Primăvara, 1923 (Anul 3, nr. 1-52)

1923-10-14 / nr. 42

2 folos din unirea aceasta pe care am făcut-o ci vom rămânea numai cu ura între frați și cu mustrarea cute­nului. Nu mult aceasta alt protopop predica in biserica că „i au înșelat pe Români cu Unirea“; acum insă era târziu, pentru că acuma ura era inrădăcinată intre frați și dușmanii cari nu dorm niciodată, privegheau ca să nu se stingă vreodată din mij­locul lor acest foc infernal. (Va urma) Pentru Jl­onum­entul 3 Mihai" Eminescu (Eu contribuit: To­tal: 182) Prea mereu se adună banii pentru Eminescu. Piatra fundamentală U­r* minus Saroi­­­ana acum Lei 80,79" Multă mumim celor ce au donat, aș­teptăm și pe frații români din cele­lalte orașe din America să vina cu așa dragoste românească. Internă Partidele din opoziție încă nu și-au hotărât pasul cel sa-l facă la deschiderea parlamentului fața de guvern. Partidul poporului își ține zile­le aceste congresul său la Chișinău în Basarabia, unde va hotâri lupta ce voește a o duce­­ față de guvern. Guvernul se pregatăște a deschi­de la 15 Octomvrie parlamentul, când se vor aduce și câteva legi noui. E vorba și de câțiva miniștrii noui în locul celor vechi. Harnicii țărani își caută cu sirguinta de plug, se bucură că zi­lele aceste­ia dat­ezea ploaie pen­­tru ca sămânța ci o aruncă in pămât să- i aducă rod bun. Externă Intre Germania și Franța nu s’a ajuns la o înțelegere deplină deși lucrurile au apucat să se mai în­drepte. In Bulgaria veștile cele mai noui arată că revoluția care a fost intre guvern și bolșevici s’a gătat. Bolșe­vicii au fost bătuți pe toata linia. In Serbia vor fi zilele aceste ma­ri sărbări cu ocaziunea botezului principelui moștenitor. In Germania s’a făcut un nou ministeriu în fruntea tot cu Strese- DOR. E sufletul meu dornic după tine Și dorul meu nebun nu se oprește­ Că-i dor ce-mi ferbe sângele în vine I­ar chinul meu cu el întruna crește Mi-e inima însetată de iubire Și focul ei aprins mă istovește, • Oh, dă -mi norocii întreg cu privire Noroc răpit în ceas de rătăcire Noroc pierdut în joc copilărește. A. Contrea PR­I­M­A­V­A­R A­ mann, fostul ministru președinte care a început împacarea cu ger­manii. 1 Ee aie r i na Pef ru | %SA EjgjsgggHEEffiLKi:í^űSSSESSSffi-íSaisaSSS. Soartea nemiloasă a unui morb îndelungat pe care silința medicală nu-l poate cura a pus capăt vieții tinere a Doamnei Pretor Vichente Petru născută Ecaterina Sălăjan. In etate 22 ani de tineră viată și 4 ani de fericită căsnicie. Având din belșug toate bunătățile materiale, a trebuit să și părăsească și avere și casa. Rămășițile pământeșt ale răposații au fost transpartate d­e aci deia sa.nnicotaui la Pesac insosită fiind până la marginea satului de intelec­tualii din joc în frunte cu corul compus din intelectuali și condus de L. Cioban. La Pesac înmormântarea s’a făcut cu multă jale și durere din partea, întregului sat A vorbit foarte fru­­­­mos­ul protopop Dr St.Cioranu stor­­s când lacrimi din ochii tuturor, plâns tot satul că s’a ofilit așa de­­ tineră. In veci pomenirea ei. 14 Octomvrie 1923 Școală de contabili pentru cooperativele sătești, s’a înființat la Arad. E o școală de foarte mare folos pentru tinerii cu cunoștiințe mai frumoase de carte din popor. Se primesc în ea tineri cari au terminat cu bine școala primară în­treagă, 6 clase, sau una ori două clase de gimnaziu sau școală civilă — și se pregătesc aci ca să fie con­tabili (purtători de