Progresul, ianuarie-iunie 1866 (Anul 4, nr. 1-44)

1866-06-11 / nr. 41

11000il E SPL. Aşadar pentru împuţinarea proceselor şi pentru o mai bunii conservare a proprietăţilor!! şi a reducereî în acelaşi timp a cheltuielilor pe viitorii, nu poate fi alţii mijlocii mai eficace spre a ajunge la acest resultat, decât hotârnicindu-se moşiile nedelimitate. Din aceasta Statul va profita îndoită, căci proprietăţile nu vor mai fi espuse ca pana acum la usurpari, căci procesele vor merge în adevăr împuţinându-se şi astfel se vor putea realiza mari economii prin reducerea numărului de advocaţi în permanenţă. Preocupat de acesta idee, guvernul s’au gândit câ nu poate ajunge la un asemenea resultat de economie de cât frcsând pentru câţiva ani în budgetul Statului o suma oarecare afectată especial pentru a se da în antreprisă la hotărnici ingineri particulari, delimitarea moşiilor Statului prin hotărnicii şi rădicari de planuri fotografice, conform legiuirei în fiinţă. Cu modul acesta, şi numai astfel, Statul va împuţina procesele, proprietăţile vor fi mai bine păstrate, putându-se realiza atunci şi cele mai mari economii, râmâind ca inginerii hotărnici actuali, sâ se ocupe cu aducerile la îndeplinire şi celelalate lucrări de hotărnicii pendinte la instanţiele judiciare şi cu toate verificările actelor, ca şi până acum. După numeroasele creaţiuni şi nemăsuratele cheltuieli cariiaă adusă tesaurulu public în discreditulă şi strâmtorarea cea mai mare, guvernulă precedent au afisat la crearea unui împosită indirectă. La 5 De-cemvrie 1864, s’au promulgat legea pentru vânzarea tutunului și a tabacului cu drept esclusiv al Statului. Acesta lege, care după credința legiuitorului promitea mari beneficii, dară care după natura ei urma ca sâ aducă un struneri generale, atât în interesele comerciului privat, căt şi în cultura tutunului, care abea ajunsese a se desvolta, cu introducerea ei pentru prima oară pe pămăntul României, presintă dificultăţi demne de un studiu mai serios. De la 25 ianuarie, aprețuind aceasta dificultate, pro- puse a amâna punerea ei în lucrare până la 1 Maiu . 1866, și a preleva până atunci o facse asupra tutunurilor care s’ar introduce din streinătate. Transformată în proiect de lege, aceastâ propunere se vota de camera legislativă la 9 Iunie 1865, şi se trimise în examenul corpului ponderator. Dar repedea schimbare a ministeriului au adus şi schimbarea acestui sistem. Noul minister de la 14 Iunie retrage proiectul citat de la votul senatului, şi în puterea art. 3 din statut, după simpul avis al consiliului de stat, la 3 Iulie 1865 prin decret promulga o lege prin care se pune în aplicare legea primitivă cu modificaţiuni esenţiale chiar de la 1 August. Modificaţiunile admise au trasfigurat basele fundamentale ale legei. Fără a prevedea şi a calcula consecvenţele funeste ale unei sisteme viciose, nepunând în lucrare împachetarea care putea fi singurul mod de garantă pentru un folos probabie, aă făcută ca monopolul să fie reservată Statului numai cu numele, dar în realitate lăsat la discrețiunea detailisilor vânzători de tutun. După acesta sistemă nenorocită, Statul s’au angajat a plăti posesorilor de tutunuri şi tabacuri mărfurile lor, a le da o îndemnisaţiune de 15 la °/o pentru păgubile comerciului lor şi apoi a le vinde caraşilori! aceeaşi marfă încărcată cu o tacse şi cu o scădere de 20 la % ceeil ce constată după calculele cele mai elementarie o pagubă învederată. Pe acesta cale înfrândă regiea cu administraţiune împrovisatâ, fără regulamente de ordine şi de disciplină, fără oameni de specialitate, fără o sistemă studiată, ţâră preparative de mijloace şi localuri, aă intrată într’unîi dedală de confusiune, de abusurî și de risipă. Luarea tutunurilor pe comptul regiei s’aă efectuat