Radical, ianuarie-martie 1992 (Anul 3, nr. 276-336)
1992-01-07 / nr. 276
CUGETUL ZILEI Este o minune să se nimerească leacul pentru un rău a cărui cauză nu se cunoaște. CERVANTES FARA HIBRIZI Am intrat intr-un nou an — LA MULȚI ANI! — cu aceleași, vechi, necazuri, cu aceleași, vechi, speranțe ... Cu același optimism, cu același scepticism — împărțiți, desigur după fire — dovadă că suntem un popor unit, în tradiții, în simțiri... La urma urmelor, suntem ceea ce suntem și nimeni nu ne poate schimba, dacă noi nu ne schimbăm. Și de ce ne-am schimba? Nu, nu e vorba de a ne schimba firea, ci a schimba mediul de afirmare a firii noastre — mediul politic, social, cultural, legislativ__ Încercări s-au făcut și se fac, dar persistă o anumită inerție a ... mediului spiritual. Tot spiritul vremurilor trecute? Tot „epoca de aur“ a minciunii, acceptate în „virtutea“ sloganului că „va fi mai bine“? De ce? Răul trebuie tăiat de la rădăcină — ars cu sodă caustică — altfel lăstărește și agurida va fi din ce în ce mai acră. Și noi ne vom acri din ce în ce mai mult. Oare de Ce nu pricepem că un pom altoit cu mlădiță nobilă își păstrează rădăcina? Ce dracu, la noi altoim tulpina nobilă cu pom porcesc? De ce? Transpuneți chestia asta în politică! Ce nevoie avem noi, acum, după atâta suferință, de hibrizi ca bîrlădenești, iliești, românești, marțienești — de mult bolnavi de filoxera roșie? Asta-i SIDA politică românească. Fără leac? Cum naiba să nu aibă leac? Are! Să-i dăm .. . naibii! Chiar credeți că românii nu știu să facă politică, deci numai prin cafenele? Haida, de! Știu, dar le place să-l asculte pe Brucan și să se amuze de „știința lui democratică“. E bun și amuzamentul, nu însă atunci cînd atinge ființa. Să nu ne amuzăm la zăngănitul lanțurilor! Să nu fim glumeți cu șișul în coaste. Să lovim acolo unde trebuie, și cînd trebuie. Să stîrpim buruiana din ogor, chiar dacă nu avem erbicide — vom folosi sapa! Cu optimism — unii — și scepticism — alții — am intrat în noul an. Dar mintea, încă, nu ne-a furat-o nimeni. Vom încă Ce vom mînca, dar nu ne vom lăsa mîncați! De minciună! Acum în preajma alegerilor. TRAIAN SUCIU Continent ~ 1992 Revista „Continent“, care pășește în anul 1992, rămîne un reper în ceea ce privește posibilitatea abordării complexe a unei realități atît de dinamice cum e cea de la sfîrșitul secolului XX. Fenomenul politic primește o pondere imiitantă, distingîndu-se diferitele de abordare și interpretare ale acestuia. Este vizibilă încercarea de a sesiza existența unui sens istoric dincolo de evenimențialul care de doi ani a aruncat lumea în haos. Astfel, articole precum: „Un august care a zguduit lumea — Revoluția de partid de la Moscova contemplată din Washington“, sau „Germania , ttre rai și purgatoriu“ sînt relevante. Problematica economică. »"Producția — urgența revanșei" și „O energie sub spectrul morții“ au ca fundament o finalitate care privește marile probleme umane ale secolului XX. Perspectiva culturală rămîne însă nota dominantă a revistei, chiar cînd e vorba de reportaje ca „Singapore, dragostea mea“, „Corespondență întîrziată din Italia“, sau „Politică și erotism“. Cu atît mai mult se glisează înspre o zonă a problematizării esențializate atunci cînd demersul privește domeniul spiritului: „Arcașul lui Jalea", „înțelesul sacrului“ „Intelectualii și puterea“, „Noica, primul prizonier de conștiință al Amnesty International". Eseul filosofic conferă poate blazonul și unitatea sintetică a investigațiilor ce privesc eterogenul abordării. In fond, printr-o traducere din „Omul revoltat“ al lui Camus se oferă spre meditație și eventuală paradigmă a epocii. Cel puțin pentru românii ultimilor doi ani „Omul Revoltat“ rămîne un semn de recunoștere. Din alt punct de vedere, în paginile revistei este păstrată o proporție rezonabilă între universal și național, în măsura în care se oferă spațiu și pentru o problematică strict românească: „Figuri celebre ale baroului românesc“ și „Astra — 130“. Lucian FILIP DIAN INDEPENDENT* SIBIU Anul III, (CCIL) Nr. 276 Marți, 7 Ianuarie 1992 5 Ici De Sfîntul loan doriim dragilor noștri le colegi IOAN RODEAN, DAN IOAN BOGDAN și ION GÎRNOD, sănătate, fericire și un an mult mai bun decit cel care a trecut. Aceleași gînduri și urări, transmitem colaboratorilor, abonaților și cititorilor noștri cu numele de IOAN. Redacția „21 RADICAL“ Sondaj de opinie & 00 va fi ? Ziarul „21 RADICAL“ Sibiu a încercat, de-a lungul apariției sale, să prezinte opiniile dumneavoastră, opinii care ilustrează situația politică, socială și economică a țării. în același sens propunem un sondaj la început de an, care conține următoarele întrebări: 1. Cum considerați că a fost anul 1991 din punct de vedere politic, social și economic? 