Radio şi Radiofonia, octombrie-decembrie 1929 (Anul 2, nr. 55-67)

1929-12-08 / nr. 64

Anul­uI No. 24 — 28 PAGINI Duminică 8 Decembrie 1929 IO LEI Inrector: Dr. Ing. E. PETRAŞCU Abonamente: tei 400 pe 1 an, tei 200 pe 6 luni Nova-Radio din Magazinul Jacques Paucker, str. Smârdan No. 27, s’a mutat în Calea Victoriei 2,­­Piaţa Senatu­lui, Palatul ,,Clădirea Rom­ănească“ Saloanele de audiţie şi Expoziţia perma­nentă sunt în curs de instalare. Adiţia : BUCUREŞTI 1. Str. G. Miile, (Sărindar) 7­9-11—Telefon 307/69 şi 306/67 Redacţia: BUCUREŞTI Str. C. «. si ^ General Berth­elot 60 1 Iniţiative radiofonice 3­­ Expoziţia internaţională de radio din Bucureşti, pare că a produs o e­­mulaţie printre radioamatorii noştri. O urmare fericită a expoziţiei inter­naţionale trecute, este şi actuala ex­poziţie de radio din Timişoara, orga­nizată din iniţiativa radioclubului din Banat. Participă la ea principalele case in­ternaţionale de radio şi vre-o câteva case locale .Toate aceste firme, alimen­tează radioamatorii din Timişoara şi din Banat, în general. Trebue să remarcăm în treacăt, că de libertatea relativă a regimului ra­diofonic , de care dispun locuitorii din restul ţării,—cei din Timişoara, nu s’au putut bucura decât de im­an în­coace. Până atunci, cele mai straşnice legi de stare de asediu, interziceau ori­cărui locuitor, să posede un post de radio. Cu toate acestea, comerţul de radio e de ani de zile înfloritor la Timişoa­ra. Îşi poate face oricine ideie de nu­mărul mare al clandestinilor de pe a­­cele meleaguri, până acum un an, ba chiar de atunci încoace, şi de rezulta­tele legei actuale. Expoziţia e foarte reuşită .In prima zi a fost vizitată de mai multe mii de persoane, în ciuda vreunei nepriel­nice. Se eliberează pe loc autorizaţii pen­tru instalări de posturi de recepţie şi aci avem ocazia să relevăm graba şi deplina culanţă, cu care a procedat Dir. gen. P.T.T. şi direcţia radio-comu­­nicaţiilor. Cu toate că alţii erau cei indicaţi s’o facă, ziarul nostru a sesizat auto­ritatea de importanţa acestei chestiuni şi astfel, în mai puţin de 24 ore, totul era aranjat şi organizat, astfel că au­torizat,­­T. г au început să se dea chiar în momentul deschiderii expoziţiei. Sperăm că iniţiativa radio-clubului din Banat, nu va rămânea izolată, ci va fi un prilej de manifestaţii radio­fonice în principalele centre din Ro­mânia. Dar sus numitul radio-club, mai are o ambiţie: să monteze şi să în­treţină sub auspiciile societăţii de difuziune,, un post de emisiune lo­cal. Chestiunea prezintă, în afară de interesul radiofonic şi o latură pur naţională şi de propagandă. Postul de la Budapesta, atât prin a­­propierea sa, cât şi prin lipsa de ob­stacole în parcursul undelor venite din Ungaria se aude admirabil la Timi­şoara, pe un post cu lămpi de sensibi­litate mediocră. Şi cum mijloacele ma­teriale nu le lipsesc, programele încep de la ora 9 dimineaţa, un program ce e ascultat cu nespusă plăcere de... cei cărora le suntem dragi. Şi vă rog să credeţi că atunci când vine vorba de noi, nu ne menajează deloc. Pe la 2 p. m., începe postul din Vie­­na şi abia pe la 5 postul românesc. Contra acestei propagande, există un singur mijloc de luptă, un post de emisiune local, care să permită audi­ţii