Primăria Sibiului, 1994 (Anul 3, nr. 78-129)

1994-11-26 / nr. 124

Administrația Piețelor - a șaptea agenție RAGCL In urma unei analize întreprinse în cadrul consiliului de administrație al RAGCL refe­ritor la situația creată prin preluarea activității de administrare a piețelor, s-a constatat că specificul acesteia impune necesitatea func­ționării separate, ca agenție în cadrul regiei, întrucât, prin Hotărârea nr. 80/29 septem­brie 1994 a Consiliului Local al Municipiului Sibiu această activitate fusese inclusă în ca­drul Agenției Domeniul Public. Consiliul Municipal a reanalizat situația și a aprobat înființarea unei agenții de administrare a pie­țelor în cadrul RAGOL Sibiu. în finalul ședinței Consiliului Municipal, dl. primar a anunțat că s-a primit o adresă de la Prefectură, prin care se solicită retragerea Hotărârii nr. 83/1994 referitoare la chioșcuri, care va fi dată la Contenciosul Administrativ, apreciindu-se că nu a fost întrunit cvorumul de 2/3 consilieri, deși în Legea nr. 69/1991 a administrației publice locale nu se prevede un asemenea cvorum în cazul respectiv. „Prefectul spune că e vorba de administrarea domeniului public și privat, treaba cu chioșcurile. Eu spun că, la ora actuală, nu se știe care este domeniul public și privat" - a spus dl. primar. Două "vârfuri de lance” au spart unitatea consiliului Prin urmare, s-a propus, dată fiind prezența la ședință a 17 consilieri (cvorumul necesar de 2/3) să se voteze retragerea Hotărârii nr. 83/1994 și, apoi, emiterea unei noi hotărâri, cu același conținut, dar purtând data ședinței din 17 noiembrie a.c. După ce consilierii Iuliana Drăguțoiu, Hans Klein și Dan Iordache și-au declarat solidaritatea cu consiliul, oferindu-se să voteze „pentru", deși opțiunea personală ar fi fost „contra", s-a trecut la vot și... surpriză! Doi consilieri la care nimeni nu se aștepta (domnii Ioan Botezan - PUNR și Nicolae Tulici - PL ’93) au avut un vot împotrivă și o abținere, zădărnicind astfel unitatea consiliului, care se pregătea să fie solidar în a-și apăra opțiunile în fața unor presiuni din exterior. în pagina 2: • Hotărârea nr. 90/1994 a Consiliului Local al Muni­cipiului Sibiu, privind un schimb de teren între S.C. „INDEPENDENȚA" S.A. și Curechean Maria și Cure­­chean Ioan; • Hotărârea nr. 94/1994 a Consiliului Local al Muni­cipiului Sibiu privind tari­fele pentru parcarea auto­vehiculelor în parcările publice din municipiul Sibiu. SAPTAMANAL DE INFORMARE ANUL III • NR. 124 • 26 noi. - 2 dec. 1994 • 4 PAG. • 100 LEI CÂND DOI SE CEARTĂ AL TREILEA CÂȘTIGĂ Consilierii au decis: rampa de gunoi va trece în administrarea RAGCL Solicitat să prezinte un rezumat în legătură cu actuala rampă de gu­ndi a orașului, dl. ing. Marius Dă­­nețiu, șeful Biroului de gospodărie comunală din cadrul Direcției ser­viciilor tehnice, a prezentat o ima­gine oripilantă: „Rampa actuală este concepută conform unor stan­darde depășite. Deșeurile se trans­portă pe o cale de acces neco­respunzătoare. Nu există o împrejmuire corespunzătoare. Există un așa-zis proces tehno­logic, în sensul că gunoaiele sunt basculate în Valea Remetea, care nu mai e vale, este aproape un deal, angajații „Getesib" dirijează unde să se depoziteze și apoi gunoaiele sunt compactate cu buldozerul. Nu există impermeabilizare. Sunt pe acolo animale (porci, oi), persoane care intră și sustrag sticle și alte materiale, pe care probabil le co­mercializează... Facturarea se face pe baza volumului de deșeuri trans­portate și depozitate, prin apreciere („ochiometrică" îi suflă consilierii) în funcție de gradul de umplere al benei sau containerului. Cântarul nu este folosit, fiind defect. Primăria i-a cerut firmei „Getesib" să îl re­pare. Au venit specialiști de la „Ba­lanța", a fost scoasă apa și se re­pară. Există un conflict juridic între cele