Radio şi Radiofonia, aprilie-iunie 1931 (Anul 4, nr. 133-145)

1931-04-05 / nr. 133

ANUL IV No. IS) 224 pagini IO LEI Duminică 5 Aprilie 1931 Director: Dr. Ing. E. PETRASCU Abonamente : Let 400 pe 1 an. Let 200 pe 6 luni Pentru Autorităţi $1 bănci let 400 Noul aparat senzaţia sezonului Amănunte in corpul ziarului Ac­tia bUCUrtESTI­­. str G. Mine. Sarmaart /-Э-п Telefon 307/69 si 306/67 Redacţia BUCURESTI str G. МЫе /­9-u si Str. General Bertherot. 60 Difuziunea Operei române După lungi şi delicate tratative şi mai ales după o stăruitoare te­nacitate a comitetului de direcţie al societăţii de difuziune, s a a­­juns la o înţelegere cu direcţiunea Operei Române, pentru difuzarea spectacolelor acesteea. S'a convenit ca pentru suma de 25.000 lei pe seară, să se difuzeze un spectacol de operă, mai precis, 20.000 lei pe spectacol, plus 5 mii taxele şi impozitele, tot in sarcina Societăţii. Găsim că suma e destul de mara şi dacă apreciem sacrificiul pe ca­re-l face comitetul de direcţie al societăţii de radio, pentru a popu­­la îndemâna radio-amctorilor, spectacolele operei, nu putem să nu ne exprimăm mirarea pentru pre­­tenţiunile directorului general al Oper­ei. Această instituţie e subvenţiona­tă de stat cu multe milioane şi de­sigur că atunci, când solicită acea­stă subvenţie, susţine că nu poate trăi fără ea, i­ar aceşti bani ii plătesc nu пи­ша* populaţia din Capitală care are posibilitatea de a lua parte la spectacole, dar cetatenii din pro­­vincie, cari in schimb nu au nici un beneficiu. Difuzarea prin radio in tot ca­pi insul ţării aducea un corectiv fericit acestei nedreptăţi Inerente. E drept că aceia cari trebuiau si intervină în primal rând pentru ca aceste spectacole, Interesând edi­­tura generală, să fie difuzate in mod gratuit erau autorităţile de resort, cari au subvenţionat spec­tacolele Operei. In privinţa realizărei technice ale acestei transmisiuni sunt şan­se ca transmisiunile anul acesta, să fie redate şi mai fidel ca anul trecut. Numărul microfoanelor s’a mărit la 3. Două pe scenă şi unul in orchestră. Un volum control pus Pe curentul microfonic are posibi­litatea de a reduce intensitatea or­chestrei faţă de acea a soliştilor când aceasta are o tendinţă de a-l veri­­ma destul de ridicată nu va ea permite o difuzare mai frec­­tă decât de două ori pe lună a rei. Vr fi de dorit să se aleagă spec­­cât mai radiogenice iar nu in genul lui „Rosencava­­nnier", care auzite in haut-parleur obosesc şi nu pot fi urmărite cu o atenţie susţinută. Preferind concepţia celuilalt Strai-" societatea de difuziune a ♦ seria de transmisiuni a l lor Vinerea trecută, prin tiv—L-­a operă comică „Liliacul”, In ptfta a zi de Paşti se va trans­mite probabil „Căsătoria secretă” de Cimarosa. Pentru gonirea completă a unei prejudecăţi, nu ar fi rău dacă in celelalte două săptămâni s'ar trans­mite în câte o seară o altă operă, dar prin doză electro-magnetică. S’ar vedea că aceste două trans­misiuni sunt comparabile. Noi fe­licităm comitetul de direcţie că în­lăturând atâtea piedici ce se iveau mereu in chestiunea transmisiu­ne! operei au reuşit chiar cu sacri­­ficii să obţină pentru radio-amato­­rii români o variaţie de cel mai inait interes, in program. Dr. ing. E. PETRAŞCU Cursa kilowaţilor Romania rămâne in urmă!.. Parlamentul s'a dezinteresat de radi­­ofonie.­Emisiunile ruseşti sunt covârşitoare.