Radio şi Radiofonia, aprilie-iunie 1930 (Anul 3, nr. 81-93)
1930-04-06 / nr. 81
Anul ###. No. 81- t . IO LEI Duminică 6 Aprilie 1930 LAMPAI Director: Dr. Ing. E. PETRASCU Abonamente : Lei 400 pe 1 an. Lei 200 pe 6 luni eveniment în radiofonie. Adiţia : BUCUREŞTI. Str. C. Miile, (Sărindar) 7-9-11 Telefon 307/69 şi 306/67 Redacţia : BUCUREŞTI Str. C. Miile, 7-9-11 şi Str. General Berthelot, 60 cu FILAMENTUL MASIV va apare în curândIII O chestiune uitată Apropos... vă mai aduceţi aminte, de radiofonia la sate? Ştiţi, vasta ofensivă culturală, 'întreprinsă de guvern şi destinată să atingă pe analfabeţii noştri,'prin învăţătura vorbită, prin sfaturile şi lucrurile minunate ce trebuiau să ţâşnească din gurile 'haut-parleur ele г răspândite prin satele cele mai îndepărtate ale României Mari? Vă mai amintiţi de căldura cu care era îmbrăţişată chestiunea de Ministerul de Interne, care a lansat circulari hotărîte în toate comitele, manifestăndu-şi dorinţa, ca fiecare dintre ele să fie înzestrată cu atari minunăţii? * Ziarul nostru ,a scos un număr festiv incinstea acestei iniţiative. Tot atunci s’au emoţionat fabricanţii şi firmele de radio, s’au aţâţat poftele oamenilor de afaceri, s’a agitat drapelul cultural şi s’a făcut să vibreze coarda naţională. , iar pe urmă, s’a făcut linişte... ! A trecut o vară, o toamnă şi o iarnă peste noastă chestiune. S’a depus praful di un deget, în arhivele ministerului, peste răspunsurile comunelor şi peste aparatele „model ’, fabricate pentru a fi prezintate şi adoptate de Ministerul de Interne sau de comisiile „ad-hoc” ale acestuia. Iar ţăranii au rămas să joace hora, tot la'scâncetul diblelor ţigăneşti sau să-şi verse aleanul prin melopeele ce le-au apucat din Jbătrâni. Vorba aceea, e greu până se apucă fornăib’il ac o treabă, că de lăsat se lasă numaidecât, dacă gr. nernul nu a împins chestiune. mai departe, în timpul din urmă, câteva iniţiative particulare au căutat să îndetplineasca pe cât posibil această lacună, si in lipsa unei realizai- ' complete să o facă să înainteze căt mai m..dit posibil. Astfel Casa Autonomă a MonopolurilorStatului, a luat iniţiativa să divureze 800 de sate cu câte o bibliotecă, care vor fi instalate şi câte un aparat de radio. Cooperativele Săteşti, au luat iniţiativa înzestrării a 100 de comune, cu aparate de radio. Comisia de la Preşedinţia Consiliului Av. Miniştri, însărcinată cu elaborarea proectului nouei legi a radiofoniei, — a avut buna inspiraţie de a obliga prin lege corntele.,va pe spezele lor proprii, să-şi instaleze câte un aparat de radio, iar societatea de difuziune, a hotărît ca începând din Dumii,pa Froriilor să difuzeze în fiecare Dumineca, dimineaţa, un program pentru sate, cuprinzând un cuvânt de Duminecă, muzică, Veşti, snoave şi convorbiri cu sătenii, îndemnurile şi melodiile ce societatea de radio-difuziune le va revărsa pe calea undelor electro-magnetice, deasupra satelor noastre, nu vor fi ascultate de mulţi la în- Iceput. Dar plecând de la ideea că funcţia crează organul, societatea nu disperează şi va continua să-şi împartă sfaturile şi cântecele prin casele celor mai mulţi săteni. Se poate chiar, ca domnul ministru Vanla, într-o Duminecă la prânz, bine dispus,să deschidă aparatul de radio, şi să