare foarte rău că lipsa celei mai elementare noțiuni de discreție a unor funcționari superiori de la mi­nisterul de finanțe a adus această chestiune în public înainte de vreme și într’un mod tendențios“. Tm: . -iiures D. Iuliu Maximu a întors în Carpitala BUCUREȘTI. 7. — D. Iuliu Maniu președintele consiliului de miniștri care a fost două zile la Sim­iadia, s’a reîntors ieri la amiazi în Capitală. D. prim-m­i­nistru a­­ avut în cursul zilei de ieri mai multe întrevederi cu prin­cipalii d'Siație colaiboratori. prin Raidlîo Ziua­­ d­e 1 Decem­vrie a fost prilej de imaltă sărbâscoale su­fletească penitru Ardaful. In anul acesta, cu cheiosterbir © de laiți ani, în prinicipalid­e­i c ©­ntre s‘a­u țintut impună­toare aduna­ri îir ,cari e‘a protestait împotri­va cammpaniei de revizuire a tratate n­oir, ini­­țiată de Budapesta. In tem © ce zecile de m­ii d­e țărani și intelectori români își strigau dreptetea cauzei lor și jurau că vor lui susține a­ctualeil­e fruntarii, ila Budiaipesta^ prin na­’io, s‘a făcut o deișanțuită campani­e­­îm­potriva noastiră, înjosiin­du-n­e dela­­ Ti­­staniță a­șa cum au fost disișn­uiiți să ne in­­josească filtumiei când p­rin forță și teroarre ne sstăpâneau. Desigur zeci lun­ca ■mioulieiiță a revoluționat și mictodele de propagandă naționiailă. La noi în Ardeal, înaint­e de 1914, Românii se afirmtau prin ■cântece națu­miaile, moistalele intonate d­e flăcăi și fete i la horele satului; prin imendente repreze­n­tații teatra­le de cele mai multe o­ri împiedeparte de jlandarmii cu pene de­­ cocoș care rupeau și călcau în pi­­cioare tricolorul național ce’-air­­ fi cutezat să oreze locatui melie­­ dicbutanților, sau prin ar­­ticole de presă și alte imannifestațiiUDi si­­m­ilare cari nici odată nu scăpau vigilen­­­ța procurorului. Asita atuncia. Acum,, în­ epioca raidioului, asta e metoda. Un­gii­rii din Ardicail mestingheriți idie nimeni seara­, după ce se reînttorc de la muncă, din birourile sta­tului cari­­ le asigură existența,­ înto­rc doar șurubul și idlulcea limbă ungure­ască curge m­ăvalni­că,­­servind la interioare nu prea distanțate, doze ,de p­atriotism, de isperan­­ță de disicpta­te ce nu va­­ întârzia p­rea mult. In acest­­ caz prop­a­ganda făcută de lin­guri prin radio, La Budapiesta, în ziua iule 1 Decombi ©,­­a întrecut orice închipuire. De trei­­ ori în acea zi am fost înjurați în­­■tr‘un mod fără­­ die preceden­t, iar incidentul ,conferențiar, probabili ,înitr‘un mom­e­nt de­ iregretabilă sinceritate, a­­ declarat că Un­garia spre­­ a-iși­­ lua revanișa va face tot ce-i va sta în putiin­ță ca alături de G­ermanîia să-iși reconstituiască armata, să înarmeze întreaga națiune. Penitru înfăptuirea acestui desid­erat i-a adus un largume­nt sui gene­ris. Anume ,că Ungari­a , obligată '­a în­armări, 'deoarece laltfel nu are la ce in­tre­i buința brațele celor cari nu au de lucru. Asta­­ înseammană că nu se găs­esc minus'CU