prin comisiuni de ecspertise numite ad-hoc la fiecare district, acestea au clasificat cualitățile diverse după care s’aă regulată despăgubirea posesorilor. Acestâ operațiune au dat locă de abusurî necalculabile, s’aă priimit tutunuri stricate şi fără nici o valoare, s’aă estimat tutunuri de cualităţi inferiore ca superiore şi nu s’aă stabilit nici o regulă prin care sâ se potâ controla clasificaţiunea făcută de aceste comisiuni, în cât aă rămas câmpul deschis pentru tot felul de fraude. Magazinerii, în genere numiţi fără garanţă, au putut să amestece cualităţile, sustrăgând pe cele superioare şi punând în locale cele interiore. Ministerial actual, îndată după instalarea sa, a numită comisiuni pe la toate depositele spre a constata cualitatea si starea de conservare a mărfurilor. Până astă di însă n’am priimit resultatul constatârilor, si de aceea nici nu pote cunoste cu certitudine dacă mărfurile ce posedă astă-di în magasine, valoreză capitalul ce au debursat și care pot fi perderile asupra mărfurilor care se dice că sunt avariate. După ce s’aă împovărat cu modul acesta Statul cu o marfă destinată a se vinde in consumaţiune cu un profit oare care, nu s’aă stabilit nici o măsură eficace spre a asigura atvstă proanipulaţiune. Detailiştii cumpărând marfă brută după tarifa regulată, au profitat de anonmlia şi de nomenclaturile legei, spre a trafica atât pe fisc şi, căt şi pe consumători, pe fisc prin introducerea contrabandei şi pe consumători prin amestecarea diverselor sorturi de tutun, ceea ce au produs şi produce o nemulţumire generală in ţara. Astfel, după ce consumatorii s’au pus in stare de a fi mereu traficaţi de câtve detailişti, apoi şi Statul se vede es pus a vedea perieilitându-se mărfurile sale în magasine fără a le putea vinde. O repede aruncătură de ochi asupra cifrelor pote fieiminstra adevărul astor aserţiuni. De la 1 August 1865 Statul s’aă făcut posesor peste o sumă de 1,638,150 ocă de tutun (438,428 ocale turcesc și 1,099,722 indigen). De la aceasta epocă până la finele lui Martie în 8 luni s’aă consumat abea 446,069 ocale, dintre care numai 111,036 ocă de cualități superioare. Din aceasta cifră se poate vedea cătă de mare au fost frauda prin contrabandă, căci, dacă s’ar admite mâcară ajecea parte din populaţiunea României ca consumători de tutun, câte b,t ocă de individ pe lună, ar fi trebuită sâ se consume cel puţin 1,600,000 ocale în 8 luni. Prin urmare dacă ar fi sâ se aştepte resultatele consumaţiunel tot după acesta proporţiune şi pe viitor, ar trebui încă un timp de 2 ani cel puţin, ca să se potâ consuma toate tutunurile aflatere astădi la regie. Pentru mărfurile primite la regie şi pentru îndemnişarea comercianţilor, s’au angajat un capital care împreună cu procentele se urcă la 19,600,000 lei (în bonuri și numerariu). După tarifa adoptată pen- tru văndare s’aă calculată a se scote pe mărfurile cumpărate 36,500,000, dar din vânzările operate la regie în aceste optă luni s’aă încasaita 7,274,895 lei ! (3,869,888 tutun turcesc și 3,405,007 indigenă) din care s’au plătit în bonuri capital și procente 2,111,000 lei și în numerariă 2,737,800 lei, eară cheltuielile s’au urcat la 1,110,500. Prin urmare, după acesta normă ar trebui încă 2 ani fiscului ca să scotâ capitalul său, plus dobândile care trebue să le porte, plus capitalul ce cată să mai bage spre manipularea monopolului. Astfel situaţiunea tesaurului are de perspectivă : I. A debursa lei 14,489,444—10 spre aquitarea bonurilor emise, cea mai mare parte cu scadenţa în August viitor. II. A suferi sarcina budgetului special care se urcă la..............................pe an. III. A face imediat una vârsâmântă cel puţin de 4.000.000 lei pentru cumpărarea recoltelor anului 1865. In faţa acestei situaţiuni, Guvernul