Pentru Socialism, februarie 1957 (Anul 8, nr. 956-980)

1957-02-01 / nr. 956

fit F1— PENTRU SOCIALISM MI-AU POVESTIT OȘENII Satul Aliceni. Un sat cu case puține, felurite, cu temelii ce ră­sar ca din străfundurile pămin­­tului... M­ă plimbam alene pe ulițele ninse ale acestui sat, în care n-a existat școală pînă acum, în anii puterii populare. Despre acest fapt povestesc toți sătenii. Po­vestesc­ mai ales cei care au contribuit mai mult la ridicarea noii școli: Gheorghe Doroș, Pe­tru Boroș, Ion Bura... Da, Ion Bura, comunistul Ion Bura povestește despre multe lucruri, care s-au petrecut in cei 55 de ani din viața sa. Cînd își aduce aminte de toate cîte­ au fost se întunecă la față, apoi zîmbește. Zimbește și începe să reînvie momente trăite de el. Altă dată, pe cînd­ era și el mai tînăr și se apropiau alegerile venea uneori în sat o colecție întreagă de bun­oși, demagogi, dir. toate partidele de pe atunci, liberali, țărăniști, vaidiști, cu­­ziști, și dracu-i mai știe... — ...Acestea se petreceau prin 1927. Sunt de atunci vreo 30 de ani... Veneau țărăniștii și strigau pe toate glasurele: — Vom repara drumurile și vom face poduri!... Iar oamenii rîdeau. — Dar n-avem văi și rîuri peste care să faceți poduri! — Vom tăia și văi! De altă parte te asurzeau licheluțele liberate Cu vocea mie­roasă: — Oameni buni, votați-ne pe noi că vă vom clădi școală și vom lumina satul, iar vaidiștii mai șmecheri promiteau fățar­nici arătînd damigeana cu țuică: — Pe noi să ne votați că vă vom da pămînt și de toate... Toți făgăduiau, dar nici unul nu făcea nimic. Oamenii mer­geau să voteze la Bixad. Acolo se întîlneau cu oșenii din Boi­­nești, Cămîrzana, Trip, Tîrșolț, Bixad, Lechința, Călinești. Se în­tîlneau cu jandarmii și cetele de bătăuși. Și se mai întîlnea Ion Bura cu Alexandru Some­șan din Călinești, ori cu alții. Se întîl­neau și ferindu-se de ciomăgeală făceau haz de necaz: — Nu ne dau școli și pămîn­­turi dar ne dau bătăuși.... Și ne-or da ăștia... numai să avem spate bun, să le biruim pe toate cite ni le-or da... Toate acestea se petreceau prin 1927. Se petreceau acum vreo treizeci de ani. Și Ion Bura din Aliceni, ori Al. Someșan din Că­linești, le povestesc la casele alegătorului din comună. Le po­vestesc tinerilor care votează pentru prima oară. — Tu­fărie, văd că ești cu mi­rele lingă tine. Ascultă încoace, pe vremea cînd aveam și eu 18 ani ca tine, f^ele și femeile n-aveau drept de vot. N-aveau drept să se amestece în trebu­rile țării, îi spune Mariei Ma­ria, At. Someșan din Călinești. Iar dincolo, la Aliceni, satul fără școală în trecut, se aude vocea lui Ion Bura, povestind tinărului lui vecin Ion Mic a lui Ștefan: — Pâmîntul și puterea ni le-au dat partidul. Cu ajutorul lui și al guvernului ne-am făcut și școală în sat... Acum ni s-au șters și cotele și este candidat unul ca noi: Ion Zimbru... Pe Ion Zimbru din Turț îl cu­nosc alicenii. Cu mulți e prieten. Unii îl cunosc de la întîlnire, alții îi cunosc familia, mai ales că Irina, o fată din familia lui Zimbru, e măritată la Aliceni. Ii cunosc omenia, cinstea și ho­­tărîrea lui Ion Zimbru, țăran cu gospodărie individuală, candidat al vremii noastre în alegerile pentru Marea Adunare Naționa­lă. Ii cunosc și alicenii și cei din Călinești și sînt hotărîți să-i dea votul. Toate acestea mi le-au povestit oșenii acum, în preajma alegeri­lor... , Și anii au trecut s-au dus... Țara Oașului. Din rân­duri­le lo­cuitorilor săi nici unul măcar n-i a suit treptele parlamentului țării și în afară de cîțiv­a oșeni, pe