Pentru Socialism, martie 1973 (Anul 23, nr. 5935-5961)

1973-03-22 / nr. 5953

o PAUZELE ȘI REDUCEREA PROGRAMULUI DE LUCRU ACORDATE PENTRU ALIMENTAREA COPILULUI Codul muncii în vigoare de la 1 mar­tie 1973 lărgește sfe­ra drepturilor spe­ciale de care se bucură femeile înca­drate în muncă pen­tru asigurarea con­dițiilor necesare ali­mentării copiilor. Dispozițiile cuprin­se în această mate­rie de vechiul cod nu erau suficient de clare, dînd ocazia unor interpretări din­tre cele mai felurite. La aceste controver­se au contribuit nu­meroasele instruc­țiuni, mai mult sau mai puțin cunoscute și respectate, ceea ce a creat teren pen­tru apariția, în une­le cazuri, a subiec­tivismului și arbitra­ri­ului. Articolul 156 din Codul muncii cuprin­de acum într-o re­dactare clară și com­pletă obligația uni­tăților de a acorda în cursul programu­lui de lucru pauze pentru alimentarea și îngrijirea copilu­lui. Durata acestor pauze este de cîte o jumătate de oră, la intervale de cel mult 3 ore. La pau­zele acordate în sco­pul menționat, se a­­daugă și timpul ne­cesar deplasării dus și întors la locul un­de se găsește copi­lul. Timpul acordat pentru alimentarea și lui, îngrijirea­­ copilu­inclusiv depla­sările, nu poate de­păși 2 ore zilnic. Considerăm că a­­ceste pauze cordă indiferent sc­a­­de felul alimentației, naturală, mixtă sau artificială. Noile dis­pozițiuni nu mai condiționează acor­darea acestor pauze de prezentarea unor adeverințe eliberate de către medicul de circumscripție din care să rezulte fe­lul alimentației. Noua reglementare prevede clar și ca­tegoric că pauzele pentru alimentarea și îngrijirea copilului se acordă femeii în­cadrate în muncă pînă la împlinirea de către copil a vîrstei de 9 luni. Fișier juridic In același timp, potrivit­ dispozițiu­­nilor actuale din Codul muncii, pauze­le pentru alimenta­rea și îngrijirea co­pilului pot fi pre­lungite pînă la vîr­­sta de 12 luni, dar numai pe baza re­comandărilor medi­cale în cazul copiilor prematuri, distrofici și celor care nece­sită măsuri deosebite de îngrijire. Deci u­­nitățile vor pretinde adeverințe medicale numai în aceste si­tuații. Legiuitorul a dis­pus ca la cererea mamei pauzele pen­tru alimentarea și îngrijirea copilului vor fi înlocuite cu reducerea programu­lui normal de lucru cu 2 ore zilnic, re­zultat din însumarea duratei pauzelor și a timpului necesar deplasării de la uni­tate dus-întors, la fiecare pauză. Din cele de mai sus rezultă că femei­le încadrate în mun­că care beneficiază de acest program de lucru redus nu vor primi pauza de masă prevăzută de Codul muncii, de 6 ore programul acordîn­­du-se în interesul co­pilului, neputînd fi depășit în astfel de­­ situații. Femeile în muncă încadrate al căror program este — po­trivit dispozițiunilor legale în vigoare — de 6 ore sau mai mic, nu pot benefi­cia de programului reducerea de lu­cru care înlocuiește pauzele prevăzute de art. 156 din Codul muncii. In timp, femeile același înca­drate în muncă cu program de lucru de 7 ore, pot beneficia de reducerea progra­mului cu pînă la 1 oră. Subliniem dispozi­­tiunile finale ale ar­ticolului citat al Co­dului muncii, potri­vit cărora pauzele și reducerea progra­mului de lucru acor­date în scopul