audă o pimilitoare, cam în genul acesta: „Ghici ghicitoarea mea, ce e întins şi nu se vede, pe strigă şi nu s’aude?” Şi se va gândi atiuici, la radiofonia la sate. Ba nu zău, Domnule Ministru, nu credeţi că ar fi timpul să desăvârşiţi opera care v’a entuziasmat atât şi odată cu dv. pe atâţia alţii? Dar dacă aţi vrea o realizarapidă, eu mi-aşi permite să vă dau un sfat. Nu mai numiţi o comisie care să se ocupi de ea.La făurirea unei chestiuni de talia acesteia, sunnt prea puţin câţiva domni, va îndesă recurgeţi la un singur OM. Dr. Ing. E. Ei CU ‹--------OK=%=HV — 28 pagini Parazitul mâtuşii Nefericit , radiofonistul, in vecinătatea căruia locuieşte o cochetă bătrână, hotărîtă să răstoarne vremea şi să apară la vîrsta de 60 ani, cu o sprinteneală de fată mare. Industria obiectelor de primă necesitate i-a pus la îndemână un aparat cu învârteală electrică, destinat să-i netezească zbârcitura ochiului şi a gurii şi respectabila talpa găştii din coada pleapelor către tâmple. In limbă cosmetic însăş apelaţiunea vulgară de zbârcitură a evoluat şi cucoanele, sensibile la vocabular, numesc zbărciturile rîde. Când te doare stomacul pe infuzeşte, par’că te doare mai puţin — şi pe englezeşte par’că ţi-a şi trecut. Fenomenul e constant in toate manifestările vieţii. O doamnă care refuză branza, consuma ext.lusiv fromage, şi înlocuieşte totdeauna لат~а mocofanului cu chou. Ce frumoşi inainte ca electricitatea să se fi amestecat in toate, reducerea undelor,^ cum se chiamă, cu stil întinderea zbârciturilor, se făcea cu degetul scos din unsoare^ parfumată. Trei, patru ore mătuşa_ unui nepot de cincizeci de ani, freca stăruitor o porţiune a obrazului, dând îndărăt ce-_ ea ce natura dăduse înainte — şi învelită în cataplasme emoliente, strivite subt botniţe de cauciuc, doamnele înhămate la diversele curele de înfrumuseţare, dormeau ca nişte geomantane, cu impresia că se vor scula, la cafeaua cu lapte, mai tinere decât s’au culcat. Singură pofta de mâncare nu participa la întinerire, mai cu seamă când graţioasa trebuia să-şi scoată şi gura din paharul cu apă, în care îşi aşezase rânjetul de cu seară. Cremele, unturile (cu accentul pe al doilea u), unturile (cu accentul pe primul u), vaselinele, glicerinele, glicerolatele, amidonul, bismutul, sulimanul, au câştigat un tovarăş activ în fiinţa aparatului de masaj, montat ca un tăvălug minuscul cu o mişcare de mare viteză. Curentul care face în băşica de sticlă lumină, înfrăgezeşte mutra vecinei. Brusc, în mijlocul unei viori care tocmai rostea ceva din Beethoven, intră aparatul vecinii de la etaj sau de alături, ca o sfârlează. Din toţi paraziţii care se prezintă cu un zgomot de brice, de foarfeci, de tocile şi de topoare, parazitul înfrumuseţării e cel mai infect, pentru că ai şi senzaţia că miroase o babă cochetă. Adeseori, anume muzică naţională, interpretată la radio de simpaticii lăutari, ţi-au sugerat impresii olfactive de mustărie şi de mititei la grătar. Pe lângă parazitul mătuşii, mirosul evocat de ţambalagii, constitue o poezie şi un Coeur de Jeunette... Câtă vreme se întinereşte vecina, orice muzică e zadarnică şi maşina ei de zbârcituri domină Europa, în toate posturile, de emisiune, urlând ca o fabrică de măgari. Vzita nocturnă a mătuşii pe