actual, deşi în principiu este pentru desfiinţarea acelui monopol, dar pănă a afla mijloacele prin care se pot desface mărfurile ce le are acumă luate fără o mare pagubă, se vede nevoit încă a-l înănţine. Dar văzând viciositatea actualului sistem, vâdândă urgenţă de a se pune o stabilă fraudelor ce se comit, atât în paguba fiscului, cât şi a consumatorilor, rate greutăţilor de aplicaţiune ce le prevede, au venit la măsură spre a trece peste decretul de la 3 Iulie 1865 şi a pregăti punerea în lucrare a disposiţiunilor primitive ale legei din 1864, prin împachetarea tutunurilor şi darea lor astfel în consumaţiune. Conform cu disposiţiunile legei de la 26 Noemvrie 1864, s’au instituită o casă specială de depuneri şi consemnaţiuni, care au început a funcţiona de la Ianuarie 1865. Scopul acestei înstituţiuni au fost de a concentra la un loc depunerile şi consemnaţiunile din tota ţara, de a pune în circulatiune acele sume ce pănă aice rămaseră neproducatore, si de care nici depunătorii, nici păstrătorii nu putea profita, lipsind societatea de beneficiul unui numeraris însemnat, care prin neîntrebuințarea lui representa un capital mort. Prin instituirea casei de depuneri şi consemnaţiuni aceste capitaluri morte şi neproductive s’aă pusă în circulaţiune, s’aă asigurat depunătorilor un venit pro- porţionat şi s’aă creat Statului un venit progresiv. Din darea de samă a casăi de depuneri şi de consemnaţiuni despre operaţiunile sale în cursul anului 1865 resultă că beneficiul realisat chiar în anul din- tară, după deducțiunea tutulor cheltuielilor de admi- nistrațiune, s’aă suită la cifra de lei 113.000. Care s’au vărsat în Casa tesaurului; că, după toate prevederile, beneficiul anului curent va agiunge cel puţin la o sumă întreită, şi poate mult mai mare, încă dacă va creşte, precum este probabil, suma operaţiunilor sale. Prin grabnica restituire a depunerilor, la orice cerere, prin plata esaeta a procentelor şi prin repedea espediere a lucrurilor, acesta instituţiune au câştigat în scurtul timp ală esistenţei sale încrederea publicului. O sumă de peste 20 milioane, care fără acesta instituire ară fi rămasă neproductivă în di-feritele casă, s’au redat circulaţiunel şi au contribuit la alimentarea producţiunei, venind cu o sumă de 12 milioane în ajutorul Statului cu o dobândă ficsatâ la 7*/ «/ Resultatul dobândită este fără îndoealâ destulă de satisfâcâtâtor, dar succesul nu esclude ameliorarea şi casa de depuneri şi consemnaţiuni, printr’o complec- j tare a legei de la 26 Noemvrie 1864, este susceptibilă de mari îmbunătăţiri. Spre acest scop s’aă presentat fostei Adunări Legislative un proiect de lege, care din nenorocire nu s’aă luat în desbatere, menit a procura acestei înstituţiuni o desvoltare naturală, prin care singură va putea produce Statului şi societăţeî toate avantajele ce se pot aştepta de o asemene instituțiune. Ideea, pe care este basat acest proiect de lege este a se acorda casei de depuneri şi consemnațiuni facultatea de a putea cumpăra şi revinde, la cas de trebuință, obligațiunile Statului. Prin aceasta facultate, acordată Casei de Depuneri, se va restabili creditul Statului, se va sui cursul obligaţiunilor şi posesorii unor asemenea obligaţiuni le vor putea preface in ori ce moment in numeraris. Acesta înlesnire nu îndemna publicul a da tot deauna preferinţă Statului pentru plasarea sumelor ce le va avea dispo- nibile. Afară de acesta se vor mari şi beneficiarile casei de depuneri şi prin urmare veniturile Statului, fiind ca nu poate fi îndoeală ca va revinde obligaţiunile cumpărate, ale cărora cursulă au suit, cu un preţă mai mare. Luarea în consideraţiune a acestui proiect de lege este cu atât mai mult de dorită, ca va contribui la restabilirea şi consolidarea creditului Statului, de la care atârnă reuşita tuturor operaţiunilor financiare. Curtea de compturi, dintre compturile, primite de la desfiinţatul Minister de Control pe diferiţi ani, şi din cele primite de la deosebite ministere şi casierii până astazi, am revisait şi hotărât un immer de 210 din care : 114 Compturi hotărâte şi pronunciate sentenţa lor. 96 Idem cercetate şi puse în discuţiunea secţiunilor respective. 