care­­ aproape că-i putem nu­măra pe degetele de la mîtai, nici un altul nu a mai reușit să iasă cărturar. Toți au răm­as lu­crători cu sapa pe pământurile bogătanilor. Lucrau pămîntul cu caznă și tot flămînzi și goi erau, secerați de boli, fiindcă în stră­vechea Țară a Oașului medicii erau­i atît de rari, iar să plătești spitalul trebuia să vinzi vaca din jug, dacă o aveai. In Oaș găseai doar oameni cu neștiință de carte Cni roși de boli care-i doborau; oameni buni l­a munci grele, răb­dători l­a dureri și răzbunători la beție. Atîta tot. Cu fiecare an ce-și flutura zborul, numărul ce­lor care nu știau silabisi slovele al­fabetului creștea. Intr-o comună mare ca Negreștii, în 1931 abia găseai 4 dăscăli­și anii au trecut... Oșenii au învățat să scrie și să ci­tească. In anii puterii populare nu­mai în comuna Negrești s-a ri­dicat o școală medie, un internat nou, funcționează azi aci 24 de învățători și 1 ° profesori. oșe­nii se mandresc cu spitalul nou cu trei etaje și cu cei peste de intelectuali ieșiți din rîndu­ri­le celor care pe vremuri beau din greu pe pămîntul tra­i al­­tora. Și anii a­u trecut, ș-i au dus... S-au dus anii și Școala medie din Negrești a dat țării prima promoție de absolvenți. Alți peste 870 de elevi din aceeași școală sorbind lumina cărților, suie clasă cu clasă spre un mîine luminos și fericit. Copii din neam sărac și trudit de oșeni, cum sînt Va­­silie Barinde, Gheorghe Ijak, Va­­sile Rusu, Valer Rusu și mulți alții, învață în facultăți și poli­tehnici, și curînd se vor întoarce în ținutul lor profesori, ingineri ori medici. Și anii trec, se duc... Trec anii însemnînd în pagini­le noii lor istorii peste 850 de intelectuali ridicați în­ anii regi­mului democrat-popular din se­minția Oașului. Petru Oros este primul inginer agronom pe care l-a dat Oașul. In comuna Orașu Nou, la punctul agricol, a făcut împreună cu r­enii ce urmează cursurile agrozootehnice, peste 150 de probe de germinație. Gheorghe Buș, Bab Ambruș, Va­sile Neamțu și încă alți vreo 50 au urmărit o vară întreagă cît de mîndru crește griul în­sămîn­­țat în rînduri încrucișate pe lo­tul demonstrativ, cît de viguros este porumbul însămînțat în cui­buri așezate în pătrat și cum leagă rod bogat pădurea de po­rumb hibrid. Au urmărit, apoi au venit la inginerul ridicat din neamul lor și i-au cerut ajutor să-și lucreze și ei la fel pămîn­tul, să semene porumb hibrid, ori grîu în rînduri încrucișate... ★ Oșeni ca Petru Man din Vama și ca soție-sa au adus pe lume 8 flăcăi și fete­le. Vremu­rile de ieri îi ridicau în fața lui trudită, marea problemă, cum o să-i hrănești? Vremurile de azi îi ridică î­n­ ță problema arzătoare care fră­mîntă mii și mii de oameni ai muncii de pe ogoare, care sînt școlile pe care vrei să le urmeze flăcăii și fetele tale? Una din fetele tale a și ajuns învățătoare în sat, pe care din drumurile ce le sînt larg deschise lazi, vor păși ceilalți copii? Țara Oașului de azi ș-i a trezit la viață; mintea oșanului a în­ceput să judece altfel lumea și viața, să croiască planuri și sa făurească visuri. Ochii lui mari, întrebători și tulburi s-au lim­pezit; în ei citești dragostea de viață, încrederea în viitorul pe care omenii, urmînd drumul a­ră­tat de partid,­­ alături de întregul popor muncitor, și-l clădesc tot mai fericit. Și anii trec, te duc mereu înainte, spre noi înfăptuiri... Oșe­nii înving azi o greutate, mîine alba, pășesc din an în ian înainte, mereu înainte, spre o viață tot mai îmbelșugată, spre o Țară a Oașului bogată, cu livezi rodi­toare, cu