Radio şi Radiofonia, octombrie-decembrie 1931 (Anul 4, nr. 159-171)

1931-10-04 / nr. 159

­ANUL IV No. 159 24 P­agini Lei 10 La toate aparatele americane, întrebuinţaţi l­a lămpile americane LA EXPOZIŢIE : Vizitaţi pavilionul R­C A (fost ШВ) Director: Dr. Ing. E. PETRAŞCU Abonamente ; Lei 40Э pe 1 an. Lei 299 pe 6 luni Pentru Autorbciţi şi bănci lei 600 Aa­na buCuHESri i, str. tt. Mine, iSjrmaan 1-3-u t­elefon 30//69 si 308/67 Redacţia BUCUREŞTI Str­­. Miile, 7-9-u şi Str. General Bertn­elot 60 Apropiata expoziţie de radio începutul sezonului radiofonic din anul acesta este marcat prin expoziţia radiofonică ce are loc la „Cartea Românească” şi care se inaugurează în ziua de 1 Octom­brie curent. Din iniţiativa „Cărţei Româneşti” s-a pus la dispoziţia expozanţilor sala Ileana împreună cu toate sălile ce formează etajul superior al palatului imobilului acestei instituţii din Bulevardul Academiei. Timp de 20 de zie amatorii de radio vor avea ocazia să vadă in plin centrul Bucureştiului, produ­sele celor mai serioase case de ra­dio, cari au înţeles întotdeauna să dea concursul lor unei manifesta­ţii cu folos efectiv pentru desvolta­­rea radiofoniei. O expoziţie de radio în adevăra­tul sens al cuvântului are un iu­­doi. ..-. .. uuî la ţară. In primul rând, ea arată că viaţa radiofonică românească este sufi­cient de desvoltată, pentru a per­mite o manifestare de radio de sine stătătoare, cuprinzând reali­zările ei, publicul ei credincios şi năzuinţele sale bine precizate in cadrul activităţilor naţionale. In al doilea rând, este o operă de pro­pagandă şi documentare a publicu­lui. Intr’adevăr, deşi în ultimii ani nu avem de înregistrat nici o revoluţie în radiofonie, totuşi pro­gresele technice, realizate în acest domeniu, sunt incontestabile. Cla­ritatea către care posturile de re­cepţie tind necontenit e tot mai mult înfăptuită, spre satisfacţia publicului radio-amator, ale cărui gusturi artistice şi muzicale devin din ce în ce mai exigente. Dome­niul acesta nu e încă epuizat şi in fiecare an montajele se simplifică şi se perfecţionează. Alimentarea de la sector, care permite să se a­­plice anodelor lămpilor tensiuni mult mai ridicate ca cele obţinute prin pilele uscate, au făcut cu pu­tinţă întrebuinţarea lămpilor spe­ciale şi scăderea numărului etaje­lor de amplificare, tot in folosul clarităţii. Pe de altă parte, proble­ma selectivităţii, care devine din ce în ce mai acută prin înmulţirea şi întărirea posturilor de emisie, e rezolvată progresiv, prin dispoziti­ve de filtre de bandă sau dispozi­tive de selecţiune din ce in ce mai raţionale şi mai compatibile cu fidelitatea necesară unei recepţii de calitate. Lupta dintre haut-parteururile e­­lectrodinamice şi electromagne­tice a dus la perfecţionarea ambe­lor sisteme, a căror fidelitate nu mai lasă decât foarte puţin de do­rit. In fine, supraproducţia mon­dială a avut o repercusiune şi a­­supra industriei radiofonice, în sensul că aparatele de radio, deşi mai perfecţionate, s’au oftinit e­­norm, în comparaţie cu preţurile din anii precedenţi. In chipul acesta, o expoziţia de radio, ce cuprinde principalele fir­me furnizoare, deschisă la începu­tul sezonului, este un fel de vedere rezumativă a posibilităţilor sezo­nului viitor. Şi aceasta, atât pen­tru specialiştii de radio, cât şi pentru radio-amatorii sau publicul ce doreşte să se iniţieze in tainele radiofoniei. Organizatorii expoziţiei, cari nu au ţinut deloc să se îmbrace în mantia oficialităţii, din convinge­rea că numai interesul celor expu­se este cea mai bună recomandaţie pentru succesul expoziţiei, ar tre­bui totuşi să fie cât mai serios spri­jiniţi de autorităţi, căci aci se poate vorbi cu drept cuvânt de sa­crificiile reale, pe care toţi cei ce se ocupă de această expoziţie le fac. Iar