s­coți) la băn­cile poporale, la coop­rative (tovă­rășii economice) de negoț și la în­treprinderi. Le dă și alte cunoștințe de folos în viața;­­ îi pregătește a fi fruntași în satele noastre și oa­meni de bun folos în munca de în­tărire economică­­ a neamului, prin cooperative economice și bănci po­porale. Sfătuim pe tinerii buni, deștepți, și m­unitori de învățătură, sa-și cea­ră primire în această Școală de Con­tabili. Ea se deschide în toamna as­ta în 15 octobre. Informațiuni (știri) mai de aproape, că ce se cere de la tineri pentru a fi primiți, — să cere dela : Direcțiunea Școlii de Conta­bili, în Arad. Str. M. Popa, No. 10. Circulară către pr.of. Direcțiuni ale despăr­­țămintelor „ A sociațiunii pentru literatura română și cultura po­porului român“. Domnule Director. Aducerea aminte de momentele mari ale­ trecutului, la toate națiunile cari vor să trăiască, este isvor de îndemnuri spre viitoare înălțare. Cu atât mai vârtos neamul nostru, eș­t abia de curând din lanțurile robiei va trebui să-și ia călăuză pentru viitor făclia faptelor mari ale înain­­taș­lor și sărbătorind cu proas­a adu­cere aminte trecutul va putea mai trainic sa-și întemeieze viitorul. Și cine ar tăgădui, că minunea zilelor noastre, care este după atâtea vea­curi de suferință și umilire, unirea tuturor Românilor într’un singur Stat național, rămâne pentru toate timpu­rile epoca cea mai înălțătoare a is­toriei noastre ? Cuvinte deci ca măreața înfăp­tuire la această unire sa fie come­morată cu însuflețire și pietate din generații în generații. „Asociațiunea pentru literatura ro­mână și cultura poporului român“, depozitară a idealului național și a desăvârșirii lui prin cultură și înain­tarea, se simte chemată și îndemna­tă și să țin­ă în evidență momentele istorice potrivite pentru întărirea sufletească a neamului. Apropindu-se deci ziua cea mare de 1 Decemvrie (18 Noemvrie st. v.) la care zi în anul 1918 neamul ro­­m­­­ânesc din Ardeal, Bănat și Țara­ Ungurească în măreața sa adunare națională de la Alba- Iulia într-un gând a proclamat unirea sa cu patria­­mamă într’un singur stat național, care este România­ Mare, ca și în anii trecuți, astfel și acum ..Asocia­­țiunea“ trimite tuturor Românilor îndemnul său patriotic de a serba în chip cuviincios pretutindeni și de către toți comemorarea acelei zile mă­­țe. Vă rugăm deci și să îndatorăm pe toate despărțămintele acestei „Asociațiuni“, să luați de cu vreme măsurile de cuviință, ca ziua de 1 Decemvrie (18 Noemvrie st. v) să sărbătorimă în mod cuvenit pe întreg teritorul țării, în părțile ei din Ar­deal, Bănat, Crișana și Maramureș. Să Intrați de cu vreme în înțele­gere cu toate forurile bisericești, școlare, administrative și militare îngrijind ca ziua de 1 Decemvrie să fie comemorată în biserici, în școa­­le și în marele public prin festivale, conferențe, șezători culturale și li­terare. Despre decursul acestei comemo­rări pe teritorul despărțământului D-V cad­re veți binevoi a face aici, îndată după serbări, raport amă­nunțit. Sioiiu, din ședința comitetului central, ținută in 28 Septemvrie 1923 __ V.