Rampa, ianuarie 1923 (Anul 7, nr. 1555-1577)

1923-01-28 / nr. 1575

NUMĂR IN 8 PAGINI: LEI 2 ANUL VII No. 1575 Duminecă 28 Ianuarie 1923 Rampa Ai'AEL ZILNIC­­A Director­­ H. PAUST MOHA ABONAMENTELE Un na Sase luni Trei luni Abonamentele an plătea« înainta «nan IN TOATA tara Lei too Lnl MS L«| im Manuscrisuri napublicnte an distrag a a Anunciuriln an primesc la administraţia ziarului 91 la toate agenţiile de publicitate IN STRĂINĂTATE Let IM L n i «pe L­e i 200 Biurourile. Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. Sărindar No. 7, parter —Telefon 1/59 MEMENTO In fiecare Duminica „R­A­MP­­A" apare în 12 pagini Paris—Bucureşti—Honolulu Intr’o revistă umoristică pariziană, am citit săptămâ­nile trecute, o spirituală cro­­nică asupra evenimentelor cari vor avea loc în anul ce urmează, în capitala Franţei. Şi ocupându-se de eveni­mentele teatrale, fantezistul cronicar scrie între altele că la teatrul des Champs-Ély­sées, vor avea loc­ săptămâni teatrale date de: teatrul regal din Bucureşti, teatrul din Ho­nolulu, teatrul din Abisinia etc. etc. Trebue să adaug că această revistă e la curent cu toată mişcarea artistică­­ din Fran­ţa, a compuns manifestările streine de seamă. Prin urmare orânduirea noastră în rândul cafrilor şi tabisinienilor, este cu atât mai­­gravă. S’ar putea spune ca apre­cierile unei reviste umoristice asupra teatrului românesc, nu trebuesc luate în seamă şi deci nu merită osteneala unei discuţiuni. Dar, gluma revistei franţu­zeşti, dovedeşte că şi acum, după ce marele războiu a dat atâtor francezi ocaziunea de a se rosti elogios despre ţara noastră, pentru majoritatea francezilor Bucureştiul şi Ro­mânia, sunt noţiuni cari evo­că imediat după ele ţinuturile exotice ale îndepărtatei A­­frice. A cui e vina? Odată de două ori şi de-o mie de ori, a noastră, a oficia­­lităţei noastre... In vreme ce Ungurii au la Paris importante şi numeroa­se publicaţiuni politice, cultu­rale şi artistice şi în vreme ce pentru sărbătorirea centena­rului lui Pettöfi, ungurii iz­butesc să obţină marele am­fiteatru dela Sorbona, cari sunt publicaţiunile noastre culturale şi artistice la Paris cari manifestaţiunile artisti­ce, în stare să arate france­zilor că aliaţii dela Dunăre nu sunt numai soldaţi, dar că ştiu să simtă şi să vibreze în faţa artei? Şi totuşi Parisul adăposteş­te atâţia valoroşi publicişti şi artişti români cari din păca­te fac gloria nu a ţărei de ori­gine, dar a instituţiunilor franceze pe cari le deservesc. E de ajuns să pomenim, pentru că articolul nostru a fost prilejuit de o ironie la a­­dresa teatrului românesc, nu­mele lui de Max, al Marioarei Ventura, al Alicei Cocea al lui Yonnel Schachmann şi a­­tâţia alţii, personalităţi arhi­­, recunoscute în lumea artistică franceză. De slujitori minunaţi ai ar­tei româneşti în capitala Franţei, ar putea fi toţi aceş­tia e uşor de închipuit, dacă li s’ar da prilejul s’o facă. Dar oficialitatea noastră, nu le-a cerut concursul şi nu le-a dat putinţa să releve o­­piniei publice franceze, dacă nu vreţi geniul românesc, dar cel puţin aptitudinile poporu­lui românesc, pentru înţelege­rea artei. Şi ca să dovedim că nu fa­cem alegaţiuni neîntemeiate, e de ajuns să spunem că la un matineu de gală românesc, re­cent organizat la Paris, sub patronajul principelui Carol, toate numele acestea glorioase şi altele, au fost înscrise în programul festivalului. Şi că la acest matineu, pu­blicul care a asistat, a putut afla că nu există manifestare artistică: literatură, teatru, muzică, dans, în care Româ­nii să nu fi arătat excelente calităţi. Dovada o fac ziarele fran­ceze cari s-au exprimat elo­gios asupra programului ro­mânesc al acestui festival. Suntem informaţi că se in­tenţionează realmente o săp­tămână de teatru românesc la Paris, cu trupa Teatrului Na­ţional din Bucureşti. Dar pentru ca anunţarea a­­cestui fapt să nu provoace glume ca aceea amintită mai sus, e bine­ să pregătim tere­nul din vreme. Punct. Actorii şi geografia. Actorii teatrelor noastre ar fi ei mai mult sau mai puţin iulţi, dar în ce priveşte geografia se potrivesc gro­zav cu francezii. La lectura unei piese care se va reprezintă în curând pe una din prin­cipalele scene din capitală, actorul­­director îşi citeşte cu glas tare re­plica: — Câţi kilometri mai sunt până la Mets? Un interpret intervină. — Domnule Director, părerea mea ar fi să renunţăm la replica asta ! — De ce? întreabă directorul mi­rat. — Păi... o să creadă publicul că e vorba de Nicu Meţ ! Despre unul din autorii noştri dra­matici, care nu prea are succes cu piesele sale, se povesteşte următoarea întâmplare nostimă : In­djunul ultimei sold premiere, fiind în cercul mai multor prieteni,, el le spuse: — Ascultaţi! Dacă piesa mea o să aibă succes, sunteţi după reprezenta­ţie invitaţii mei la Elysée. Dacă nu voi avea succes, să fim totuşi bine dispuşi. In cazul acesta, vă invit la ciorbă de burtă. După premieră, autorul aştepta za­darnic pe amicii săi la Elysie; ei îl aşteptau zadarnic la ciorbă de burtă. Scriitorul muenchenez Lion Feucht­­zwanger a prelucrat şi tradus piese de teatru de Euripide, Aristofan, de au­tori vechi englezi, indieni şi italieni, precum şi de-ale vechilor autori ger­mani. Comentând aceste prelucrări şi traduceri, un critic s’a exprimat ast­fel: — Lion Feuchtwanger vrea să în­caseze, probabil tantieme de pe ur­ma întregei literaturi mondiale . Unul din cei mai cunoscuţi den­tişti bucureşteni — stă pe calea Vic­toriei — primejfte acum câteva zile vizita unui tânăr elegant, însoţit de un teribil bull-dog. Cu toate insistenţele feciorului, tâ­nărul intră in sala de aşteptare, şi în cabinetul dentistului cu câinele du­pă el. — Ce doriţi? îl întrebă dentistul surprins. — D-le doctor — răspunse tânărul, foarte serios — mă doare groaznic, o măsea, şi vreau să mi-o scoţi ime­diat, dar fără să mă mai faci să sufăr. Te avizez că, dacă în timp ce-mi scoţi măseaua, o să fiu nevoit să ţip de durere, câinele n­eu o să te sfâşie imediat! Măseaua a fost scoasă fără nici o urmă de durere. -------xxxx------­\ Printre rânduri Dintr’un ziar sportiv: „Noua importaţiune despre care se spusese lucru mare, pare a nu cores­punde aşteptărilor, armăsarul fiind prost conformat la picioarele dinainte şi înapoi". Dar la celelalte picioare era bine conformat? II Dintr’un ziar de seară, la rubrica: fapte diverse: „Sinuciderea unei tinere fanei. O tânără guvernantă, d-na B. P. născută la Roma, în vârstă de 50 de ani...“ Reporterul, pentru care tinereţea e cam pe la 50 de ani, a descoperit probabil secretul longevităţei. III Dintr’un foileton militar al ziarului Le Temps: „De la 14 August, dată la care în­cepe ofensiva primei și celei de-a doua armate in Lorena, până la 15 Septembrie, zi neuitată în care gene­ralul Joffre putu să anunțe fărci că bătălia de la Marna e o victorie ne­contestată, abea se scursese o lună“. Zilele neuitate, scumpe confrate, nu pot fi socotite dublu, nici măcar în timp de război. Vh­. -----xxxx—— 1 FIGURI DIN IAȘI Desen de Boss