210 Se află în lucrare cu încheierea eserciţiuluî 1860 în întregul saă cu toate ministerele; mai suntu 327 compturi în cercetare, împreună cu gestiunea anului 1864;—oar pentru anii 1862—1863, compturile nu sunt trimise încă, fiind câ verificarea lor nu s’au putut termina de ministeriul Financelor. Sumele încasate de Comitetul de liquidare al obligaţiunilor rurale de la 23 Aprilie 1865 pănă la 23 Aprilie 1866, se urcă la lei 26,855,569 p. 4 adică: Din rescumpărarea clacei şi dej mei . . — 25,666,263 ,, 1 Din văndarea producteloru din magasiile de reservă ... — 1,148,714 „ 23 De la nevolnici pentru Casă și grădina — 40,591 „ 20 Totalul egal. . lei 20,855,569 „ 4" Sumele răspunsă se urcă la— 21,591,180 p. 25 adecă: In procente pe semestrul I de la 23 Aprilie 1865 până la 23 Octomvrie 1865 . lei 11,390,184 p. 5 Idem pe semestrul II de — la 23 Octomvrie 1865 până la 23 Aprilie 1866. . — 9,842,611 „ 23 Pentru confecţionarea obligaţiunelor rurale . . — 355,117,, 27 Leafa pe 4‘/,1 luni a doi copişti ce s’au numit pentru copierea listelor după care au a se înscrie obligaţiunele definitive . . lei 2,700 p. — ItevistA PoliticA. AIn Germania resbelul au început, Prusia au trimes la 16 Iunie ultimatele sale în Dresda, Hanover și Prassel, însă s’au răspunsu de guvernele respective a acelora ţeri. In acele ultimate ea nu cere, de câtă re’ntorcerea pe picioru de pace, neutralitatea și unirea cu ea la noua reformă confederalâ; dară toate aceste trei puncte au fost respinse cu decisiune. Din causa respingem acestora propuneri, se așteptă intrarea prusiloră în Sacsonia, Hanover si Ouzbersen. In Sacsonia, după cara arată o telegramă particulară a jurnalului de Praga, cu data din 15 iunie, prusii au declarat resbelă Sacsoniei, în urma căriează și intrată în Bautzen. După o altă telegramă din Lipsea, prusii aă sosită în Lobau si Zittane. Linia drumului de feră dintre Riesa si Dresda a fost ruptă ; asemenea comunicaţiunea dintre Prusia şi Sacsonia este întreruptă cu totul. Toate lucrurile cele mai preţiose sâ transportă la Bavaria. Familia regală să retrage prin Praga la Viena. Regile Hanoverului s’aă retrasă la armata sa, ce este concentrată la sudă și ordonă sfărâmarea liniei drumurilor de feri dintre Harburg și Lüneburg. După o telegramă din Hanover de la 15 Iunie, Regele aă respinsă propunerea Prusiei, câtă priveşte pacea şi neutralitatea. Rasele, care ţintescă la o reformă mai restrânsă a Confederaţiunei nu fost cu decisiune respinse, mai cu samă câtă priveşte pentru cerinţele relative la organisaţiunea militară. Armata din Hanoveru se va concentra la stică și se aşteptă ajutoriuri austriace. .Ştirile din Hamburg spună, câ acolo se astepta pe fiecare oră intrarea pruşiloră pentru a ocupa acest oraşă maritimă. Generalulă Fogelă de Falkensteină a sosită în Altona, pentru a lua comanda supremă în Ducate. Asemenea în Francfurtă sa temă despre o invasiune a pruşilor, ce se află in Wetzlan. Jurnalul prusianii Statsauzeitter publică următtorele, câtă priveşte la evenimentele tămplate în dieta confederaţiunei . In şedinţa de astădi a dietei confederale s’aă primită cu majoritate propunerea Austriei, relativa la mobilizarea armatei confederale,ce era dirijată contra Prusiei. Prusiea aă declarată ruptura cu confederațiunea și relațiunele cu ea definite, după care apoi representantele Prusiei aă părăsită sulu adunărel.