­Goldiș Pentru frații Americani. Buciumul vremurilor de grea cum­pănă în care e­ste căzută și țara noa­stră, ne cheamă cu duioasă însufle­țire, să ne sculăm cu toți ca un sin­gur om, să lăsăm­ certele și neînță­­legerile dintre frați și să pornim cu toți o nouă luptă pe trenul economic comerțul­ui și industriei, care apoi, să ne aducă și o altă viață. Cu mare dragoste de neam tre­buie să vă gândiți și D-tră din Ame­rica și să începeți a lucra și în di­recta arătată mai sus și a vă pregăti de răsboi ca o armată prevăzută cu cât m­ai m­ulte și bune m­unițiuni și arme. Arme, arme și iar arme, fraților! Arme, dar nu arme de acelea ce a­­runcă in văzduh oameni și prefac in praf și cenușe case, palate, etc., ci pe lângă arma banului, arme, arme, culturale ne trebuie nouă românilor din largul lumii! Ne trebuie cât mai mulți bărbați, cari pentru realizarea mândrului ide­al al românismului, să nu de-a ina­­poi sau se dezerteze, ci să țină frun­tea sus, se prindă de învățătură, de carte și de lucru ca cu dinții; se stropească cu sângele vieții lor su­fletești câmpul de luptă, să cadă dzrobiți, dar nici odată biruiți! ■ Dacă așa vom gândi, așa vom fa­ce și așa vom ținea la țară și la ne­am, românii din toate colțurile lumii, vom face ca străinii din țara noastră să se plece, să se facă una cu pă­mântul Români, sau de nu se ia lu­­mea in cap și se plece. In alte părți alor patru vânturi ! Ei trebuie să se plece sau se ple­ce dintre noi și nu noi dintre ei ! După Franța, și Anglia, România e o a doua Americă, deci când bo­gățiile ei vor merge numai in mani­le Românilor­.Românii vor putea trăii in țara lor, nu vor mai fi nevoiți ași mânca banii cu rugări pe la evreii din București pentru pașaport pentru Canada-America. Dușmanii din stră­inătate nu vor mai avea prilej a­scor­ni minciuni că apărătorii țării, armată și jandarmeria română bat oame­ni nevinovați ?!... că conducerea țării adică cea românească nu-i bună ? De De ce n’are ursul coadă ? Ursul avea și el coadă, lungă și stufoasă, ca toate lighioanele de-o seamă cu el, dar cuma­i din fire cam leneș, greoiut și somnoros, cum venia odată iarna, mai mult de silă, de­cât de voie, se întâlnește cu vu­lpea care­ avea un braț de pește. Se pun de­­ vorbă, și hoața de vulpe îl sfătuește că după cum are el coada lungă și stufoasă,îi de ajuns o noap­te să stea cu ea în baltă, și are, pește berechet. El,tănăduse,de cuvânt a vârât coada, și cum era un ger de sufla și mama lui Petecuț, s’a tre­zit cu coada înghețată de apa bălței și a tras până a rupt o. Supărat, s’a dus la vulpe, care avea casa într’o scorbură de copac, și găsind’o, n’a putut intra la ea, dar a vârît laba și a apucat-o de labă, și o întindea de credea vulpea că o trage pe ca­lup. Numai ce a zis vulpea: — „Trage, cum­ătre ursule trage că mie nici nu-mi pasă, că tragi bi­ne de scorbură, iar dacă a auzit ur­sul, a slăbit și a hojbăit prin scor­bură, și în adevăr, a prins de o bu­cată de scorbură și a prins a trage. Vulpea dacă a v­rut: — Vaileu, cum­ătre dragă, da’ce ? Vrei să mă nenorocești? Vrei să mi rupi picioarele, da’mai slăbește!.... Da’ursul nici nu vroia să știe, întin­dea amarnic. Și dela această întâmplare a ră­­mas ursul fără coadă. (Dela mam­a mea) Tudor Ivan Probotești—Dorohoiu Cine dorește să o aibe. E un volum frumos de articole de 256 pagini, al directorului T. Bucurescu cu o copertă elegantă. Cine dorește să aibe la casă o carte cu gândire și simțire românească să și-o comande. Costă 25 Lei Este tipărită pe hârtie bună și are 47 clișee (icoane). Ori­ce țăran român trebue să o aibe în casa lui, trimite pe lângă prețul cărții încă 1 leu și i­ se trimite plătită. Banii se pot trimite pe adresa autorutllu­: T. Bucurescu Sânnicolai U­inaie (jud Toromal).

Next