Radical, octombrie-decembrie 1991 (Anul 2, nr. 213-275)
1991-10-01 / nr. 213
CUGETUL ZILEI Locul în care ajungi depinde de scaunul pe care stal. MURPHY V-ați învățat la trai dedubii pe spinarea altora, înhămați la viață în locul vostru. Pe vremea lui Scornicescu vă mergea totul din plin, ați prins ceva osînză ca să puteți supraviețui cîteva luni după revoluție, pînă cînd cu ceea ce mai aveați v-ați lansat în afaceri, unele mai mici, altele mai mari. Ținta voastră imediată a fost un scaun în noile mecanisme ale puterii, pe care v-ați străduit să o slujiți cit mai bine știind că ea este o garanție a bunăstării voas Nu mai avem nevoie de voi, tovarăși! tre. Voi nu ați schimbat decît stăpînul care a rămas de aceeași coloratură. învățați să faceți sluj pentru a o duce bine, ați continuat să pupați mina și să vă îndoiți spinarea. Nu avea importanță ce se întîmplă în jurul vostru, ce-i doare pe cei mulți, vouă vă mergea bine. Atentatul la viața noastră se făcea sub masca unei conduceri desprinsă de vechile obiceiuri. Ne-am lăsat duși de nas, uitînd pentru mai bine de un an vechiul proverb românesc: „lupul își schimbă părul dar năravul ba“. Nu mai avem nevoie de voi, tovarăși, lăsați-ne în pace și vom avea puterea de a ajunge la mal, de a ne așeza viețile în făgașul pe care l-am visat de atîta amar de vreme. Nu vă vom așeza la stîlpul infamiei, nici blestem nu o să vă aruncăm, dar o să vă tragem la răspundere pentru faptele voastre și credeți-mă, nu vom mai avea nicicînd nevoie de voi... Dan Ioan BOGDAN Anul II (COL) Nr. 213 Marți, INDEPENDENT* SIBIU 1 octombrie 1991 ' 3 lei ROADELE MINCIUNII Concretețea faptelor probează că într-o societate sănătoasă ordinea de drept nu se menține prin forță. Numai într-o lume clădită pe adevăr poate funcționa democrația autentică, simplă și fără pretenția originalității și numai acolo se poate manifesta primatul legii prin domnia forței dreptului asupra dreptului forței. Operațiunile de cosmetizare a feței comunismului practicate cu asiduitate de actualii guvernanți prin folosirea întregii game de metode de la diversiune și manipulare, la calomnie și crimă nu dau rezultatele așteptate. Pînă și protagoniștii serialului Mineriada aflat acum în desfășurare într-un nou episod și-au dat seama că responsabilitatea dezastrului în care se află țara revine celor care reprezintă prin ei înșiși și trecutul lor comunismul și structurile lui ce ce mențin mascate sau nu în viața țării. Comunismul n-a murit în România! El este reprezentat prin foști și actuali — activiști — nomenclaturiști — securiști — turnători — informatori — delatori — temniceri — torționari — călăi a căror bunăstare s-a întemeiat pe mizeria poporului român jefuit și umilit de această armată de profitori căreia i se circumscriu și alte categorii de indivizi pentru care patria și neamul nu înseamnă nimic. Pentru ei doar foloasele lor personale reprezintă totul. Cea mai cumplită moștenire a trecutului comunist devenit democrație originală, adică dezastrul multilateral dezvoltat în România sunt aceleași structuri, aceleași mentalități și aceiași oameni care au adus țara în această situație. Moștenirea comunistă poartă nume personale: Ion Iliescu, Alexandru Bîrlădeanu, Alexandru Drăghici, Alexandru Nicolski, Dan Marțian, Silviu Brucan, Vasile Moiș, Ion Solcanu, Vasile Văcaru, Gheorghe Dumitrașcu etc., etc., pînă la obscuri foști deveniți domni care tovarăși conservă aceleași deprinderi de slugoi obedienți pentru cei situați mai sus decît ei și dimpotrivă, satrapi neîndurători pentru supuși. Democrația bîtei funcționează oriunde și oricînd numai ca expresie a unei puteri ilicite întemeiată pe teroare. Violența este incompatibilă cu libertatea, democrația și adevărul care fac casă bună numai cu justiția întemeiată pe legalitate. Atîta vreme cît actuala putere fesenist-comunistă nu a dorit să afle nici un ucigaș terorist responsabil pentru crimele comise în scurtul interval scurs de la evenimentele din ’89 și nu a făcut nici un demers pentru continuare în pag. a II-ai Prof. Nicolae POI* De vorbă cu românii de peste hotare După cum v-am promis, începînd din acest număr, vom publica cele mai interesante puncte de vedere exprimate de participanții la prima întîlnire a românilor de peste hotare, care s-a încheiat duminică la Sinaia. Am înregistrat gîndurile lor cu ocazia vizitei pe care domniile lor au efectuat-o în Sibiu la finele săptămânii trecute. — Domnule profesor Radu Florescu, ca istoric, aveți o activitate bogată în Occident și mai ales în cadrul Societății de Studii Sud-Est Europene din Boston (S.U.A.). Care este părerea despre această dumneavoastră primă întilnire a diasporei românești? — Eu sunt în favoarea oricărui contact între românii din străinătate și românii de aici. A venit și acest moment ... Pericolul principal. Ia momentul de față, îl constituie fapul că sunt români care părăsesc România și fac parte dintr-o diaspora din ce în ce mai mare, ceea ce este o problemă gravă deoarece talentele țării pleacă în străinătate. Grad că a venit mo I