pe galenă. O audiţie pe galenă, e superioară în ceea ce priveşte clari­tatea audiţiilor cu lămpi. O audiţie pe galenă, este incomparabil mai ef­­tină, decât una cu lămpi, este deci la îndemâna celor mulţi. O asemenea audiţie, este aşa dar superioară tech­­niceşte, acelora ce s’ar obţinea cu po­stul dela Budapesta şi ar fi ascultată, de acum, cu interes. Un post local costă mult, e drept, dar radio-clubul de acolo, se angajea­ză să strângă un număr de abonaţi su­ficient, pentru ca din totalitatea lor, sau numai dintr-o parte, să se cons­truiască postul. O atare iniţiativă, nu a avut până a­­cum şi nici nu va avea concursul mi­noritarilor, dar tocmai de aceea, tre­bue să-l aibă pe cel al statului român şi pe al societăţii de radio­difuziune, care va trebui să examineze chestiu­nea cu toată atenţia. „Asociaţia gene­rală a radiofoniştilor” va susţine a­­ceastă chestiune, cu toată căldura ce o atare iniţiativă merită. Dr Ing. E. PETRAŞCU ------------------ЯШ--------­---------------------------­In faţa microfonului D-na Aura Dumitrescu dela „Opera Română" Technicienii postului Bucureşti V­asilache şeful mecanic al postului dela Otopeni Chestia zilei Radio-Bucureşti se aude în India — Aloh­adi Radio-Bucureşti Transmitem muzică de dans D. Paul Géraldy la Radio-Bucureşti Distinsul romancier francez, d-nul Paul Géraldy, care a fost invitat în ţară pentru o serie de conferinţe, a rostit în seara de 3 Decembrie crt., ur­mătorul salut, — adresat poporului ro­mân şi colegilor scriitori, — în faţa microfonului, la Radio-Bucureşti. Ar trebui ca posibilitatea de a vorbi mulţimii, aşa cum vorbesc eu acuma, să fie rezervată regilor şi eroilor. Dar ştiinţa modernă, este foarte bogată şi generoasă şi ea împrăştie cu dărnicie, binefacerile ei. Umilului trecător, pe care îl repre­zint în astă seară, îi împrumută o vo­ce din altă lume. Şi iată-mă în mijlo­cul vostru, apropiat şi în aceiaşi vre­me departe, nevăzut ca un spirit, dar sonor ca o orchestră. Profit de întâmplare, spre a adresa Bucureştilor şi României întregi, un mesagiu al cărui aducător sunt eu. Este salutul tuturor prietenilor mei din Paris, salutul literaturii franceze, adresat vitejilor noştri fraţi din Ro­mânia. Pentru a ajunge între voi, prietenul plecat din Franţa, trebue să facă un drum lung, să străbată întreaga Eu­ropă, să treacă patru hotare. Se pare, că după atâtea piedici şi după o ase­menea distanţă, el ar trebui să întâl­­niască oameni absolut diferiţi de sine. Dar surpriza care ne aşteaptă la cobo­­rîrea din tren, este aceea de a întâlni din contra, semeni de ai noştri, încât am crede că am făcut de-a bea câţiva kilometri. Cine vorbia de Occident şi Orient? Iată-l pe domnul Liviu Rebreanu, al cărui frumos şi viguros roman „Cii­leandra", a fost tradus în limba fran­ceză. Această carte atât de particula­ră, atât de locală şi atât de isvorîtă din pământul românesc, ar putea fi totuş semnată de imul din ai noştri, cu con­diţia ca să fie ales dintre maeştri, atât de mult aminteşte de tradiţia cea mai latină a romanului. Dar iată că în vitrinele librăriilor a­pare o carte „Psihologia amorului con­timporan". Sunt o serie de schiţe parisiene, a­tât de parisiene, încât pare că sem­(Continuare in pap. ITa) D. Panl Géraldy

Next