Radio şi Radiofonia, aprilie-iunie 1930 (Anul 3, nr. 81-93)

1930-04-06 / nr. 81

Anul ###. No. 81- t . IO LEI Duminică 6 Aprilie 1930 LAMPAI Director: Dr. Ing. E. PETRASCU­ Abonamente : Lei 400 pe 1 an. Lei 200 pe 6 luni eveniment în radiofonie. Adiţia : BUCUREŞTI­­. Str. C. Miile, (Sărindar) 7-9-11 Telefon 307/69 şi 306/67 Redacţia : BUCUREŞTI Str. C. Miile, 7-9-11 şi Str. General Berthelot, 60 cu FILAMENTUL­­ MASIV va apare în curândIII O chestiune uitată Apropos... vă mai aduceţi aminte, de ra­diofonia la sate? Ştiţi, vasta ofensivă cultu­rală, 'întreprinsă de guvern şi destinată să atingă pe analfabeţii noştri,'prin învăţătu­ra vorbită, prin sfaturile şi lucrurile minu­nate ce trebuiau să ţâşnească din gurile 'haut-parleur el­e г răspândite prin satele cele mai îndepărtate ale României Mari? Vă mai amintiţi de căldura cu care era îmbrăţişa­tă chestiunea de Ministerul de Interne, care a lansat circulari hotărîte în toate comit­ele, manifestăndu-şi dorinţa, ca fiecare dintre ele să fie înzestrată cu atari minu­năţii? * Ziarul nostru ,a scos un număr festiv in­­cinstea acestei iniţiative. Tot atunci s’au emoţionat fabricanţii şi firmele de radio, s’au aţâţat poftele oameni­lor de afaceri, s’a agitat drapelul cultural şi s’a făcut să vibreze coarda naţională. , iar pe urmă, s’a făcut linişte... ! A trecut o vară, o toamnă şi o iarnă peste noastă chestiune. S’a depus praful di un deget, în arhivele ministerului, peste răs­punsurile comunelor şi peste aparatele „mo­del ’, fabricate pentru a fi prezintate şi a­­doptate de Ministerul de Interne sau de co­misiile „ad-hoc” ale acestuia. Iar ţăranii au rămas să joace hora, tot la­­'scâncetul diblelor ţigăneşti sau să-şi verse aleanul prin melopeele ce le-au apucat din Jbătrâni. Vorba aceea, e greu până se apucă fornă­ib’il ac o treabă, că de lăsat se lasă numai­decât,­­ dacă gr. nernul nu­ a împins chestiu­ne. mai departe, în timpul din urmă, câte­va iniţiative particulare au căutat să înde­­tplineasca pe cât posibil această lacună, si in lipsa unei realizai- ' complete să o facă să înainteze căt mai m.­.dit posibil. Astfel Casa Autonomă a Monopolurilor­­Statului, a luat iniţiativa să d­ivu­­­reze 800 de sate cu câte o bibliotecă, care­ vor fi instalate şi câte un aparat de radio. Cooperativele Săteşti, au luat iniţiativa înzestrării a 100 de comune, cu aparate de radio. Comisia de la Preşedinţia Consiliului Av. Miniştri, însărcinată cu elaborarea proectu­­lui nouei legi a radiofoniei, — a avut buna inspiraţie de a obliga prin lege corn­­tele.,­­va pe spezele lor proprii, să-şi instaleze câte un aparat de radio, iar societatea de di­fuziune, a hotărît ca începând din Dum­­ii­­,pa Froriilor să difuzeze în fiecare Dumineca, dimineaţa, un program pentru sate, cuprin­zând un cuvânt de Duminecă, muzică, Veşti, snoave şi convorbiri cu sătenii, îndemnurile şi melodiile ce societatea de radio-difuziune le va revărsa pe calea un­delor electro-magnetice, deasupra satelor noastre, nu vor fi ascultate de mulţi la în- Iceput. Dar plecând de la ideea că funcţia crează organul, societatea nu disperează şi va continua să-şi împartă sfaturile şi cân­tecele prin casele celor mai mulţi săteni. Se poate chiar, ca domnul ministru Van­­­la, într-o Duminecă la prânz, bine dispus,­­să deschidă aparatul de radio, şi să audă o pimilitoare, cam în genul acesta: „Ghici ghicitoarea mea, ce e întins şi nu se vede, pe strigă şi nu s’aude?” Şi se va gândi a­­tiuici, la radiofonia la sate. Ba nu zău, Domnule Ministru, nu credeţi că ar fi timpul să desăvârşiţi opera care v’a entuziasmat atât şi odată cu dv. pe atâţia alţii? Dar dacă aţi vrea o realizar­apidă, eu mi-aşi permite­ să vă dau un sfat. Nu mai numiţi o comisie care să se ocupi de ea.