Pentru Socialism, decembrie 1967 (Anul 17, nr. 4309-4335)
1967-12-01 / nr. 4309
1 Â v \ ■A Documentele Plenarei C*G al P*CR* din .......... " 5-6 octombrie în dezbatere EFICIENTA ECONOMICĂ MAXIMA IN TOATE SECTOARELE DE ACTIVITATE Control economic-financiar ferm, exigent In proiectul de Directive cu privire la perfecționarea conducerii si planificării economiei naționale corespunzător condițiilor noii etape de dezvoltare socialistă a României se subliniază: „Controlul economic-financiar, activitatea de prevenire și descoperire a pagubelor ce se aduc avutului obștesc nu se desfășoară încă în mod corespunzător“. Organele competente în acest domeniu înlăture fenomenele n-au reușit să negative în gospodărirea fondurilor, insuficient și-au adus contribuția și la întărirea răspunderii și a grijii fiecărui lucrător din economie față de avutul obștesc. Pe bună dreptate se critică în documentele Plenarei din 5—6 pcSistemul informational economic constituie o parte componentă și esențială a organizării științifice a producției și a muncii, fiind indispensabilă desfășurării în condiții optime, eficiente a activității de conducere a economiei naționale la toate nivelurile. Subliniindu-se necesitatea și rolul mijloacelor moderne de calcul și informare economică, b. proiectul de Directive cu privire la perfecționarea conducerii și planificării economiei naționale se arată că pentru elaborarea planurilor anuale, cincinale, a schițelor de perspectivă și urmărirea modului în care se realizează prevederile acestora, pentru a caracteriza operativ și sistematic activitatea economică din întreprinderi, centrale industriale, este necesar un flux informațional rațional pe toate treptele de organizare. Informația economică, fiind legată de realitățile procesului de producție, de organizarea producției și a muncii, concură la rezolvarea problemelor ce se ivesc în desfășurarea activității economice, tocmai prin cunoștințele pe care le furnizează. Ca atare, importanța informației statistico-economice constă în sporirea puterii de cunoaștere și lărgire a sferei acesteia în toate domeniile, scopul sistemului informațional fiind luarea deciziilor optime. Un sistem informațional care nu este folosit și studiat de conducere devine un act de birocrație. Este de la sine înțeles că evidența trebuie să fie de bună calitate, permițînd o cunoaștere reală a fenomenelor și proceselor economice din întreprindere, iar dările de seamă statistice și informările să fie în concordanță cu aceasta. Din păcate nu peste tot acest lucru este, înțeles în suficientă măsură, fapt constatat cu ocazia octombrie 1967 faptul că în multe întreprinderi conducerile consideră controlul economic-financiar, evidența și controlul gestionării bunurilor materiale ca o sarcină minoră, pe care o lasă numai pe seama sectorului financiar-contabil. Organele de control financiar intern nu sesizează în întregime și la timp lipsurile existente in unitățile pe care le verifică, nu propun întotdeauna măsuri de îndreptare, nu manifestă în toate cazurile fermitate în tragerea la răspundere a celor vinovați de încălcarea legilor. Despre ce eficiență și fermitate în control poate fi vorba la unități ca: I.R.I.C. Baia Mare, I.R.V.L.F., „Vinalcool", I.C.I.L. Satu Mare, Trustul I.R.S. rificărilor întreprinse de organele statistice în diferite întreprinderi din regiune. Așa, de pildă, Iprofil Satu Mare a raportat ca realizată în prima decadă a lunii noiembrie cantitatea de 19.000 m.p. furnir, ca ulterior, în urma inventarierii, să se constate că în realitate cantitatea produsă a fost de numai 17.899 m.p. furnir. Raportări ireale s-au constatat și la I.R.V .F. Maramureș, care la data de 20 noiembrie a.c. a comunicat o realizare a planului de export — cumulat de la începutul anului — cu peste 15 milioane lei mai mică decît cea raportată la data de 10 noiembrie a.c. La fel, întreprinderea pentru materiale de construcții din Baia Mare a raportat în darea de seamă statistică privind realizarea planului de aprovizionare pe trimestrul II a.c. date care nu corespundeau cu situația reală. Pe bună dreptate se pune