Radio şi Radiofonia, aprilie-iunie 1931 (Anul 4, nr. 133-145)
1931-04-05 / nr. 133
ANUL IV No. IS) 224 pagini IO LEI Duminică 5 Aprilie 1931 Director: Dr. Ing. E. PETRASCU Abonamente : Let 400 pe 1 an. Let 200 pe 6 luni Pentru Autorităţi $1 bănci let 400 Noul aparat senzaţia sezonului Amănunte in corpul ziarului Actia bUCUrtESTI. str G. Mine. Sarmaart /-Э-п Telefon 307/69 si 306/67 Redacţia BUCURESTI str G. МЫе /9-u si Str. General Bertherot. 60 Difuziunea Operei române După lungi şi delicate tratative şi mai ales după o stăruitoare tenacitate a comitetului de direcţie al societăţii de difuziune, s a ajuns la o înţelegere cu direcţiunea Operei Române, pentru difuzarea spectacolelor acesteea. S'a convenit ca pentru suma de 25.000 lei pe seară, să se difuzeze un spectacol de operă, mai precis, 20.000 lei pe spectacol, plus 5 mii taxele şi impozitele, tot in sarcina Societăţii. Găsim că suma e destul de mara şi dacă apreciem sacrificiul pe care-l face comitetul de direcţie al societăţii de radio, pentru a popula îndemâna radio-amctorilor, spectacolele operei, nu putem să nu ne exprimăm mirarea pentru pretenţiunile directorului general al Operei. Această instituţie e subvenţionată de stat cu multe milioane şi desigur că atunci, când solicită această subvenţie, susţine că nu poate trăi fără ea, iar aceşti bani ii plătesc nu пиша* populaţia din Capitală care are posibilitatea de a lua parte la spectacole, dar cetatenii din provincie, cari in schimb nu au nici un beneficiu. Difuzarea prin radio in tot capi insul ţării aducea un corectiv fericit acestei nedreptăţi Inerente. E drept că aceia cari trebuiau si intervină în primal rând pentru ca aceste spectacole, Interesând editura generală, să fie difuzate in mod gratuit erau autorităţile de resort, cari au subvenţionat spectacolele Operei. In privinţa realizărei technice ale acestei transmisiuni sunt şanse ca transmisiunile anul acesta, să fie redate şi mai fidel ca anul trecut. Numărul microfoanelor s’a mărit la 3. Două pe scenă şi unul in orchestră. Un volum control pus Pe curentul microfonic are posibilitatea de a reduce intensitatea orchestrei faţă de acea a soliştilor când aceasta are o tendinţă de a-l verima destul de ridicată nu va ea permite o difuzare mai frectă decât de două ori pe lună a rei. Vr fi de dorit să se aleagă speccât mai radiogenice iar nu in genul lui „Rosencavannier", care auzite in haut-parleur obosesc şi nu pot fi urmărite cu o atenţie susţinută. Preferind concepţia celuilalt Strai-" societatea de difuziune a ♦ seria de transmisiuni a l lor Vinerea trecută, prin tiv—L-a operă comică „Liliacul”, In ptfta a zi de Paşti se va transmite probabil „Căsătoria secretă” de Cimarosa. Pentru gonirea completă a unei prejudecăţi, nu ar fi rău dacă in celelalte două săptămâni s'ar transmite în câte o seară o altă operă, dar prin doză electro-magnetică. S’ar vedea că aceste două transmisiuni sunt comparabile. Noi felicităm comitetul de direcţie că înlăturând atâtea piedici ce se iveau mereu in chestiunea transmisiune! operei au reuşit chiar cu sacrificii să obţină pentru radio-amatorii români o variaţie de cel mai inait interes, in program. Dr. ing. E. PETRAŞCU Cursa kilowaţilor Romania rămâne in urmă!.. Parlamentul s'a dezinteresat de radiofonie.Emisiunile ruseşti sunt covârşitoare.Cifre fabuloase încă o sesiune parlamentară s’a închis, şi anteprocetul de lege a radiofoniei, nu a putut deveni lege. Iar o declaraţie a d-lui ministru Răducanu, ne-a