Primăvara, 1922 (Anul 2, nr. 2-52)

1922-05-14 / nr. 20

2 . _ _____ ___ lau­ dascălul, la al treilea trenul, la al patrulea laptele, la al cir­cerea negustorii și să mâ iertați că măcar de a și avea la fiecare mână o sută de degete pare că nu a-și găta cu nemultumiții Și așa mă gândesc ca un biet păpucar, oare­cine ar fi acel om cuminte pe pământ care să poata face voia tuturor și nu-l pot găsi pentru că nu se poate găsi pe lumea aceasta mare și frumoasă. Și cum cos și cum descos pe sca­unul meu cu trei picioare, Dzeu imi dă un gând bun, care mă liniștește pe mine și care ar putea să liniș­tească pe toți frații: Iată»! vi-i spun și voauă iubiți cetitori ai Primăverii. Toți oamenii sunt cu vină și de aceea omul cel mai cuminte este cam­ zice: „Doamne iartă păcătele Noastre precum și noi iertăm păcătoșilor noștri.“ Să auzim de bine: Un biet maistor român. Pentru M­onum­entul 31tih­ail Smirtescu (Eu contribuit: To­tal 1175 lei Prea­ntereuse adună banii pentru­ E­min­eseu. Sinuatia.­­ Internă Scumpetea pe zi ce mergem tot să mai ridică și asta ne intristează din partea guvernului. Să spunem că viața se va eftini și pe zi ce mergem "totul să scum­pește. Am dori să i­ si pună odată capăt, că prea ne sugrumă. . Guvernul să ocupă și ei cu ief­tinirea, dar pânăyacum nu prea a­­m putut-o face. La Nistru, bolșevici flămânzi a atacat zilele acesta posturile no­­stre. Au fost respinși de bravii no­­ri soldați cari apără cu curaj și bărnăție hotarele țării noastre. Marea nenorocire de la mina din Lupeni a întristat mult țara. Și M. S. Regele a fost acolo și a împărțit daruri familiilor rămase. Externă De la Genova se așteaptă să vină pace cel puți­n pentru 10 ani, asta a­ dori-o cu gând bun Llyold George președintele guvernului An­gliei. După semnele cari se arată cu­ o doresc afară de Rusia și Ger­mania, PRIM­A­V­A­R­A Până la fine credem că vrând ne­­vrând se vor pocăi și ele. Ziua pen­tru a da și ele răspunsul le a fost hotârită. Până când scriem aceste șire nu avem această hot­a­re. Dacă Rusia va primi condițiunile ce i sau dat România și-ar primi tezaurul (bogățiile), cel are duse la Moscova și pentru ultima dra s’ar recunoaște și in partea Rusiei alipirea Basarabiei. Lumina electrică. Sânnicolaul mare și o seamă de comune din jur au primit lumina electrică, de la uzina din Chichinda­­mare. De când această uzină este în mâna vecinilor sârbi curentul nu mai străbate până la noi In timpul mai nou autoritățile sârbești au secves­­trat uzina­ din Ch­ichinda așa că so­cietatea electrică nu mai este stă­până. Societatea aceasta a cerut de la comunele din România mare să răs­cumpere instalațile electrice aflătoa­re pe pâmăntul lor ca: sârme, ruzi, condensatoare, pentrucă dela Chi­­chinda nu mai este nădejde a primi curent electiic Aceasta răscumpă­rare pe comuna Sânnicolaul-mar­­ar costa­ o eam­ 1 misiun Lei. Iar fiindcă fără lumină electrică nu putem sta, trebue căutată o altă deslegare a lucrului, in acest scop au fost convocate aici la primărie și comunele interesate, ca să se poată ajunge la cea mai norocoasă desle­gare și pentru faptul că mai mulți la un loc, mai ușor ajung unde doresc. S’a hotărit cu această ocaziune inființarea unei societăți pe acții