întrebarea: cum au putut servi aceste „informări" conducerile întreprinderilor mai sus-menționate în vederea luării măsurilor pe care le necesită bunul mers al activității întreprinderilor respective? Putem afirma că ele în loc să ajute au contribuit la o derutare. Nu poate fi ignorat nici faptul că în prezent există încă numeroase cazuri de evidență și dări de seamă cu un conținut similar, care circulă paralel, cerute de organe sau instituții diferite și la termene diferite. Întreprinderilor li se cer uneori tot felul de date și cifre, cuprinse în multiple și complicate formulare și care, în mare măsură, MIHAI HUSIAN director adjunct, ALEXANDRU TÎNJALĂ șef de serviciu adjunct la Direcția regională de statistică Maramureș (Continuare in pag. a 3-a) etc., la care soldul pagubelor pe primele 9 luni ale acestui an a crescut cu 5—87 la sută, în loc ca acesta să scadă. Volumul pagubelor este încă ridicat, îndeosebi în unitățile economiei forestiere, de transporturi auto ale Sfatului popular regional, U.R.C.C., U.R.C.M. Pe lângă cele arătate mai sus se produc pagube ca rezultat al plăților de locații, amenzi, penalizări etc. Unii conducători de întreprinderi privesc cu ușurință asemenea plăți, pe motivul că ele se fac, in general, între organizații de stat și deci banii ar trece „dintr-un buzunar în altul". Consideram că o asemenea părere este profund greșită. Cheltuieli mai mari de acest gen s-au înregistrat la Combinatul chimico-metalurgic „Gheorghe Gheorghiu-Dej" Baia Mare, „Partizanul" și „Unitatea" din Sighetul Marmației, I.F. Tg. Lăpuș, întreprinderea pentru materiale de construcții Baia Mare etc. Considerăm că o problemă importantă care trebuie să stea în atenția aparatului de control economic-financiar, indiferent de sistemul și veriga din care face parte, o reprezintă sporirea intransigenței față de abaterile și deficiențele constatate în gospodărirea mijloacelor materiale și bănești. Unele organe de control nu iau o poziție fermă față de încercările de diminuare a răspunderii personal GHEORGHE GRIGA economist (Continuare in pag. a 3-a) Calitatea informării economice Exploatarea miniera Săsar. In discuțic — organizarea muncii în abataj. Anul XVII Nr. 4309 Vineri 1 decembrie 1967 4 pagini — 25 bani A intrat în probe tehnologice Fabrica de plăci aglomerate din Sighetul Marmației In dimineața zilei de 30 noiembrie 1967, colectivul de la C.I.L. Sighetul Marmației a trăit un nou eveniment de mare importanță in viața complexului, ca și a întregului oraș: intrarea în probe tehnologice a tuturor capacităților productive a celei mai tinere fabrici — Fabrica de plăci aglomerate din particule de lemn, cea mai modernă unitate economică de acest fel din țara noastră. Acest obiectiv a fost inaugurat în cinstea Conferinței Naționale a Partidului Comunist Român. La festivitate au participat to varășii Octavian Lutaș și Gheorghe Constantin, secretari ai Comitetului regional Maramureș al P.C.R., inginer Victor Chiribău — adjunct al ministrului economiei forestiere. Au luat cuvîntul tovarășii, inginer Ionel Pop, directorul Complexului de industrializare a lemnului, ing. Ioan Retegan, secretar al Comitetului orășenesc de partid Sighetul Marmației, și inginer Victor Chiribău, adjunct al ministrului economiei forestiere, care au făcut aprecieri asupra înaltului nivel tehnic al lucrărilor de construcții-montaj, felicitând muncitorii constructori pentru calitatea executate și darea în lucrărilor folosință înainte de termen a acestui important obiectiv. Cu acest prilej, colectivul Complexului de industrializare a lemnului și constructorii au adresat o telegramă Comitetului Central al Partidului Comunist Român, tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU. (In pagina a 3-a publicăm reportajul: „La start — a șasea fabrică din cadrul C.I.L. Sighetul Marmației"). Vedere exterioară a frumoasei hale a Fabricii de plăci aglomerate din lemn. mn um ápuimkm . Adunări de dări de seamă și alegeri în organizațiile de partid LOCUL COMUNISTULUI ■lit VITRINA — principal mijloc de reclama comercială ■ [UNK] Pe fronturile Vietnamului de sud