Radical, ianuarie-martie 1994 (Anul 5, nr. 1030-1092)

1994-01-04 / nr. 1030

DESPRE ȚIGANI " (urmare din pag. I) proslăvesc rememorând voievozii lor, momentele istorice ale neamului, întronarea împăratului și regelui romilor acum, este pe cât de ciudată pe atât de semnificativă. Adevărul este că înainte de război am văzut și chiar cunoscut familii prestigioase din rândul țiganilor, între care a generalului Drașoveanu sau a celebrului violonist Brașoveanu, cu întreaga suită de talente muzicale, îmi an cintesc cu plăcere de câteva cunoștințe din cartierul vechiului Terezian sau central, oameni aleși, de omenie, harnici și perfect încadrați în normele de conviețuire socială. Asta nu face decât să confirme regula care stă sub semnul întrebării:... de ce atât de grea educația este și înrolarea acestei etnii?! Au avut la dispoziție o jumătate de secol, oferindu-le toate posibilitățile, rezultatele lăsând mult de dorit. . Actualul minister de interne pornind de sus, deține grupe sangvine asemănătoare cu cei pe care îi urmăresc, ca un paradox al situației... Sănătoși, viguroși, cu o selecție naturală tonică, mișună peste tot, începând cu strada, bântuind piețele și magazinele, făcându-și simțită prezența în Parlament și terminând la palatul Cotroceni, după afirmațiile Domnului Funar. Să fie oare cifra statistică a recensământului minimalizată?! .. ., iar ponderea acestei minorități mai substanțială în rândul populației țării?!... Lăsând la o parte prejudecățile sau pornirile rasiale, țiganii rămân o problemă deschisă, cu atât mai mult cu cât România se situează pe primul loc al categoriei de acest gen. „ S. Am avut pe șantier un muncitor rom pe care l-am întâlnit ca „mare patron“ ... și pe care l-am rugat să-mi dezvăluie misterul reușitei sale?! Atunci ironic mi-a răspuns: „chiar să vă spun dom’ injiner?” ... Insistând, a dat următoarea replică: „cât vor exista români proști, vor exista și , țigani bogați! (sic)... vă rog să mă iertați“. ★ Declarația aberantă lui Jirinovschi și iresponasabilă a altora de același gen, sunt cele mai grave insulte adresate poporului român! Se impun cele mai severe și ferme atitudini împotriva acestor acte de provocare intoleranbilă. Bl—RADICAL abordarea unor probleme majore de sănătate publică Centrul de Sănătate Publică și Cercetări Medicale din Sibiu este unitatea medicală a cărei existență începe cu 15. 03.1992. O seamă de date interesante pentru opinia publică ne au fost furnizate de d-na dr. Rodica Munteanu — directorul științific al acestei instituții .Aflat sub o dublă coordonare, a Academiei de Științe Medicale și a Ministerului Sănătății, Centrul de Sănătate Publică și Cercetări Medicale din Sibiu și-a propus ca obiectiv principal abordarea unor probleme majore de sănătate publică cu repercursiuni importante asupra stării de sănătate a populației din județul nostru: profilaxia bolilor cardiovasculare care determină peste 60 la sută din mortalitatea generală în județul Sibiu, epidemiologia și profilaxia unor boli transmisibile (rujeola, hepatita virală, chistul hidatic), studiul dezvoltării psiho-motorii a noilor născuți cu risc“. Conducătorul CSPCM a subliniat: „Aspectul preventiv al acestor capitole de patologie a rămas oarecum în umbra preocupării clinicienilor colmatați de multiplele și dificilele probleme pe care le ridică medicina curativă. Pentru studiul tematicilor menționate am alcătuit trei colective de cercetare conduse de medici ai elitei sibiene: colectivul de medicină internă și cardiologie condus de dl. dr. Gheorghe Nandriș, colectivul de epidemiologie condus de d-na dr. Agneta Pavel și colectivul de Pediatrie condus de dl. dr. Nicolae Urian. „Pentru a crește eficiența activității noastre“ — ne relevă directorul Centrului — „am întărit colaborarea cu toate unitățile ce oferă servicii pentru sănătate