ali­mentării și îngrijirii copilului se includ în timpul de muncă și nu au consecințe a­­supra remunerării sau altor drepturi materiale. Iuliu MIKE, consilier juridic principal din ca­drul Direcției județene pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale PFVTRU­ SOCIALISM Je uitînd pe cei ce ne-au dat nume“ ,iVoi, dar, care aveți inimă bună S-adunăm tot ce-n lume-i tînăr Să cîntăm ce inima ne spune Neuitînd pe cei ce ne-au dat nume“. ce Cu pletele revărsate peste coi ba­mitoase, ai zice că sînt voinici din ceata lui „Negru Vodă“, dar iată, coboară dintr-un autocar pră­fuit de două săptămîni de turneu prin Ardeal, pentru a demonstra și la Baia Mare că, fără a plăti tri­but influențelor din afară, muzica pop românească există, prin spec­tacolul lor pop folcloric „Cei ce ne-au dat nume“, prezentat în pri­ma parte a show-ului de la sala Dacia. După concert, Nicolae Covaci, conducătorul grupului „Phoenix“,­­e epuizat. Dar nu-mi fac scrupule (cititorii așteaptă) și îl asaltez cu întrebări. — Ei, ce ziceți de publicul nos­tru ? — Noi am mai cîntat la Baia Ma­re și căldura cu care am fost pri­miți ne-a impresionat și de data aceasta. — Cititorii ar dori să cunoască amănunte din biografia muzicală a dv. — Am început să cîntăm sub nu­mele de „PHONIX“ în 1964. Anul 1965 este marcat de prima noastră compoziție: „Știu că mă iubești“. La început, pentru a ne însuși o tehnică interpretativă adecvată, am fost nevoiți să imităm diferite gru­puri la modă în epoca respectivă, să le furăm meseria, ca să zic așa, fiindcă, din păcate, nu există încă la noi o școală superioară de mu­zică ușoară. Mai tîrziu, dobîndind cunoștințele necesare, am pornit pe drumul nostru. Consacrarea oficia­lă ne-a adus-o Festivalul național de muzică pop din 1969, unde am obținut Marele premiu. Am întîlnit atunci multe formații de valoare, din care, însă, unele s-au destră­mat. Astfel, apreciam foarte mult grupurile „Cromatic“ și „Olimpic 64“, de la care l-am moștenit pe Costin Petrescu, actualul nostru ba­terist. — Cîteva cuvinte despre stilul ac­tual al formației. . . — Desele mele călătorii la țară, a­­tracția irezistibilă pe care satul o exercită asupra mea, mi-au marcat compozițiile. Acum încerc, împreu­nă cu ceilalți membri ai grupului, să fac o muzică viabilă, asemeni vechilor cîntece populare care stau la baza ei. Folclorul autentic, ba­ladele ce ne vin din negura vre­murilor, iată sursa mea de inspira­ție. Muzica aceasta provine dintr-un sentiment, nu dintr-un raționament. Portativ 73 In exclusivitate cum e cazul muzicii culte. Cu aju­torul ei ca nucleu al creației mele, încerc să trezesc, oină și în­locui­torul orașului Industrial modern, sentimentul ritmurilor ancestrale. Piesele prezentate în acest turneu sunt inspirate mai ales de creația muzicală DOCUlară a Banatului. In general, țin foarte mult la patri­­moniul muzical al Ardealului. Tre­buie să existe o legătură misteri­oasă între relief, suflet și muzică... Uneori. prezentăm cântece nocu­­lare ușor prelucrate, cum ar fi ..Pa­parudele“. alteori, compoziții origi­nale care par a fi culese de prin cine știe ce sat adică reușesc să intre în sfera unei anumite spiri­tualități. Din categoria acestora din urmă face parte