Radical, ianuarie-martie 1993 (Anul 4, nr. 525-586)

1993-01-15 / nr. 533

COTIDIAN INDEPENDENT* SIBIU Anul IV. (CCIL) Nr.. 533 Vineri, 15 ianuarie 1993 10 lei D­n publicistica lui M­ir­ca­ Eminescu Orice popor, pentru a se putea întări și a pune baza unei asistențe durabile, mai nainte de toate are trebuință neapă­rată de-o patrie, de un pămînt de care să se lege cu sîngele și cu viața sa, la care să țină din toată puterea și dragostea inimei sale. Istoria veacurilor trecute ne arată că neamurile cari nu s-au lipit de o asemenea patrie, a cărora țel și ten­dințe au fost numai cuceriri și năvăliri de prădătoare, fără a g f­i un colț de lume în sinul căruia să planteze sîmburele se­cund al unei vieți strălucite în viitor, zicem toate acele nea­muri s-au șters de pe fața pămîntului ca colbul suflat de vînt. Dar dacă prima condițiune a constituirei și consolidărei unui popor este patria, nu mai puțin important pentru dînsul și pentru traiul său sînt luptele și frămîntările ce trebuie să sus­­ție în fața sămînțiilor străine cari îl încongiură și-i amenință pe tot momentul cu pieire clădirea ce și-a făcut. Aceste lupte și frămîntări se conduc și se operează de oameni mari, cari la romanii și greci; antici se numea semizei, iar la noi viteji voinici. Mai tîrziu brațul începe să obosească, dușmanii amenință­tori, de asemenea slăbiți, contenesc agresiunile lor; puterea vi­tală din popor trebuie consumată intr-alt chip; atunci începe mai cu mare vigoare agitarea inteligenței. Acesta este mo­mentul cel mai solemn. Acest stadiu se numește — deștepta­rea poporului. Atunci te întrebi. Cine sunt? Unde mă găsesc? Ce trebuie să fac? ^Fericită nația care prin faptele și lucrările sale răspunde nimerit la aceste vitale întrebări... Din nou la Nou Acum cîteva zile ne-au vi­zitat la redacție trei consili­eri comunali, reprezentînd sa­tul Nou, în Consiliul Comu­na al Primăriei Roșia. Dom­niile lor au solicitat prezența noastră, la Primăria din Roșia, pentru rezolvarea unor pro­bleme care, în mod firesc, ar fi putut fi soluționate și fără intervenția noastră de­ către cei ..aleși“ s-o facă. La Primă­rie am stat de vorbă cu dl. primar Ilie Pinciu, care a a­­vut amabilitatea să nu pună la dispoziție toate informații­le cerute. Și iată ce am aflat: • Casa de la nr. 386, din satul Nou. Acest imobil a fost repartizat înainte de fie, întreprinderii de Revolu­aere a Pajiștilor Sibiu, întregi­mai precis, inginerului Jeleriu Ilie. Prin aplicarea Legii fondului funciar, întreprinderea de mai sus și-a pierdut terenuri­le pe care le avea pe raza co­munei Roșia și, în consecință, prezența domnului Jeleriu in casă nu mai era justificată. în 31 iulie 1992, într-o șe­dință a Consiliului Comunal, se propune să se ceară ceda­rea casei de la nr. 386 de către întreprinderea de întreținere a Pășunilor, Primăriei din Roșia,­ urmînd ca imobilul să devină locuință pentru pensar sanitar și medic, dis­veterinar, mai ales că este dotată cu tot ce trebuie pentru aceasta. Se aprobă, dar trece de atunci o jumătate de an și nu se „miș­că nimic“. Mai mult, la sfîrșitul lui decembrie, în casa respec­tivă se mută abuziv, dar cu acordul ing. Jeleriu, Cîrstea Simion, un sătean cu oi mul­te și care are deja locuință. Consilierii din Nou ,anunță Pri­măria, primarul merge cu Po­liția la fața locului dar... dl. Cîrstea nici pină azi n-a fost evacuat. • Grajdurile de la nr. 434, în satul Nou există niște graj­duri rămase prin plecarea u­­nui sas. In aceste grajduri își ținea animalele Cîrstea Pa­vel (frate cu Simion). Consili­erii din Nou au cerut rezilie­rea contractului de închiriere și scoaterea la licitație a graj­durilor. Inițial li s-a spus de că­tre contabilul Eugen Frățilă să aibă răbdare că In curind con­tractul expiră, pentru ca pî­­nă la urmă să se afle că res­pectivul contract este făcut pe cinci ani, cu o chirie lunară (Continuare în pag. a IV-a) Natalia DROC Părerea mea individuală, in care nu oblig pe nimeni de a crede, e, că politica ce se face azi în România și dintr-o parte și dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevă­rata și deplina neînțelegere a instituțiilor noastre de azi ni trebuie o generațiune ce-avem de-a crește de-acu-nainte. Eu, las lumea ce merge deja ca să meargă cum îi place Dumisale — misiunea oamenilor ce vor din adîncul lor binele țării, e creșterea morală a generațiu­­nei ce va veni. Nu caut adepți la ideea cea întii, dar la cea de-a doua sufletul meu ține cum ține la el însuși. Întîia postum publicată HIUMOfi SA­L. în lacul cel verde și lin Resfrînge-se cerul senin, Cu norii cei