Pentru Socialism, noiembrie 1971 (Anul 21, nr. 5525-5549)
1971-11-26 / nr. 5546
2 CORNELIU BABA: „Condițiile în care trăiesc pictorii la Baia Mare îi îndreptățesc să ducă mai departe renumele tradiției create de cei dinainte“ Artist de un prestigios renume, unul dintre cei mai de seamă portretiști pe care i-a dat arta plastic românească, autorul unor compoziții de mare forță expresivă, maestrul Cornelia Baba se bucură astăzi de prețuirea unanimă tuturor iubitorilor de artă. Avându-l pentru scurt timp oaspete al orașului nostru, în cadrul pregătirilor care se desfășoară pentru sărbătorirea a 75 de ani de la înființarea Centrului artistic de la Baia Mare, i-am solicitat părerea despre această mișcare de început, cit și despre fenomenul plastic actual, finind președintele Comisiei de jurizare a lucrărilor pentru județeană expoziția ce a fost deschisă la 20 noiembrie a.c. — La vremea sa, școala de pictură de la Mare a fost Baia un ferment cu un caracter specific regiunii, mentelor temperași tendințelor peisagistice, un mic Barbizon, sau ceea ce reușise să fie Balcicul și Mangalia pentru pictorii romani dintre cele două războaie. Toate își au vremea lor insă. Urmașii se deosebesc total de înaintași. Problemele picturii de azi sînt altele cu toate că la un nivel foarte elevat marile creații se intilnesc, indiferent de gîndire, de manieră, de epocă. Lucrările actuale sînt în majoritatea lor căutări sincere ale artiștilor de toate vîrstele. Se încearcă să se găsească o expresie proprie, o expresie a epocii. Condițiile in care trăiesc pictorii la Baia Mare — mă refer la ateliere și la climatul regiunii — îi îndreptățesc să ducă mai departe renumele tradiției create de cei dinainte. — Nu demult ați deschis o expoziție personală in S.U.A., care s-a bucurat — după cum se știe — de un deosebit succes. Ce a constituit acest succes pentru activitatea Dv? — Expoziția mea in America mi-a stabilit clar proporțiile mele și ale acestui splendid și imens continent. M-am înapoiat cu o dorință de lucru cum n-am avut niciodată și cu o dorință de a mă retrage la liniștea atelierului unde găsesc binecuvintatele cearsuri de meditație. Este pretențios cuvîntul „succes“. Nici nu îl caut, nici nu mă interesează. Am probleme de meserie pe care trebuie să le rezolv cu mine însumi și din păcate nu mai am prea mult timp... Am urat maestrului noi realizări, spre continua afirmare a picturii românești. ȘT. LAPUȘAN à PENTRU SOriAim? Miercuri seara grupul folcloric „France Marait" al Universității din Ljubljana (R.S.F. Iugoslavia) a susținut la Baia Mare un spectacol coregrafic. Numerele prezentate care ilustrează convingător bogăția și frumusețea folclorului din Slovenia s-au bucurat de un deosebit succes. cinema Vineri 26 noiembrie 1971 BAIA MARE — Dacia: Vis de dragoste (Complet. Ceylon, insula legendelor)) Minerul: Secretul planetei maimuțelor (Complet. Desen pentru o pasăre)) Săsar: Căpitanul Florian (Complet. Poveste cu corali)) 1 Mai: Vînătoare de vrăjitoare (Complet. Flori și insecte; Orizont științific 8/70); BAIA SPRIE: Doar un telefon (Complet. O boală periculoasă); SIGHETU MARMAȚIEI: 100 de dolari pentru șerif (Complet. In împrejurimile Fichtembergului)) VIȘEU DE SUS: Frații (Complet. Cerul Alunișului); BORȘA: In ghearele invizibile ale dr. Mabuse (Complet. Zoonozele); BAIA BORȘA: Celebrul 702 (Complet. Componenta Gama); CAVNIC: Zestrea domnitei Ralu (Complet. Sărutul), TG. LAPUȘ: Tudor, ȘOMCUTA MARE: Genoveva de Brabant (Complet. Secretul Coroanei); SEINI: Săptămâna nebunilor (Complet. Arhitectura feudală); BALUT: Omul din Sierra (Complet: Romeo și Julieta); CÂMPULUNG LA TISA: Șarada (Complet. Cultura legumelor în seră); BAITA: Mă iubește, nu mă iubește (Complet: Cum și-a găsit copilașul mama). Pe această temă am avut recent o convorbire cu tovarășul Ștefan Pop, directorul