în județ, Direcția Sanitară Județeană, Centrul de Medicină Preventivă, Spitalul Clinic Județean Sibiu, Spitalul de Psihiatrie, Spitalul de boli pulmonare, Spitalul Orășenesc din Agnita, Cisnădie și Spitalul Municipal din Mediaș. în acest context existența noastră ca Centru, se intersectează și cu Facultatea de Medicină și ea relativ recent înființată la Sibiu și aflată în curs de structurare“. Vorbind în numele medicilor pe care îi conduce, d-na dr. Rodica Munteanu conchide: „Am prezentat premizele de la care am pornit, intențiile de activitate pe care le avem și modul cum înțelegem să ne aducem aportul la supravegherea și prevenirea bolilor în județul nostru, pentru că noi considerăm că Sibiul merită și poate să-și poarte mai departe cu cinste numele de oraș cu o bună tradiție medicală, iar existența Centrului de Sănătate Publică și Cercetări Medicale, credem că realizează o întregire a posibilităților corpului medical sibian. Marius GHINESCU Școala «Mircea Ivănescu» și translata literatură existență interesantă, prin valoarea textelor și comentarii, ședința cenaclului „Vladimir Munteanu“ din 21 dec. 1993. S-au prezentat: volumul de versuri „Familia și echilibrul indiferent“ de Iustin Panța și ciclul de poeme „Tratat despre neputință“ de Mircea Ivănescu. S-a remarcat, deopotrivă, discursul livresc cu accente retorice, imaginile expresive explorate din ficțiune și realitate, sensibilitatea și valoarea estetică. La Iustin Panța, Florin Oancea sesisează construcția erotică; I. R. Văcărescu admite transferul echilibrul instabilindiferent, grație mariajului poezie-proză; Dumitru Chioaru delimitează un text al tranzitivului reflexivului cu valoare de referențial, impresionist și emite ipoteza prin care autorul pleacă dinspre literatură pentru a ajunge la existență. Mircea Ivăescu consideră poezia discipolului său „ciudată, insolită, profundă și reală, într-o dialectică a alternativelor, în care ura naște iubirea, o caracteristică a marii poezii“. Desigur, Iustin Panța se constituie grilă între poezie și proză pentru contopirea celor două entități într-o nouă specie literară. Aici vor coabita categoriile: episteme, intuiția și revelația. Un „modus vivendi“ în templul trinitar „inima, mintea și sexul“, într-o proiecție-rațio de tip cartezian cu reușite polarizări și reflecții, care actualizează trecerea în devenire și angoasa în finalitate pentru a crea ineditul și conferi scrierii geniu. Intrând pe domeniul ivănescian la ciclul „Tratat despre neputință“, s-a încercati o transcendere, pe înaltele coordonate literare, în cosmosul tensiunilor lăuntrice ale autorului. Iustin Panța apreciază stilul și accentuările facile ......Mircea Ivănescu este un dat, o școală de înaltă cultură, nu am cum să o neg și să mă abat de la ea“. Ioan Mircea observă un stil în alteritate virtuală la care nimeni nu ajunge și remarcă, la fel ca Dumitru Chioara, traslația dintre existență spre literatură, cum la Iustin Pamța dinspre literatură spre existență. ..Mircea Ivănescu“ este un Rembrandt care știe că paradisul este acromatic“ și, prin a se raporta la cosmic și nu la teluric, „reușește o mare pictură“. In frescă apar personajele pozitive: Gabriela Adamesteanu și Cezar Baltag, ultimul „reazem“ și „punct de orgă“. Mircea Ivănescu, afirma C. Chiriac, „este un monstru care aduce după el un întreg continent literar“. Livia Mircea, pe text , revelează elevațiile scrierii ivănesciene pe care „nu oricare muritor le poate atinge“. Să-l admirăm pe Mircea Ivănescu, un mare creator de poezie livrescă cu substrat anecdotic, copleșită de rafinamente care oferă edenul dantesc al ființării lăuntrice, angelice dar și damnarea cinismului. Personajele. Oscar — realitate și ficțiune. In fine, ciclul încorporează axiologicul spiritual cu tentat panteista, de la „perspectiva de broască“ a