lanuri care poartă ro­dul greu, rezultat al aplicării re­gulilor agrotehnice, al cuceririlor științei. Petru Oros, inginer agronom din comuna Orașul Nou Man Ana învățătoare din co­muna Vama OOOOOOOÓOOOOOOOOOOOO*^ In anii puterii populare în raio­nul Oaș, s-­au construit numeroase școli. In fiecare s­at și comună co­piii învață carte. Pe lîngă multe din aceste școli funcționează in­ternate. Numai în ultimii ani ai puterii populare în cuprinsul ra­ionului s-au construit șase noi internate. IN FOTOGRAFIE: Internatul Șco­lii de 10 ani din comuna Negrești, în care sunt găzduiți în cele mai bune condiții aproape 100 de e­­levi. Școli și internate WWWWWWO ZOQQQQOQOQWi Comuna întâmpină alegerile Dacă în aceste zile de sfîrșit de ianua­rie străbați Țara Oașului în lung și în lat, peste tot, în fiecare ori cătun comună, sat întîlnești acea atmosferă ca­racteristică ajunului de mare sărbătoare, întreg Oașul se pre­gătește de sărbătoarea alegerilor. Comuna Ghetița Mică și oa­menii ei spre pildă, s-au pregătit și ei îndelung ca să în­­tîmpine în chip săr­bătoresc ziua de 3 februarie. Zi de zi, încă din zori, tulul în gospodării la­frunte cu candidatul de partid Grigore Rusu, Iacob Bura, Ion Zaha și mulți alții prind vi­tele ori caii la sania încărcată cu bălegar și o pornesc spre cîmp. Din comună pînă întreaga acum au fost duse la cîmp aproape 4.000 de sănii de bălegar... Și săniile, în zvon de zurgălăi, lunecă me­reu spre cîm­pul în­tins, în timp ce în comună cîntă prin oțelu­l n­icovia­r­e­l­or d­in fierării. Peste 90 la sută din unelte au fost deja reparate... Oamenii croiesc pla­nuri și căi spre un nou fel de viață. Ță­ranii muncitori Ilie Nichituț, Toderaș Va­sile, Nicol­ae Bura, Ion Pop și încă vreo 20 au făcut cereri să fie primiți în în­tovărășirea agrozoo­tehnică „Zorii So­cialismului“ din sat. Odată cu căderea fiecărei seri, după o zi de muncă flăcăi și fete se adună la școală. Se întîlnesc aici cei din cor, cei din presă și cei din echipa de dansuri. Se umple școala și încep repetițiile pen­tru programul ce-l pregătesc pentru ale­geri. Coriștii se des­part de ori de cei dansatori, care iau roluri în piesă... Seara se scufundă mereu în noapte și cel ce trece prin dreptul școlii -aude doar glas de cor, tropot de dans în­cins și din cînd în cînd cîte-o strigă­tură: Țuc-o măi pe lelița! N-i aștepta să zică ea, Care-ar zice, i ruși­­­ne, Dac-o tuci îi pare­­ bine! După cîteva bătăi de picior și șuieră­turi scurte răsună și alte chiuituri. Cel ce n-are dor pe [vale Nu ști luna cum ră­­[siare Nici noaptea cît­ îi de ]mare!... Repetițiile conti­nuă, și în tăcerea nopții parcă toată comuna se pregă­tește de alegeri, ascultă atentă, mîn­­dră de pregătirile ce se fac în vederea ale­gerilor de deputați în Marea Adunare Na­țională. Prin ce a fost vestită comuna Turț acum 20 de ani Acum douăzeci de ani, comu­na Turț număra aproximativ cinci mii de suflete și era vestită prin: țuică de cincizeci și cinci—șaizeci de „focuri“, prin cei vreo patru mii și cîteva sute de neștiutori de carte, prin bătăile fără de ca­re nu trecea nici o sărbătoare. Oamenii se tăiau între ei în trei împrejurări: îin sărbători — la beție și la alegeri. Se tăiau la alegeri pentru că și acolo se îmbătau și erau ațîțați la bătaie. Turțanii votau pe atunci la Hal­meu.