­Cifre fabuloase încă o sesiune parlamenta­ră s’a închis, şi anteprocetul de lege a radiofoniei, nu a pu­tut deveni lege. Iar o declara­ţie a d-lui ministru Răducanu, ne-a arătat de ce, ei bine, nu s-a votat legea radiofoniei, fi­indcă parlamentul nu a avut timp. Nu mai comentăm această declaraţie, fiindcă nu avem intenţia să facem o problemă politică. In timp ce noi stăm pe loc, din lipsa unei legiferări pre­cise, credem interesant să ară­tăm că în cadrul unor Statu­te adecvate, radiofonia s-a pu­tut desvolta în mod extraordi­nar, în alte state. Evident, nu ne vom compa­ra cu marile puteri occidenta­le, totuşi din punct de vedere al propagandei, avem poate mai mare nevoe decât ele, de o radiofonie înfloritoare. Este covârşitor elanul luat de progresul radiofoniei mon­diale. Anglia ridică 5 staţiuni,em­portând fiecare doi emiţători de 50 kilowaţi-antenă. Prima staţiune este terminată. An­glia a construit o casă a radio­­difuziunei şi o reţea de ca­bluri foarte importante. Germania proectează nouă staţiuni de 70 kilowaţi-antenă. Două au şi intrat în funcţiu­ne la Mülhacker şi la Heils­­berg. Mai mult, programul său cuprinde un emiţător na­ţional de 100 kilowaţi-antenă şi un emiţător pe unde scurte, de 25 kilowaţi. Toate aceste staţiuni vor fi terminate în cursul anului 1931. In Polonia se construeşte o staţiune de 150 kilowaţi. In Cehoslovacia, se amenajează, la Praga, o staţiune de 00 ki­lowaţi-antenă. Una din staţi­unile italiene are­­5 kw.-ante­­nă. In fruntea tuturor statelor se află Rusia. Ea posedă 05 staţi­uni în funcţiune, dintre care Moscova cu 100 kilowaţi. In acest moment, ea termi­nă, pentru sfârşitul anului 1931, în apropiere de Lenin­grad, postul Colpino, a cărui putere va fi tot de 100 kw. In apropiere de Moscova, planul quinquenal prevede postul de la Noginsk, cu o pu­tinţă de 500 kw.-antenă, înso­ţit de o staţiune de unde scur­te, de 00 kw. VI nn Iii miîn П11 Г)( fi /> Am pledat cu 11 staţiuni de 100 kw. fiecare, pentru emisiuni scurte. Situaţia Franţei e mult mai slabă. Cele mai puternice sta­ţiuni franceze, nu ating 25 kw. antenă. Putinţa posturilor de stat: Bordeaux, Strasbourg şi Turnul Eiffel, ating respectiv 24, 17 şi 15 kw. Posturile pri­vate: Radio-Paris, cu 17 kw. şi Toulouse cu 18. Celelalte staţiuni au putinţa foarte slabă, variind între 0,5 şi 2 kw.-antenă. E de remarcat totuşi, că da­­ţiunile private Radio-Paris şi Postul Parisian, graţie autori­zaţie ce li s’a dat, se organi­zează pentru a avea 85 kw.-an­tenă, ca şi Radio-Toulouse. * * * Ziarele radiofonice franceze constă că Franţa a rămas prea mult în urma celorlalte state. Ce să mai spunem de noi? Nu putem combate concurenţa ce ne fac vecinii. Ceea ce se în­tâmplă cu Franţa, pe o scară mult mai gravă, se petrece poate şi cu noi. Avem emisiuni prea slabe — spun francezii — pentru ca să putem acoperi emisiunile altor state streine, şi faptul de a avea emisiuni slabe, nu e nu­mai un desavantaj faţă de stre­­inătate, dar şi pentru amatorii mai modeşti. Când ia ţara emiţătoare, e­­xistă staţiuni prea slabe, tre­­bue, ca să poţi opera o selecţi­­une, să ai un aparat de recep­ţie, care costă foarte scump, şi care nu e accesibil tuturor pungilor. Dacă din potrivă, o ţară po­sedă emiţători puternici, ama­torii modeşti, cu receptoare simple, uneori cu totul medio­cre, pot asculta totdeauna, aşa că există o strânsă corela­­ţiune între putinţa postului de emisiune şi simplitatea postu­lui de recepţie. Această condiţiune economi­că, are o repercusiune directă asupra numărului amatorilor. Dacă am compara numărul amatorilor, importanţa apara­telor vândute şi a traficului, ajungem la constatări penibi­le. In Danemarca numărul a­­paratelor receptoare, în raport cu populaţia, este de 119 pen­tru 1000; în Statele­ Unite, de 112 pentru 1000; în Suedia, de 78 la mie. Anglia 75, Letonia 15,4, Franţa 13 la mie. Franţa ocupă din acest punct de vedere, rangul al 20-lea din Europa. * * * Am redat această situaţie după desbaterile recente, ce au avut loc în Camera france­ză, cu privire la radiofonie. La noi, parlamentul nu s’a preocupat nici atât de proble­mele radiofoniei... Ro.