scopul comercial imediat ce se urmăreşte, este puţin lucru pe lângă nădejdea că nutrim cu toţii că expoziţia de faţă, manifes­tare curat radiofonică, va da un imbold nou, atât comercianţilor, cât şi publicului românesc, întru desvoltarea interesului pentru ra­diofonie. Revista noastră, care a înţeles Întotdeauna să sprijine tot ce vine intr’adevăr in ajutorul radiofoniei, se adresează şi, de data aceasta radioamatorilor, aducându-le la cunoştinţă ca, după cum am obici­nuit şi in anii trecuţi, la standul nostru vom expune o serie de apa­rate construite de radioamatorii cei mai experimentaţi şi va acorda premii după normele ce se vor pu­blica la timp. Rugăm deci pe toţi radioamato­rii constructori, doritori să-şi ex­pună realizările lor, să ne trimea­­tă de urgenţă, fie pe adresa revis­tei noastre, fie pe acela a comite­tului de organizare la „Cartea Ro­mânească”, Bucureşti, aparatele ce au construit. Iar publicului nostru ii cerem să se gândească o clipă la rezultatele unice în istoria industriilor, la care a ajuns radiofonia în occident, la isvorul de bogăţii materiale şi mo­rale, pe care radio îl constitue pen­tru oamenii civilizaţi şi să vină un număr cât mai mare la această expoziţie, ce nu le cere alt sacrifi­ciu decât sforțarea de a se urca în etajul al doilea al unui imens imo­bil din centrul Capitalei. Dr. ing. E. PETRAȘCU „Cota apelor la bursă” este ru­brica cea mai actuală, din progra­mul radiofonic, care nu se serveşte la ora mesei. Interesul general pen­tru această rubrică e chiar atât de mare, încât foarte mulţi amarori i­ită şi de mâncare, pe când alţii se împacă, când află „cota", şi cele mai multe sinucideri se întâmplă între orele 13 și l'i jumătate. Mai mult umanitarism ar fi de dorit... * * * Săptămâna trecută s’a retransmis din studio-ul nostru un film sonor, care a fost turnat în limba lui Goethe. După actul al treilea s’a transmis primul, iar plăcile erau sgâriate.... In colo retransmisiunea a fost reuşită... * * * O fetiţă naivă din America, cu nu­mele de „Rose-Marie”, care obiş­­nueşte să vorbească la ora copiilor în faţa microfonului american, pri­meşte pentru naivitatea ei modestul onorariu de 40.000 dolari pe an. Deci, un lei peste şase milioane şi jumătate. La noi, în schimb, naivitatea nu este răsplătită cum se cuvine, căci altfel am avea prea mulți milionari. C. M. Retransmisiunile dela Opera Română Una din primele preocupări ale radiofoniei româneşti a fost retransmisiunile dela Opera Ro­mână. Interesul pentru aceste spectacole era dealtfel şi foarte natural, căci studio­ul postului nostru nu permitea asemenea montări costisitoare, iar publicul auditor stăruia pe toate căile po­sibile, să asculte opere direct de pe scenă. Totuș, problema acestor retrans­misiuni, oricât părea de simplă nu a putut fi rezolvată ușor. Obstacolul principal, care s'a pus in calea acestor realizări, l-a format mentalitatea îndărătnică a domnilor directori de operă, cari îşi vedeau periclitate intere­sele, prin retransmisiunile radio­fonice. Frica permanentă re săli poate i-a urmărit, ca un spectru şi i-a făcut să fie atât de sceptici faţă de cerinţele timpului şi ale progresului. După un timp oarecare s'a ad­mis retransmisiunea unor anu­mite opere, însă cu condiţia ca programul radiofonic dat publici­tăţii să nu pomenească nimic despre ele. Fireşte, scopul acestui procedeu era destul de clar. S'a căutat să se împiedice dezerta­rea spectatorilor dela operă la ra­dio. Mai târziu, după ce opera s’a convine, că radiofonia nu-i poate fi primejdioasă, şi nu-i poate in­fluenţa bilanţul — care de altfel se prezenta şi înainte deficitar, — s’a îngăduit retransmisiunile pe o scară ceva mai întinsă. Ce fo­los însă, când repertoriul acestor retransmisiuni cuprindea opere, lipsite de interes. Atunci