două mari firme care pres­tează activitate de salubrizare - „Getesib" și „Cibinium H & P“. Noi știm că „Cibinium" n-a plătit nici un leu pentru depozitare și am văzut cu ochii noștri cum mașinile lor nu opreau pentru confirmare la ieșirea din rampă". Iată și comentariile consilierilor: Dl. Dan Iordache (CD): „Pe dv. care vă ocupați de medicină ar tre­bui să vă intereseze că acolo pă­trund porci și alte animale". Dl. pre­­ședinte de ședință Romeo Elefterescu (PD): „Avem trei ani azi-mâine de când suntem con­silieri... Știm ce-i rampa, ce-i ciuma, ce-i trichineloza... V-aș ruga să fa­ceți propuneri concrete: ce și cine trebuie sa faca. Aceea nu-i rampa! Este un spațiu unde oricine intră și face ce vrea. Orice oraș are o rampă împrejmuita. Acolo nu intră nimeni la buna lui plăcere. Două lucruri sunt importante: igienizarea și împrejmuirea rampei și să meargă cântarul și să se taxeze" DL Moise Țuțulea (CD): „Care este situația juridică a rampei? Este proprietatea Primăriei sau a „Getesib"? Dl. secretar Cornel Știrbeț: „La ora actuală, rampa este în proprietatea Primăriei; în nici un caz nu este trecută în patrimoniul „Getesib". Conform HG 834 nu poate fi trecută". A. I. M. (Continuare in pag. 3) Săpături arheologice la Sibiu CIMITIRUL DIN PIAȚA HUET (FOSTĂ GRIVIȚA) Cimitirul sașilor din Sibiu se în­tindea în jurul bisericii parohiale (astăzi Biserica Evanghelică). Astfel, prima incintă ridicată în se­colul al Xlll-lea cuprindea bise­rica și cimitirul. De la mijlocul secolului al XVI-lea sunt interzise înmormântările în centrul ora­șului, noul cimitir fiind amenajat în afara zidului de apărare. Până în vara acestui an cunoș­team foarte puține date asupra cimitirului. Cercetările arheolo­gice întreprinse la început în jurul clădirii cu numărul 12 din Piața Mică și apoi la est de Biserica Evanghelică ne-au oferit informa­ții interesante asupra întinderii, structurii, datării și ritualului de înmormântare. Cimitirul s-a întins la est până lângă frontul actualelor clădiri, proiectanții ultimelor ținând seama d­e întinderea câmpului cu mor­minte. Săpături arheologice mai vechi sau mecanice au afectat morminte și pe laturile de nord și de sud. Cimitirul se poate data, în linii mari, între mijlocul secolului al Xll-lea, perioada de așezare a sașilor, și mijlocul secolului al XVI-lea, după care a fost destinat un nou loc pentru cimitirul comu­nității. Mormintele din prima fază (secolul al Xll-lea și probabil înce­putul secolului următor) sunt să­pate în forma corpului omenesc, cu nișă pentru cap; în groapa în­gustă, cadavrul era înghesuit. Astfel de morminte se regăsesc în spațiul de colonizare săsească (Orăștie, Feldioara, Drăușeni), în Germania, Franța și Ungaria, constituind o caracteristică a mormintelor de până în secolul al Xlll-lea. Direcția mormintelor din această primă fază diferă cu câ­teva grade față de aceea a înmor­mântărilor ulterioare. Au fost practicate reînhumări în același loc (locuri familiale), astfel că fun­dația recent descoperită afec­tează trei schelete suprapuse, înmormântările succesive au contribuit la deranjarea schele­telor, lăsând impresia falsă a unor gropi comune. Ideea existenței unor gropi comune pentru depu­nerea morților afectați de epide­mii nu trebuie respinsă, însă o astfel de identificare este greu de făcut, putându-se confunda cu reînhumările târzii. Mai important de reținut este lipsa oricărui obiect de inventar funerar în ci­mitirul de la Sibiu, ceea ce îl deo­sebește de cele descoperite la Orăștie sau Feldioara. Petre Muntean Beșliu întrucât la ora fixată pentru în­ceperea ședinței în sală erau pre­zenți numai 14 consilieri, iar pentru discutarea raportului pri­vind realizarea bugetului local pe primele nouă luni ale anului și a propunerilor de rectificare pentru trimestrul IV a.c. ar fi fost nece­sară