Radical, ianuarie-martie 1992 (Anul 3, nr. 276-336)
1992-01-28 / nr. 291
CUGETUL ZILEI Tunsă, surd și încăpățînat, nu vrei să admiți că ceea ce se spune s-ar putea să fie și adevărat... APULE US Sonda... sondajelor O „anumită presă" — vorba președintelui Iliescu — a pus in repetate rinduri întrebări esențiale puterii, pentru scoaterea opiniei publice din bîjbuieli și îndoială privind caracterul evenimentelor din decembrie ’89, identitatea „teroriștilor", sorgintea ciocnirilor etnice de la Tîrgu Mureș, „nebunia“ mineriadelor, „curățenia“ securității (SRI) etc. Puterea, însă, a continuat să mintă cu nerușinare sau, conform unor vechi obișnuințe, s-a făcut că plouă. Ba, uneori, ofușcată de „obrăznicia“ celor ce se leagă unde nu le fierbe oala, a trecut la amenințări. Desigur, o atitudine deloc diplomatică pentru emanați și, cînd și-au dat seama, au schimbat macazul, recurgînd cu viclenie la colaboratori devotați, specialiști în minciuna cu suport „științific" — „sonde" plasate doar pe terenuri viciate, care pătrund numai pînă la adîncimi convenabile stăpînilor. Așa au apărut niscai instituții, institute și societăți de sondare a opiniei publice. Dubioase din toate punctele de vedere — ca statut, ca personal, ca (auto)finanțare, ca metode de lucru ș.a. în acest sens TRSOP-ul și TVR (ambele naționale, de!) sunt exemple grăitoare. De clte ori avea țara nevoie de o informație, acestea au reușit să smintească mai abrtir mintea oamenilor — cu cifre și imagini. Nu era, însă, destul cu „minunatele" (cele amintite) instituții naționale de dezinformare științifică, așa că au mai apărut și cîteva locale. N-am avea nimic împotriva lor, dar... Se pare că acestea sunt un „dar“ precum cel al grecilor, adică un cal troian în opinia publică. Recent, „Tribuna Sibiului“ a publicat sondajul unui... vizionar EST VISION, efectuat în decembrie 1991. Cine și ce este acest „EST...“ nu știm, pentru că nu ni se comunică („o dăm anonimă", domnilor). Apoi, principalul viciu de fond al sondajului, nu se știe numărul subiecților (este sau nu reprezentativ?). Și mai departe, tematica este un fel de varză murată flendurită, din care nu găsești două foi ca lumea ca să învelești o sarma: prețuri, transport, aprovizionare, salubritate, bișniță, vinovați de situația actuală a economiei (comunismul, F.S.N.-ul opoziția, guvernul — parcă guvernul ar fi al Irakului — președinția, țările dezvoltate — aici e clendul! — noi toți — de parcă tot poporul a făcut parte din guvernul lui Roman). Subiecții mai sunt întrebați despre șomaj, salariu, democrație, despre statul de drept, despre schimbarea lui Petre Roman despre participarea la alegerile locale, despre cui își vor încredința votul... Doamne ce mai ghiveci rusesc (de altfel, o mîncare delicioasă) acest „EST..Dacă-i est, pățest să fie! O minunăție ce-ți pune mintea pe moare, sau a ieșit dintr-o minte pusă pe bigudiuri!? Dacă „sondajul“ e așa cum este, nici „Comentariu la sondajul...“ (apărut tot în „Tribuna“ și semnat tot... anonim) nu putea fi altfel. Ba, să fim drepți, e mai „la cotitură“, mai „subtil" și „subțiratic“. Două exemple de „finețe“ ale unei interpretări „obiective“: „1.4. Se evidențiază masiv faptul că doar F.S.N. a reușit să facă dovada unui adevărat partid de guvernămînt.. .* pentru că: a) „programul (acestuia — N.) este apreciat în țară și in străinătate prin comparație cu alte țări din Est, de la care se așteaptă mai mult" (sic!); și 1.5,... b); „slabul «activism» politic al F.S.N. a fost, în ultima perioadă, o acțiune DELIBERATA (majusculele nu ne aparțin ( N.N.) chiar dacă s-au auzit unele voci critice. Cetățeanul sibian a fost scutit astfel de încrîncenări și convulsii politice sterile și demagogice". (Asta-i fate, pentru liniștea voastră noi, feseniștii ne-am legat la gard!). Cele două chestii ale „comentariului“ (1.4. — a și 1.5 — b) de unde ar fi fost scoase, că în varta sondajului nu se regăsesc nicidecum? Dar, mă rog, sînt și acestea niște mostre de profesionalism, discernămînt, cercetare științifică în scopul educației politice a cetățenilor (pentru a nu lăsa să treacă 20 de ani, pînă cînd tot românul va ști democrația!). TRAIAN SUCIU Anul III, (COL) Nr. 291 DIAN INDEPENDENT« SIBIU Marți, 28 Ianuarie 1992 5 lei Întîlnire cu domnul NICOLAE MANOLESCU CONVENȚIA DEMOCRATICA SIBIU, organizează azi, 28 ianuarie, la ora 17.00, în sala mare a Casei de Cultură a Sindicatelor, o întîlnire a omului de cultură Nicolae Manolescu — președintele Partidului Alianței Civice — cu cetățenii Sibiului. Originar din Sibiu, domnia sa se simte legat de aceste locuri și prin începuturile carierei sale literare. Menționăm că dl. Nicolae Manolescu candidează la funcția de președinte al României. Invocație către învinși Din cînd în cînd dau de cîte cineva care il regretă pe Ceaușescu. „Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu. El a greșit că nu ne-a dat mai mult de mîncare. Dacă o făcea, trăia și acum, iar noi n-am fi dus-o așa de rău“. Observînd neîncrederea mea — căci mă feresc să-i contrazic pe acești oameni; sufletul lor nu mai are vindecare — ocazionalul meu interlocutor ridică tonul: „Păi nu vezi, dom’le, ce-o scumpit ăștia mîncarea și hainele și păpucii și toate alea?! Cum să trăiești dintr-o amărîtă de penzie?...