Radio-fonia, ianuarie-martie 1934 (Anul 7, nr. 277-288)

1934-03-11 / nr. 286

Duminică 11 Martie 1934 RADIO­FONIA 3 DOI VIRTUOZI CELEBRI Am­ avut adesea prilejul să menţionăm in programul discurilor difuzate, fie o arie cântată de Caruso, fie o compoziţie a Iu- Paganini. Dacă dineul ar fi existat un veac mai de­vreme, am fi avut imprimate creaţiile celor trei „regi”,­­căci acesta era titlul ce le-a fost acordat de contemporani) regele vioarei: Nicolo Paganini, regele piuitului : Franz Liszt și regele vocei: Enrico Caruso. Din păcate, numai unul din ei s’a bucurat de binefacerile discului. Dar de la acesta s’au păstrat, din fericire, cele mai bune producţiuni. E vorba de Ca­ruso. Atâta şi e suficient pentru a ne fa­ce să înţelegem utilitatea discului. In ţările din apus există o problemă muzicală, pe care noi în România n’o cu­noaştem: problema fidelităţii interpre­tării. La noi această problemă nu există, în­trucât nu avem încă această tradiţie mu­zicală, care ne-ar face să regretăm dis­pariţia pentru totdeauna a muzicii vii. Iată esenţa problemei în câteva cuvinte Nu putem reconstrui imaginea fidelă a audiţiei unui concerto grosso ele Bach sau de Hăndel, nici in ceea ce priveşte tempo-ul, nici în redarea sunetului ade­vărat al instrumentelor. Desigur, putem de pildă, să cântăm suitele lui Telemanii, sau Scarlatti pe un clavencin original al epocii, dar chiar şi aici există o deosebire, care ar putea să pară de minimă importanţă pentru pro­fani. Noi cântăm cu o degetaţie diferită de aceea a vechilor maeştri. Un alt exemplu: vrem să interpretăm o suită pentru vioară solo de Bach şi to­tuşi, diferenţa este încă şi mai sensibilă pentru că folosim un arcuş din zilele noastre. Iată deci de ce problema nu se pune pentru noi, tradiţia noastră muzicală ne­­fiind atât de veche. Dar să ne întoarcem la cei doi maeş­tri de care am pomenit la început. Desi­gur, trebue să existe, în afară de acel sex-appeal femenin, pe care l-am impor­tat din America, un „appeal artistic” de o valoare mult superioară, care leagă mai strâns de public pe un anumit artist decât pe altul. Cei trei regi, Paganini, Liszt şi Caruso au cunoscut această a­­propiere. E deajuns să privim portretele şi cari­caturile contemporanilor, pentru a con­stata fascinaţia, pe care personalitatea şi arta lui Paganini o exercitau asupra pu­blicului vremei lui. Născut în 1872 la Genova, el îşi în­cepe studiile la 6 ani şi cântă pentru pri­ma oară în public la 9 ani. De atunci gloria sa merge crescând. Toată Italia e hipnotizată de arta sa de­moniacă, la care se adaugă şi înfăţişarea lui exterioară, viaţa aventuroasă, dealt­fel necunoscută, căci Paganini ascunde totul din viaţa sa particulară. Şi cum această epocă este impregnată de superstiţii, patru oameni din cinci ar fi fost gata să jure că el e diavolul în persoană. Lumea se echipa cu talismane şi se ducea astfel la concertul lui Paga­nini. Principalul e însă că se ducea să-l asculte. Gloria sa dincolo de hotarele Italiei a fost încă şi mai mare. In Austria, în Germania, triumf după triumf, Mayerbeer rosteşte o vorbă, care a rămas: „Unde se opreşte gândirea noa­stră, acolo începe Paganini !” La Paris, la Londra, pretutindeni ace­­laş lucru ■ Ludwig Borne scrie la Paris: „A fost o exaltare divină, nu diabolică. N’am auzit in viaţa mea ceva asemănă­tor”. Chopin, ca tânăr, ascultându-l, spu­ne: „Paganini este însăşi perfecţiunea!” Dar arta lui Paganini a fost hotărîtoare pentru încă cineva: pentru Liszt. Acesta din urmă a conceput ideea de a deveni virtuosul pianului, aşa cum Paganini a­­junsese virtuozul vioarei. Dar bărfeala începuse intre timp să lucreze. Paganini fu calificat drept avar şi lumea nu-i ier­ta faptul că trăia retras de societate. De fapt, artistul era grav bolnav. Şi într’a­­devăr, în 1840 se stinge din viaţă la Nisa. Paganini e un virtuos prin excelenţă, cu toate calităţile şi defectele pe care le implică acest cuvânt. Technica sa nu-i slujea pentru inter­pretarea operei de artă, ci era un scop în sine. Adesea el exagera technica, mergând (Continuare în pag. 4-a) Nicolo Paganini Mormântul lui Paganini Franz Liszt Caruso cu fiul său O caricatura a lui Caruso

Next