Pentru Socialism, martie 1973 (Anul 23, nr. 5935-5961)
1973-03-22 / nr. 5953
o PAUZELE ȘI REDUCEREA PROGRAMULUI DE LUCRU ACORDATE PENTRU ALIMENTAREA COPILULUI Codul muncii în vigoare de la 1 martie 1973 lărgește sfera drepturilor speciale de care se bucură femeile încadrate în muncă pentru asigurarea condițiilor necesare alimentării copiilor. Dispozițiile cuprinse în această materie de vechiul cod nu erau suficient de clare, dînd ocazia unor interpretări dintre cele mai felurite. La aceste controverse au contribuit numeroasele instrucțiuni, mai mult sau mai puțin cunoscute și respectate, ceea ce a creat teren pentru apariția, în unele cazuri, a subiectivismului și arbitrariului. Articolul 156 din Codul muncii cuprinde acum într-o redactare clară și completă obligația unităților de a acorda în cursul programului de lucru pauze pentru alimentarea și îngrijirea copilului. Durata acestor pauze este de cîte o jumătate de oră, la intervale de cel mult 3 ore. La pauzele acordate în scopul menționat, se adaugă și timpul necesar deplasării dus și întors la locul unde se găsește copilul. Timpul acordat pentru alimentarea și lui, îngrijirea copiluinclusiv deplasările, nu poate depăși 2 ore zilnic. Considerăm că aceste pauze cordă indiferent scade felul alimentației, naturală, mixtă sau artificială. Noile dispozițiuni nu mai condiționează acordarea acestor pauze de prezentarea unor adeverințe eliberate de către medicul de circumscripție din care să rezulte felul alimentației. Noua reglementare prevede clar și categoric că pauzele pentru alimentarea și îngrijirea copilului se acordă femeii încadrate în muncă pînă la împlinirea de către copil a vîrstei de 9 luni. Fișier juridic In același timp, potrivit dispozițiunilor actuale din Codul muncii, pauzele pentru alimentarea și îngrijirea copilului pot fi prelungite pînă la vîrsta de 12 luni, dar numai pe baza recomandărilor medicale în cazul copiilor prematuri, distrofici și celor care necesită măsuri deosebite de îngrijire. Deci unitățile vor pretinde adeverințe medicale numai în aceste situații. Legiuitorul a dispus ca la cererea mamei pauzele pentru alimentarea și îngrijirea copilului vor fi înlocuite cu reducerea programului normal de lucru cu 2 ore zilnic, rezultat din însumarea duratei pauzelor și a timpului necesar deplasării de la unitate dus-întors, la fiecare pauză. Din cele de mai sus rezultă că femeile încadrate în muncă care beneficiază de acest program de lucru redus nu vor primi pauza de masă prevăzută de Codul muncii, de 6 ore programul acordîndu-se în interesul copilului, neputînd fi depășit în astfel de situații. Femeile în muncă încadrate al căror program este — potrivit dispozițiunilor legale în vigoare — de 6 ore sau mai mic, nu pot beneficia de programului reducerea de lucru care înlocuiește pauzele prevăzute de art. 156 din Codul muncii. In timp, femeile același încadrate în muncă cu program de lucru de 7 ore, pot beneficia de reducerea programului cu pînă la 1 oră. Subliniem dispozitiunile finale ale articolului citat al Codului muncii, potrivit cărora pauzele și reducerea programului de lucru acordate în scopul alimentării și îngrijirii copilului se includ în timpul de muncă și nu au consecințe asupra remunerării sau altor drepturi materiale. Iuliu MIKE, consilier juridic principal din cadrul Direcției județene pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale PFVTRU SOCIALISM Je uitînd pe cei ce ne-au dat nume“ ,iVoi, dar, care aveți inimă bună S-adunăm tot ce-n lume-i tînăr Să cîntăm ce inima ne spune Neuitînd pe cei ce ne-au dat nume“. ce Cu pletele revărsate peste coi bamitoase, ai zice că sînt voinici din ceata lui „Negru Vodă“, dar