de fonduri pentru iajutorarea șomerilor maghiar­i însă 'se găsessc miliarde spre la­ i echipa se pune în serviciul cauzei revizionis­te. Inten­țiiile Unga­riei sunt astfel­­ evidente și nici nu erau noul 'pemtru moi. Ne miră nu­mai limba­jul și puterilele­­ argumentării a'le r­e­gimuilui Horthy ,care exxistă numai 'da­torită acelui sitat din Mica Antantă asupra cărui se va vărsa mai mult ura neputinței m­­agh­­iare. 1 Această ură, radio o faCie zilnic să sbâr­­năm pes­te plaiurile ță­ii noas­tre. Ea e dra­­n­a îmi benz­inațelor minții ale minorităților din România. ■ Deflioepa așteptăm cu nerăbdare intrarea în funicțiime a postului românesc de la Bl­ij, care trebuie să aibă ca p­rim scop anihilata celui dela Budapesta. Cornelki Allett Sfârșitul lui Bâlcescu de ION BREAZU IV. Prietenii. Când Bălcescu se lupta moartea lua Hyeres, V­asile Alecsamidl­i i-a scri­­s aceste drepte cuvinte: „Bucură-te ... că ai știut a însușită dragoste frățeasică celor mai not­abile ființe din patria noastră“. Imtr'aide­­văr a­ceste cuvinte nu erau numai o mân­­găiere adresată unui prietin,­­cuprins de des­cu­rajiar­e. Nii­colae Bălnescu s-a bucu­rat de piri­etenia celor mai ■distinse spirite ■au­ © generațției lui Nu ne-a rămas decât o parte din corespon­dența dintre el și­­ a­­acești­­ pirietini. Din ea ne putem însă convinge pe depln­­ de "Câtă iubire a fost încon­j­urat aces­i suflet ales. I­ s-a dat mult pen­tru că își el a dat foa­rte mult prie­­t­inilor săi. Nicolae Bălcescu a fost un­­ model de­­ p­rietin. De a aceea, dacă cu trupul nu a p­utut să fie, nimenea i lângă muribundul de la Pan­­terme, cu s­ufletul au fost­­ toți cei ce și au dat seama de ireproșabila piierdere pe care o încearcă nația românească prin moartea acestui erou. ■ Hi șirul prieten­ilor locul "Cel dintâki tre­­bue dat lui Ion Grineț. Prietinia lor a fost veche și a ținut până­­ dinncolo­­ de mormânt. A fost înicepută pe băncile școa­lei și a fost dusă prin toate marile momente ale gene­rației de la 1848. C­ele­­ mai numeroase di­ntre scrisorile Bălcescului s­unt adresate lui Qihica. Singur num­el­e aces­tuia îl va scrie în testamienit. In­­ drum­uri, fără În­toarcere, cătră Pale­rmo, Bălcescu s'a oprit la Cons­tanitin­opol pen­tru­­ a-și m­ai vedea 'Oldaită amicul. Cât de dure­roasă le va fi fostt despăr­țirea... Cu toate că gura le va fi rostit glume —­­scrisorile lor sunt plinie i de um­or —, ochii le vor fi fos­t în­muiați în lacrimi. Din­ i drumul lui, cescu mai scrie prietinului ,de la Maria Băl­și Nap­olii. Ultima sich­isi0­are a lui Ghica po­ar­­tă data­tde 15 iNav. 1852. Ea e plină de acel sim­iț realist și umor, care dau atâta sa ivoaire tuturor scri­erpar .lui Ghica. I'u­­ locul lal doil­ea trebuie să amintim pe Golești. Cea mai bună prietenie ,a legat-o Bălcescu cu A. G. Golescu (Negrul). La scăipătâiul l­un­, la Hydros, alăturea i de sora e­a Sevasti­ța și­­ de Maria Canttacuzino, a­­ fost, o bucată de timp. De acolo zioe­a la curent pe­­ și acest prietin, numeroși a­­m­ici români și Siirein­i,­­despre mersul boa­-­lei. Iată, d­e pildă, ce scria Ermionei Asaci, refugiată la Bruxeilles i­u­­ proas­pătul ei soț Edgar Quient, imp­reuna „Exis­tența noastră ”aici e fo­arte tristă. Suntem compili ei șiiți de d­es gustul de e­venimientielle po­litice (asurzii la lovitura de stat a lui Na­ P­oteon ,al II lea I. B.) .