Progresul, iulie-decembrie 1863 (Anul 1, nr. 73-169)
1863-10-28 / nr. 139
No. 139. ROMANIA. ANUL 1. FOAEA PUBLICATIUNILOR OFICIALE DIN RESORTUL CURTEI DE APEL DIN IASI. IN IASSI prenumeratiunea se face la Tipografia Minervel, ulitia Chiristegiel. Dianul se publica de la 3,6 coaie pe septamana. Abonamentul pe an 111 lei, pe patru lnni 37 lei. Iasi. Luni 28 Octomvrie 1863. In districtele României, prenumeratiunea se face la biurourile postale. Inserarea unui rând de 35 litere costa un leu, cursul fisculnt. Iaşii 28 Octomvrie. Revistă Politică. Luat la 23 Octomvrie pe la 11 oare dimineaţa, se serba în Palatul Universitâţei de Iaşi începerea anului ei şcolariu 1863—64, înalt Prea Sfinţitul Locotenent de Mitropolit Calinic Miclescu, a celebrat un Te-Deum la care a asistat întregul corp academic. Dupâ ceremonia sacrâ, Prea Sf. Locotenent ceti urmâtorele cuvinte: Domnilor Profesori, Domnilor Studenţi ! „înâlţind rugile cuvenite din partea Bisericei şi chiemând bine-cuvântarea lui D-zeu asupra Universitâţei noastre din Iaşi, cu ocazia începere! cursurilor ei pentru anul 1863—64, Eu vâ ureza, Domnilor, din toata inima, bun început şi bun resultat în calea pe care astâzi pâşiţî. D-zeu sa încununeze ostenelele D-vostre cu un succes strâlucit, şi sâ bine-cuvinteze fruptele, pe care Românii le aşteaptă sâ le priimeascâ cu multâ dragoste şi bucurie de la această înaltâ instituţiune, carea este mai mult în stare a da Ţerei şi Bisericei maturi şi adevâraţî fii.“ La aceasta D. Dr. T. L. Maiorescu, noul şi primul Rector al Universitâţei, adaogâ: Domnii Mei! „Sacra solemnitate, la care asistarăm cu toţii, a avut de scopu a începe noul an şcolarii 1863—1864 chiemându-se suprema binecuvântare asupra Universitâţei din Iaşi. Universitatea din Iaşi are tocmai acum o lipsâ specialâ de aceastâ binecuvântare, fiind câ noul an scolar este destinat a consolida înaltul Institut de Instrucţiune, din care avem onoare a face parte. Mai multe cauze contribue la aceastâ consolidare. Întâia salutara mâsura provocatâ de câtrâ înalt Prea Sf. Locot. de Mitropolit, prin care se înlesnesce studenţilor Universitâtel traiul pe timpul studielor lor cu o rarâ munificenţâ. Aceastâ faptâ nu este numai un bine pentru studenţi, nu numai un folos pentru Universitate, este mai întâiu de toate manifestarea ideloi, câ biserica şi inteligenţa trebue sâ se ajute una pe alta şi sâ profite fiecare de progresele reciproce. Consiliul Academic îşi cere voie a esprima cu aceastâ ocasiune Inaltu Prea Sf. Locat de Mitropolit în mod solemn şi mulţumirea şi felicitârile sale pentru iniţiativa aşa de frumoasâ şi plinâ de consecinţe. La consolidarea Universitâtei va contribui al doilea instituirea de burse locale din partea Ministeriului de Culte şi Instrucţiune publicâ în favoarea studenţilor lipsiţi de milloce; va contribui al treilea completarea catedrelor vacante în urma concursurilor publicate pentru anul nou, va contribui în fine energia cu care Consiliul Academic va şti a conduce Institutul încredinţat direcţiuneru! spre o desvoltare corespunzătoare. Sciţi, Domnii mei, ca şi un glob aerostatic înainte de a’şî lua sborul spre regiunele superioare ce se cuvin naturei sale eterice, stâ legat cu funii de lumea de jos şi numai încet încet se desface de aceastâ înlânţruire telluricâ. Vine înse timpul; elementul etericâ se desvaltâ, rupe lanţul de înjosire şi se înalţâ simplu, dar sublim în sferele de susit. Astfelu şi globul încredinţiat nouâ, Universitatea de Iaşi, se va desface tot