Pentru Socialism, decembrie 1972 (Anul 22, nr. 5860-5886)

1972-12-07 / nr. 5865

£ PENTRU 50CTAT TSM Joi 7 decembrie 1972 Primirea ia o preocupare sistematică Muzi­ca de primire în partid trebui­e să-și găsească expresia într-un complex de activități politico­­-educative, conceput și desfășurat sistematic de către fiecare organizație de bază. Cu atît mai mult cu cit în acest contest este vorba de pregăti­rea omului pentru un act de durată, cu profunde semnifica­ții și­­ de mare responsabilitate politico-morală. Iată de ce co­mitetul comunal de partid Ocna Șugabag a analizat nu de mult într-o ș­edință de lucru modali­tățile în care organizațiile de bază se preocupă de primirea în partid, stabilind o seamă de măsuri m­enite să contribuie în continuare la calitativă a muncii îmbunătățirea în acest important domeniu de activita­te. Practic despre ce măsuri este vorba ? In p­rimul rînd, membrii bi­roului comitetului comunal de partid au primit sarcini concre­te de a răspunde o perioadă mai mare de timp de îndruma­rea organizațiilor de bază din satele aparținătoare. Bunăoa­ră, Petru Paul răspunde și se ocupă de sprijinirea organiza­ției de bază din satul Breb. In ce a constat ajutorul acordat de el , împreună cu biroul or­ganizației de bază respective, Petru Paul a stat de vorbă cu cei care și-au manifestat do­rința de a intra în rîndul co­muniștilor. Ulterior, ei au fost ajutați să studieze și să cu­noască cit­ mai bine statutul P.C.R., explicîndu-li-se princi­palele prevederi statutare, li s-a vorbit despre politica in­ternă și externă a partidului și statului nostru, despre con­ținutul unor documente de par­tid, despre calitățile moral-po­­litice ale comunistului. In acest mod au procedat și Vasile Tepei, Eva Hoppa, Io­sif Zaharanschi, Petru Năneș­­tean și alți membri ai birou­lui comitetului comunal de partid, participînd nemijlocit la organizarea și conducerea mun­cii de întărire a rîndurilor or­ganizațiilor de bază. Drept re­zultat, în ultima perioadă din satele comunei noastre au fost primiți 15 noi membri de par­tid, ceea ce demonstrează efi­ciența deosebită a muncii poli­tico-educative desfășurată în această direcție. De remarcat faptul că persoanele primite în rîndul comuniștilor, între care Ana Bud, Gheorghe Bud, Gheorghe Horea, Ileana Țepei, Ana Trombițaș, au dat dovadă de o bună pregătire politică, actul intrării în partid consti­tuind pentru fiecare dintre ei un moment educațional cu a­­dînci consecințe formative. Un alt grup de măsuri apli­cate vizează amplificarea mun­cii de educare a noilor membri de partid, asigurîndu-se conti­nuitate pregătirii lor politice, cultivării și dezvoltării calită­ților specifice comunistului, o­­mului înaintat. In acest sens, membrii comitetului comunal de partid, repartizați pe organi­zații de bază, prezintă sistema­tic, conform unei tematici în prealabil stabilite, expuneri și consultații, organizează con­vorbiri individuale cu noii membri de partid, ajutîndu-i să înțeleagă tot mai bine felul în care trebuie să muncească, să se comporte în familie și so­cietate, astfel încît­ ei să devi­nă exemplu în fața cetățenilor din satele în care locuiesc. In același timp, atît cei recent intrați în rîndul comuniștilor, cit și cei care urmează a fi pri­miți sînt cuprinși în formele învățămîntului de partid, parti­cipă la activități cultural-artis­tice, la acțiunile de interes ob­ștesc și de gospodărire a comu­nei, creîndu-li-se și pe aceas­tă cale multiple condiții de îm­bogățire continuă a bagajului lor de cunoștințe politico-ideo­­logice și de cultură generală, de afirmare a personalității. Actualmente, comitetul co­munal de partid se îngrijește, stăruitor de întărirea numerică și calitativă a tuturor organi­zațiilor