CĂMINE RECI Un tovarăș din conducerea Exploatării miniere liba spunea: „In repetate rînduri muncitorii refuză categoric cazarea în căminul muncitoresc. Replica „dacă mă cazați în cămin, plec de la exploatare" a devenit pentru noi o obsesie". De unde această rezervă față de căminul muncitoresc? Iată întrebarea care a generat prezentul raid-anchetă. Explicația faptului pretinde însă a fi lămurit în prealabil care e Sensul căminului muncitoresc Desigur cel care solicită dutlcea în cămin se gîndește găzîn primul rînd la condițiile pe care acesta i le poate oferi pentru odihnă, în vederea refacerii capacității de muncă. Dar dincolo de un pat, de o pernă se ridică, firesc, cerințe multiple. Dintre acestea se desprind modul de asigurare a hranei, condițiile de igienă. Nu puține și nu de mică însemnătate sunt cerințele firești de instrucție, de educație pe care omul caută să și le satisfacă in timpul liber. Și sînt apoi micile (în aparență) pasiuni ale fiecăruia. De felul în care cei cărora li s-a încredințat spre conducere căminul intuiesc aceste adevăruri, acționînd în consecință, depinde măsura în care acest lăcaș se transformă intr-o gazdă bună, primitoare sau, dimpotrivă, rămîne o slădire oarecare, rece, un simplu dormitor comun. Și acum, ia concret în limitele considerentelor de mai sus despre căminele muncitorești ale Exploatărilor miniere Cavnic, Baia Sprie, liba. CAVNIC. Două cămine noi (date în folosință cu mai puțin de doi ani în urmă) a 300 de locuri fiecare, compartiimentate In camere a cite 4 locuri. La fiecare nivel — un mic grup social (dușuri, spălător etc.), cîte o cameră de gătit, magazie de alimente cu dulapuri compartimentate. Ambele cămine dispun de spații pentru club și pentru bibliotecă. In camere, dușumea de parchet, dulapuri, noptiere, mese, perdele, paturi metalice cu scaune, somiere, căni și pahare pentru apă, încălzire centrală. Funcționează o frizerie, BAIA SPRIE, căminul tineretului, 173 locuri, dat în folosință în anul 1961. Aceleași dotări (mai puțin frizerie) ca și cele de la Cavnic. In plus, căminul e radioficat. ILBA. Un cămin nou cu 300 de locuri, dat în folosință în 1965. Cu excepția lipsei totale a perdelelor de la geamuri și a frizeriei, căminul seamănă „ca două boabe" cu cele din Cavnic. Din punct de vedere al condițiilor materiale (asemănate pe bună dreptate cu cele ale unui hotel) căminele amintite au posibilitatea reală de a satisface exigențele muncitorilor. Și totuși nu se întîmplă așa. Dovada, așa cum menționam, reținerea față de cazarea în aceste cămine: la Cavnic 220 de locuri sunt neocupate (din 600), la linia 120 (un întreg etaj e sub lacăt). De ce e pulsul de a o părăsi. Coridoarele — galerii ale aceleiași împărății. Fără o floare, fără un tablou. Ici, colo, un preș vechi plin de praf. Și întuneric. Lipsesc multe corpuri de iluminat și mirosul acela obsedant de petrol ars — produs de cele două lămpi din „camera de gătit" instalată pe coridorul primului nivel al căminului din Baia Sprie, pe o masă șubredă, în vecinătatea a două butoaie cu resturi menajere — invadează totul, pina la ultima cameră a etajului IV. Și persistă așa zi și noapte! Camerele? Pereți mohorîți, pe alocuri sparți, zgîriați. Fără floare, fără un tablou. Ici-colo cîâte un montaj ad-hoc din decupări din ziare lipit pe pereți. Or colecție de portrete colorate, tăoiate din reviste, de regulă vedete ale ecranului. La Cavnic și Baia Sprie, o bucată de covor sau un preș de cel mult un metru pătrat. Prăfuit, zdrențuit. La liba nici atît. Parchet cenușiu, nespălat, nelustruit. La Cavnic geamurile unui cămin (cel în care sînt găzduiți salariați ai exploatării miniere) au perdele Frumoase, curate. Alături, în celălalt cămin care găzduiește șoferi de la coloana D.R.T.A., muncitori de sectorul din Cavnic al întreprinsaderii de explorări miniere și de la T.C.M.M., locul perdelelor e ocupat de ziare, de hîrtii divers colorate. La Baia Sprie sunt perdele. Dar mai bine n-ar fi. Sunt pur și simplu respingătoare. Căminiștii din liba nu țin minte să fi pătruns vreo perdea în camere! Poate de aceea au început să dispară suiporții. Lipsesc