­ ­eo=*1­00---­ Li Г —— Revista noastră in străinătate Excelenta revistă franceză l'An­­tenne, reproduce in întregime, u­­nul din reportagiile noastre recen­te. Nu este prima oară, când marile publicaţiuni streine de spe­cialitate, reproduc articolele noas­tre. De data aceasta, este vorba de reportajul nostru Intitulat „Influ­enţa radiofonică franceză în Ro­mânia... L’Antenne scrie: Revista „Radio şi Radiofonia", organul amatorilor români, a pu­blicat in numărul său dela 1 Mar­tie 1931, următorul articol”. Antenne se întreabă, mai depar­te, ca şi noi, dacă România se În­depărtează in clipa de faţă, de cul­tura franceză, şi îşi exprimă re­gretul, că posturile franceze au, în această privinţă emisiuni insu­­ficiente: „Ne-am bucura desigur — scriam de curând — dacă Franţa ar re­media această lipsă. Ea nu posedă Încă posturile puternice ce i-ar tre­bui, nici programele speciale, În­tocmite în acest scop”. Antenne reproducând aceste rân­duri, adaugă: „Ar fi de dorit să se răspundă cât mai curând prin fapte, la a­­cest apel al fraţilor noştri latini din România.” NUMĂRUL VIITOR DE PAŞTE va apare Joi 9 Aprilie in condiţiuni excepţionale ....... Erezii radiofonice Este caracteristic şi întristă­tor totodată, faptul că in mate­rie de radio, chiar persoanele înzestrate cu o anumită cultu­ră generală, sunt lipsite de o justă înţelegere a celor mai e­­lementare noţiuni ştiinţifice. Lumea, familiarizată cu prac­tica radiofoniei, nu cunoaşte, în general, nici pe departe, princi­piul de bază al acestei mari invenţiuni şi — ceia ce este mai grav — nici nu are curiozitatea de a-l cunoaşte. Puţinii, cari au simţit totuşi nevoia de a-şi lămuri aceste fenomene, atât de impresio­nante şi paradoxale, şi-au creat în majoritatea cazurilor, unele explicaţiuni ad-hoc, simpliste şi profund eronate. S’au năs­cctîal tit nim­foc m­ihlanub­il o serie întreagă de interpretări false, de noţiuni absurde, de „erezii radiofonice”. Nu e rar cazul când vezi câte o persoană cultă, posesoare a unui titlu academic, vorbindu­­-i cu convingere, cu un aer de competinţă, de „undele sono­re” ,emise de posturile de ra­­dio-difuzuune. Se face astfel o confuzie grosolană între unde­le electro-magnetice, imateria­­te, vehiculul transmisiunilor radio-electrice, pe de o parte şi undele acustice vibraţii­le graiului şi muzicei, pe de altă parte, care se produc numai în faţa microfonului şi în difuzorul aparatului receptor dar nici­decum în spaţiul dintre cele două staţiuni. Primele nu se m­m­oară în vilii u­ltimile în­tocmai ca şi razele luminoase, străbat întreg eterul. Şi apoi, câte intuiţiuni false n’au sugerat oare termenii: „vibraţia eterului” sau „oscila­ţia antenei”? Câţi­­î­şi ima­ginează acest fenomen ca un soi de sguduire a văzduhului sau o clătinare ultra rapidă a sârmei de antenă! De fapt, ni­mic nu se mişcă, nimic mate­rial nu se deplasează. Totul se reduce la o schimbare periodi­că în timp şi în spaţiu a unor proprietăţi electro-magnetice. Desigur, noţiunea e foarte deli­cată şi abstractă, fiind lipsită de un suport comod intuitiv. Totuşi, trebue să ne obişnuim cu dânsa. (continuara în nan. 2)

Next