de bază, mai cu seamă a celor din satele Sat-Șugatag și Breb, a căror efective sînt în prezent mai reduse și care au condiții create pentru a pri­mi noi membri, îndeosebi din rîndul femeilor. Astfel, între­gul complex de măsuri între­prinse imprimă muncii de pri­mire în partid caracter conti­nuu, contribuie la amplificarea și perfecționarea experienței în acest sector principal de ac­tivitate. VASILE MORARU VICTOR FORVALD (din postul de corespondenți voluntari de la Ocna Șugatag) !A sosit scrisoare de la fratele m­ilitar. Foto : L. NADLER (Urmare din pag. 1) luni din acest an — pentru pri­ma dată în istoria ei — cu be­neficii, adică să devină renta­bilă. Rentabilitatea vine să confirme realismul posibilităților înfățișate în documentele de partid cu pri­vire la creșterea eficienței eco­nomice. Totodată, ea demonstrea­za că exercitarea fermă a atri­buțiilor conferite unităților so­cialiste creează premisele pentru folosirea din plin a potențialului uman și productiv, pentru spori­rea contribuției la creșterea ve­nitului național. Acționînd în a­­ceastă direcție, colectivul nos­tru a înregistrat o devansare a termenului de îndeplinire a pla­nului primilor doi ani ai cinci­nalului cu peste 3 luni. Devansul urmează a fi consi­derabil sporit în anul 1973 prin transpunerea în viață a Hotărîrii Plenarei C.C. al P.C.R. din 20-2! noiembrie a.c. cu privire la u­­nele măsuri pentru perfecționa­rea activității economico-sociale. Garanție sigură în această pri­vință stau măsurile luate din timp pentru pregătirea produc­ției, dar mai ales faptul că Le­gea cu privire la dezvoltarea e­­conomico-socială planificată a Ro­mâniei, recent votată de Marea Adunare Națională, obligă orga­nele centrale de a stabili, o dată cu lansarea proiectului de plan, nivelele și repartițiile pentru a­­coperirea integrală a necesarului real de materii prime și mate­riale. O mai bună aprovizionare cu cele necesare va contribui, cum e și firesc, la înmulțirea posibi­lităților de sporire cu cel puțin 2 la sută față de sarcina pla­­­nificată. înseamnă deci, că în condițiile anului 1973, acționînd în continuare pentru dezvoltarea activității de concepție proprie, vom spori devansul înregistrat in îndeplinirea cincinalului, cu încă 80 de zile. Pentru că anul 1973 va constitui pentru U.M.T.F. Baia Mare an de debut pe piața internă cu tractoare forestiere T.400.F. Totodată, producția de trolii urmează a crește de peste 4 ori în comparație cu anul 1970, iar cea de remorci se va dubla. Hotărîrea fermă a colectivului nostru este ca, în paralel cu sporirea producției să asigure re­ducerea cheltuielilor materiale de producție la nivelul indicat în expunerea făcută de tovară­șul Nicolae Ceaușescu la recenta plenară a C.C. al P.C.R. OPT PLUS UNU Foto: A­IELENSCHI „Patrie î­n­ti­n­g­r­i­t­ă” Intense pregătiri și desfășurări de pro­grame artistice fac școlile și căminele culturale din raza a­­cestei comune în cin­stea celei de-a XXV- a aniversări a Repu­blicii pe teme ca : „Partidul, tinerețea fără bătrînețe a ță­rii“, „Te slăvim, Re­publică iubită“, „Pa­trie, pămînt al păcii“ ș.a. Pentru a imprima un caracter și mai solemn mărețului e­­veniment de la 30 Decembrie, colectivele didactice de la generale de 8 și 10 școlile ani din Copalnic-Brănăștur, Preduca Veche, Fă­%­urești, Berința și Pre­­luca Nouă au amena­jat cabinetele de ști­ințe sociale în săli înveșmîntate ilustrativ de documentația frea­mătului luptei popo­rului și partidului nostru. Protejează monumentele naturii La propunerea di­rectorului școlii din Lăschia, tineretul și întreaga populație aptă de muncă din acest sat, în frunte cu tovarășul Filip I­­lie — secretarul or­ganizației de partid a C.A.P., și ing. an­gronom Gr. David și-au propus