iată, coboară dintr-un autocar prăfuit de două săptămîni de turneu prin Ardeal, pentru a demonstra și la Baia Mare că, fără a plăti tribut influențelor din afară, muzica pop românească există, prin spectacolul lor pop folcloric „Cei ce ne-au dat nume“, prezentat în prima parte a show-ului de la sala Dacia. După concert, Nicolae Covaci, conducătorul grupului „Phoenix“,e epuizat. Dar nu-mi fac scrupule (cititorii așteaptă) și îl asaltez cu întrebări. — Ei, ce ziceți de publicul nostru ? — Noi am mai cîntat la Baia Mare și căldura cu care am fost primiți ne-a impresionat și de data aceasta. — Cititorii ar dori să cunoască amănunte din biografia muzicală a dv. — Am început să cîntăm sub numele de „PHONIX“ în 1964. Anul 1965 este marcat de prima noastră compoziție: „Știu că mă iubești“. La început, pentru a ne însuși o tehnică interpretativă adecvată, am fost nevoiți să imităm diferite grupuri la modă în epoca respectivă, să le furăm meseria, ca să zic așa, fiindcă, din păcate, nu există încă la noi o școală superioară de muzică ușoară. Mai tîrziu, dobîndind cunoștințele necesare, am pornit pe drumul nostru. Consacrarea oficială ne-a adus-o Festivalul național de muzică pop din 1969, unde am obținut Marele premiu. Am întîlnit atunci multe formații de valoare, din care, însă, unele s-au destrămat. Astfel, apreciam foarte mult grupurile „Cromatic“ și „Olimpic 64“, de la care l-am moștenit pe Costin Petrescu, actualul nostru baterist. — Cîteva cuvinte despre stilul actual al formației. . . — Desele mele călătorii la țară, atracția irezistibilă pe care satul o exercită asupra mea, mi-au marcat compozițiile. Acum încerc, împreună cu ceilalți membri ai grupului, să fac o muzică viabilă, asemeni vechilor cîntece populare care stau la baza ei. Folclorul autentic, baladele ce ne vin din negura vremurilor, iată sursa mea de inspirație. Muzica aceasta provine dintr-un sentiment, nu dintr-un raționament. Portativ 73 In exclusivitate cum e cazul muzicii culte. Cu ajutorul ei ca nucleu al creației mele, încerc să trezesc, oină și înlocuitorul orașului Industrial modern, sentimentul ritmurilor ancestrale. Piesele prezentate în acest turneu sunt inspirate mai ales de creația muzicală DOCUlară a Banatului. In general, țin foarte mult la patrimoniul muzical al Ardealului. Trebuie să existe o legătură misterioasă între relief, suflet și muzică... Uneori. prezentăm cântece noculare ușor prelucrate, cum ar fi ..Paparudele“. alteori, compoziții originale care par a fi culese de prin cine știe ce sat adică reușesc să intre în sfera unei anumite spiritualități. Din categoria acestora din urmă face parte și „Nunta“. — Apropo de compoziții, cîte aveți la activ? — Vreo 200, dintre care circa 60 declarate la Uniunea compozitorilor. . . — Ai cărei membru nu sunteți, cu toate că melodiile sunt înregistrate la radio, televiziune și pe discuri... — Fiindcă vem vorba de discuri, în curînd o să ne apară un single cu „Te întreb pe tine soare“ si „ Mamă“. De asemenea, coperta dublă a discului nostru L.P. e aproape gata. De fapt, eu și Valeriu Sepi am terminat-o demult, trebuie doar imprimată. E dublă, fiind ilustrată de un colaj foto. — Aui studiat artele plastice. Care vă este artistul preferat? — îmi plac Chirico, Dali, dar mai presus de toți, Michelangelo. — Știm care sunt grupurile instrumentale românești preferate. Dar din lume? — Beatles, Byrds, Cream. — Cu turneele în străinătate cum stați? — Stăm. Dar e posibil ca în toamnă să evoluăm pe scena festivalului de la Sopot, în Polonia. — Pe la noi cînd mai veniți? — Poate la sfîrșitul anului. . . — Dacă s-ar dezmembra formația, ce-ați face? — Aș lua-o de la capăt. — Precum pasărea Phönix. . . c. POP In acest an, am răspuns, în cadrul rubricii „Curier" unui număr de 74 cetățeni, care s-au adresat ziarului cu diverse solicitări. Rubrica noastră stă, în continuare, deschisă „dialogului" cu cetățenii. 