pe alocuri și elemenți de parchet. Nu atrag nici balcoanele spațioase, nici zonele din jurul căminelor. Nici un teren de sport! Și concluzia nu-i greu de formulat. In cămine lipsește acea atmosferă caldă, prielnică, intimă necesară omului. Neoferindu-i climatul pe care îl pretinde, omul respinge căminul. Acea atmosferă.. Privite din exterior toate cele patru cămine produc o impresie plăcută, atrag. Construcții moderne, elegante. Dar cum noi, le treci pragul, aparențele ramíii la ușă. Te întîmpină holuri fără covoare, fără o floare, fără un tablou. O împărăție a mozaicului, cimentului, a monoculorii pereților. O împărăție rece. Simți im „Mama sănătății“ n-are acces sigur, e vorba de curățenie, de igienă. E drept, curățenie se face zilnic. Dar superficial, în fugă. De aceea praful și-a făcut loc peste tot, îmbibă covtoarele, preșurile acoperă dulapuri, mese, scaune. Pentru păstrarea curățeniei în camere, administratorii căminelor (Gheorghe Hușuet la Cavnic, Octavian Slovoacă la Baia Sprie și Emanoil Grünfeld la libia) n-au făcut mare lucru. Se explică deci de ce pe dulapuri s-au amenajat fel și fel de expoziții cu cele mai diverse obiecte, necurățate, turn de alimente sau resturi, alăde ce paturile nu sunt aranjate, de ce pe dușumea mai pot fi găsite mucuri de țigări, chibrituri arse, de ce geamurile nu sunt curățate cu lunile etc., etc. Și de ce oare nefumătorii trebuie să suporte efectele „pasiunii" oponenților lor? Nu pot fi repartizați, în camere, pe categorii? Geamuri sparte sunt: căni de apă sau pahare lipsă, de asemenea (lilia, Baia Sprie) curățenia atît în camere cit și pe holuri — slabă. Ce fac administratorii? De ce nu sînt suficient controlați? Poate ar fi fost evitate unele măsuri cel puțin nelalocul lor. Cum spuneam, fiecare din cămine au la fiecare nivel cîte un mic grup social. La Cavnic însă nu se poate face baie. Acestea au fost închise. Raționamentul: căminiștii ar intra în cămin cu hainele de serviciu și curățenia (așa cum am cunoscut-o) ar avea de suferit! La mină există un modern complex social unde minerii pot face baie, unde-și pot lăsa echipamentul de serviciu. Dar poate simt nevoia să facă un duș și la cămin. De ce li se ia această posibilitate? De ce oare pentru câțiva certați cu regulile de igienă (și cărora li s-ar putea interzice intrarea în cămin în echipament de serviciu) să sufere toti ceilalți? M. GRIGORESCU (Continuare în pag. a 3-a) Insula Surtsey — teren de observație unic La 15 noiembrie 1963, în Oceanul Atlantic de nord se năștea o nouă insulă numită Surtsey (după numele lui Surtur, gigantul focului din mitologia scandinavă), cu o suprafață de 2,8 km.p. (din care 1,9 km.p, acoperită de lavă), care avea să completeze arhipelagul Westmann. Surtsey, spre deosebire de celelalte insule din această regiune, prezintă două caracteristici noi: durata activității vulcanice, aproape continuă de la 14 noiembrie 1963, și soliditatea edificării ei, care-i asigură o existență foarte lungă. Dat fiind aceste caracteristici noi, încă din 1964 s-a instalat aici un comitet de cercetări ale cărui lucrări sunt finanțate de statul islandez. Redăm în continuare relatarea transmisă de ziarista Yvonne Rebeyrol ziarului „Le Monde". De departe, Surtsey apare ca o masivă pată neagră punctată de două vîrfuri mai înalte. De la 5 iunie, anul trecut, nici o revărsare de lavă nu mai luminează acest peisaj sinistru format din două conuri uriașe de resturi vulcanice, întinderi nesfîrșite de lavă neagră, plaje de nisip și, din loc în loc, erupții vulcanice de gaze cu miros foarte neplăcut. Doar gurile craterelor care nu mai aruncă lavă înviorează oarecum, în roșu și alb, peisajul acesta deprimant. Interesul principal pentru această insulă provine din faptul că sub ochii noștri s-a produs apariția unei mici lumi, care, o dată creată, cunoaște o evoluție într-un ritm neobișnuit. Toată insula este compusă din același material — mai bine de un kilometru cub de lavă bazică. Atîta vreme ci marea a avut acces pe insulă, exploziile s-au succedat, proiectînd în aer magmă care a YVONNE REBEYROK (Continuare in pag. a 4-a)