întreprinderii de producție și valorificarea legumelor și fructelor Maramureș. — Datorită recoltelor bogate obținute în acest an pe ogoarele patriei, lucrătorii noștri au desfăcut în primele zece luni ale anului, cu 4.785 tone multe legume mai și fructe ca în aceeași perioadă a anului trecut. Precizăm, că planul de desfacere al întreprinderii a fost depășit cu 5,4 la sută. De un amănunt reținut inficativ, dacă semîn anul trecut, prețul mediu al unui kilogram de legume sau fructe a revenit la 2,48 lei, în acest an, el a fost doar de 2,10 lei. Prin politica prețurilor practicate în acest an, populația județului nostru a economisit Este asigurat de legume și fructe pentru perioada iarnă? circa 7.000.000 lei. — Cum stați cu lucrările de însilozare? — Am terminat practic întreaga acțiune de însilozare a legumelor și fructelor necesare populației pe perioada decembrie 1971 — iunie 1972 Printre altele au fost însilozate: 4.200 tone cartofi (cu 2.700 tone mai mult ca în anul trecut) 400 tone ceapă, 400 tone rădăcinoase, 800 tone fructe, 325 tone murături și 150 tone legume diverse. Menționăm că produsele însilozate sunt de bună calitate. — Ce ne puteți spune în legătură cu aprovizionarea centrelor muncitorești, unde iarna transportul pe arterele de circulație este deseori extrem de anevoios. — Problema a stat în conducerii atenția întreprinderii noastre. Mijloace auto de mare capacitate au transportat la Baia Borșa, Borșa, Cavnic și Băiuț pentru desfacere, mari cantități de varză, ceapă și cartofi. In localități au aceste fost, de asemenea, însilozate 68 tone cartofi și însemnate cantități de rădăcinoase. — Ce ați preconizat pentru gospodărirea judicioasă a fondului de marfă? — Incepînd cu luna decembrie, vom spori simțitor cantitățile de legume și preambalate. fructe Această măsură va duce, printre altele și la o deservire mai operativă a consumatorilor. Vom veghea, de asemenea, ca pe rețea să nu ajungă decit produse de bună calitate. — Sa și pe linia acționat asigurării populației pe timp de iarnă cu legume trufandale? — Da. , Atît în lunile noiembrie și decembrie a c., cit și pentru trimestrul I al anului 1972 — avem asigurate pe bază de comenzi însemnate cantități de roșii de seră și alte legume care vor fi desfăcute ritmic prin magazinele noastre. — In încheiere ce recomandați consumatorilor colectivi? — In primul rînd, ca aceștia să-și revizuiască listele cu cantitățile de legume și fructe însilozate, sau conservate pentru iarnă. Aceasta, deoarece, la ora actuală centrele noastre dispun de însemnate cantități de produse pentru acoperirea în întregime a necesarului unităților Printre respective altele putem livra opera le tiv, murături diferite, costiță cu fasole, fasole verde, tocăniță de legume, costiță cu mazăre, mazăre boabe, gemuri, compoturi, și siropuri dulceață diferite. Convorbire publicitară realizată de IPETRIA i I.P.E.& HARGHITA cu sediul în Miercurea Ciuc, strada Gh. Doja nr. 6, angajează: — INGINERI MINERI; — INGINERI TOPOGRAFI; — INGINERI MECANICI. Salarizarea conform H.C.M. nr. 914/1968. Informații suplimentare se pot obține prin telefon 1821, Miercurea Ciuc. Se aduce la cunoștința întreprinderilor, instituțiilor și unităților cooperatiste, că ABONAMENTELE COLECȚII PENTRU ANUL 1972 LA PRESA ROMANA se primesc la Direcția de poștă și telecomunicații Maramureș, serviciul difuzarea presei și la Oficiul municipal de poștă și telecomunicații Baia Mare. Cititori de la orașe si sate! Pentru a vă putea informa asupra celor mai importante evenimente din țară și de peste hotare, abonați-vă din timp la ziarele și revistele preferate pe anul 1972. Prin abonare vă asigurați primirea publicațiilor cu regularitate. PRODUCĂTORI VALORIFICAȚI PRIN COOPERATIVELE DE CONSUM NUCI IN COAJA, PASĂRI, OUA, PENE, OVINE. SE ACORDA PREȚURI AVANTAJOASE. Vineri 26 noiembrie 