­ Votau la 18 kilometri­­ de­părtare de sat, drum pe care-l străbăteau pe jos. Acolo se în­tîlneau cu oșeni din alte dimprejur și așteptau cîte o sate zi și o noapte să le vină rîndul să voteze. In răstimp, ca la circ, liberali se urcau pe cîte un bu­toi și începeau să urle cît îi ți­nea gura: — Votați cu noi, că vă vom da case, păduri, pășuni, pămînt... De altă parte, oamenii țărăniș­tilor țipau: — Minciuni... Liberalii-s Bi­hari! Noi, așa și pe dincolo... Vorbitorii erau păziți de țăn­dări și bătăuși. Oamenii însă nu-i ascultau fiindcă fuseseră mințiți de atîtea ori de aceiași liberali, țărăniști sau alți poli­ticieni burghezi; unii mai mari tîlhari decît ceilalți. Pe urmă, mergeau oșenii să-și înece neca­zul, ■ durerea și mînia în țuică. Se duceau să bea vestita sumă de Turț, șaizeci de de cinzeci și cinci— „focuri"... Turțeanul flămând, ostenit, își scălda min­tea în negura beției, pînă ce i se părea că toată lumea se clatină, iar cînd simțea pe spate bota ciomăgașului electoral scotea cu­țitul. El știa una și bună: pe cel ce-ți face rău trebuie să-l min­­tui de pe lume. Aceasta era lege pentru turteanul analfabet, care nu ajungea să slovenească lite­rele deoarece pentru cinci mii de săteni din Turț existau numai trei săli de clasă și șapte cadre didactice, înv­ațau a scrie și a citi doar cîțiva, iar restul mureau tot, atît de „luminați“ cum se nășteau, iar generația care urma, ducea prin vreme mai departe aceeași faimă: faima țuicii de Turț, a neștiinței de carte și a bătăilor ce sfîrșeiau cu omoruri... și prin ce-i vestită azi Fraimia Juicii de Turț a trecut demult hotarele regiunii Baia Mare. Locuitorii Turțului sînt și ei cunoscuți azi, pînă departe, peste hotarele regiunii, dar nu pentru beții, neștiință de carte, ori bătăi cu omoruri, ci pentru hărnicia lor, care în anii puterii populare i-a dus din bine în mai bine... Sînt vestiți pentru că azi cei patru mii și cîteva sute de oa­meni analfabeți pe vremuri, știu carte. Azi în sat sînt 8 școli cu 26 de învățători. Horiie, țîpuri­­tur­ile, jocurile și petrecerile ce­lor din Turț au fost răspîndite în regiune cu prilejul concursu­rilor artiștilor amatori. Petrece­rile ce se terminau cu omor au rămas de domeniul amintiril­or; nimeni nu-și­­ aduce aminte să se fi întîmplat așa ceva în ultimii 5—10 ani, își amintesc în schimb tirul anilor în care au muncit cei 26 de învățători, își amin­tesc cei doisprezece ani de muncă de lămurire dusă de or­ganizațiile de partid și UT­M... E vestită comuna Turț azi nu numai prin țuica de cincizeci și cinci—șaizeci de „focuri“, ci și prin cele aproape patru sute de case noi, șuri și grajduri con­struite în ultimii ani, prin elec­trificarea comunei, prin zecile de aparate de radio di­n casele celor din Turț. Unele harnice gospodi­ne și-au cumpărat mașini­­ de cu­sut, magazinul universal din sat este încărcat de mărfuri. Despre toate acestea povestesc acum în prag de alegeri foștii țărani săraci, lipiți pămîntului. Povestesc despre oase noi Vasile Buhai, Ion Lucuț Pîrdie, Grigor Ugleanu, Vasile Hamza și mulți alții. E vestită comuna Turț și prin gospodari ca Ion Zimbru, candi­dat al F.D.P., a cărui fotografie se poate vedea lipită cu grijă pe geamurile caselor din comu­nă. E doar tovarășul lor de mun­că și de gînduri, prin el țara îi va cunoaște și mai bine decit pînă acum. Ii va cunoaște prin noi și mărețe înfăptuiri, mai strălu­citoare "d­ecît cele de pînă acum. Pentru viața asta nouă pe ca­re o trăiesc, pentru realizarea planurilor de viitor, alături de cei mai în vîrstă, un nou con­tingent de peste 250 flăcăi și fete, printre care Maria Lucuț a­­ui Nicoară, Vasile Buhai, Ana Bo­ta, Ileana Oprea... votează acum pentru prima dată... Această faimă o va duce spre vremea viitoare generația