care se zidească o uzină electrică aici in Sânnicolaul-mare, de unde se plece curentul electric la toate comunele din jur. Ne bucură acest plan, nu numai pentru faptul că ne mai cruțăm ochii in nopțile lungi de iarnă, ci și pent­ru progresul ce însamnă această în­dreptare, având noi a face din Sân­nicolaul-mare un oraș industrial de curent electric cum se obișnuește in orașe mari Se fie într’un ceas bun. Din cartea vieții cetice. Birtașii sunt o plaga a creștinătă­ții, la el după mai multe ciocane cu Stefan Vodă și codrul. Ba­nda. Ștefan Vodă rătăcit Intră ’t­ codru înfrunzit, Codru­i zice: „Domn viteaz! „Ce-ți curg lacrimi pe obraz?“ — „Ah! îmi plâng ostașii mei „ Morți, luptând ca niște zmei!“ Codrul zicu: „Dragul meu, „ încetează plânsul tău, „Căci din brazii mei trufași „Face-ți-d­u voinici ostași, „Ca să scapi biata moșie „De păgâni și de urgie“. — „Fă!“, răspunde mult voios Domnul mândru inimos. Codrul puse a vui, Brazii a-și însufleți, Pe­ștejar a­n­i~i trezi, Iar copacii mari și mici Se făceau ostași voinici, Și spre Domn înaintau Și din gură cuvântau: „Să trăești, Măria ta! „Hai la luptă, hai Ștefane: „Du-ne ’n oardele dușmane!“ Ștefa Vodă în veselia Și la luptă purcedea Peste munte și mun­cei Cu tot cârdul după el. Vai de Ungurul semeț Ce luptă cu­ un brăduleț! Vai de Leah, va de Tătar Ce luptă cu un stejar! V. Alexandri rachiu uiți toată grija cea lumească și cauți bălțile locul, de purgatoriu, de curățirea păcatelor. Lacrimile pot fi de durere și de bucurie, însă tot­deauna mișcătoare. Nu prinde focul în mâni pentru a te încălzi, și nici fumul un loc de aburi, știind că greșala lasă urme , cearcă! Amorul să aseamănă și cu dure­rea de măsăle, când te apucă una dintre­ acestea, ce crezi? care e lea­cul? . . . Ori plombată, ori cleștele. Măxân. Maximarea cărnii. Vineri­ la 5 Maiu Dl. primpetor Ardelean, Dl. Căpitan de jandarmi și Dl primar al comunei au maxi­mat cu ziua de 8 Maiu c. prețurile cărnii pre­cum urmează : carne de vită . . 10 lei, carne de vite­ . 12 lei, carne de porc . 16 lei. Ne bucuram la aceasta. Dar a trecut ziua de S Maiu iar noi plă­tim și azi carne de vită . . 14 lei. carne de vițel . . 16 lei. carne de porc . . 20 lei. Zic măcelarii că va fi, va fi mai ieftină. Adecă când ? Până atunci ne lasă părul prin pălărie. Așa nu vrem noi. Creșterea Viermilor de mătase Primăvara a sosit de mult și frunzele au început deja și cresc la dud. Noi ne am îngrijit se ne procurăm semința necesară pe cari trebue s’o punem la înviat? Mai jos dau pe scurt câteva amănunte, asupra sericiculturei. La începutul culturei cari este pe la începutul lui Maiu, ne îngrijim în primul rând de clocirea sem­inței. Clocirea se face în 2 feluri: Clocire înceată și clocire repede. Clocirea înceată după ce mai întâi am curățit și desinfectat camera, așezăm semința în care zi facem o căldură de 12 grade în așa fel mărind în fie­care zi căldura cu 10 gr. până la 24 gr. Când am ajuns la 24 gr. nu mai mărim căldura și­­ 14 Mai 1922 menținem pe cea de 24 până semința învieaza. Această Clocire ține vre-o 18 20 Zile. Clocirea repede, se face de­odată 24 gr. căldură și ține 4-5 Zile. Cea mai bună este cea dintâi. După ce viermișori au înviat, la dăm o hrană