“ Dar nu toți cei care-l regretă pe Ceaușescu sînt pensionari. Sau oameni nevoiași. Ceea ce nu înseamnă că sunt neapărat niște „foști“. Sunt printre ei mulți dintre cei care de la început au aderat cu entuziasm la ideile Frontului. Oameni care i-au admirat, ba chiar i-au adulat pe Roman, Iliescu, Brucan și ceilalți. Trebuie să recunoaștem că, în primele zile cel puțin, urmărind „prima Revoluție transmisă în direct la TV“, mai toți îi respectam pe noii conducători, cei care au umplut vidul de putere. Conducători care, în comparație cu gîngavul, incultul și paranoicul Ceaușescu, păreau niște eroi providențiali. Au trecut mai bine de doi ani de la apariția pe scene politică, economică, financiară, cultură și... „cioclopedică“ a FSN-ului. Datorită, în primul rînd, unei reforme aplicate anapoda, Frontul a pierdut enorm din popularitate, iar prin dezbinarea între aripa Iliescu (a conservatorilor, a foștilor politruci) și aripa Roman (a așa-zișilor reformatori, „lupii tineri“, școliți prin Occident, scliviștii, mult mai abili însă și mult mai aroganți), deci prin dezbinarea Frontului, susținătorii acestuia sunt derutați, dezamăgiți sau înfuriați. Date fiind toate acestea, este oarecum normală creșterea numărului celor nostalgici, celor care susțin cu o convingere jalnică, precum că „era mai bine pe vremea lui Ceaușescu“. O fi fost mai bine pentru unii, nu zicea. Dar pentru marea noastră majoritate „iepcea“ a fost un coșmar. „Toți ne plîngeam că nu se găsește de mîncare da' frigide: -le (continuare în pag. a II-a) Ovidiu TOMULEȚIU Cameleonii „Cameleon“ (Mic Enciclopedic): s.m.l. Dicționar Reptilă arboricolă și insectivoră din Africa, care își schimbă culoarea corpului după aceea a mediului. 2. Fig. Persoană care își schimbă convingerile și felul de a fi după împrejurări. Cum aș putea să-i calific pe unii concitadini care înainte de mascarada din decembrie ’89 își afișau, cu ostentație, culoarea roșie a pielii și sufletului și care acum afișează, cu aceeași ostentație, o altă culoare, decît... cameleoni. Desigur că au fost cei ce aveau un carnet mulți roșu, dar marea majoritate dintre ei nu aveau și pielea roșie și în nici un caz nu aveau sufletul roșul. Au fost nevoiți să accepte carnetul roșu, pentru a avea un post pe măsura calificării lor profesionale și deci pe baza unei motivații existențiale, dar au afișat această niciodată nu ba din contră, le era „posesie“, rușine că o țineau acasă într-un sertar (și nicidecum la piept). Mulți dintre posesorii acestui carnet au renunțat la el în mod public (în ziarul acesta, sau dîndu-i foc în colectivele în care lucrau, sau în cercurile de prieteni) imediat ce s-a putut face acest lucru. Există o categorie de posesori ai acestui carnet roșu pentru care plata cotizației era o adevărată plăcere. Plăcerea nu venea din convingeri — din ideologia comunistă — căci poporul român nu a avut și nu are afinități cu această ciumă roșie ci din ... ticăloșie. Această categorie de ființe era bucuroasă cînd (continuare în pag. a II-a) A.I. OLTEANU Orașul umbrelor imaginile orașului Copșa Mică au făcut de mult înconjorul planetei, dar practic aproape nimic nu s-a schimbat aici. Urgia comunistă poate fi văzută și simțită în plenitudinea ei. Ieri, aerul era limpede respirabil, dar deceniile de post luare au lăsat o amprentă grea, neagră, pe întreaga zonă. Una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă orașul este lipsa de apă. Apa rîului Tîrnava Mare este desigur, nepotabilă, dar și insuficientă astfel încît adesea nu se poate realiza încălzirea caloriferelor și nici asigurarea apei pentru spălat. Această situație e o adevărată tragedie dacă ne gîndim că o cămașă se poate purta în mod onorabil doar una, maxim 2 zile. Primăria, din lipsă de fonduri se zbate ca peștele pe uscat mai ales că, se pare, nu a găsit înțelegerea necesară nici la Prefectură, nici la Guvern, în ce privește ajutorul din străinătate acesta se apropie de cota zero. Nici senatorul Tătaru Ioan (fost președinte loc al F.S.N.) nu se sinchisește prea mult de aceste probleme neavînd nici o intervenție în Parlament în chestiunea situației catastrofale din circumscripția sa, întrebat de ce nu a făcut-o, domnia sa a răspuns că el ia cuvîntul atunci cînd nu se televizează. Cred că am fi mai aproape de realitate dacă am spune că nu-l interesează, mai ales că are domiciliul în Mediaș, în general specialiștii care lucrează în localitate locuiesc prin alte părți, nefiind atît de afectați de situația de fapt. Din punct de vedere al (continuare în pag. a II-a) Marius GHEORGHIU