­­La făurirea unei chestiuni de talia acesteia, sunnt prea puţin câţiva domni, va­­ îndesă recurgeţi la un singur OM. Dr. Ing. E. Ei CU ‹--------OK=%=HV — 28 pagini Parazitul mâtuşii Nefericit , radiofonistul, in vecinătatea căruia locuieşte o cochetă bătrână, hotă­­rîtă să răstoarne vremea şi să apară la vîrsta de 60 ani, cu o sprinteneală de fată mare. Industria obiectelor de primă ne­cesitate i-a pus la îndemână un aparat cu învârteală electrică, destinat să-i netezeas­că zbârcitura ochiului şi a gurii şi res­pectabila talpa găştii din coada pleapelor către tâmple. In limbă cosmetic însăş ape­­laţiunea vulgară de zbârcitură a evoluat şi cucoanele, sensibile la vocabular, nu­mesc zbărc­iturile rîde. Când te doare sto­macul pe infuzeşte, par’că te doare mai puţin — şi­ pe englezeşte par’că ţi-a şi trecut. Fenomenul e constant in toate mani­festările vieţii. O doamnă care refuză branza, consuma ext­.lusiv fromage, şi în­locuieşte totdeauna لат~­а mocofanului cu chou. Ce frumoşi inainte ca electricitatea să se fi ameste­cat in toate, reducerea undelor,^ cum se ch­iamă, cu stil întinderea zbârciturilor, se făcea cu degetul scos din unsoare^ parfumată. Trei, patru ore mătuşa_ unui nepot de cincizeci de ani, freca stăruitor o porţiune a obrazului, dând îndărăt ce-_ ea ce natura dăduse înainte — şi învelită în cataplasme emoliente, strivite subt bot­niţe de cauciuc, doamnele înhămate la di­versele curele de înfrumuseţare, dormeau ca nişte geom­antane, cu impresia că se vor scula, la cafeaua cu lapte, mai tinere decât s’au culcat. Singură pofta de mâncare nu participa la întinerire, mai cu seamă când graţioasa trebuia să-şi scoată şi gura din paharul cu apă, în care îşi aşezase rânjetul de cu seară. Cremele, unturile (cu accentul pe al doilea u), unturile (cu accentul pe pri­mul u), vaselinele, glicerinele, glicerola­­tele, amidonul, bismutul, sulimanul, au câştigat un tovarăş activ în fiinţa aparatu­lui de masaj, montat ca un tăvălug minus­cul cu o mişcare de mare viteză. Curentul care face în băşica de sticlă lumină, înfră­­gezeşte mutra vecinei. Brusc, în mijlocul unei viori care tocmai rostea ceva din Be­ethoven, intră aparatul vecinii de la etaj sau de alături, ca o sfârlează. Din toţi pa­raziţii care se prezintă cu un zgomot de brice, de foarfeci, de tocile şi de topoare, parazitul înfrumuseţării e cel mai infect, pentru că ai şi senzaţia că miroase o babă cochetă. Adeseori, anume muzică naţio­nală, interpretată la radio de simpaticii lăutari, ţi-au sugerat impresii olfactive de mustărie şi de mititei la grătar. Pe lângă parazitul mătuşii, mirosul evocat de ţam­­balagii, constitue o poezie şi un Coeur de Jeunette... Câtă vreme se întinereşte vecina, orice muzică e zadarnică şi maşina ei de zbâr­­cituri domină Europa, în toate posturile, de emisiune, urlând ca o fabrică de mă­gari. V­­zita nocturnă a mătuşii pe calea