2. Ce rezolvări (în domeniile enunțate mai sus) credeți că va aduce anul 1992? 3. Considerați că monarhia ar fi rezolvat mai bine problemele care au condus la convulsiile sociale din România post revoluționară? 4. Cine credeți că a fost personalitatea politică din România în anul 1991, dar din județul Sibiu? 5. Cine credeți că a fost personalitatea culturală nr. 1 din România în anul 1991, dar în județul Sibiu? 6. Cine credeți că va fi ales președinte al României în anul 1992? 7. Cine credeți că va fi desemnat prim-ministru de către viitorul președinte ales? 8. Ce partid credeți că va cîștiga alegerile generale în 1992, dar cele locale? 9. Cine credeți că va fi viitorul primar al Sibiului? Dar prefectul județului Sibiu? In acest sens — pentru sondajul nostru de opinie — așteptăm opiniile dumneavoastră, stimați cititori. Romanescu Vasile, electronist. 1. O tranziție firească în care nu chiar toate lucrurile au fost bune. 2. Sperăm că anul viitor va fi pentru noi de bun augur. Poate vom fi mai concesivi și mai înțelepți pentru a realiza ceea ce ne-am dorit. 3. In nici un caz. 4. După evenimentele petrecute cred că personalitatea nr. 1 a țării a fost ex-prim ministrul Petre Roman. Din județ nu remarc pe nimeni. 5. îmi pare rău, nici în acest domeniu nu pot remarca pe nimeni. Din județul Sibiu subliniez numele îndrăznețului regizor Iulian Vișa, care luptă pentru un adevărat teatru. 6. Am mare încredere în domnul Ion Mânzatu. 7. Pentru un bun mers al țării, în această funcție îl văd doar pe actualul primministru, Theodor Stolojan. 8. Partidul care nu se va gîndi la supremație ci la prosperitatea țării. Sperăm că sibienii vor ști ce să aleagă. 9. Greu de spus, dar sper că va fi ales cine trebuie. De asemenea, sper că prefectul nu va fi ales de guvern. (continuare în pag. a III-ui Sondaj efectuat ,de Dan Ioan BOGDAN și Ovidiu TOMULEȚIU Cozile sunt aceleași ca și altădată. Dar, să fim optimiști: urma (sau... turma?) alegem acum în preajma alegerilor „în orice om o lume își face încercarea", scria Mihai Eminescu. încercarea va reuși, sau nu, aiasta-i de-ama o altă poveste.' Voi încerca în cele ce urmează a desluși cît de cit din firele încîlcitei povești despre lume a oricărui tînăr între 15 și 25 de ani din România post-revoluționară. Unii dintre domniile voastre — mai ales cei ai căror copii sînt acum oameni în toată firea și care au la rîndu-se copii — presupun că strîmbați din nasa, da, derbedeii ăia! Exact. O parte din acești „dederbei“ au fost „huligani“ pentru Ceaușescu. Și în primul rînd datorită lor a fost posibilă Revoluția, în care ei au dat cea mai importantă jertfă de singe. O parte din acești „huligani“ nu s-au împăcat cu evoluția situației în România de după Revoluție. Și au manifestat împotriva puterii. Pe cei din Piața Universității Iliescu i-a făcut „golani“. Numai că ei sunt mult mai mulți. Pînă și Eugen Ionescu, aflat tocmai Suflete sălbatice la Paris, și-a revendicat acest titlu, de golan. E drept, unii dintre acești „derbedei“ chiar că-și merită renumele. Sunt obraznici, răutăcioși, chiar violenți. Alții — tîlhari. Vorbesc murdar, sunt fanfaroni. Imită personaje inepte din filmele subculturale, gen „Ninja“, „Rambo“ sau alte „făcături“ video. Ascultă o muzică foarte gălăgioasă, se îmbracă țipător, mai ales fetele care-s întorzonate mai ceva decit brazii de Crăciun ș.a.m.d. Dar oare au avut vreo șansă de a fi altfel? Născuți în plină „epocă de aur“ au crescut ca vai de ei, cu cheia legată la gît, în blocuri confort II sau III, prost încălzite, uneori neavînd nici apă rece măcar, alteori neavînd curent electric, tocmai seara, cînd să-și facă lecțiile! Părinții îi trimeteau pe-afară, să mai scape de gălăgie și de neastîmpărul lor. Acești derbedei au mîncat ce s-a putut, au stat la cozi ore și ore în șir. Părinții lor sînt niște bieți oameni nevoiți să supraviețuiască în „minunatele condiții“ oferite de sa(continuare în pag. a III-a) Ovidiu TOMULEȚIU