mal mult de lanţurile străine destinaţiunel sale, va scia rupe funiile celu Ieagâ de ţerinâ şi îşi va lua cursulu spre înâlţimea ce se cuvine celui mai înaltu Institutu de învâţiemântu din întreaga Româniâ. Sâ ne susţineam dar, sâ ne îndoimu curagiulu şi activitatea, în mijloculu unui edificiu ruinatu, într’un locaşiu ce pare a ne respinge, în cea mai mare strâmtare materialâ, sâ întroducemu unu spiritu largu, o vatrâ de focu şi de lumina care sâ încâlzeascâ şi sâ lumineze totâ patria comunâ. Micu este începutul, mare sâ fie sfârşitulu ! Vâ saluta Domnii mei, la începutulu anului scolariu 1863—1864 şi sâ ne dorimm unii altora succesîi bunii în causâ bunâ ! Sâ trâeascâ Universitatea ! Cu aclamaţiuni prelungite „sâ trâiascâ Universitatea“ se terminâ acesta actui solemnelo. în No. 130 aliarului nostru din 15 ale curentei, vorbind despre venirea domnului Cogâlniceanu la ministeriu, noi ne-amu emis socotinţa nostrâ în aceastâ privire şi amu elisa câ situaţiunea este tare caajutâ, câ numaijUnii omi de capacitate, activitate şi energie o mai poate râdica, şi câ singurul om ce întruneşte aceste calitâţî, în aceeaşi mâsurâ, este D. Cogâlniceanu. Întemeiaţi apoi pe antecedentele d-lui Cogâlniceanu, pe faptele adoperate de dînsul ca ministru primariu din Moldova, neconduşi întru aceasta de vre-un mobilu, nici chiar de acel al spiritului de partidâ, am încheiat mica nostrâ espunere şi am alis cu ţâra, cu un om ca D. Cogâlniceanu în capul guvernului, va vedea în scurtu timpii realisindu-se reforme şi îmbunâtâţiri de tot felul. Emiţându o asemine pârere, pe care mulţi, pote, au tacsat’o de temerarie, înse pe care noi amu formulat’o din intima nóstrâ convicţiune dupre o seriosâ apreciare a oamenilor şi a evenimentelor, nu credeamu câ actele domnului ministru Cogâlniceanu vor veni, atâta de curendu, a ne spune câ are.mte dreptate şi a ne confirma, încâ şi mal multu, în credinţele nóstre câ, sub conducerea unui asemene omu, lucrurile nu potîi a nu merge, abusurile nu potu a nu dispare şi cu oamen! cu aspiraţiunî şi sisteme ca, buneora, D. Burada nu potu a nu fi reduşi la posiţiunea acea de a fi pârinţî numai în familiile lor, dar nici de cum într’iinii oraşu întregii ca Iaşii. Nu trecură încâ nici trece ijile de la intrarea D-lui Cogâlniceanu în Ministeriu şi lucrurile de îndată luarâ de la sine o mare prefacere: pânea şi carnea se fâcurâ în Iaşi mai eftine, funcţionarii carii mai înainte puneau la amandâ pe omen! fiindu câ se tânguiau pentru vreo nedreptate, începurâ, cu miere pe buze şi cu maniere mai bune, a se insinua câtre omenii ce aveau recursu la serviţiile lor, şi a face prin aceasta a li se uita aroganţa de mal înainte. Aceste resultate sunt şi cu atâta mal însemnate cu cât ele ne dau dovada câ omenii ce ţinu vre o parte de putere în mânile lor, potu şi el a’şî modifica tonul de îndată ce ştiu câ în capul lor este unu omu câruia nimicu nu’î scapâ din vedere şi care totu de una e în stare a le cere socoteală. Dar, în cursul acestor z file se deterâ de la Ministeriul de Interne trei ordonanţe de cea mai mare însemnâtate pentru Iaşi. Prin cele dintîiu s’au suspendaţii Membrii Municipalităţii, prin cele de al doilea s’au regulaţii într’unii modii mai bunii, condiţiunile ce trebuie sâ le împlinească fabricanţii de pâne, iar prin cele de al 3-lea s’au instituitu o comisiune consultativă pentru a’şî emite socotinţa sa asupra trebuinţelor şi îmbunătăţirilor ce suntu a se face în Iaşi. Aceste acte se recomandâ de sine însele; noi nu