prezența a două treimi din totalul consilierilor (cel puțin 17), în așteptarea a încă trei consilieri, care au venit pe parcurs (d-na Drăguțoiu, dl. Vulcan și dl. Bote­zan), președintele de ședință, dl. dl. Romeo Elefterescu (PD) a propus să se treacă la următorul punct de pe ordinea de zi, respec­tiv aprobarea zonării municipiului Sibiu în vederea perceperii im­pozitului pe teren construit în anul 1995. Pentru a nu da loc la interpre­tări greșite, precizăm de la bun început că nu este vorba de vreun impozit introdus în această șe­dință de Consiliul Municipal, ci de obligația contribuabililor care dețin în proprietate suprafețe de teren construit situate in muni­cipii, orașe sau comune, stipulată în art. 13 și 14 din Legea nr. 27/1994 de a plăti, începând cu 1995, un impozit în sumă fixă pe metru pătrat de teren, diferențiat pe categorii de localități, iar în cadrul localităților, pe zone, după cum urmeaza: zona A - 120 lei/mp, zona B - 70 lei/mp, zona C - 45 lei/mp, zona C - 30 lei/mp. Ceea ce a avut de analizat Con­siliul Municipal în această ședință a fost nu cuantumul impozitului, ci împărțirea municipiului în patru zone, pornindu-se, de la început, cu ideea ca zona A, pentru care este prevăzut în lege cel mai mare nivel de impozitare (120 lei/mp) să fie cât mai mică sau chiar inexistentă. Va prezentam, in continuare, discuțiile care au avut loc pe această temă: Dl. Petru Roșea (CD): „Aș dori să știu în alte orașe care este nivelul impozitului pe suprafața de teren construită", (i s-a explicat că aceste nivele sunt fixe, fiind stabilite prin Legea nr. 27/1994). Dl. Hans Klein (FDGR): „în comisie am discutat că prețu­rile sunt fixe. Numai zonarea se discută". Dl. Moise Țuțurea (CD): „Eu îmi exprim regretul și nemulțumirea că unul care are casă și a muncit pentru asta, plă­tește un impozit mai mare decât unul care stă cu chirie". Dl. pri­mar: „La sfârșitul anului 1993, tot pe baza unei hotărâri de Guvern, noi am majorat până la 40% unele impozite și taxe. Am soli­citat Direcțiilor economică și teh­nică să reluăm aceste taxe în ședința din decembrie pentru că a devenit o sumă importantă pen­tru cetățenii din orașul nostru; în legătura cu zonarea, consiliul poate face propunerea, de ex­emplu, ca zona centrală să fie cea de 70 lei/mp. Deci, zona A devine B, B devine C, C devine Dl. Dl. președinte Elefterescu (PD): „Ați înțeles, deci, ce avem de făcut: nu putem modifica le­gea, putem modifica zonarea". Dl. Valerian Poclitaru (PD): „Una este municipiul Mediaș și alta este Timișoara sau Bucu­rești. Prin această zonare să se țină cont că sunt municipii și mu­nicipii. Unele sunt mai municipii decât altele. Și eu sunt pentru ca A să devină B, B - C, iar C - D.“ Dl. Vulcu (PDAR): „Noi am făcut o zonare pe spații comerciale. Nu trebuie sa aibă ceva în comun?" (I s-a răspuns că nu.). Dl. preșe­dinte Elefterescu: „Hai să micșorăm zona A... Dar chiar să nu mai avem deloc?“ Dl. Ioan Irimină (PRM) a cerut să i se precizeze care sunt zonele pro­puse de Direcția economică. Dl. primar a prezentat o hartă cu aceste zone, din care se observa clar că zona A (colorată cu gal­ben) era atât de mică încât aproape se reducea la un punct, în timp ce restul zonelor erau mai mari invers proporțional cu va­loarea impozitului (de exemplu, zona D, cu cea mai mică valoare a impozitului - 30 lei/mp - era cea mai întinsă). Dl. primar: „Am avea și o justificare pentru dis­pariția zonei A, în centrul istoric, unde este casă lângă casă, noi nu avem teren. După mine, zona A ar trebui să devină B, zonele B și C să devină una singură­­ zona C, iar zona D să fie cea mai mare, pentru că acolo avem cel mai mic preț-30 lei/mp“. A consemnat Anca Ileana Moraru (Continuare in pag. 2) Ședința Consiliului Municipal Consilierii au decis doar zonele. Birurile le-a fixat legea!

Next