con­temporană a Turțului, această faimă va răsfringe mîndrie pe fața turdeanului în ziua votării candidatului F.D.P., în ziua de 3 februarie din anul puterii popu­lare 1957... Maria Lucuț a lui Nicoară, este una din cei peste 250 de tinere și tineri din comuna Turț, care votează pentru prima oară. Deunăzi a fost pe la casa alegătorului și după ce a cerut să i se explice teh­nica votării, a rugat agitatorul de serviciu să-i dea o fotografie a candidatului F.D.P. Ion Zimbru, țăran muncitor din comuna lor. Pe urmă s-a grăbit spre casă. A așezat cu grijă în fereastră fotografia candidatului. Un flăcău care tocmai trecea în lungul uliței îmbrăcat­ și el în straie de sărbătoare a surp­rins-o. — Te fălești cu candidatul nostru Mărie? — o întrebă flăcăul. —Cum să nu mă fălesc cu ei Vasile, că doar primul meu vot îl voi da omului din satul nostru. Apoi între cei doi tineri s-a legat o discuție puțin obișnuită. Cum să facă ca cei din secția de votare să nu observe că ei votează pen­tru prima oară. Trebuie să știe cum să între în cabina de votare, cum să voteze pe candidatul lor și încă alte lucruri pe care orice alegător trebuie să le cunoască, . Vineri, 1 februarie 1957 ..1——........................ tti 11 - De la oșeni adunate în multe sate din raionul Oaș, în anii cînd la cîrma țării se pe­rindau ca și ciupercile partidele burghezo-moșierești, nu existau școli. Așa au fost satele: Coca, A­­liceni, Șirlău, Pășunea Mare și al­tele. In anii puterii noastre popu­lare, în aceste sate au fost construi­te școli noi, cu săli de clasa spațioa­se, înzestrate cu materialul didac­tic necesar și care asigură bune condiții de învățămînt pentru copiii lor de vîrstă școlară. ★ In intimii doi ani, peste 30 de oșeni din Tarna Mare și-au cum­părat aparate de radio. In cinstea alegerilor de deputați în Marea A­­dunare Națională, comuna a fost radioficată. In lungul ulițelor noile difuzoare revarsă melodii plăcute și aduc vești de pe întreg cuprin­sul țării și al globului. ★ In trecut în tot raionul Oaș e­­xista un singur tehnician agricol In prezent, la fiecare punct agr­col din cele 16 comune își desfășoară activitatea numeroși ingineri și tehnicieni. In cinstea alegerilor, comuna Turulung a terminat repararea u­­neltelor și transportul îngrășămin­telor naturale la cîmp. Numeroși țărani muncitori printre care An­drei Baizăr, Andrei Gheng, Petru Lazăr, Ștefan Popovici și alții, au contractat cu statul 150 vite. Alți peste 200 de țărani muncitori au contractat cu cooperativele peste 10 vagoane de căpșuni. • * Colectiviștii din Drăgușeni, au primit și discutat cu multă însu­flețire rezoluția plenarei C.C. al P.M.R. din 27—29 decembrie 1956, privind desființarea sistemului co­telor obligatorii la majoritatea pro­duselor agricole. Pentru a contri­bui și ei la formarea fondului cen­tralizat al statului, colectiviștii au contractat cu 15 la sută mai multe cereale decît le-a fost cota obliga­torie în anul 1956. De asemenea, gospodăria colectivă „Drum nou“ din Turulung a contractat cu sta­tul un vagon de grîu, 2 vagoane de cartofi și însemnate cantități de porumb și alte cereale. * Pentru aprovizionarea din bel­șug a oșenilor cu mărfuri și pen­tru întărirea și dezvoltarea lega­turilor dintre oraș și sat, pe cu­prinsul raionului Oaș funcționează 92 de unități cooperatiste, bine a­­provizionate cu mărfuri mult că­utate prin părțile locului. * La inițiativa deputatului comu­nal Carol Kovács, 150 de țărani muncitori din Orașu Nou, printre care Ion Erdei, Bartoș Adalbert, Balint Bak și alții, au