albi de argint, Cu soarele nori sfîșiind, Dumbrava cea verde pe mal Se-oglindă în umedul val, O stîncă stîrpită de ger înalță-a ei frunte pe cer, Pe stinca sfărimată mă sui, Gîndirilor aripi­le pui, De-acolo cu ochiul uimit Eu caut colo’n răsărit Și caut cu sufletul dus La cerui pierdut în apus. Cobor apoi strica în jos, Mă culc între flori cu miros, Ascult la al valului cînt. La geamătul dulce de vînt. Natura de jur împrejur Pe sus e o boltă de-azur. Pe jos e un verde covor Țesut cu mii tinere flori; Văd apa ce tremură Un. Cînd vîntul o’ncruntă’n suspin Sînt zefiri cu­ aripi de flori Muiate în miros de flori. Văd lebăda, barcă de vînt, Prin unde din aripe dînd, Văd fluturi albaștri ușori Roind și bind miere din flori... De ce nu am aripi să sbor­ M’aș face un flutur ușor. Un flutur ușor și gentil Cu suflet voios de copil. M’aș pune pe-o floare de crin Să-i beau suflețelul din sin, Căci am eu pe-o floare necaz, Frumoasă-i ca ziua de azi*. Ultima fotografie a lui Eminescu Acum trei ani, la 15 ianua­rie, exclamam cu entuziasm: „Am redobîndit ziua Sfîntu­­lui Mihai Eminescu!“ și spe­ram că vom putea să cinstim cum se cuvine pe Marele Po­et. Din păcate, ca multe alte speranțe și aceasta s-a spul­berat pentru că, în acești trei ani, nu l-am cinstit decit prin obișnuitele „cuvinte omagia­le“. Nu s-a făcut nimic pentru cunoașterea deplină a operei și biografiei sale. Eminescu a rămas, incă, superficial cu­noscut. Speram să avem „avalanșă“ de ediții și studii , comunicări științifice și tradu­ceri, noi cercetări arhivistice și noi ipoteze interpretative. Ediția OPERELOR COMPLE­TE,­­ începută de Perpessicius și continuată de Petru Greția și D. Vatamaniuc, mi-o ima­ginam retipărită și întregită cu tot ceea ce e „produsul* minții și sufletului Lui, de la ultimul articol din TIMPUL, pînă la ultimul rînd din noti­țele filozofice și însemnările in limba germană pe Noica încerca sa le pună care în circulație. îmi mai imaginam o mare bibliotecă EMINESCU în ca­re să fie strinse toate exege­zele eminesciene și care să se completeze mereu, o editură specială care să se ocupe nu­mai de editarea scrierilor Lui și a volumelor care să însu­meze chiar și contribuțiile modeste ce ajută la o mai bu­nă receptare a Lui. De asemenea, speram că se vor putea face investiții pen­tru achiziționarea principale­lor piese din arhiva „Wilhelm Friedrich“ referitoare la Emi­nescu. Editorul german este cel care, înaintea lui Titu Ma­­iorescu, adună între coperțile unei cărți, 21 de poezii ale Po­etului nostru național, în tra­ducerea realizată de Mite Kremnitz și Carmen Sylva. Pentru înfăptuirea acestor deziderate necesare depășirii stadiului de superficialitate în cunoașterea Marelui nostru Poet e nevoie de Investiții și cuviință. Investiții pentru Emi­nescu nu facem, cît despre cuviință... de mult am pier­dut-o. în schimb l-am pus chipul sfînt pe bancnota de o mie de lei. în procesul galopant al inflației, putem emite bancnotă de zece mii de și o lei, dar a-L așeza pe Eminescu pe bani (adică pe „ochiul dracu­lui“, cum se spune) e o blas­femie în fața căreia reticența lui Alexandru Grama e doar un eufemism. Basarabenii au declarat de multă vreme ziua de 15 Ia­nuarie — Sărbătoare Națio­nală, dar noi, din dreapta Prutului, nu le urmăm exem­plul. Mai credem, oare, că su­părăm pe cineva dacă ne u­­nim și printr-o sărbătoare co­mună? Mass-media din întreaga E­­uropă a difuzat știrea că, în cinstea aniversării zilei de 15 ianuarie, s-a ridicat în centrul Parisului, un monument Emi­­nescu, operă a sculptorului Ion Vlad. Dacă căutăm printre semnificațiile acestui remar­cabil gest al autorităților pa­riziene, nu se poate să nu gă­sim și pe aceea a unei lecții ustură­toare. Silviu GUGA „LA ANIVERSARA­­ I ® cgc*<^<Sof<38<5SaP«cscii›)8cgcț›soga^^ „EMINESCIUMNII­' în cinstea zilei de 15 Ianuarie se vor organiza o serie de ma­nifestații artistice dedicate „Luceafărului poeziei românești“. • La Biblioteca „Astra" și la filialele acesteia din județ sunt organizate expoziții de carte eminesciană. • Marți, 19 Ianuarie, ora 17,30, la Cercul Militar are loc Sim­pozionul cu tema „Eminescu și Unirea“, urmat de un program artistic susținut de Corul Allegretto și recitări. • Tot marți, cu prilejul Simpoziomului, Cercul Militar va găzdui o expoziție de artă plastică organizată de Filiala Sibiu a Uniunii Artiștilor Plastici, în cinstea zilei de 15 ianuarie. • Joi, 14 ianuarie, la Liceul Energetic nr. 1, a avut loc Seara literară „Eminescu interpretat de Noica și Cioran“ la care a participat fratele filosofului Cioran. Gabriela BALAN

Next