Radical, ianuarie-martie 1993 (Anul 4, nr. 525-586)
1993-01-15 / nr. 533
COTIDIAN INDEPENDENT* SIBIU Anul IV. (CCIL) Nr.. 533 Vineri, 15 ianuarie 1993 10 lei Dn publicistica lui Mirca Eminescu Orice popor, pentru a se putea întări și a pune baza unei asistențe durabile, mai nainte de toate are trebuință neapărată de-o patrie, de un pămînt de care să se lege cu sîngele și cu viața sa, la care să țină din toată puterea și dragostea inimei sale. Istoria veacurilor trecute ne arată că neamurile cari nu s-au lipit de o asemenea patrie, a cărora țel și tendințe au fost numai cuceriri și năvăliri de prădătoare, fără a g fi un colț de lume în sinul căruia să planteze sîmburele secund al unei vieți strălucite în viitor, zicem toate acele neamuri s-au șters de pe fața pămîntului ca colbul suflat de vînt. Dar dacă prima condițiune a constituirei și consolidărei unui popor este patria, nu mai puțin important pentru dînsul și pentru traiul său sînt luptele și frămîntările ce trebuie să susție în fața sămînțiilor străine cari îl încongiură și-i amenință pe tot momentul cu pieire clădirea ce și-a făcut. Aceste lupte și frămîntări se conduc și se operează de oameni mari, cari la romanii și greci; antici se numea semizei, iar la noi viteji voinici. Mai tîrziu brațul începe să obosească, dușmanii amenințători, de asemenea slăbiți, contenesc agresiunile lor; puterea vitală din popor trebuie consumată intr-alt chip; atunci începe mai cu mare vigoare agitarea inteligenței. Acesta este momentul cel mai solemn. Acest stadiu se numește — deșteptarea poporului. Atunci te întrebi. Cine sunt? Unde mă găsesc? Ce trebuie să fac? ^Fericită nația care prin faptele și lucrările sale răspunde nimerit la aceste vitale întrebări... Din nou la Nou Acum cîteva zile ne-au vizitat la redacție trei consilieri comunali, reprezentînd satul Nou, în Consiliul Comuna al Primăriei Roșia. Domniile lor au solicitat prezența noastră, la Primăria din Roșia, pentru rezolvarea unor probleme care, în mod firesc, ar fi putut fi soluționate și fără intervenția noastră de către cei ..aleși“ s-o facă. La Primărie am stat de vorbă cu dl. primar Ilie Pinciu, care a avut amabilitatea să nu pună la dispoziție toate informațiile cerute. Și iată ce am aflat: • Casa de la nr. 386, din satul Nou. Acest imobil a fost repartizat înainte de fie, întreprinderii de Revoluaere a Pajiștilor Sibiu, întregimai precis, inginerului Jeleriu Ilie. Prin aplicarea Legii fondului funciar, întreprinderea de mai sus și-a pierdut terenurile pe care le avea pe raza comunei Roșia și, în consecință, prezența domnului Jeleriu in casă nu mai era justificată. în 31 iulie 1992, într-o ședință a Consiliului Comunal, se propune să se ceară cedarea casei de la nr. 386 de către întreprinderea de întreținere a Pășunilor, Primăriei din Roșia, urmînd ca imobilul să devină locuință pentru pensar sanitar și medic, disveterinar, mai ales că este dotată cu tot ce trebuie pentru aceasta. Se aprobă, dar trece de atunci o jumătate de an și nu se „mișcă nimic“. Mai mult, la sfîrșitul lui decembrie, în casa respectivă se mută abuziv, dar cu acordul ing. Jeleriu, Cîrstea Simion, un sătean cu oi multe și care are deja locuință. Consilierii din Nou ,anunță Primăria, primarul merge cu Poliția la fața locului dar... dl. Cîrstea nici pină azi n-a fost evacuat. • Grajdurile de la nr. 434, în satul Nou există niște grajduri rămase prin plecarea unui sas. In aceste grajduri își ținea animalele Cîrstea Pavel (frate cu Simion). Consilierii din Nou au cerut rezilierea contractului de închiriere și scoaterea la licitație a grajdurilor. Inițial li s-a spus de către contabilul Eugen Frățilă să aibă răbdare că In curind contractul expiră, pentru ca pînă la urmă să se afle că respectivul contract este făcut pe cinci ani, cu o chirie lunară (Continuare în pag. a IV-a) Natalia DROC Părerea mea individuală, in care nu oblig pe nimeni de a crede, e, că politica ce se face azi în România și dintr-o parte și dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata și deplina neînțelegere a instituțiilor noastre de azi ni trebuie o generațiune ce-avem de-a crește de-acu-nainte. Eu, las lumea ce merge deja ca să meargă cum îi place Dumisale — misiunea oamenilor ce vor din adîncul lor binele țării, e creșterea morală a generațiunei ce va veni. Nu caut adepți la ideea cea întii, dar la cea de-a doua sufletul meu ține cum ține la el însuși. Întîia postum publicată HIUMOfi SAL. în lacul cel verde și lin Resfrînge-se cerul senin, Cu norii cei albi