curăți­rea și amenajarea u­­nei mici rezervații de castani comestibili pe platoul însorit de pe Dealul Viei, înăl­țime ce domină creș­tetul nordic al satu­lui ca un coif roman peste­ 6 milenii. . armură de (De la subredacția din Copalnic Mă­­năștur) SILVIU DRAGOMIR și AL. BALANESCU Așezare dacică la Călinești în 1371, în perimetrul satului Că­­linești a fost deschis un impor­tant șantier arheologic. Săpăturile care s-au desfășurat in două e­­tape au scos la iveală o așezare stabilă a dacilor liberi, prima de­­ acest fel identificată în Maramu­reș. Pentru a ne prezenta câteva e­­lemente asupra acestei așezări m-am dresat tov. Aurel Socolan, directorul Muzeului județean. — Care sunt, tovarășe Socolan, primele concluzii ce se desprind din cercetările efectuate pe acest șantier? — Doresc să precizez de la în­ceput că pe actualul teritoriu al județului Maramureș au fost desco­perite deja și alte elemente ale civilizației dacice. Amintesc in a­­ceastă privință tezaurul monetar de la Tulghieș pe Someș compus din circa 1.000 de monede dacice și ceramica descoperită pe șantie­rul de la Oncești unde a existat, de fapt, o așezare temporară a păstorilor daci. Săpăturile arheologice de la Că­linești au scos la iveală — lucru deosebit de important — prima a­­șezare stabilă a dacilor liberi din această parte a țării. Ea aparține secolului al II-lea e.n. și își are obîrșia în secolul al II-lea, conti­­nuînd să existe probabil și în se­colul al IV-lea. — Cu ocazia săpăturilor s-a re­coltat un bogat material arheolo­gic. Am dori să vă referiți la el. — Colecția muzeului nostru s-a îmbogățit cu obiecte de mare va­loare documentară. Printre acestea se află vase de ceramică, de di­ferite mărimi, folosite pentru de­pozitarea produselor agricole și în uzul casnic, rîșnițe pentru măci­natul cerealelor, numeroase șlefui­toare. Totodată, pe șantier au fost dez­velite urme de case: locul stîlpi­­lor, vatra locuinței, cărbune, ce­nușă etc. ION POPEANU De curînd, în comunele Bog­dan Vodă și Dragomirești a a­­vut loc întîlnirea reprezentan­ților cenaclului literar ,,Nord", a pionierilor și uteciștilor din formațiile corale și instru­mentale ale Liceului de muzică și artă plastică din Baia Mare cu școlarii și cetățenii din cele două localități — eveniment de înaltă sensibilitate și elevație, închinat aniversării Republicii. In prealabil, pionierii și șco­larii din cadrul cenaclului lite­rar „Vestitorii" (Bogdan Vo­dă), conduși de prof. Ioan Zu­­bașcu, și-au invitat colegii și poeții băimăreni la o ședință de lucru. Constituit numai de doi ani, cenaclul copiilor din Bogdan Vodă a oferit o „recol­tă" bogată și semnificativă pentru vîrsta și preocupările lor, pentru convingerile și sen­timentele mereu în limpezire și cristalizare (în vers sau în pro­ză), alimentate de o atitudine de cinstire a locurilor natale, a patriei, a prezentului lumi­nos, a miracolului și inefabilu­lui copilăriei. Am avut bucu­ria să constatăm că o aseme­nea activitate extrașcolară își verifică din plin capacitatea de înrîurire formativă și informa­tivă, trezind și cultivînd pasi­unea pentru creație. Apoi, la căminele culturale, poeții băimăreni au citit în fa­ța școlarilor și a părinților a­­cestora, a cadrelor didactice, lucrări din creația lor. Lectura sobră, cuvîntul sporit de emo­ția momentului, cadrul solemn susținut de curiozitatea asisten­ței, de căldura salutului prin SPECTACOL marilor și directorilor din cele două comune, au imprimat în­­tîlnirii ridicată temperatură sufletească. In partea a treia a acestei acțiuni și-au spus cuvîntul interpreții vocali și instrumen­tiști de la Liceul de muzică și arte plastice Baia Mare, evo­­luînd în cadrul corului de ca­meră și al grupului de viori. Prezentată