0 75. — Otilia Mărieș, din Ungureni: Cele reclamate de dv., cu privire la coletul poștal, sunt întemeiate. Pentru neîndrumarea și nepredarea în termen a coletului, salariaților răspunzători de această abatere li s-au aplicat măsuri disciplinare — ni se comunică de la Direcția județeană de poștă și telecomunicații. ® 76. — Nicolae Măran din Șurdești: Ridicați niște chestiuni de extindere a rețelei electrice în satul dv. Problema a mai fost abordată la rubrica noastră nu demult, cînd i-am răspuns tovarășului Achim Pande. Vedeți ziarul nostru nr. 5943 din 10 martie a.c. 077. — Elena Bizău, din Bogdan Vodă. Am trimis scrisoarea dv., S.M.A. Variaș, județul Timiș. Directorul stațiunii, tovarășul Bucur Ciamburu ne-a trimis următorul răspuns, pe care ni-l comunicăm și dumneavoastră: O dată cu primirea adresei de la Consiliul popular comunal Bogdan Vodă — prin care se face cunoscut că Ioan Mariș, în baza sentinței nr. 729 din 4 aprilie 1972, rămasă definitivă, a fost obligat să plătească, în folosul *ninorei Ileana Mariș 200 lei lunar pensie de întreținere și 2.200 lei restantă —, conducerea stațiunii a dispus să se treacă la poprirea sumelor. Pentru început i-au fost trimiși prin poștă 300 lei, pensia de întreținere pe o lună și o parte din restantă. Bine era să deschideți ochii atunci cînd l-ați cunoscut. Regretele sînt tîrzii și cu traume în sufletul copilei. 78. — Ioan Pop, str. Ignișului nr. 17/53 Baia Sprie: Eliberarea abonamentelor de autobuz preocupă și conducerea întreprinderii comunale din Baia Mare. Intr-adevăr, timpul pierdut de cetățeni pentru procurarea abonamentelor este destul de mare. In scopul unei mai bune deserviri, pentru evitarea aglomeratiei la ghișeu, conducerea „Comunalei“ s-a adresat, la finele lunii februarie, unui număr de 48 de unități, a căror salariați folosesc autobuzele, rugîndu-le ca, începînd cu luna martie, să ridice abonamentele printr-un delegat, pe baza unui tabel nominal, pentru toți salariații care doresc abonamente. In măsura în care cele 48 de unități vor înțelege să sprijine inițiativa „Comunalei", chestiunea eliberării abonamentelor va fi mult facilitată. 0 79. — Augustin Bărbos, din Baia Mare: Ați beneficiat pe nedrept, după cum ne informează conducerea C.I.L. Sighetu Marmației, de alocația de stat pentru copii în perioada amintită în scrisoare. Este vorba de 5.400 lei. Eroarea nu-i a dv., ci a celor în cauză de la S.I.L. Tăuții de Sus, care nu au deschis bine ochii și nici nu le-a funcționat clar mintea cînd v-au „acordat" alocația. Contra lor s-au luat măsuri de sancționare, potrivit Legii nr. 1/1970. Firește, nu este plăcut că vi se reține din salar. Dar n-ar fi nici echitabil să beneficiați de drepturi ce nu vi se cuvin. ® 80. — Sandu Zaharia, str. Gării nr. 9/11 Baia Mare. Dv. considerați că versurile trimise au „destul umor". Noi spunem că nu. Și nu îndeplinesc „celelalte condiții" pentru a fi publicate în pagina „Magazin". Așadar, v-am satisfăcut cererea. Ca să nu mai fiu curios. Cît despre anecdote... ^ 81. — Viorel Buda, blocul 17/117, cartierul Someș, Satu Mare: Intr-adevăr, cel încriminat în articolul despre care vorbiți merită să fie pus în discuția colectivului de la E.M. Nistru, pentru că s-a nătat serios titlul de tată, batjocorindu-și copilul prin arsurile provocate la mîini.