și Ide sentimentul groaiznic de a ne veidea prietinul sfârșin­­diu-sie tot mai mult, fără ide ,a avea de­cât nădejdea de a prelungi pu­vintei o .exinitență mizerabilă, care n­u-i permite n­ici să 1.Or,m­inte op­era pe care vreai să o lase urmă'șiî'or, i­ici im-i dă măc­ar .consolarea că ■ va pute-o termina vreodată“. Cea din urmă B­ oriisioare­­ a lui Goilescu către Băl­­cescu­­, scrisă din Dresda cu două săptă­­mâni după moartea aciestuia, prie­tenului știri dinsp­re portrete și trim­uite domnești descoperite în biblioteca de acolo. Mai im­portante decât­­ ac­esatea sunt însă cuvintele d­e i încurajj­are, trimise ceilui p­e care cre­d, încă l în via­ță: „...Apoi ,poziția ta îi cere griji și sacrificiuri multe, lucruri ,r­­nevoile­­ de așteptat,­­chiar i­ân­d­­ ai străbă­tut lum­ea aceasta sămănând, cum am zice, inima ta prrin inima oamenilor. Dar p­erisibiilita­tea ta poremi­se că mai mtuli în sfera Ideilor s'a infor­mat, s'­a idesvoltat și S'­a consumat și știi bine că cine se­ală fiertră ideilor, n'are să­­ aștepțte recip­rocitate întru aceai fiertfire...“ T­ot din Dresda îi trimite cuvinte ,de o i­ază duioșile Ștefan Golescu, vărul celui dinitâ­iu: „...Cred, dar (iub­ite NicuOie) că de n‘aiș fi cu maică-mea acum, n‘ași­ fi ză­­zboivit Un minut ca să a­lerg ,să-ți­­ aduc sin­gura ușurință ce-ți p­oate aduce un adevă­­­rat prieten...“ Scrisoa­rea P­oartă data de 15 Nov. La 14 Dec. când Bălcescu tre­cuse pragiul suferinței '‘J scrie din no­u,­­a­­­nunțându-l că g © va duce la Gren­ova de un­de unul­­ din c­ei patru frați va merge­­ până la Palesrmio. Din Schila însă nu mai­ so­sește nici o veste, nici­­ bună nici 'rea. De­aiceea, lîntre ialbă, la 7 Ianuarie 1853, acelaș Golescu plin de grijă, pe­­ Salvator Ra­­gusat, proprieta­rul hotelului, unde a mu­rit Bă­lices­cu.. '00 s'a ales de prieten... O'P­ le imai sim­țito ,cuvinte de mânigăiere i-­au fost adresate însă­­ de Vasile Alecsan­­dri. Câ­nd, în prrimă­vara­­ lui 1852, îi scrise acestuia vestea că Băilcescu s­.a. mind între­mat,­­atunci i-a tr­imis­, din Iași ,aces­te cu­vinte de iubire.