1971 • 18.00 Deschiderea emisiunii. Căminul. • 18.50 Lumea copiilor. Povestea bătrînului cedru. • 19.1Ó Tragerea Loto. • 19.20 1001 de seri. • 19.30 Telejurnalul de seară. • 20.00 Cronica politică internă de Eugen Mândric. • 20.15 Intermezzo muzical cu orchestra Valențiu Grigorescu. Solist Ion Ulmeanu. • 20.25 Film artistic: „Nemurire“. O producție a studiourilor Albania Nouă 1970. Regia Viktor Ghika. • 22.05 Panoramic științific. Noutăți științifice din lumea întreagă prezentate de Andrei Bacalu și Dumitru Cucu. • 22.35 Telejurnalul de noapte. \ Teatrul, înaltă școală TM între organizare și educație (Urmare din pag. 1) Dar CE FEL de școală este teatrul? IN CARE condiții își exercită el rolul de școală și CARE anume condiții dăunează funcției educative a teatrului? In cuvîntarea rostită la plenara lărgită a Comitetului municipal București, tovarășul Nicolae Ceaușescu combatea concepția după care „ne putem mulțumi să repetăm niște adevăruri generale — cum fac unii din filozofii noștri". Largul program educativ elaborat de partid cereau repetarea mecanică a unor adevăruri generale, închinarea „în fața unor citate și a unor date învechite", ci o concepție „pentru a interpreta realitatea, pentru a acționa in vederea transformării societății și a omului“ (subl.iea — S.F.). Așadar, dacă dorim să acționăm pentru a mări puterea educativă a teatrului — puterea lui educativă REALĂ — nu ne putem mărgini a repeta mereu, pînă la gingăvire, pînă cînd în locul dinților nu ne mai rămîn decit gingiile, că teatrul e o școală — ci se cuvine să analizăm ce condiții trebuie el să împlinească pentru a-și juca rolul de instrument al educației. Prima condiție — nu cea mai importantă, dar totuși prima, o să vedeți imediat de ce — este SUCCESUL. O piesă proastă, vulgară sau care face o proastă educație, poate să aibă temporar succes la public: înseamnă, firește, că succesul nu e SINGURUL criteriu după care judecăm calitatea piesei. Dar dacă spectacolul n-are succes — adică dacă n-are spectatori — el nu există. Repet, nu există. O fi bun, o fi rău, dar nu există. Ca fenomen teatral actual (adică existind, acționînd) un spectacol, ca să apeleze la inteligența și inima spectatorilor, trebuie în rînd să-i aibă pe aceștia. primul Nu poți vorbi într-o sală unor oameni, dacă ei nu-s acolo în sală (așa-zisul „teatru radiofonic" e cu totul altceva). E deci clar că nu ajunge să repetăm formule generale despre rolul educativ al teatrului, ci — dacă vrem să vedem în ce măsură teatrul educă realmente —să mergem in sală și să vedem dacă există spectatori, să studiem reacțiile lor — dacă se bucură sau se plictisesc, dacă trăiesc cu personajele de pe scenă sau dacă picotesc, tușesc ori pleacă înainte de sfârșit — iar dacă nu există destui spectatori sau dacă reacțiile lor nu-s mulțumitoare, să analizăm cauzele și să acționăm pentru înlăturarea lor. In aceste cauze — oricît ne-am zbate cu explicații despre concurența pe care o fac meciurile transmise la televiziune, despre anotimpul preparării murăturilor sau alte „cauze social-psihologice“ — rolul principal îl dețin piesa (repertoriul) și spectacolul, atractivitatea lor. Iți amintești de filozoful care a lansat zicala? (citez din memorie): „Dacă un înțelept șade într-o colibă departe de lume, oamenii vor săpa călare pînă la el". Pune un teatru la marginea orașului, nu-l lăuda în presă, nu face curse speciale de autobuz pînă la el — dar dă-i o piesă bună și actori care s-o joace în draci: din gură în gură, publicul va afla despre acest spectacol și își va săpa drum pînă la el! Spiritul realist ln care abordează partidul diferite probleme ale construcției socialiste trebuie să ne fie model și act. E greșit ca prin educație să înțelegem mai mult decât poate teatrul da. Am combătut mai sus părerile unui profesor după care vina principală pentru