de pioniera Cristi­na Bota, condusă de prof. Gheorghe Paraschieț, formația corală a interpretat un buchet de melodii reprezentative prin accesibilitate și melodicitate, prin diversitatea genurilor: cîntece patriotice, pionierești, muzică preclasică, clasică, ro­mantică și prelucrări folclori­ce. Pe lingă cunoscutele crea­ții — „Dulce Românie” de Ion Vintilă și „Frumoasă țară, dul­ce Românie" de Ion Chireș­ DE MUZICĂ cu, pe scenele celor două așe­zăminte culturale au fost inter­pretate bucăți muzicale aparți­­nînd unor compozitori iluștri ca: Beethoven, Haydn, Jacob­ Reignard, Felice Giordini, Ion Dimitrescu, Tudor Jarda etc. Cu viu interes a fost urmări­tă formația de viori, condusă de profesorii Corneliu Dudin­­schi și Ecaterina Papp. „Dansul țărănesc" al lui I. Dimitrescu, menuetul lui Bo­­ccherini, prelucrările folclorice sau „Balada" lui Ciprian Po­­rumbescu (solistă Gabriela Györbk­o) și mai ales vocile calde, limpezi, pline de viață ale soliștilor din corul de ca­meră, vibranta și surprinzătoa­rea intervenție vocală a soliste­lor Edith Ronea și Olia Chiș au fost audiate cu emoția pro­prie momentelor de înaltă ten­siune spirituală. Și POEZIE REPUBLICII Acest dialog — simbol de muzică și poezie — ne asigură credința că timp de aproape cinci ore, în cele două comu­ne — vetre istorice ale acestui fruntar de țară care este Mara­mureșul — aniversarea patriei s-a făcut sincer, nesimulat, fă­ră stridențe și coloraturi de conjuctură. Ne-am despărțit de localnici, de educatorii din Bogdan ,Vo­dă și Dragomirești, ducînd cu noi imaginea unei acțiuni îm­plinite, închinate cum se cuvi­ne patriei. Am luat aminte la sinceritatea copiilor,­­la fires­­cul cunoașterii și împrietenirii lor, la convingerea tăcută că sunt urmașii unui popor cu ră­dăcini de nezdruncinat în acest pămînt. Am reținut rolul pe care-l poate avea un liceu de ase­menea profil în propagarea ar­tei și culturii plastice și muzi­cale, importanța legăturilor dintre copiii de la oraș cu cei de la sate, am reținut cuvin­tele calde și pline de patrio­tism ale primarului din Bog­dan Vodă. Am fost atenți la satisfacțiile educatorilor și ale copiilor. Invitația formulată de direc­torul adjunct al Liceului de muzică și artă plastică, Iosif Covaci, de a orienta talentele de la cea mai fragedă vîrstă spre o asemenea școală, gră­iește și ea despre rostul unui drum artist­ic încărcat de sem­nificații. Și cînd toate aceste valențe (și multe altele) se află sub unghiul de incidență al aniver­sării Republicii la un sfert de veac, ne-am zis cu convingere la Bogdan Vodă și Dragomi­rești a avut loc un adevărat spectacol de cinstire, prin poe­zie și muzică, a ideii de țară. AUGUSTIN BOTIȘ ÎNCHINAT AN „s­ă . . . este răspunsul tonic la salutul pa­cienților cu care răs­punde de obicei me­dicul primar, dr. Li­­viu Pasca­l Copal­­nic-Mănăștur, care, pe lângă competența cu care precizează diag­nosticul bolnavilor și aplicarea t­ratamentu­­­lui medicamentos, în calitate și de depu­tat județean, duce o asiduă muncă pe tă­­rîmul edilitar al a­­cestei comune, pre­c­um­ și in educarea sanitară a populației. Medicii stomatologi de aci, soții Maria și­ Vasile Hereș, lucrînd într-un cabinet den­tar dotat cu aparatu­­ră modernă, pun un accent deosebit pe profilaxia dentară la copii, făcînd pînă a­­cum 623 consultații dentare la elevii cla­melor I—n­a din cir­cumscripțiile sanitare Cernești și Copalnic- Mănăștur, plus 5.200 fii sănătose consultații la popu­lația de alte virste... Și farmacistul Feri Pavel — promoția 1972 a Universității Babeș-Bolyai Cluj — conduce cu elan ti­neresc farmacia ru­rală nr. 37 Copalnic- Mănăștur, care este bine aprovizionată de către oficiul farmace­utic Satu­­-Mare, dar care are o clădire