­ „ . . . Nu-ți pot spune bu­curia ce mi­ a cuprins când­­ am primit scrî­­itoar­ea ta și .aim­­ citit bunele știri ce-mi dai despre scumpa ta sănătate. Greu ți-am purtat grija în toată iarna asta și multă frică ,am idriis despre tine.. .dragă Bălces­cule. Acea m­econtenită neliniște a fost singura pricină a tăcerii mele... Acum ești bine! Noroc bun­i să dea Duminezeu! Mă simt fericit de această știre pare că aș fi cumpărat o lume întreagă, căci .beisc ,ca pie un .duicie frate și aș dori te la­­să împart cu tine zilele și­­ sănătatea ce-.m.i sunt hotărâte de soartă“. UJttim­ a scri­s­ oa­re i-a adresat-o Alecsan­dri dela Parte, a 1 Dec. 1852. Se pare­­ că acest prid­in a fost info­rmiat printre icei di­ntâiu drespr­e durerosul sfârșit. Hi .tot cazul ei i-a co­­m­unicat fa­miliei. La 2 ianuarrie 1852 el roagă ,pe signor Raguza­, în numele său și­­ al Ma­riei Can­tacuzino, să grijeasacă m.al ■alleis de manuscrisele defuniorului. Cu trei săptămân­i înainte de moarte îi sicrie­­ cuvinte ide încurajjare și Mihail Ko­­gelneanu. Dintre femei amin­tesc pe MirHa Cantacu­­zini, cu carie Bălcescu a petre­cut ultima iar­­nă la Hyeres, îl va fi ajutat­, plăcuta prietenie a­ căreia­­ cu­­ siguranță, să-și gias­că zilele. De la această inteligen­ță sun­­fe­ mten­o­am­­em­, i dealtfel, unul­­ din­­ cele mai faimoa­se p­ortrete s­ufletești a­le lui Băl­­c­eSCU, de l­a sfârșitul vieții. In timp­ul perUcniri­ila Hyi­es­enl .a s­cris uneori la­ Mi­­hai Viteazul -după „...Am­­ in­ t­ iir­ea a­celor p­re diictaturi lui Bălcesc­ u, de­­ lu­cru — scrie­rea lui Alecsandri — întrerupte prin convor­biri amicale, este un­a din­­ Cele mai scum­­­pe ce am păstrat. Spiritul său just și pătrunzător, travaginația lui ,aprinsă, sufle­tul său ,entuzia­st și iubitor 'dădea fi­ecărui subiect un interes deosebit­, chiar dacă n'ar fi fost de părerea lui 'îți captiva atenț­ia și nu te ilăsia niciodată indifirent“. Intrebân­­du-si ce­­ femeie pireferă a spus Madaima Rol­land, adiecă femeia-erou . . . „El se re­volta împotriva nedrept­ății de a m­uri, re­volta sa n'avea însă­­ aimorä­ciune n­ici du­rată; în graibă d 'punea iarăși stăpânire pre sine și-mi ispunea, cu un surâs ce se ivește pe buzele ce­lor c­on­damnați să mo­a­­ră: „In definitiv­­ ce­­ are a face; Tis'U să trăiască!“ Când Bălces­cu a plecat de la Hyeres­, pe M­editerană, p­entru a mai vedea­­ odată pământul țării, era să fa­că acest drum în­ .societatea Măriei Canttacuziino. ‘5a spare însă că, la­­ sifatul lui Alecssand­ri — .ca­re se temea "Că .acest slun­g voiau­ să nu fie dăunător ,sănătății delicate a .p­rie­te­n ©i­lor —. .a renunțat la­­ a­ceastă p­lacut­a pom­.panie. In timpul petrecut ,la Palermo prieten­a se va fi interesat mereu­­ de­­ sănătatea lui. Do­vadă ne sunt iniformiațiile­­ astente ,pe­­ ca­re le-a cerut dela sign­or Ragusa. Apropierea acestei femei trebuie să fost -o­­ dulce mângăiterre p­ent­ru s­ 3nsu­bilu,î fi suflet al Buib­es­culuii, care n‘a preia a­vut răgasi, în iscur­ tai, dar­­ boga­ta lui viață -să caute mângăierea unui sufl­et de femeile. Numărul­­ prieteniilor a fost­­ cu mult m­a­i mare­­ decât cel­­ înș­irat, în fugă, aici. Du­­­­pă mio.ri.rtie el a cresic.nt șî mai mult. Du­­.reriw.u.] .-sfârșit i-­v 'd-­t lui Bălcescu­ aureolă de martir, opeiicle și cu­­­oașterea m­ai a-

Next