% Corul căminului cultural din Hideaga. einemia Joi 22 martie 1973 BAIA MARE — Dacia: Adio, arme! (9, 12.30, 16, 19.30); Minerul: Martin în al 9-lea cer (10, 12, 14, 16, 18; Cinemateca (ora 20) Romeo, Julieta și întunericul; Săsar: Aventurile unei prințese germane la curtea regelui Soare (15, 17, 19); 1 Mai: Dacă e marti, e Belgia (15, 17, 19); BAIA SPRIE: Doar un telefon (15, 17, 19); SIGHETU MARMAȚIEI: Seceră vîntul sălbatic; VIȘEU DE SUS: Lupul negru (16, 18, 20); BORȘA: Procesul unei stele (16, 18); BAIA BORȘA: Ultimul războinic (17, 19); CAVNIC : Minerul: Fuga buestrașului; TG.LĂPUȘ: Sorgul roșu: ȘOMCUȚA MARE: Cum am declanșat al doilea război mondial; SEINI: Casa de sub arbori; BĂIUȚ: Marea speranță albă; CIMPULUNG LA TISA: Sfînta Tereza și diavolii; BÂIȚA: 12 scaune. Cu toate că filmul a fost turnat exact în locurile unde se desfășoară acțiunea romanului, cu toate că distribuția cuprinde nume celebre (Vittorio de Sica, Alberto Sordi, Franco Interlenghi), cu toate că Charles Vidtor — regizorul — pare un meseriaș onest. Ulmul Adio, arme este o mare dezamăgire. Dezamăgire tru faptul că pendă la o parte ideile, dramatismul reținut, bărbătesc, acea patetică pledoarie wayniană heming- Împotriva războiului. Dezamăgire pentru faptul că timp de două ore și jumătate, insistă asupra unei dramolete grosolan sentimentale. Și dezamăgire pentru faptul că ne dăm seama, ușor ne dăm seama că echipa realizatoare nu a reușit să citească așa cum se cade acest roman. Dar iată citeva păreri ale unor cotidiene bucureștene: „Rețeta hollywoodiană concentrează narațiunea doar cr avatarurile unei iubiri in condiții de război, la eroi insărela ADIO, mi sia cu acesta fiind perfect exterioară. .. Rețeta pomenită il transformă pe eroul lui intr-un Hemingway berbant cu umeri largi și mers de gladiator Încercat, cu zâmbet — reclamă de Colgate în interpretarea fără de har a lui Rock Hudson". (România liberă) „In vis**NS!!@ÎS 3 S5ef 3îS ®!£ 3!SSffl terpretarea regizorală a lui Charles Vidor, textul din Adio, arme e un fel de mohoreală, cu toate accentele patetismului galeș, toate oiligele religizorale și actoricești ale spectacolului care trișează... Regizorul * este interesat de a ne prezenta războiul mai mult ca o sursă de zgomote care deranjează liniștea și mai ales sensibilitatea eroului, tânărul locotenent Friederic Henry. Cam aceasta-i motivația „păcii separate", ca să ni spunem dezertării voluntarului american care fuge cu o soră de spital în liniștea Elveției neutre, locul unde-și consumă — în viziunea Ulmului — o dragoste de operetă al cărui final violent vrea să sublinieze vorbe de ■ zile mari: tragedie și destin“. (Scînteia tineretului). „In Adio, arme semnat Charles Vidor, Ernest Hemingway a murit Înainte sa moară. Filmul e făcut In 1957" (Contemporanul). M. GHEORGHIU Rock Hudson e frumos si fermecător dar, doarme, nu crede nimic din ce spune si face si, inevitabil, nici noi nu-l putem crede pe locotenentul Henry. .. Ue vînatu casă 3 camere, dependințe, curte, grădină, lingă Piața alimente Baia Mare. Informații telefon 12416. (1098) (Urmare din pag. 1) aici n-au beneficiat de un profesor calificat, catedra fiind dată vacantă abia acum. Suciu de Sus. Din cele 71 cadre didactice din raza comunei, 16 sunt necalificate. In legătură cu aceasta, Gheorghe Șanta, directorul școlii, ne-a declarat: „Nu văd o soluționare grabnică a acestei probleme. Cu învățătorii va fi mai ușor deoarece din raza comunei există 5 elevi la Liceul pedagogic din Sighetu Marmației. Ce trebuie făcut? Să fim în atenția inspectoratului școlar la repartizarea absolvenților (în ultimii doi ani am fost foarte mult sprijiniți), să continuăm efortul de calificare a cadrelor existente, să fie cît mai exigentă selecția necalificaților. Pot să afirm că datorită sprijinului conducerilor de școli și al catedrelor, în prezent, cadrele necalifice