lipsurile teatrului ar purta-o nu scena însăși, ci școala. Nu vrem să subapreciem forța teatrului, dar nu trebuie nici s-o supravrețuim. Dacă rolul educativ al teatrului ar fi fost atît de mare pe cit l-am fi dorit, atunci, după „Avarul" scris de Plaut sau de Molière, ori după „Hagi Tudose" al lui Delavrancea, n-ar fi existat zgîrciți, tot astfel cum de vreo două mii de ani „Pacea“ lui Aristofan ar fi trebuit să pună capăt tuturor războaielor. Fenomenele sociale sunt complexe, trăsăturile și psihologiile oamenilor sunt nuanțate, puternice și complicate: crede că poți să le îndrepți cu o piesă teatrală, fie ea excelentă, este egal cu a da o pilulă unui cocoșat, să se facă drept la loc. Teatrul îndreaptă, corijează, dacă, dar într-un fel mai complex, iar ,,clientela" lui, sfera sa de educație — mi se pare mie — o alcătuiesc nu psihopații sau infractorii, ci oamenii mai mult sau mai puțin normali. Cînd la cinema ni se arată un duel, noi, adulții, nu ne apucăm să ne batem cu săbiile (asta fac copiii și o vor face mai departe, indiferent de numărul filmelor haiducești și istorice pe care îl va realiza cinematografia noastră), ci desprindem din film cu totul alte înțelesuri; o spunea Shakespeare mai demult: „moralitatea e în ochiul privitorului“. In acest sens? Spațiul nu-mi permite să dezvolt pe larg această idee, dar aș vrea să spun că moralitatea, forța educativă și celelalte calități pe care le dorim teatrului se pot rezuma, schematic, la o mică formulă: victoria binelui. Dramaturgul scrie pentru victoria binelui. Actorul joacă pentru ea. Consiliul artistic al teatrului analizează exigent în ce măsură piesa și spectacolul — fie ele comedii sau tragedii — asigură victoria binelui. Aici însă — după părerea mea și nu numai a mea — se ivește adesea o confuzie. UNDE vrem să învingă binele: pe scenă sau în sufletul spectatorului? La prima vedere, se pare că tot una este. Amintiți-vă însă de diferite piese pe care le-ați văzut și răspundeți-vă sincer. Nu se întîmplă câteodată ca pe scenă — vreme de un sfert de oră sau încă și mai mult — să se „explice“, în „concluzii", tot ce a văzut spectatorul pînă acolo, să se asigure „victoria“ noului pînă în cele mai mici amănunte organizatorice, iar în acest spectatorul să simtă că el timp nu mai are nimic de făcut? Totul se rezolvă pe scenă, pînă în cele mai mici amănunte, dar spectatorul cască și pleacă plictisit. Acestea sunt piese proaste, nu sînt nici educative, nici mobilizatoare, ci creații birocratice, simulacre de conflict. Altădată insă, în „tragedii optimiste“, în piese despre revoluție, în piese despre lupta pentru putere sau în comedii incisive pînă la capăt, nu asiști la un „heppy-end" dulceag, dar simți mobilizat — tu, spectatoterul, tu, personal — să lupți în viață contra relelor văzute pe scenă, pentru binele al cărui contur s-a întrevăzut pe podeaua scenei. „Organizarea succesului“ — in subiectul unei piese, ca și în acțiuni comerciale cum ar fi difuzarea biletelor sau aducerea elevilor la teatru — respinge fațada. Cere pasiune. Convingeri. Un critic poate lesne obiecta că „nu se înțelege“ de ce unui personaj nu i s-a ridicat salarizarea cu două trepte și o categorie, de ce alt personaj n-a fost pedepsit conform cu nu știu care lege, un autor poate lesne „perfecționa“ piesa, adăugind cîteva replici care să „explice" și aceste „probleme" — dar în acest timp, cu un fîlfiit de aripi, teatrul adevărat va trece pe lingă noi și pe deasupra noastră. Teatrul e un univers complex. A-i analiza funcțiile educative și a le înrîuri REALMENTE, pînă la sufletul spectatorului, e o treabă gingașă, grea, de mare răspundere și dibăcie. Rîndurile de față n-au vrut să fie o concluzie și un sfîrșit. Dacă au reușit să fie un început — un început întru meditație al cititorului — tot aș fi mulțumit. i Vineri 26 noiembrie 1971 ! Sfatul medicului! Să ne îngrijim vocea Vocea este expresia limbajului articulat, însușire specifică oamenilor prin intermediul căreia își comunică unii altora ideile, dorințele sau sentimentele. Calitățile ei sunt determinate de structura laringelui, organul în care se produc sunetele prin punerea în vibrație a celor două corzi vocale de către coloana de aer care este evacuată din plămîni. Vocea diferă de la om la om, întîi prin particularitățile de structură anatomică ale organelor ce contribuie la producerea ei și apoi prin posibilitățile de educare care permit însușirea unor calități deosebite. La copiii pînă în preajma pubertății, 14—15 ani, se constată doar mici diferențe între vocea băieților și a fetelor, cînd deodată, fără semne prevenitoare, vocea băieților se schimbă căpătînd alt timbru, aceștia devenind tenori sau bași. Acest eveniment nu trebuie să provoace îngrijorare, deoarece este o manifestare fiziologică specifică băieților, la care, perioada de pubertate aduce pe de o parte o dezvoltare rapidă a laringelui, în care corzile vocale cresc în lungime cu aproape o treime, iar pe de altă parte, se realizează în organism o concentrație mai mare de factori hormonali, tiroidieni, cortico-suprarenali și mai ales gonadici (testiculari), care , asigură o mai bună activitate a sistemului nervos.La copii, pentru dezvoltarea și însușirea unui limbaj corect, este absolut necesar ca auzul să fie normal. Cuvintele sunt mai întîi memorate și apoi repetate corect numai dacă au fost auzite. Așa se explică de ce copiii mici care nu aud, nu pot vorbi, iar cei care nu au încă un limbaj bine format îl vor uita dacă survine o scădere mai mare de auz. Adulții care își pierd auzul pierd și controlul asupra intensității cu care se exprimă, vorbind sau prea tare sau prea încet. Defecțiuni înnăscute sau căpătate ale buzelor, bolții palatine, precum și o implantare defectuoasă a dinților, necorectate la timp, vor produce tulburări grave ale vocii. Amigdalele și vegetațiile adenoide prea dezvoltate fac ca vocea să-și piardă calitatea și să capete un timbru nazonal, iar prin secrețiile pe care în mod permanent le produc întrețin o inflamație continuă a corzilor vocale, care se manifestă prin voce fără claritate. Extirpate chirurgical se eliberează faringele, se normalizează respirația și se clarifică vocea. Reintervențiile pentru vegetațiile adenoide sunt recomandate numai dacă se va constata în mod obiectiv prezența acestora, dar nu pentru orice obstrucție nazală care poate fi generată și de alte suferințe (corpi străini ai foselor nazale, sinusită, polipoză nazală, vierminoză intestinală sau alergie nazală). Se poate trage concluzia că o voce normală este condiționată de starea normală a căilor respiratorii care trebuie consolidată încă din copilărie. Gimnastica practicată zilnic acasă, în fața ferestrei deschise sau în cadrul unor programe bine conduse la sală, plimbările în aer liber, excursiile pe munte, înotul, pe lîngă faptul că tonifică organismul, asigură un deosebit volum respirator atît de necesar unei voci clare. Exercițiile de citit cu voce tare într-un ritm respirator normal, efectuat zilnic și controlate, asigură, de asemenea, dezvoltarea unei voci normale. Acolo unde calitățile laringelui situează vocea într-un anumit registru muzical, prin exerciții de educare, se poate realiza o adevărată „voce de aur". Dr. FELIX MARIAN Anunț de familie Familia Sasloan din Baia Mare, strada Luncii 87, mulțumește pe această cale medicilor Pop Ioan și Benedek Karol de la secția boli contagioase medicului Szombathely Ladislau și de la secția chirurgie a spitalului Baia Mare, pentru conștiinciozitatea de care au dat dovadă în tratarea scumpei noastre Rozalia, redîndu-i sănătate deplină. (583) VLNDI.MS., stare bună. Botoș Gheorghe, Săbișa 116. ____________. (584) j t /