societatea de difuziune s'a hotărât să organizeze repre­zentaţii proprii de operă, care după cum s’a dovedit ulterior , au avut un succes răsunător în cercurile auditorilor. Cu toate că au trebuit să fie utilizaţi unii şi aceiaşi solişti, spectacolele jucate în studio­ul postului nostru au fost mult mai reuşite, decât cele retransmise anterior direct dela operă. Regia s'a dovedit mai si­gură şi tot ansamblul, mai aco­modat cerinţelor microfonului, decât la operă, unde nu s'a ţinut seamă de aceste exigenţe. Dealtfel şi in străinătate lucru­rile s'au petrecut cam la fel. Şi acolo, directorii de operă s'au lă­sat conduşi de aceeaş mentalitate timidă, până au putut fi convinşi de utilitatea unei colaborări cu radiofonia. Astăzi, toate scenele de opere din lume admit — fără dificultăţi — retransmisiunile prin radio. Astăzi, şi Opera Română dă mi­crofonului ospitalitatea cuvenită, aşa că vom avea prilejul să as­cultăm un număr apreciabil de opere, prin radio. Departe de a suferi vre­o pagubă, opera va trage numai foloase de pe urma acestor retransmisiuni, chiar da­că avantagiile materiale nu sunt pentru moment însemnate. Efectul se poate constata chiar de pe acuma. Revistele de radio din străinătate au introdus repre­zentaţiile operei române retrans­mise prin radio în lista spectaco­lelor de elită, ale programului in­ternaţional. AUDITOR f I BIBLIOTECA ""*! I DIVERSITĂȚII !­««,»,«» 4 Octombrie 1951 II -IAȘI­ —* mm­m Noul studio al postului Bucureşti Lucrările pentru mărirea localului sunt terminate încă din vara trecută, am a­­rătat planurile de mărire a lo­calului Societăţii de radio-difu­­ziune din str. Berthelot. Aceste planuri le-am expus după indi­­caţiunile date de biroul d-lui arhitect G. Cantacuzino, reali­zatorul noului studio. Acum, lucrările acestea sunt terminate, aşa că sosirea iernei din acest punct de vedere, nu mai este ameninţătoare. VECHIUL ŞI NOUL STUDIO V­­ După cum se ştie, studioul vechi, având dimensiuni foarte reduse, de 5 metri lăţime şi 9 lungime, era insuficient. Progra­mele s’au îmbunătăţit mereu, orchestrele s’au mărit, s'au a­­dus mari ansambluri de teatru, operă şi operetă în micul stu­­diou, prin care au trecut coruri excelente şi, desigur, că toate acestea ar fi avut o amploare şi mai mare, dacă s’ar fi dispus de un studio modern şi încăpă­tor. Studioul cel vechi a fost menţinut în forma lui ştiută. Noul studio este amenajat în aripa dinspre fundul curţii, a­­ripă mărită, în locul unde se a­­fla o terasă. După planul executat de d-l arhitect Cantacuzino, noul stu­dio are 25 m. lungime, pe 14 lăţime la un capăt şi 15 la al­tul, înălţimea este de 9 metri.­­ S’au amenajat în aripa mă­rită şi în locul unora din vechi­le încăperi, culoare noui, came­re pentru doza electro-magne­­tică, camere de control, h­oluri magazii de plăci, etc. In noul studio pot să încapi orchestre mari şi vaste ansamb­bluri teatrale. I s’a asigurat o acustică per­fectă, prin plafonul boltit în pie­rabolă şi straturi izolatoare Sisteme speciale asigură încăl­zirea şi răcirea temperaturei în studio, şi ventilaţia. Măsuri s’au luat pentru a­­mortizarea zgomotului maşini­lor şi zgomotelor străzii. SUBSOLUL La etaj, continuă golul stu­dioului, şi vechile birouri ale direcţiunei. la subsol avem sala de maşini, depozite, vestiare, splendide săli de aşteptare, fu­moar, bibliotecă, bufet, etc­ Pentru artişti, s’a asigurat o intrare specială şi s’au amena­jat confortabile săli de recep­ție. Astfel, localul Soc. de radio­fonie s-a modernizat, iar noul studio este la nivelul celor mai bune studiouri streine. db. Chestia zilei Numeroși amatori cer d­ifuzarea la microfon a cântecelor de canarie,, privighetori, cucu, ele. ...Ca atare, societatea de radiodifuziune a hotărât să trans­mită „Vânzătorul de păsări”.

Next