de argint, Cu soarele nori sfîșiind, Dumbrava cea verde pe mal Se-oglindă în umedul val, O stîncă stîrpită de ger înalță-a ei frunte pe cer, Pe stinca sfărimată mă sui, Gîndirilor aripile pui, De-acolo cu ochiul uimit Eu caut colo’n răsărit Și caut cu sufletul dus La cerui pierdut în apus. Cobor apoi strica în jos, Mă culc între flori cu miros, Ascult la al valului cînt. La geamătul dulce de vînt. Natura de jur împrejur Pe sus e o boltă de-azur. Pe jos e un verde covor Țesut cu mii tinere flori; Văd apa ce tremură Un. Cînd vîntul o’ncruntă’n suspin Sînt zefiri cu aripi de flori Muiate în miros de flori. Văd lebăda, barcă de vînt, Prin unde din aripe dînd, Văd fluturi albaștri ușori Roind și bind miere din flori... De ce nu am aripi să sbor M’aș face un flutur ușor. Un flutur ușor și gentil Cu suflet voios de copil. M’aș pune pe-o floare de crin Să-i beau suflețelul din sin, Căci am eu pe-o floare necaz, Frumoasă-i ca ziua de azi*. Ultima fotografie a lui Eminescu Acum trei ani, la 15 ianuarie, exclamam cu entuziasm: „Am redobîndit ziua Sfîntului Mihai Eminescu!“ și speram că vom putea să cinstim cum se cuvine pe Marele Poet. Din păcate, ca multe alte speranțe și aceasta s-a spulberat pentru că, în acești trei ani, nu l-am cinstit decit prin obișnuitele „cuvinte omagiale“. Nu s-a făcut nimic pentru cunoașterea deplină a operei și biografiei sale. Eminescu a rămas, incă, superficial cunoscut. Speram să avem „avalanșă“ de ediții și studii , comunicări științifice și traduceri, noi cercetări arhivistice și noi ipoteze interpretative. Ediția OPERELOR COMPLETE, începută de Perpessicius și continuată de Petru Greția și D. Vatamaniuc, mi-o imaginam retipărită și întregită cu tot ceea ce e „produsul* minții și sufletului Lui, de la ultimul articol din TIMPUL, pînă la ultimul rînd din notițele filozofice și însemnările in limba germană pe Noica încerca sa le pună care în circulație. îmi mai imaginam o mare bibliotecă EMINESCU în care să fie strinse toate exegezele eminesciene și care să se completeze mereu, o editură specială care să se ocupe numai de editarea scrierilor Lui și a volumelor care să însumeze chiar și contribuțiile modeste ce ajută la o mai bună receptare a Lui. De asemenea, speram că se vor putea face investiții pentru achiziționarea principalelor piese din arhiva „Wilhelm Friedrich“ referitoare la Eminescu. Editorul german este cel care, înaintea lui Titu Maiorescu, adună între coperțile unei cărți, 21 de poezii ale Poetului nostru național, în traducerea realizată de Mite Kremnitz și Carmen Sylva. Pentru înfăptuirea acestor deziderate necesare depășirii stadiului de superficialitate în cunoașterea Marelui nostru Poet e nevoie de Investiții și cuviință. Investiții pentru Eminescu nu facem, cît despre cuviință... de mult am pierdut-o. în schimb l-am pus chipul sfînt pe bancnota de o mie de lei. în procesul galopant al inflației, putem emite bancnotă de zece mii de și o lei, dar a-L așeza pe Eminescu pe bani (adică pe „ochiul dracului“, cum se spune) e o blasfemie în fața căreia reticența lui Alexandru Grama e doar un eufemism. Basarabenii au declarat de multă vreme ziua de 15 Ianuarie — Sărbătoare Națională, dar noi, din dreapta Prutului, nu le urmăm exemplul. Mai credem, oare, că supărăm pe cineva dacă ne unim și printr-o sărbătoare comună? Mass-media din întreaga Europă a difuzat știrea că, în cinstea aniversării zilei de 15 ianuarie, s-a ridicat în centrul Parisului, un monument Eminescu, operă a sculptorului Ion Vlad. Dacă căutăm printre semnificațiile acestui remarcabil gest al autorităților pariziene, nu se poate să nu găsim și pe aceea a unei lecții usturătoare. Silviu GUGA „LA ANIVERSARA I ® cgc*<^<Sof<38<5SaP«cscii›)8cgcț›soga^^ „EMINESCIUMNII' în cinstea zilei de 15 Ianuarie se vor organiza o serie de manifestații artistice dedicate „Luceafărului poeziei românești“. • La Biblioteca „Astra" și la filialele acesteia din județ sunt organizate expoziții de carte eminesciană. • Marți, 19 Ianuarie, ora 17,30, la Cercul Militar are loc Simpozionul cu tema „Eminescu și Unirea“, urmat de un program artistic susținut de Corul Allegretto și recitări. • Tot marți, cu prilejul Simpoziomului, Cercul Militar va găzdui o expoziție de artă plastică organizată de Filiala Sibiu a Uniunii Artiștilor Plastici, în cinstea zilei de 15 ianuarie. • Joi, 14 ianuarie, la Liceul Energetic nr. 1, a avut loc Seara literară „Eminescu interpretat de Noica și Cioran“ la care a participat fratele filosofului Cioran. Gabriela BALAN