nepotentaților și până la „a săruta mâna prințesei“, un simbol al literaturii mari, autentice. Cenaclul, al cărui demers îl constituie crearea de valențe noi spiritului literar, își anunță următoarea ședință pentru data de 14 ianuarie 1994, orele 17 la Casa de Cultură a Studenților, având ca invitați poeții: Angela Marinescu și Ion Mureșan, Gheorghe APETROAE Anul V, nr. 1030 0 legături de suflet! După cumpăna anilor 198 /1990, România se deschidea își lărgeau orizontul său de acțiune, își înlătura „zidul chinezesc“. O cale a deschiderii spre o Europă unită este Biserica Greco-catolică Română Unită cu Roma. Ea aduce ideea de unniversalitate a credinței în Isus Cristos, existența în vestul Europei. Nu este numai un fel de vorbi, această idee se concreatizează tot mai mult în anii următori Revoluției decembriste. Se concretizează atât sub formă spirituală cât sub formă materială, sub foră spirituală o simțim în rugăciunile noastre îngemănate cu Biserica Sfântului Scaun, iar sub formă materială o simțim acum din partea unei comunități catolice din localitatea Peiting — Bavaria, care prin primarul ei, dl. Klement Sesar a găsit de cuviință să ajute Biserica Greco-Catolică Română Unită cu Roma din Sibiu, donându-i un microbus FORD TRANZIT și un tractor pentru nevoile agricole ale comunității Alămor, jud. Sibiu și o masă ortopedică pentru Spitalul Municipal. Pe această cale dr. Baier, șeful secției ortopedie Sibiu mulțumește primarului Kleiment Sesar, precum și Bisericii Greco-catolice, care încearcă să se implice tot mai mult în nevoile și durerile oamenilor, aplicând principiul biblic „te simți mai fericit a da decât a lua.“ Dl. Klement Sesar, împreună cu întreaga comunitate din Peiting are o mare deschidere de suflet pentru orașul de pe Cibin. Dorința domniei sale este de a veni aici, de a lua legătura cu oficialitățile orașului nostru, de a cunoaște cu inima realitățile Sibiului îi mulțumim. Preot Nicolae POPA București-Chișinău, via Ungheni (! ) La câtva timp după consumarea ei, o călătorie este o sumă de imagini ce trec haotic pe ecranul amintirilor. In acest moment îmi amintesc statuia lui Lenin, „măreață și zâmbitoare“, îngrămădită în spatele unei case de la periferia Chișinăului. Mi s-a spus și am avut ocazia să verific, cetățeanul orașului nu știe unde se află muzeul de istorie. Dacă îl întrebi de „lupul de pe Capitoliu“ este gata să te însoțească până la intrarea în muzeu. Clădirea Muzeului Național de Istorie se desfășoară în spatele Consiliului de Miniștri (omul de rând îi spune „sovietul de miniștri“). Dintr-un mic ghid al muzeului aflu că" „Fostul conac al moșierului Bugaciov, actualul edificiu al Muzeului de istorie al Moldovei, pentru prima dată este pomenit în anul 1842, când în el se deschide prima instituție de învățământ laic din Basarabia, Gimnaziul gubernial pentru băieți“. Clădirea a fost grav afectată de cutremurul din 1977 și refăcută între anii 1980 și 1987, în locul curții interioare fiind ridicată o sală cu dioramă. Muzeul de istorie posedă, colecții de arheologie, istorie, etnografie. Fiecare colecție își are replica în circuitul expozițional, activitatea de reorganizare fiind ca și la noi, in plină desfășurare. Două module expoziționale atrag atenția: expoziția de obiecte religioase și interioarele de epocă. In prima dintre expozițiile menționate sunt prezentate icoane, cele mai vechi din secolul al XVIII-lea și cele mai frumoase din secolul alXIX-lea. Spațiul încăperii, generos și luminat cu măsură, le pune în valoare frumosețea și mesajul. Expunerea obiectelor drun spațiu de locuit cu dinfuncții social-economică este o o modalitate de reconstituire modernă în muzeografie. Muzeele de istorie din țară, nu o folosesc. In străinătate am văzut astfel de reconstituiri la Muzeul orașului Londra și la cel din Chișinău. (P.M.B.)