frunză de dud din cea mai tânără. Camera unde facem crescătoria trebue se fie cât mai curată, aerisită și cu că­dura potrivită. Frunza, ce le-o dăm ca hrană să fie cât mai bună se nu fie cu praf sau udă, iar nu în­­ impul când o culegem fe­­nii cu mânile curate. Treptat la creșterea viermilor, trebue se avem grije să-i zărim în așa fel, în­cât un vermei se aibă un­ loc de 3 ori mai mare ca volu­mul lui. Să-i curățim și primenim în fie­care zi, care primenire se face cu ajutorul hârtiilor perfoarate (găurite) pe care hărții le punem peste viermi dimineața când ei sunt flămânzi, de­asupra­­ hârtiei punem frunze, viermi trec prin găurile din hârtie la frunza proaspătă ca se mănânce și murdăria rămâne de desupu­ și-n acest fel curățirea și primenirea se face mai repede și cu ușurință. Viața viermilor de mătase de la înviere și până la facerea gogoașei este de 32-35 zile mai deprinde și după cum sunt îngrijiți și hrăniți. In acest timp ei dorm de 5 ori Câte 24 ore în care timp nu mă­nâncă nimic fiindcă își __ schimbă pielea (năpârlesc), va urma D. Gh. Dicu Soarele in butoi. Vă aduceți aminte de poverile co­pilăriei când bunicuța cu părul suriu vă povestea despre proștii ce încer­cau să ducă într’o casă ferestre, lu­mină, ținând la soare o ladă pe care acoperind-o brusc cu un capac o duceau, iute în casă. Și copiii râdeau să se strâmbe și nu puteau să creadă una ca, asta. Totuși se găsesc și astăzi oameni cari să în­șele cu acest episod de poveste co­pilărească o întreagă lume. Faptul s-a petrecut la Paris. Poliția și facul­tatea de farmacie au fost anunțată de apariția unui medicament magic, care avea propietatea să vindece în acelaș timp bătăturile și pneumonia. Delegații acestor două instituții și comisarul M. Dazu s’au transportat la locuința vrăjitorului modern. In pragul unui pavilion drăguț au fost primiți de un bătrânel simpatic care le expică pasiunea lui pentru știin­ță mai ales că era pensionat din Picuri de plouă. Picuri mari și zeci de plouă bat in geam să prelungesc și cad. Ce­rul posomorit își cerne mereu dure­rea prin acești stropi . . . plânge ... și de ce-ar plânge oare, când­­ ce­a mai frumoasă podoabă e în hai­­t­a lui, când pe câmpia sa sunt păș­­uii de stele de blajina lună, iar soarele și-a aflat joc de preum­­blare prin haosurile fără margini și tot plânge ... Cerul geme și plânge. Lacrimile lui sun­t reci . . . sunt reci pentru că pământul arde în zmeala și foc, caută a potoli ura din cuvintele noastre, cu lacrimile lui curate ca cristalul spală urma pașilor noștri mârșavi. Faptele nostre sunt la îndemnul demonului, iar bucuria nostră e în fapte rele. Lumea e rea, ceriul îi plânge de milă. Nu te mândri tinere că în brațele tale să frământă și oțelește puterea, căci viața te paște iar bătrânețea te urmărește pas de pas și deodată te pomenești înaintea judecătorului că­­­"ia o să-i dai seama de faptele . Ce vei putea tu spune? Mar­­fal și nu să primesc. Ai atentat la viața altora și râzi în pumni când ți s-ar spune. Pent­ru tine în slăbiciuni e mândrie, iar slăbiciunile aduc decăderea. Bătrănule gârbav, nu ți lăsa ple­tele val vântului ca să-ți numere șuvițele albe, că păcatul vieții tale, nu părul îl pătează ci sufletul.

Next