mentul ca noi, românii din celelalte țări, să venim — nu ca politicieni, pentru că noi nu facem politică — dar, fiecare în domeniul lui, să luăm contact cu țara și să ajutăm România să treacă prin aceste momente foarte dure și foarte grave. Fiecare din noi avem talente diferite ... Eu ca istoric, desigur, vreau să string legăturile dintre istoricii români și istoricii din străinătate. La Academie, am avut o serie de conferințe și contacte, foarte fructuoase, cu academicieni din lumea întreagă. Președintele Academiei, dl. Drăgănescu a spus că vrea să preia iarăși instituțiile române din străinătate, care au fost, în epoca de tristă memorie, de fapt abandonate, cum este de exemplu Școala Română de la Roma, Școala Română din Paris, Biblioteca Română din Statele Unite etc., adică să se refacă aceste vetre de cultură și prin ele prestigiul României să fie recunoscut iarăși peste hotare, pentru că România astăzi, din păcate, este desconsiderată în străinătate. Se face o diferența între țări, să zicem dezvoltate, ca Cehoslovacia, Polonia, Ungaria și țări care sînt aproape în afara acestei civilizații europene, din care de fapt facem parte. Și România a făcut mult mai mult parte din această civilizație decît oricare din acele țări. Eu sînt fiu de diplomat. Tatăl meu a fost reprezentant al României în mai multe țări, a fost acreditat la Londra și în acea epocă numele lui Iorga, al lui Titulescu, al lui Rosetti aveau o reputație internațională. Această reputație s-a pierdut și a venit timpul să o reluăm. De aceea, eu găsesc că orice acțiune, care ar putea restabili prestigiul țării e binevenită. După cum am spus și la Academie, cei mai buni ambasadori ai noștri sunt Intelectualii, care au menirea să spună adevărul și sunt respectați în străinătate prin știința lor, prin erudiția lor. Ei sunt un mare atu al țării! Pentru a reface imaginea României, care este puțin detesta(Continuare in pag. a II-a) Marius GHEORGUIU 99Ăștia suntem!“ Navigam în plină singurătate a sufletului național, în față s-a lăsat ceața, stăruie ceața, între cer înapoi pămînt, dintr-o pîclă de neși liniști se cerne amărăciune și un chin tulbure. Lumea este atît cît făptuim, cu aproximațiile unei xenofobii alertate. Timpul se scurge lăuntric, după gîfîitul unui cinic sentimental, surprins în preajma inimii. Spațiul s-a îngustat de la un capăt al bîtei la loja demagogiei. Violența, una din puținele fapte care te fac să simți că ești, a luat forme terifiante." Pămîntul României este văzut prin etatizarea a mii de morți și uitarea a altor zeci de mii. Rareori, de secole, am perforat mai adtine labirintul condiției noastre. Aparent totul stă sub ochiul dilatat al consternării. Niciodată n-am auzit mai des ca în acești ultimi doi ani exclamația: „Ăștia sintem!“, într-un sens, da, ăștia sîntem. Cu însă nu sîntem ăștia? Logica de secol XIX, care a fundamentat teoriile totalitariste de stingă și de dreapta, se menține la cîrma conștiinței. Raționalitatea, geometria euclidiană, aritmetica lui unu plus unu, a ajuns inițiatoarea și devoratoarea în același timp de scenarii, care instituie în individ aparența inteligenței — devin atît cît pot gîndi coerent, sunt în real pentru că pot gîndi coerent, iată, propun scenarii, accept sau resping un evantai de posibilități, lumea e, așadar, controlabilă. Iar eu sînt „cineva“, am scrupule, orgolii, fără răscumpărarea unui ideal ori a unui caracter. Astfel că, acest ghem de veridicități se contractă într-un hățiș de explicații care frizează incredibilul, și imediat nesiguranța, dacă nu cumva se evaporă în aerul încețoșat, care devine și mai încețoșat, deasupra țării. Destabilizare, manipulare și alte cuvinte valize se umplu de toată sudoarea „intelectuală“ (continuare în pag. a III-a) Vladimir MUNTEANU [ DESCONSPIN In cadrul conferinței de presă acordată reporterilor străini, Ion Iliescu a dovedit încă o dată că nu corespunde nici pe departe înaltei funcții de reprezentare cu care a fost învestit. Vădit incomodat de întrebările puse, fostul activist de partid răspunde, după șablonul chestionarelor răsuflate de la cursurile serale de îndoctrinare politică. Se poate remarca în special iritarea vădită și lipsa de manieră protocolară, ce se impune la un asemenea rang, atunci cînd răspunde la întrebarea firească: „de ce nu folosește acest prilej pentru a se debarasa de vechile structuri comuniste“?!... cu o avalanșă de invective, aprecieri malițioase și insinuări, demonstrând de fapt, printr-o concepție retrogradă și lipsită de clarviziune, că nu se poate desprinde de trecut, că disprețuiește opoziția care dorește o reînnoire generala, învăluind totul într-o tendință demonstrativă de „realism socialist“ apare mai clar ca oricînd, jocul pe care îl face în menținerea comunismului, ideologia crimei împotriva umanității. Intr-o factură mediocră, pus pe hartă și lipsit de loialitate, cu insolența care amintește de nerușinarea mentorului (urmare din pag. a II-a) art. L. NICULIU Întrebarea zilei: Oare cînd își va depune demisia domnul subprefect ROMEO TRIFU?