veche, igrasioasă și fără apă curentă. . . PCETATENII (Urmare din pag. 1) — Cum sunt traduse ele în viață ? — Noi facem eforturi pentru că mai sunt multe de făcut. Asta nu-i așa, e vorbă. De exemplu in problema tarifelor. Mai sunt Unii care se cam umflă pentru a realiza venituri mari. Unii iau 3.000 lei salariu și alții abia îl scot pe­ cel de ba­ză. Nu e bine nici pentru popu­lație, ea e pur și simplu fura­tă, și nici pentru cooperativă, care pierde încrederea clienți­lor. — Lucrați de mult în coope­rație ? — Din 1965. Dar îmi place foarte mult­ munca asta. Cere multă inițiativă. — Care credeți că e cea mai frumoasă realizare a celor 25 de ani de Republică. — Faptul că s-au creat con­diții pentru afirmarea omului. De aici vine tot ce s-a făcut în acești 25 de ani, sub conduce­rea partidului. — Ce făceați în 1947 ? — Eram elev în Baia Mare, iar peste un an ucenic. Tata a murit in ‘44 și mama muncea din greu să ne întrețină. Eram 3 frați, cu cel mai mare. A tre­buit să o ajut. - Aveți copii ? - Am un băiat, elev în cla­sa a VIII-a. — Ce vrea să se facă ? — Meseriaș. Tehnician depa­nator radio și T.V. - Ce vă supără cel mai mult ? - Cînd văd pe unii că în loc să se mîndrească cu mese­ria lor, o traduc în bani. — Nu vă plac banii ? — Nu cît să mă murdăresc cu ei, să nu văd altceva. Și ar mai fi ceva. Mă supără cînd nu poți obține unele materiale dacă nu ești „pregătit" de-aca­­să. - Cum pregătit de-acasă ? — Da, cu o castană, o țuică, cu mă rog, o atenție. Pleci undeva după materiale greu dacă nu ești și le capeți cum am spus, „pregătit". Și fără asta e greu să lucrezi. Clientul vrea să zicem o cutie dintr-un fel de carton și eu dacă n-am, ce pot să-i spun ? — Ce anume trebuie să ca­racterizeze un comunist ? — Corectitudinea umană și cea profesională. Expresia to­varășului Ceaușescu ,,comunist de omenie", este plină de adinci înțelesuri. — Să ne întoarcem puțin la deservire. Avem noi aici, asi­gurați meseriașii de mîine ? — Da. Vor fi. Ucenicii de azi, cei care fac ucenicia la locul de muncă, măsură foarte bună luată pe plan național și care va asigura cadre bune peste tot. — Ce faceți de obicei între 6 și 7 seara ? — Mă ocup de copil. Cum o duce cu școala și cum și-a fă­cut lecțiile. — Spuneți-mi, ce vă doriți mai mult ? — Sănătate și putere de mun­că și la a 50-a aniversare a Republicii să vorbim despre mai multe bucurii și mai puți­ne defecte ale deservirii. (Urmare din pag. 1) I"“ Pisălogul numărul unu mă­­ solicită să-i fac un serviciu I pe care nu pot, nu sunt îndrep­­t­­ățit nu am calitatea să i-l sa­­­­tisfac.­­ I-am­ spus acest lucru de­­ mii de ori. E adevărat că nu­­ știu repezi omul. Nu mi-e în fire. Și­ aici e pierzania mea. I Dacă aș fi știut de la început,­­ văzînd că nu vrea să mă în­­­­țeleagă, să-l iau tare, să ri- i die tonul și să-i plasez acel­­ „ia vezi-ți de treabă" sau acel­a și mai categoric „plimbă ur­­­­sul" sau așa ceva, poate scă- l pam de pisălog, dar cu „eu­­ te înțeleg, dar înțelege-mă și­­ dumneata pe mine" nu am reu­­­­șit să-l îndepărtez.­­ Cînd m-a înhățat, începe­­ să lucreze cu diferite metode. ■ Debitează o lungă poveste me­­­­lodramatică cu decese groaz­­­­­­nice cu boli necruțătoare, cu orfani și restul de arsenal , ce-ți zbîrlește părul. Intre­­ timp mă privește pe furiș ca­­ să vadă dacă a reușit să mă­­ umple de lacrimi, să-mi sfîșie­i inima, să mă facă să strig: ! — Ajunge! Ajunge! Nu mai­­ pot­ răbda atîta suferință! Dra­gule, iubitule, fie cei-o fi și fi chiar cu prețul onoarei sau ca să zic așa, chiar al vieții mele te ,voi ajuta. Cînd pisălogul vede că po­vestea lui cu iz de cîntec de ocnă nu e crezută, că nu m-a’’, impresionat născocirile lui, scoate arma a doua, începe să-mi reamintească arborete său genealogic, își