și „Nunta“. — Apropo de compoziții, cîte a­­veți la activ? — Vreo 200, dintre care circa 60 declarate la Uniunea compozitori­lor. . . — Ai cărei membru nu sunteți, cu toate că melodiile sunt înregistrate la radio, televiziune și pe discuri... — Fiindcă vem­ vorba de discuri, în curînd o să ne apară un single cu „Te întreb pe tine soare“ si „ Mamă“. De asemenea, coperta du­blă a discului nostru L.P. e aproa­pe gata. De fapt, eu și Valeriu Sepi am terminat-o demult, trebuie doar imprimată. E dublă, fiind ilustrată de un colaj foto. — Aui studiat artele plastice. Ca­re vă este artistul preferat? —­ îmi plac Chirico, Dali, dar mai presus de toți, Michelangelo. — Știm care sunt grupurile instru­mentale românești preferate. Dar din lume? — Beatles, Byrds, Cream. — Cu turneele în străinătate cum stați? — Stăm. Dar e posibil ca în toam­nă să evoluăm pe scena festi­valului de la Sopot, în Polonia. — Pe la noi cînd mai veniți? — Poate la sfîrșitul anului. . . — Dacă s-ar dezmembra formația, ce-ați fa­ce? — Aș lua-o de la capăt. — Precum pasărea Phönix. . . c. POP In acest an, am răspuns, în cadrul rubricii „Curier" unui nu­măr de 74 cetățeni, care s-au adresat ziarului cu diverse soli­citări. Rubrica noastră stă, în continuare, deschisă „dialogului" cu cetățenii. 0 75. — Otilia Mărieș, din Ungureni: Cele re­clamate de dv., cu privire la coletul poștal, sunt întemeiate. Pentru neîndrumarea și nepre­­darea în termen a coletului, salariaților răspun­zători de această abatere li s-au aplicat măsuri disciplinare — ni se comunică de la Direcția județeană de poștă și telecomunicații. ® 76. — Nicolae Măran din Șurdești: Ridicați niște chestiuni de extin­dere a rețelei electrice în satul dv. Problema a mai fost abordată la rubrica noastră nu de­mult, cînd i-am răspuns­­ tovarășului Achim Pande. Vedeți ziarul nostru nr. 5943 din 10 martie a.c. 0­77. — Elena Bizău, din Bogdan Vodă. Am trimis scrisoarea dv., S.M.A. Variaș, județul Ti­miș. Directorul stațiunii, tovarășul Bucur Ciam­­buru ne-a trimis următorul răspuns, pe care ni-l comunicăm și dumneavoastră: O dată cu primi­rea adresei de la Consiliul popular comunal Bogdan Vodă — prin care se face cunoscut că Ioan Mariș, în baza sentinței nr. 729 din 4 apri­lie 1972, rămasă definitivă, a fost obligat să plă­tească, în folosul *ninorei Ileana Mariș 200 lei lunar pensie de întreținere și 2.200 lei restan­tă —, conducerea stațiunii a dispus să se trea­că la poprirea sumelor. Pentru început i-au fost trimiși prin poștă 300 lei, pensia de întreținere pe o lună și o parte din restantă. Bine era să deschideți ochii atunci cînd l-ați cunoscut. Re­­gretele sînt tîrzii și cu traume în sufletul copi­lei. 78. — Ioan Pop, str. Ignișului nr. 17/53 Baia Sprie: Eliberarea abonamentelor de auto­buz preocupă și conducerea întreprinderii co­munale din Baia Mare. Intr-adevăr, timpul pier­dut de cetățeni pentru procurarea abonamente­lor este destul de mare. In scopul unei mai bune deserviri, pentru evitarea aglomeratiei la ghișeu, conducerea „Comunalei“ s-a adresat, la finele lunii februarie, unui număr de 48 de uni­tăți, a căror salariați folosesc autobuzele, rugîn­­du-le ca, începînd cu luna martie, să ridice a­­bonamentele printr-un delegat, pe baza unui ta­bel nominal, pentru toți salariații care doresc abonamente. In măsura în care cele 48 de uni­tăți vor înțelege să sprijine inițiativa „Comuna­lei", chestiunea eliberării abonamentelor va fi mult facilitată. 