desfășoară o activitate mulumitoare, unele chiar bună". Chiar dacă și aici există unele anomalii (V.B. predă acum multă desen deși anul trecut a predat agricultură; L.B. susține catedra de istorie-geografie, dar a terminat secția reală; M.S. suplinește la clasele MV de 20 de ani cu toate că rezultatele bune obținute l-ar fi îndreptățit la o binemeritată calificare), trebuie să subliniem strădania cadrelor de aici de a se califica: 8 sunt in curs de calificare, 12 s-au calificat prin cursuri la zi sau fără frecventă, pornind de la stadiul de suplinitori. Așa sunt V. Cosma, I. Filip, M. Filip, M. Șanta, D. Bizo, A. Filip, N. Cociș, care acum obțin rezultate bune și foarte bune. Gh. Pop, după doi ani de suplinire, a urmat facultatea de matematică, cursuri de zi, revenind în raza comunei. L. Nechita și M. Bozga au depus eforturi, terminînd liceul și apoi institutul pedagogic de educatoare, la cursurile fără frecvență, F. Nechita, după terminarea liceului pedagogic de învățători a urmat facultatea de filologie a unui institut pedagogic de 3 ani și apoi a universității. V. Filip, după absolvirea facultății de matematică a institutului pedagogic de 3 ani, își continuă studiile la universitate. Acestea sînt exemple grăitoare, cu semnificație de îndemn către suplinitorii din Suciu de Sus, absolvenți de liceu, în majoritate localnici, și chiar către alți absolvenți în derivă, rătăcind de la o școală la alta, de la un obiect de învățămînt la altul, de multe ori fără pic de tangență cu preocupările, aspirațiile sau visele lor. Strîmtura. „In 1957, cînd am venit aici — ne mărturisește Ioan Feier, director — la această școală nu era nici un profesor calificat, doar doi învățători de meserie. De atunci s-a pus un accent destul de mare pentru calificare, 13 cadre (din care 12 localnici) calificîndu-se prin cursurile fără frecvență. Există posibilități ca șia matematică, educație fizică, desen, biologie-agricultură să se completeze posturile cu oameni calificați. Mai dificil va fi la Școala nr. 2 (5 necalificați) unde există condiții mai grele. La începutul lunii februarie s-a discutat această problemă la o consfătuire a școlii noastre. Suplinitorii, fiind localnici, și-au exprimat dorința calificării. Pînă atunci îi îndrumăm prin mijloacele pe care le avem.Comisiile metodice sînt comune, suplinitorii avînd la îndemînă experiența celor calificați. Există necalificați care dau randament așa cum sînt și calificați care nu-și ridică activitatea la nivelul posibilităților. Am avut recent de rezolvat cazul suplinitoarei I.Ș., a cărei activitate era sub nivelul cerințelor minime. La sesizarea directorului școlii și a părinților, a fost scoasă de la catedră și înlocuită cu o suplinitoare de mai mare nădejde". „Consider — apreciază Ion Fedor, director adjunct — că majoritatea celor necalificați sînt oameni inimoși care, prin eforturi suplimentare, caută să recupereze handicapul ce-i au față de celelalte cadre. Ținînd cont de dinamica repartizărilor în județ, în viitorul apropiat necesarul de cadre va fi completat. Pînă atunci, îndemnul spre calificare prin cursurile fără frecvență și îndrumarea și sprijinirea necalificaților de către conducerile de școli, de către colectivele didactice se impune, astfel incit activitatea suplinitorilor să nu coboare la un nivel de neadmis". Borșa. După cum ne asigură Cornel Iureș, director, în următorii doi ani și cele peste 60 de catedre vor fi ocupate de către dascăli de profesie. Dat fiind numărul mare al suplinitorilor, aici s-au organizat (de către conducerea liceului și comitetului sindical) cursuri de inițiere care au abordat aspecte de strictă necesitate: întocmirea planificărilor, pregătirea