scoate fal­nicii strămoși, moși și persoa­ne încă purtătoare de buletin de identitate, îmi despre unchiul de la pomenește Acade­mie, in treacăt plasează cîteva vorbe despre mătușa care e cineva foarte mare la organi­zația de femei, despre vărul care e prieten (dar ce prie­ten!) și coleg de clasa cu cu­tare slab, o aluzie strecurată despre un frate care e persoa­nă însemnată la o instituție pe care nu o numește din mo­destie, despre numeroși fini, nași și cumetri, cu toții per­soane de mare platformă și influență. După această nouă încercare mă privește iarăși și văzînd că nu mi-a căzut falca, pisă­logul întoarce iarăși foaia. Mă descoase mieros dacă în tra­cului meu n-am avut ceva "bu­be, ceva păcate, dacă nu cum­va am făcut ceva măscări i­­morale, nu cumva am fluierat, in biserică sau în altă parte, dacă țin sărbătorile de iarnă la crăciun sau la Anul Nou, dacă nu cumva am ceva case in alt oraș, doară­ doară mă prinde cu ceva și atunci... Cînd vede că nu cedez, fa­ce pe supăratul, pe jignitul, pe ofensatul, pe cel neînțeles ba chiar pe cel desconsiderat pe nedrept de către mine, con­­tînd că astfel eu voi sări și voi zice: — „Pardon! Am gre­șit, jur că te voi ajuta!" Și cînd iarăși vede că nu zic, trecînd peste etapa flatării („Dumneavoastră sînteți cel mai cel!") începe să mă ba­ge în tentații, începe cu o țigară: — „O țigară Kent? Vă pot trimite un cartuș întreg". — „Serviți un măr? Vă pot trimite o ladă, o livadă". Acum suntem­ la această fa­ză. Dar cine știe ce va mai inventa, ce arme secrete mai ascunde, cu ce mă va bate la cap mîine, poimîine, o săptă­­mînă, o lună, un an, diminea­ța, la amiază și seara, înainte și după ieșirea din serviciu, cînd mă pregătesc să-mi pup nevasta, cînd îmi pune mama supa pe masă,­­ prin poștă, te­lefon, telegraf sau, prin grai viu. Scăparea e o „iluzie de­șartă" cum se spune în roman­țe. Pisălogul numărul doi, ca­­re-mi mănîncă și­­ el zilele, zi­lele și nopțile e alt tip. El prsalogește de amorul artei. E blind, mieros și zimbește veșnic. Parcă-și cere scuze că există. Să nu credeți însă că e mai puțin periculos! El își cere mereu scuze și-și afirmă pă­rerea de rău că te deranjează. Se mulțumește cu un colț de scaun, stă descălțat în antrep­­ m­m­­ Dacă nu-1 întrebi nimic, sau te faci ca nu-1 observi, tace, ta­ce la nesfîrșit. Dar nici nu pleacă. Dacă îți ridici ochii la el, îți zimbește dulce ca o apă de colonie duminicală și cerindu-ți mii de iertăciuni începe să-ți vorbească. Deși îi sunt victimă de atîta vreme încă nu știu ce doreș­te. Le încîlcește și le ia încă o dată de la capăt. Odată parcă a zis, parcă nu a zis că el nu vrea decit să fie ascul­tat și înțeles, dar cînd l-am luat „la concret" — „Ia spu­ne-mi, omule bun, ce vrei, în fond?" — mi-a răspuns: — Văd că acum sînteți ner­vos. Vă las în pace. Am să vin după-amiază sau seara mai tîrziu... Și a venit. Scriind aceste rînduri îmi încolțește un gind diabolic! Mi-a venit ideea cea mare! Sînt salvat! O să-i adun împreună. O să-i invit la o cafenea. O să-l asigur pe num­ărul unu că numărul doi este singurul om pe lume care poate să-l ajute, dar pentru asta trebuie să-l bată insistent în cap. Pe numă­rul doi îl voi asigura că nu­mărul unu este deal pentru el, confidentul i­­­u singura condiție să fie destul de in­sistent. Și în timp ce ei vor începe să-și desfășoare formidabilele lor acțiuni tactice de pisălo­geală reciprocă, în deplinăta­tea malignității lor, uitînd de mine, eu mă voi strecura ușor, pe neobservate din cafenea, voi ieși în stradă și un știr și­ fără frică, fără inhibiții, îmi voi coborî gulerul de la manta și privind lumea în în ochi voi pleca liniștit la treburile mele. ț. \s\si\\ \s i ț \s­ii \ți < \<! \ ­și \ I!\\­i \ \sL\

Next