D-ra ... n Viaţă A îngenunchiat soarele jos, lângă mine, aşa cum uneori îngenunchiază umbra când mă aplec ca să sărut apele pârâiaşului, pe tâmple. Dimineaţa râde ca un copil zbur­­dăcios, care aleargă după fluturi şi nu-i prinde. La câţi­va paşi, un melc şi o şopârlă aleargă printre ierburi. Crinii visează, binecuvântând dimi­neaţa că le-a înrourat petalele. Şi melcul, beat de linişte şi de dorir,ţi se tăreşte spre mine, — eu sunt pentru el, soarele, — şi cade învins de obo­seală, pe o lăcrimioară, căci drumul e nesfârşit de mare. Aşa se târăşte şi sufletul meu, spre mine, — când dorurile tale îi muşcă trupul şi sângeră, — şi nu mă ajung... Dragoste Când am iubit cea dintâi femee, mi-am spus : „Surâsurile ei îmi vor muşca sufletul, şi eu am să-i sărut buzele. Mângâierile ei îmi vor zdrobi nădejdile, dar cu­­ tălpile picioarelor cu lacrimile mele". Şi încrezător în mine visu’mi, am plecat ca să găsesc, iubirea. Şi am întâlnit pe Adaria Credeam odată că visele au ceva din albul crinilor spălaţi de rouă. Ci dragostea-i veşnic primăvărateci, că surâsurile sunt nevinovate, ca surâ­surile lumii. Adaria cu ochii verzi, ca frunzele ce se desprind după ram,­te­amurguri ploioase de toamnă, mi-a dăruit dragostea ei de femee, care te întâlneşte undeva — la o răspântie a vieţii — şi ţi se dă din datorie către sine îns­uşi ori din nevoia sufletului, de a se pierde în el, ca să să găsească departe, nemărginit de departe. La jumătatea drumului, am întâl­nit pe Adaria, tocmai când mă gân­deam că nu voi mai întâlni iubirea. Şi pentru că dragostea ei îmi dăruise deziluzii (ce altceva ar putea să-ţi dea o femee care se dă prea lesne, decât, desnădejdi), am trecut pe lângă A­­daria, cum treci pe lângă o fântână, când nu ţi-e sete.. Toamnă Mi-a deşteptat sufletul, toamna, şi plânge găUînos, ca un copil care nu şi-a isprăvit somnul. • • Pe undeva (poate pe o uliţă întu­necată şi pustie), noaptea rătăceşte prin noroi. Câinii­­: latră din urmă. Intr’o căsuţă cineva adoarme, cu Dumnezeu pe buze în ruga stropită în fiece seară cu lacrimi. „Taci suflete! E noapte şi-i târziu şi dorurile mă muşcă, şi-şi spală tru­purile în sângele meu. Tu eşti nevi­novat ca un crin care visează sub lu­mină, şi plânsul tău e pâinea mea de toate zilele. Tu nici­odată nu i-ai vă­zut ochii mari şi trişti şi verzi, ca a­­pele pârâiaşului legănate de amurguri tomnatece; ţi­e nu ţi s’a rătăcit să­rutul pe buzele ei roşii ca un obraz de piersică răscoaptă. Linişteşte-te şi ştergeţi lacrimile şi culcă-te. Dimi­neaţa care mi-a adus un pumn de nă­dejdi, o să te adoarmă în braţele soa­relui, şi-o să vegheze la căpătâiul tău, — ca o mamă. Suferinţa lasă-mi-o mie şi sbuciumul şi lacrima, — tu eşti un copil nevinovat care te-a deşteptat, toamna, din somn, şi plângi pentru că nu ţi-ai isprăvit somnul". Şi sufletul a adormit, liniştit, vi­sând că cineva drag, mă sărută pe tâmple, — şi oftează,..., SINAIA-SPORT ------xxxx----­ - Tăbliţe de carton Desen de Boss D. Auschnitt-Galaţi Horia Robeanu -----xxxx-----­ Criza directo­rială dela Burg­­theater Intre administraţia teatrelor vieneze de stat şi directorul Burgtheaterului, Anton Wild­­gans, s’a tranşat în fine dhes­­tiiunea retragerea acestuia discu­tată atâta timp. Wildgans se retrage în mod definitiv din funcţia de director al Burgtheatrului. Nu s-a stabilit încă dacă func­­ţia de director va fi preluată de Max Paulsen, actualul locţiitor de director. Se vorbeşte între altele şi de candidatura scriitorului Rudolf Holzer.

Next