0 79. — Augustin Bărbos, din Baia Mare: Ați beneficiat pe nedrept, după­ cum ne informează conducerea C.I.L. Sighe­­tu Marmației, de aloca­ția de stat pentru copii în perioada amintită în scrisoare. Este vorba de 5.400 lei. Eroarea nu-i a dv., ci a celor în cauză de la S.I.L. Tăuții de Sus, care nu au deschis bine ochii și nici nu le-a funcționat clar mintea cînd v-au „acordat" alocația. Contra lor s-au luat măsuri de sancțio­nare, potrivit Legii nr. 1/1970. Firește, nu este plăcut că vi se reține din salar. Dar n-ar fi nici echitabil să beneficiați de drepturi ce nu vi se cuvin. ® 80. — Sandu Zaharia, str. Gării nr. 9/11 Baia Mare. Dv. considerați că versurile trimise au „destul umor". Noi spunem că nu. Și nu în­deplinesc „celelalte condiții" pentru a fi publi­cate în pagina „Magazin". Așadar, v-am satisfă­cut cererea. Ca să nu mai fiu­ curios. Cît despre anecdote... ^ 81. — Viorel Buda, blocul 17/117, cartierul Someș, Satu Mare: Intr-adevăr, cel încriminat în articolul despre care vorbiți merită să fie pus în discuția colectivului de la E.M. Nistru, pen­tru că s-a nătat serios titlul de tată, batjocorin­­du-și copilul prin arsurile provocate la mîini.% Corul căminu­lui cultural din Hideaga. einemia Joi 22 martie 1973 BAIA MARE — Dacia: Adio, arme! (9, 12.30, 16, 19.30); Mine­rul: Martin în al 9-lea cer (10, 12, 14, 16, 18; Cinemateca (ora 20) Romeo, Julieta și întunericul; Săsar: Aventurile unei prințese germane la curtea regelui Soare (15, 17, 19); 1 Mai: Dacă e marti, e Belgia (15, 17, 19); BAIA SPRIE: Doar un telefon (15, 17, 19); SIGHETU MARMAȚIEI: Se­ceră vîntul sălbatic; VIȘEU DE SUS: Lupul negru (16, 18, 20); BORȘA: Procesul unei stele (16, 18); BAIA BORȘA: Ultimul răz­boinic (17, 19); CAVNIC : Mi­nerul: Fuga buestrașului; TG.­­LĂPUȘ: Sorgul roșu: ȘOMCU­­ȚA MARE: Cum am declanșat al doilea război mondial; SEINI: Casa de sub arbori; BĂIUȚ: Ma­rea speranță albă; CIMPULUNG LA TISA: Sfînta Tereza și diavo­lii; BÂIȚA: 12 scaune. Cu toate că fil­mul a fost turnat exact în locurile unde se desfășoa­­ră acțiunea ro­manului, cu toate că distribuția cu­prinde nume ce­lebre (Vittorio de Sica, Alberto Sor­­di, Franco Inter­­lenghi), cu toate că Charles Vidtor — regizorul — pare un meseriaș onest. Ulmul A­­dio, arme este o mare dezamăgire. Dezamăgire tru faptul că pen­dă la o parte ideile, dramatismul reți­nut, bărbătesc, a­­cea patetică ple­doarie wayniană heming- Împo­triva războiului. Dezamăgire pen­tru faptul că timp de două ore și jumătate, insistă asupra unei dra­­molete grosolan sentimentale. Și dezamăgire pen­tru faptul că ne dăm seama, ușor ne dăm seama că echipa realizatoa­re nu a reușit să citească așa cum se cade acest ro­man. Dar iată ci­­teva păreri ale u­­nor cotidiene bu­­cureștene: „Rețe­ta hollywoodiană concentrează na­rațiunea doar cr­ avatarurile unei iubiri in con­diții de război, la eroi insă­rela­ ADIO, mi­ sia cu acesta fi­ind perfect exte­rioară. .. Rețeta pomenită il trans­formă pe eroul lui intr-un Hemingway berbant cu umeri largi și mers de gladiator Încercat, cu zâm­bet — reclamă de Colgate în inter­pretarea fără de har a lui Rock Hudson". (Româ­nia liberă) „In vi­­s**N­S!!