pentru lecții, relația programă-manual, indicații melodice ș.a Asistentele și interasistențele s-au dovedit și ele foarte utile pentru inițierea necalificaților, preocupări deosebite în acest sens avînd directorul adjunct Iuliu Balog. In loc de concluzii la raidul nostru am solicitat punctul de vedere al tovarășului Andrei Bălan, inspector general al Inspectoratului școlar județean. — Cînd credeți că va fi soluționată integral problema cadrelor calificate în învățămîntul din Maramureș? — Cu ritmul actual de repartizare a absolvenților (Liceul pedagogic de educatoare dă prima promoție de aproximativ 60 absolvenți, cel de învățători peste 70 absolvenți; la acestea se adaugă absolvenții Institutului pedagogic de 3 ani și ai altora de învățămînt superior din țară), în următorii doi ani fenomenul cadrelor didactice necalificate va fi definitiv înlăturat, rămînînd a acoperi cu cadre necalificate doar provizoriu, situațiile noi, neprevăzute. — Nu vi se pare ciudat faptul că, deși liceele din județul nostru dau un mare număr de absolvenți, nevoia de cadre didactice nu a fost acoperită? — Absolvenții isi continuă studiile nu numai la facultăți de profil pedagogic. Este îmbucurător faptul că majoritatea acelora care urmează facultăți de profil pedagogic se întorc să lucreze în județ. Noi încercăm să-i orientăm pe absolvenți spre acele forme de învățămînt superior și tehnic dictate de nevoile de cadre ale județului. — Nu s-a așteptat prea mult de la repartizări? Nu se putea merge mai insistent și mai organizat pe linia îndrumării absolvenților de liceu din localitățile deficitare în cadre spre urmarea unor facultăți de profil corespunzător, asigurîndu-se o mai rapidă încadrare a școlilor și o mai mare stabilitate a cadrelor? — Absolvenții de liceu care lucrează ca suplinitori sînt, în majoritate, cei ce nu au reușit în învățămîntul superior. Unii își mențin dorința de a mai încerca. Alții n-au reușit, ani de-a rîndul, să-și stabilească opțiunea. — Ce se Întreprinde pentru ca prezența cadrelor necalificate să nu prejudicieze procesul instructiv-educativ? — Colectivele didactice, pe specialități, îndrumă și instruiesc cadrele didactice necalificate. Comisiile metodice le oferă indicații bibliografice pentru pregătirea zilnică și, în general, la obiectul pe care-l predau. Se fac asistențe și interasistențe. Inspectoratul școlar urmărește modul în care se realizează aceste sarcini, știînd că la ora actuală în județul nostru nu există colective didactice cu ajutorul cărora cadrele necalificate să nu poată face față solicitărilor. PROVIZORATUL LA CATEDRA 1 # Joi 22 martie 1973 Joi 22 martie 1973 9.00 Curs de limba franceză. 9.30 Prietenii lui Așchiuță. 10.00 Telex. 10.05 Publicitate. 10.10 Steaua polară — emisiune de orientare școlară și profesională „Subinginerii". 10.40 Meridiane literare. 11.00 Telecinemateca. „Vă place Brahms?“. 12.55 Teleobiectiv. 13.15 Telejurnal. 18.00— 17.25 Teleșcoală. Chimie III liceu); Chimia analitică (anul în controlul producției; Biologie „Din lumea deltei necunoscute“: 17.30 Emisiune în limba maghiară. 18.30 Telex. 18.35 Publicitate. 18.40 Emisiune de actualitate muzicală. 19.05 Artă plastică. Itinerar de artă populară vîlceană. 19.20 — 1001 de seri. 19.30 Telejurn șl Cincinalul înainte de termen — ocuză a întregului popor. 20.00 Cîntecul săptămînii „îmi place să trăiesc cu fruntea sus". 20.50 Concertul orchestrei simfonice și al Corului Radioteleviziunii: „Simfonia a IX-a" de L. V. Beethoven. 21.20 Tinerii despre ei înșiși. „Catedra nu este amvon" 22.00 „24 de ore". Din țările socialiste. 22.30 Hochei pe gheață: România—Austria. Campionatul mondial — grupa B; înregistrare de la Graz.