arătat de ce, ei bine, nu s-a votat legea radiofoniei, fiindcă parlamentul nu a avut timp. Nu mai comentăm această declaraţie, fiindcă nu avem intenţia să facem o problemă politică. In timp ce noi stăm pe loc, din lipsa unei legiferări precise, credem interesant să arătăm că în cadrul unor Statute adecvate, radiofonia s-a putut desvolta în mod extraordinar, în alte state. Evident, nu ne vom compara cu marile puteri occidentale, totuşi din punct de vedere al propagandei, avem poate mai mare nevoe decât ele, de o radiofonie înfloritoare. Este covârşitor elanul luat de progresul radiofoniei mondiale. Anglia ridică 5 staţiuni,emportând fiecare doi emiţători de 50 kilowaţi-antenă. Prima staţiune este terminată. Anglia a construit o casă a radiodifuziunei şi o reţea de cabluri foarte importante. Germania proectează nouă staţiuni de 70 kilowaţi-antenă. Două au şi intrat în funcţiune la Mülhacker şi la Heilsberg. Mai mult, programul său cuprinde un emiţător naţional de 100 kilowaţi-antenă şi un emiţător pe unde scurte, de 25 kilowaţi. Toate aceste staţiuni vor fi terminate în cursul anului 1931. In Polonia se construeşte o staţiune de 150 kilowaţi. In Cehoslovacia, se amenajează, la Praga, o staţiune de 00 kilowaţi-antenă. Una din staţiunile italiene are5 kw.-antenă. In fruntea tuturor statelor se află Rusia. Ea posedă 05 staţiuni în funcţiune, dintre care Moscova cu 100 kilowaţi. In acest moment, ea termină, pentru sfârşitul anului 1931, în apropiere de Leningrad, postul Colpino, a cărui putere va fi tot de 100 kw. In apropiere de Moscova, planul quinquenal prevede postul de la Noginsk, cu o putinţă de 500 kw.-antenă, însoţit de o staţiune de unde scurte, de 00 kw. VI nn Iii miîn П11 Г)( fi /> Am pledat cu 11 staţiuni de 100 kw. fiecare, pentru emisiuni scurte. Situaţia Franţei e mult mai slabă. Cele mai puternice staţiuni franceze, nu ating 25 kw. antenă. Putinţa posturilor de stat: Bordeaux, Strasbourg şi Turnul Eiffel, ating respectiv 24, 17 şi 15 kw. Posturile private: Radio-Paris, cu 17 kw. şi Toulouse cu 18. Celelalte staţiuni au putinţa foarte slabă, variind între 0,5 şi 2 kw.-antenă. E de remarcat totuşi, că daţiunile private Radio-Paris şi Postul Parisian, graţie autorizaţie ce li s’a dat, se organizează pentru a avea 85 kw.-antenă, ca şi Radio-Toulouse. * * * Ziarele radiofonice franceze constă că Franţa a rămas prea mult în urma celorlalte state. Ce să mai spunem de noi? Nu putem combate concurenţa ce ne fac vecinii. Ceea ce se întâmplă cu Franţa, pe o scară mult mai gravă, se petrece poate şi cu noi. Avem emisiuni prea slabe — spun francezii — pentru ca să putem acoperi emisiunile altor state streine, şi faptul de a avea emisiuni slabe, nu e numai un desavantaj faţă de streinătate, dar şi pentru amatorii mai modeşti. Când ia ţara emiţătoare, există staţiuni prea slabe, trebue, ca să poţi opera o selecţiune, să ai un aparat de recepţie, care costă foarte scump, şi care nu e accesibil tuturor pungilor. Dacă din potrivă, o ţară posedă emiţători puternici, amatorii modeşti, cu receptoare simple, uneori cu totul mediocre, pot asculta totdeauna, aşa că există o strânsă corelaţiune între putinţa postului de emisiune şi simplitatea postului de recepţie. Această condiţiune economică, are o repercusiune directă asupra numărului amatorilor. Dacă am compara numărul amatorilor, importanţa aparatelor vândute şi a traficului, ajungem la constatări penibile. In Danemarca numărul aparatelor receptoare, în raport