transportat pe drumurile comunei prin muncă voluntară aproape 200 metri cubi de nisip și pietriș. ( ★ Văzî­nd că gospodăria colectivă „Tudor Vladimirescu“ a obținut li­ medie cu 200 kg de grîu mai mult la fiecare hectar, peste 35 țărani muncitori din Tîrșolț, în frunte cu mijlocașii Dumitru Huje, Gheor­­ghe Paul, Vasile Bura și alții, s-au înscris și frecventează cursul agro­zootehnic. Temele lecțiilor ce se predau au fost întocmite la propu­nerea lor. Pînă în prezent, tehni­cianul agricol Bud Viorel a predat lecțiile „Lucrările solului“, „Să­­m­îiița și semănatul“, „Tăierile de formare a coroanei la pomi“, „Plantarea pomilor“, etc. a pomi * 1 . La propunerile a numeroși ale­gători, s-a început munca de elec­trificare a comunei Vama. In zilele acestea s-a terminat transportul celor peste 70 de stíl­pi.­­In prezent se lucrează intens la ridicarea a­­cestora. Curentul electric va fi fur­nizat de motorul de 70 cat pini tere primit de curînd. * / In Gherța Mică, 74 de familii s-au unit nu de mult în întovără­șirea zootehnică „Zorile socialis­mului“. Acum o săptămînă, ei au făcut un împrumut la bancă cum­­părîndu-și cu bani 70 de oi meri­nos. Văzînd frumoasele perspecti­ve de dezvoltare ale întovărășirii, încă 26 de familii printre ca­re cele ale lui Vasile To­­deraș a lui Mihai, Grigor Nichituț, Nicolae Bura, Iob Pop și altele, și-au făcut cereri pentru a fi primiți în sînul întovărășiților* Pagină­­ redactată de I. Buda Foto: I. Andrew ­WWWVSAiWSIMCJfl MzflRE Ninge peste toată țara mea. Ninge domol și bogat peste străvechea și mîndra Țară a Oa­șului. Cad fulgi mari și deși pes­te cele 16 comune înconjurate jur împrejur de munți cu piscuri pierdute în zarea sură. Se îm­bracă întinsele livezi de ale Turțului în straie albe pruni de nea, case noi, moderne, cu gea­muri mari și coșuri înalte ce răsuflă lin și leneș spre înăl­țimi cu rare fuioare de fum al­buriu. Pe străvechiul pămînt al Oa­șului trei mii de case noi și peste nouăzeci de magazine, își profilează conturul în zări, trei­zeci de lăcașuri de cultură cu peste patruzeci de biblio­teci adapă minți și inimi la iz­vorul științei din adîncul căre­ia izvorăște puterea noastră. Bo­lile care înainte secerau vieți în floarea vîrstei, și-au găsit vindecarea în cele unsprezece dispensare. Mamele oșence dau viață generației de mîine, în ca­se de naștere... E lung și mă­reț șiragul comorilor revărsate de anii noștri peste pămîntul Țării Oașului. In sute de case și-n lungul sutelor de ulițe, di­fuzorul ori radioul revarsă me­lodîi și aduce vești despre cele c se-ntîmplă în toate colțurile pă­mîntului. In șapte comune, oșt nii au suflat pentru vecie în s­pați și au răsucit cu mîna la­­ah­ărul, pentru ca nou­­ și ve­chile case să-și potolească st­tea de lumină sorbind prin cî­biuri întinse curentul Oameni din seminția electric. Cașnli treziți la viață, au fost propus candidați în alegerile pentru sfa­tul țării, ca să vegheze de acol asupra țarinii și rodului, pra școlilor și copiilor, asupra a și tot ce se va înfăptui.... Ar tre­bui multe pagini și multă cer­neală spre a înmănunchea în a­ceste slove de istorie contempo­rană atîtea înfăptuiri. In acest urcuș al vremii în­cărcat de rod bogat, străvechiu pămînt al Țării Oașului prime­nit în straie cu flori de nea, oa­m­eni cu păr cărunt dar plini d un dor avîntat de viață, flăcă­ruți și mindre fete, îți trimit un­ Partid Muncitoresc, în nesfîrșit, țării sărbătoare, fierbintele loi salut! -----------------------------------------^Wvwvvwwvwvvvvvvnaaaa­ vvvvvvvvvv«

Next