@ÎS 3 S5ef 3îS ®!£ 3!SSffl terpretarea regi­zorală a lui Char­les Vidor, textul din Adio, arme e un fel de­ moho­reală, cu toate accentele patetis­mului galeș, toate oi­ligele re­li­gizorale și actori­cești ale specta­colului care tri­șează... Regizorul * este interesat­­ de a ne prezenta răz­boiul mai mult ca o sursă de zgomote care de­ranjează liniștea și mai ales sensi­bilitatea eroului, tânărul locotenent Friederic Henry. Cam aceasta-i mo­tivația „păcii se­parate", ca să ni­ spunem dezertării voluntarului ame­rican care fuge cu o soră de spital în liniștea Elve­ției neutre, locul unde-și consumă — în viziunea Ul­mului — o dra­goste de operetă al cărui final vio­lent vrea să sub­linieze vorbe de ■ zile mari: trage­die și destin“. (Scînteia tineretu­­lui). „In Adio, arme semnat Charles Vidor, Ernest He­mingway a murit Înainte sa moară. Filmul e făcut In 1957" (Contem­poranul). M. GHEORGHIU Rock Hudson e frumos si ferme­cător dar, doar­me, nu crede nimic din ce spu­ne si face si, ine­vitabil, nici noi nu-l putem cre­de pe locotenen­tul Henry. .. Ue vîn­atu casă 3 camere, de­pendințe, curte, grădină, lingă Piața alimente Baia Mare. Infor­­­mații telefon 12416. (1098) (Urmare din pag. 1) aici n-au beneficiat de un profe­sor calificat, catedra fiind dată vacantă abia acum. Suciu de Sus. Din cele 71 ca­dre didactice din­ raza comunei, 16 sunt necalificate. In legătură cu aceasta, Gheorghe Șanta, di­rectorul școlii, ne-a declarat: „Nu văd o soluționare grabnică a a­­cestei probleme. Cu învățătorii va fi mai ușor deoarece din raza comunei există 5 elevi la Liceul pedagogic din Sighetu Marmației. Ce trebuie făcut? Să fim în a­­tenția inspectoratului școlar la repartizarea absolvenților (în ul­timii doi ani am fost foarte mult sprijiniți), să continuăm efortul de calificare a cadrelor existente, să fie cît mai exigentă selecția necalificaților. Pot să afirm că datorită sprijinului conducerilor de școli și al catedrelor, în pre­zent, cadrele necalific­e desfă­șoară o activitate mulumitoare, unele chiar bună". Chiar dacă și aici există unele anomalii (V.B. predă acum mu­­l­­tă­ desen deși anul trecut a pre­dat agricultură; L.B. susține cate­dra de istorie-geografie, dar a ter­minat secția reală; M.S. suplineș­te la clasele MV de 20 de ani cu toate că rezultatele bune ob­ținute l-ar fi îndreptățit la o bine­meritată calificare), trebuie să subliniem strădania cadrelor de aici de a se califica: 8 sunt in curs de calificare, 12 s-au calificat prin cursuri la zi sau fără frec­ventă, pornind de la stadiul de suplinitori. Așa sunt V. Cosma, I. Filip, M. Filip, M. Șanta, D. Bizo, A. Filip, N. Cociș, care acum ob­țin rezultate bune și foarte bune. Gh. Pop, după doi ani de suplini­re, a urmat facultatea de mate­matică, cursuri de zi, revenind în raza comunei. L. Nechita și M. Bozga au depus eforturi, termi­­nînd liceul și apoi institutul pe­dagogic de educatoare, la cursu­rile fără frecvență, F. Nechita, după terminarea liceului pedago­­gic de învățători a urmat facul­tatea de filologie a unui institut