cu populaţia, este de 119 pentru 1000; în Statele Unite, de 112 pentru 1000; în Suedia, de 78 la mie. Anglia 75, Letonia 15,4, Franţa 13 la mie. Franţa ocupă din acest punct de vedere, rangul al 20-lea din Europa. * * * Am redat această situaţie după desbaterile recente, ce au avut loc în Camera franceză, cu privire la radiofonie. La noi, parlamentul nu s’a preocupat nici atât de problemele radiofoniei... Ro. eo=*100--- Li Г —— Revista noastră in străinătate Excelenta revistă franceză l'Antenne, reproduce in întregime, unul din reportagiile noastre recente. Nu este prima oară, când marile publicaţiuni streine de specialitate, reproduc articolele noastre. De data aceasta, este vorba de reportajul nostru Intitulat „Influenţa radiofonică franceză în România... L’Antenne scrie: Revista „Radio şi Radiofonia", organul amatorilor români, a publicat in numărul său dela 1 Martie 1931, următorul articol”. Antenne se întreabă, mai departe, ca şi noi, dacă România se Îndepărtează in clipa de faţă, de cultura franceză, şi îşi exprimă regretul, că posturile franceze au, în această privinţă emisiuni insuficiente: „Ne-am bucura desigur — scriam de curând — dacă Franţa ar remedia această lipsă. Ea nu posedă Încă posturile puternice ce i-ar trebui, nici programele speciale, Întocmite în acest scop”. Antenne reproducând aceste rânduri, adaugă: „Ar fi de dorit să se răspundă cât mai curând prin fapte, la acest apel al fraţilor noştri latini din România.” NUMĂRUL VIITOR DE PAŞTE va apare Joi 9 Aprilie in condiţiuni excepţionale ....... Erezii radiofonice Este caracteristic şi întristător totodată, faptul că in materie de radio, chiar persoanele înzestrate cu o anumită cultură generală, sunt lipsite de o justă înţelegere a celor mai elementare noţiuni ştiinţifice. Lumea, familiarizată cu practica radiofoniei, nu cunoaşte, în general, nici pe departe, principiul de bază al acestei mari invenţiuni şi — ceia ce este mai grav — nici nu are curiozitatea de a-l cunoaşte. Puţinii, cari au simţit totuşi nevoia de a-şi lămuri aceste fenomene, atât de impresionante şi paradoxale, şi-au creat în majoritatea cazurilor, unele explicaţiuni ad-hoc, simpliste şi profund eronate. S’au născctîal tit nimfoc mihlanubil o serie întreagă de interpretări false, de noţiuni absurde, de „erezii radiofonice”. Nu e rar cazul când vezi câte o persoană cultă, posesoare a unui titlu academic, vorbindu-i cu convingere, cu un aer de competinţă, de „undele sonore” ,emise de posturile de radio-difuzuune. Se face astfel o confuzie grosolană între undele electro-magnetice, imateriate, vehiculul transmisiunilor radio-electrice, pe de o parte şi undele acustice vibraţiile graiului şi muzicei, pe de altă parte, care se produc numai în faţa microfonului şi în difuzorul aparatului receptor dar nicidecum în spaţiul dintre cele două staţiuni. Primele nu se mmoară în vilii ultimile întocmai ca şi razele luminoase, străbat întreg eterul. Şi apoi, câte intuiţiuni false n’au sugerat oare termenii: „vibraţia eterului” sau „oscilaţia antenei”? Câţiîşi imaginează acest fenomen ca un soi de sguduire a văzduhului sau o clătinare ultra rapidă a sârmei de antenă! De fapt, nimic nu se mişcă, nimic material nu se deplasează. Totul se reduce la o schimbare periodică în timp şi în spaţiu a unor proprietăţi electro-magnetice. Desigur, noţiunea e foarte delicată şi abstractă, fiind lipsită de un suport comod intuitiv. Totuşi, trebue să ne obişnuim cu dânsa. (continuara în nan. 2)