calea electrică, scoate auditorii din fire, necăjiţi că aparatul lor nu posedă încă dispozitivul de a transmite înjurătura la distanţă. Gura birjarului e suavă, comparativ cu ocara însutit spurcată a radiofonistului, deranjat de sbărnâitul cosmeticului electric. Toate vorbele care indică un final desgustător. Cu începutul moral, devin active formidabil şi cu gura căscată în lămpile de recepţie, familia întreagă şi Invitaţii, varsă injuriile incompatibile cu unda, cu Branly şi cu Marconi. E singura formă de răzbunare, afară de cazul când mătuşa din vecini, cu ochii de hipopotam, e cunoscută femeilor din familie, care cunosc şi alte procedee. Totuşi, răzbunarea cea cumplită e tot a electricităţii şi a inoportunului aparat de întinerire. Mătuşa obţine, după ce a tulburat de câteva sute de ori vioara, orga, ghitara şi orchestra — numai conferinţa suportă o întovărăşire cu parazitul mătuşii— o tristă figură de cadavru vesel, rareunit la Institutul Medico-legal. Masajul, complectat cu parafinele injectate in cutele pleoapelor de jos şi ale buzei, cu fine retuşe de creioare grase, dă o adolescenţă iluzorie şi rezultatul sacrificiului complex al întineririi este o strămutare a mătuşii intr’altă mătase, mai blondă sau mai brună, şi in portretul ei după fixarea coşciuguluide capac. La zece zile după operaţie, eziţi să saluţi, cu o sensaţie de răcoare postumă in punctul cefii. Mătuşa e transformată şi are şi iluzia că poate fi iubită. Piciorul varicos, încălţat într’un ciorap de cauciuc textil, băjbâie cu un pantof elegant; şoldul arestat într’un corset careîncurajează cocoaşa spinării să caute linia, e dus pe sus, în leşinul energiilor anatomiei, şi silit să nu se dărâme. Numai ochiul amoros sticleşte tinereşte pe când pielea veche luată de pe tot obrazul şi mutată dedesubtul bărbiei, se prezintă ca o guşe cu ou, în masca funebră a unei funie de pălărie, legată la înghiţitoare. Pentru stărpirea parazitului mătuşii, postul emiţător ar trebui să consimtă jertfa conexării unui Institut de reparaţii anatomice, cu microfonul, desfiinţând parazitul mătuşii la domiciliu. In orele de răgaz ale programului ştrengălniţele de vârsta lui Vasile Lupu, vor putea să se resfeţe in valurile undelor electrice, rezervându-şi serile muzicii netulburate. Unde mai punem că o centralizare a mijloacelor de întinerire poate, să provoace o activitate de refacere şi a organelor ascunse in pielea capului copiloasă. Lungirea linei inteligenţe prin tracţiune electrică, scurtarea unei limbi, desvoltarea talentoasă a personalităţii ,nu pot face decât bine audiţilor radiofonice şi programul săptămânal a’ar avea decât de câştigat... . T. ARGHEZI Radiofonîşti. ASOCIAŢIA GENERALA A RADIOFONIŞTILOR DIN ROMANIA vă cheama la o mtare întrunire Duminecă 6 c. ora II a. m. in Amfiteatrul Spiru Haret al Facultăţii de Ştiinţe (Universitate) pentru a discuta proectul de lene a radiofoniei întocmit de guvern* ... Radiofonişti ! propriu? astru interes vă obligă să nu lipsiţi niciunul dela aceasta întrunire. Trebue să vă spuneţi cuvântul hotarit înainte ca aroeotul guvernului să fie legiferat. Trebue ca noua rege care pecetlui pentru multă vreme destinele radiofoniei romanesi ia satisfaci toate dezideratele pentru iri »i luptat ani de zii»