pedagogic de 3 ani și apoi a u­­niversității. V. Filip, după absol­virea facultății de matematică a institutului pedagogic de 3 ani, își continuă studiile la universita­te. Acestea sînt exemple grăitoa­re, cu semnificație de îndemn că­tre suplinitorii din Suciu de Sus, absolvenți de liceu, în majoritate localnici, și chiar către alți ab­solvenți în derivă, rătăcind de la o școală la alta, de la un obiect de învățămînt la altul, de multe ori fără pic de tangență cu preo­cupările, aspirațiile sau visele lor. Strîmtura. „In 1957, cînd am ve­nit aici — ne mărturisește Ioan Feier, director — la această școa­lă nu era nici un profesor cali­ficat, doar doi învățători de me­serie. De atunci s-a pus un ac­cent destul de mare pentru ca­lificare, 13 cadre (din care 12 lo­calnici) calificîndu-se prin cursu­rile fără frecvență. Există posibi­lități ca și­­a matematică, educa­ție fizică, desen, biologie-agricul­­tură să se completeze posturile cu oameni calificați. Mai dificil va fi la Școala nr. 2 (5 necalifi­cați) unde există condiții mai grele. La începutul lunii februa­rie s-a discutat această proble­mă la o consfătuire a școlii noa­stre. Suplinitorii, fiind localnici, și-au exprimat dorința calificării. Pînă atunci îi îndrumăm prin mijloacele pe care le avem.­­Co­­misiile metodice sînt comune, suplinitorii avînd la îndemînă ex­periența celor calificați.­ Există necalificați care dau randament așa cum sînt­ și calificați care nu-și ridică activitatea la nivelul posibilităților. Am avut recent de rezolvat cazul suplinitoarei I.Ș., a cărei activitate era sub nivelul cerințelor minime. La sesizarea directorului școlii și a părinților, a fost scoasă de la catedră și în­locuită cu o suplinitoare de mai mare nădejde". „Consider — apreciază Ion Fe­dor, director adjunct — că ma­joritatea celor necalificați sînt oameni inimoși care, prin efor­turi suplimentare, caută să recu­pereze handicapul ce-i au față de celelalte cadre. Ținînd cont de dinamica repartizărilor în județ, în viitorul apropiat necesarul de cadre va fi completat. Pînă a­­tunci, îndemnul spre calificare prin cursurile fără frecvență și îndrumarea și sprijinirea necali­ficaților de către conducerile de școli, de către colectivele didac­tice se impune, astfel incit acti­vitatea suplinitorilor să nu co­boare la un nivel de neadmis". Borșa. După cum ne asigură Cornel Iureș, director, în urmă­torii doi ani și cele peste 60 de catedre vor fi ocupate de către dascăli de profesie. Dat fiind nu­mărul mare al suplinitorilor, aici s-au organizat (de către conduce­rea liceului și comitetului sindi­cal) cursuri de inițiere care au abordat aspecte de strictă nece­sitate: întocmirea planificărilor, pregătirea pentru lecții, relația programă-manual, indicații melo­dice ș.a Asistentele și interasis­­tențele s-au dovedit și ele foarte utile pentru inițierea necalifica­ților, preocupări deosebite în a­cest sens avînd directorul adjunct Iuliu Balog. In loc de concluzii la raidul nostru am solicitat punctul de vedere al tovarășului Andrei Bă­lan, inspector general al Inspec­toratului școlar județean. — Cînd credeți că va fi solu­ționată integral problema cadre­lor calificate în învățămîntul din Maramureș? — Cu ritmul actual