vomu malifice nimicu altâ decâta vomu arêta câ ele au produsu o mulţâmire generalâ în totu publicul şi câ Iaşanul toţi, afarâ de acel prea puţini reui intenţionaţi, au aplaudatâ la aceste bune mesurî luate de Ministeriu. Suntemu prea încredinţaţi câ mesurî de asemene naturâ se voru lua mal multe şi se voru aplica ori pe unde s’ar simţi trebuinţâ de vre o reformâ, de vre o îmbunâtâţire. Noi ne vomu împlini datoria noastrâ dejiarişti şi vomu semnala Ministeriului mai multe anomalii, mai multe abusurî care, sub unii guverna liberali ca acela de acum, nu credem câ voru mai putea a fi tolerate. Z C. — Din afarâ avem a informa pre lectori! nostril câ Impâratul Napoleon au deschis în 5 Noemvrie e. n. camera corpului legislativu şi câ discursul pronunţatd cu aceastâ ocasiune este de cea mai mare importenţâ politicâ fiindu câ, din înâlţimea tronului Franciei, s’au proclamatu câ naţiunea polonâ are drepturi înscrise în tractate, care drepturi, neputându-se realiza pe calea diplomaticâ cercatâ pânâ acum, vor fi supuse unui congres. European, care va avea a le regula definitivâ şi a pronunţa, dacâ putem sdice astfel, în ultima instanţâ între Rusia şi Polonia. Comunicâm aici în prescurtare discursul imperialâ, dupâ depeşa telegrafică ce amu priimitu: V A a trebuit să cred câ causa Polonna este foarte populara în França, „pentru a nu esita a compromite o „alianţa din cele de înteiu din continent şi a înălţă vocea în favoarea „unei naţiuni rebele dupre socotinţa „Rusiei, înse dupre a noastra ereditare a unui drept înscris în istorie și „tractate. Fara a recurge la arme, „precum și fara a tăcea, un mijloc ne „mai remîne ; acesta este : de a supune causa Polona la un Tribunal European. Rusia la Varsava calea în „picioare tratatele de la 1815. „Dupâ oare-care desvoltârî fâcute asupra congresului, Imperatul terminâ: „Cunoasceţi acum, Domnilor, limba,giul ce mi propun al ţinea către Europa ; aprobat de D vostre, sancţionat de consimţul public, el nu poate „lipsi de a fi ascultat, fiind câ eu vorbesc în numele Franciei ‘‘ „Giumâtate din discursul Imperial este consacrat „Poloniei. Ele au fost priimit cu entusiasma“. PUBLICAŢII AMIRISIP.AKVF. Ministeriul din întru. No. 26533. Mai multe posturi de Raportori statistici de judeţe, fiind vacante, pentru ocuparea lor se înscrie concursu. Concursul se va ţine în ziua de 1 Noemvrie a. c. în Cancileria oficiului Statistic şi în Prefectura Oraşului Iaşi, la 12 oare ale acestei zile. Petiţiile se priimesc tot acolo pânâ la finele lui Octomvrie. Condiţiile admisibilitaţei : a) . Doritorii de a concura, sâ se prezinte la Ministeru şi la Prefectura Oraşului Iaşii cu petiţii, la care vor însoţi atestate de studiile fâcute în 4 clase gimnasiale cel puţin 3. Cei ce vor fi absolvit mai mult de 4 clase gimnasiale vor avea preferinţă. b) . Se cere de rigoare ca D-nii concurenţi sâ fi funcţionat în vreo candelarie cel puţin un an. c) . Dupa facerea concursului, cei admişi vor candida in oficiul Statistic sau in Prefectura vreunuî judeţii cel puţin o luna spre a se iniţia în lucrâri, căci numai dupa o asemene pracsa şi instrucţionare vor pute fi numiţi in posturile aspirate. Ministeriul Finanselor. Direcţiunea Vămilor. No. 36.099. La zioa de 20 a esperatel luni Septemvrie înseratâ prin Monitor, neputându-se vinde licitativ de câtrâ vameşul punctului Predeal obiectele următoare, ce s’au confiscat acolo adecâ: 6 sarice, 10 glugi, 25 câmeşi groase, 146 coţi zechef şi 12 zabone de zechie, s’au frisat spre asemenea