electrică, scoate auditorii din fire, necăjiţi că aparatul lor nu posedă încă dispoziti­vul de a transmite înjurătura la distanţă. Gura birjarului e suavă, comparativ cu o­­cara însutit spurcată a radiofonistului, de­ranjat de sbărnâitul cosmeticului electric. Toate vorbele care indică un final desgus­­tător. Cu începutul moral, devin active for­midabil şi cu gura căscată în lămpile de recepţie,­ familia întreagă şi Invitaţii, varsă injuriile incompatibile cu unda, cu Branly şi cu Marconi. E singura formă de răzbu­nare, afară de cazul când mătuşa din ve­cini, cu ochii de hipopotam, e cunoscută femeilor din familie, care cunosc şi alte procedee. Totuşi, răzbunarea cea cumplită e tot a electricităţii şi a inoportunului aparat de întinerire. Mătuşa obţine, după ce a tulbu­rat de câteva sute de ori vioara, orga, ghi­tara şi orchestra — numai conferinţa su­portă o întovărăşire cu parazitul mătuşii— o tristă figură de cadavru vesel, rareunit la Institutul Medico-legal. Masajul, complec­tat cu parafinele injectate in cutele pleoa­pelor de jos şi ale buzei, cu fine retuşe de creioare grase, dă o adolescenţă ilu­zorie şi rezultatul sacrificiului complex al întineririi este o strămutare a mătuşii in­­tr’altă mătase, mai blondă sau mai brună, şi in portretul ei după fixarea coşciugului­­de capac. La zece zile după operaţie, eziţi să saluţi, cu o sensaţie de răcoare postumă in punctul cefii. Mătuşa e transformată şi are şi iluzia că poate fi iubită. Picio­rul varicos, încălţat într’un ciorap de cauciuc textil, băjbâie cu un pantof ele­gant; şoldul arestat într’un corset care­­în­curajează cocoaşa spinării să caute linia, e dus pe sus, în leşinul energiilor anato­miei, şi silit să nu se dărâme. Numai­­ o­­chiul amoros sticleşte tinereşte pe când pielea veche luată de pe tot obrazul şi mu­tată dedesubtul bărbiei, se­ prezintă ca o guşe cu ou, în masca funebră a unei funie de pălărie, legată la îngh­iţitoare. Pentru stărpirea parazitului mătuşii, pos­tul emiţător ar trebui să consimtă jert­fa conexării unui Institut de reparaţii anatomice, cu microfonul, desfiinţând pa­razitul mătuşii la domiciliu. In orele de ră­gaz ale programului ştrengălniţele de vârsta lui Vasile Lupu, vor putea să se resfeţe in valurile undelor electrice, rezervându-şi serile muzicii netulburate. Unde mai pu­nem că o centralizare a mijloacelor de întinerire poate, să provoace o activita­te de refacere şi a organelor ascunse in pielea capului copiloasă. Lungirea linei in­teligenţe prin tracţiune electrică, scurta­rea unei limbi, desvoltarea talentoasă a personalităţii ,nu pot face decât bine audi­­ţilor radiofonice şi programul săptămânal a’ar avea decât de câştigat... . T. ARGHEZI Ra­diofonîşti. ASOCIAŢIA GENERALA A RADIOFONI­ŞTI­LOR DIN RO­­MANIA vă cheama la o mtare întrunire Duminecă 6 c. ora II a. m. in Amfiteatrul Spiru Haret al Facultăţii de Ştiinţe (Universitate) pentru a discuta proectul de lene a radiofo­niei întocmit de guvern* ... Radiofonişti ! propriu? astru interes vă obligă să nu lip­­siţi niciunul dela aceasta î­ntrunire. Trebue să vă spuneţi cuvântul hotarit înainte ca aroeotul guvernului să fie le­giferat. Trebue ca noua rege care pecetlui pentru multă vreme destinele radiofoniei romanesi ia satisfaci toate dezideratele pentru iri »­i luptat ani de zii»

Next