de repar­tizare a absolvenților (Liceul pe­dagogic de educatoare dă prima promoție de aproximativ 60 ab­solvenți, cel de învățători peste 70 absolvenți; la acestea se a­­daugă absolvenții Institutului pe­dagogic de 3 ani și ai altora de învățămînt superior din țară), în următorii doi ani fenomenul ca­drelor didactice necalificate va fi definitiv înlăturat, rămînînd a a­­coperi cu cadre necalificate doar provizoriu, situațiile noi, nepre­văzute. — Nu vi se pare ciudat faptul că, deși liceele din județul nostru dau un mare număr­ de absolvenți, nevoia de cadre didactice nu a fost acoperită? — Absolvenții isi continuă stu­diile nu numai la facultăți de pro­fil pedagogic. Este îmbucurător faptul că majoritatea acelora ca­re urmează facultăți de profil pe­­dagogic se întorc să lucreze în județ. Noi încercăm să-i orien­tăm pe absolvenți spre acele for­me de învățămînt superior și teh­nic dictate de nevoile de cadre ale județului. — Nu s-a așteptat prea mult de la repartizări? Nu se putea merge mai insistent și mai orga­nizat pe linia îndrumării absol­venților de liceu din localitățile deficitare în cadre spre urmarea unor facultăți de profil corespun­zător, asigurîndu-se o mai rapi­dă încadrare­­ a școlilor și o mai mare stabilitate a cadrelor? — Absolvenții de liceu care lucrează ca suplinitori sînt, în majoritate, cei ce nu au reușit în învățămîntul superior. Unii își mențin dorința de a mai încerca. Alții n-au reușit, ani de-a rîndul, să-și stabilească opțiunea. — Ce se Întreprinde pentru ca prezența cadrelor necalificate să nu prejudicieze procesul instruc­­tiv-educativ? — Colectivele didactice, pe spe­cialități, îndrumă și instruiesc ca­drele didactice necalificate. Comi­siile metodice le oferă indicații bibliografice pentru pregătirea zil­nică și, în general, la obiectul pe care-l predau. Se fac asistențe și interasistențe. Inspectoratul șco­lar urmărește modul în care se realizează aceste sarcini, știînd că la ora actuală în județul no­stru nu există colective didacti­ce cu ajutorul cărora cadrele ne­calificate să nu poată face față solicitărilor. PROVIZORATUL LA CATEDRA 1 # Joi 22 martie 1973 Joi 22 martie 1973 9.00 Curs de limba franceză. 9.30 Prietenii lui Așchiuță. 10.00 Telex. 10.05 Publicitate. 10.10 Steaua polară — emisiune de o­­rientare școlară și profesiona­lă „Subinginerii". 10.40 Meridia­ne literare. 11.00 Telecinemateca. „Vă place Brahms?“. 12.55 Tele­obiectiv. 13.15 Telejurnal. 18.00— 17.25 Teleșcoală. Chimie III liceu); Chimia analitică (anul în controlul producției; Biologie „Din lumea deltei necunoscute“: 17.30 Emisiune în limba maghia­ră. 18.30 Telex. 18.35 Publicitate. 18.40 Emisiune de actualitate mu­zicală. 19.05 Artă plastică. Itine­rar de artă populară vîlceană. 19.20 — 1001 de seri. 19.30 Te­lej­urn șl Cincinalul înainte de termen — ocuză a întregului po­por. 20.00 Cîntecul săptămînii „îmi place să trăiesc cu fruntea sus". 20.50 Concertul orchestrei simfonice și al Corului Radiote­­leviziunii: „Simfonia a IX-a" de L. V. Beethoven. 21.20 Tinerii despre ei înșiși. „Catedra nu este amvon"­ 22.00 „24 de ore". Din țările socialiste. 22.30 Hochei pe gheață: România—Austria. Campionatul mondial — grupa B; înregistrare de la Graz.

Next