Rampa, februarie 1923 (Anul 7, nr. 1578-1600)

1923-02-05 / nr. 1582

N’J^TR IN 12 PAGINI, IEI 2 ANUL VII No. 1582Luni 5 Februarie 1923 EMENTO naca Ai'AHJS iOLMit Direct o» t M. TAUST MOMU ABONAMENTELE Un na Sut luni Trei Ioni IN TOATA TARA L«t 600 Lei «00 Lei «io IN STRĂINĂTATE Lot 700 L­oi «00 Lei 200 Blumurile, Redacţia şi Administraţia , Bucureşti, Abonamentele «o pllt«M MiawcrtMlt oepublicato Anwcturile ee prtatN te «tednlundlii clarului si la toata agențiile de publicitate tnalntw «utl I aa diatrug • e [ Str. Sărindar No. 7, parter — Telefon 1/59 Cereţi Vmvf 'Pwn itefeQîlott' Publicul si creatorii in artă ,fiecare oferă de artă te trans­pune într’o disposifie sufletească a­­semănătoare aceleia in care artis­tul fi-a creat opera". (EMERSON) Pretutindeni, ba mai ales la noi în tara, ar trebui să com­plectăm părerea de mai sus a filosoful­ui-poet american, cu paranteza: când privitorul este în stare să guste opera de artă adică să o creieze din nou, într’însu. Cine nu are, dela natură, dragostea instinc­tiv­ă către tabloul frumos, în zadar face apel la cele mai se­rioase studii de estetică sau istoria artelor... Trebue să creiezi din nou, să poţi suferi şi te bucura, trebue să poţi retrăi concen­trarea internă dinainte şi din opera artistului, pentru ca să poţi savura cu rafinament de cunoscător, să poţi reconstrui procesul de naştere al tablou­lui. Atunci pricepi, trăeşti şi simţi conţinutul unei opere de artă. Eşti om. Şi eşti supus deci diverselor influenţe ale vieţii de toate zilele. Nu vei putea gusta prin ur­mare o operă de artă întot­deauna cu aceiaş intensitate şi cu aceeaşi bucurie. Recepţia cu o primitivă vi­goare a emoţiilor artistice îţi pune diferite condiţii. Iţi ce­re, tie privitor să pui tot su­fletul, toate puterile spiritu­lui în intenţia curată de a primi o parte din dorurile di­vine ale artei. Grijile, intere­sele meschine, renumele de care se bucură sau injuriile se adresează celui ce a înfăp­tuit opera în faţa căreia stai nu trebue să te stânjenească de loc. Aceiaş operă de artă, e alt­fel când dispoziţia îţi este schimbată, sau experienţa vie­­ţei ţi-a turnat plumb în aripi­le entuziasmului, altfel deci, in diferite epoci din viată. De fiecare fragment din viată eşti atras către alte ope­re de artă. Poate cu totul dife­rite. Poate însă asemănătoare. In orice caz corespunzătoare evoluţiei tale sufleteşti. Şi artistul este nevete şi altul când a atins deplină lui maturitate: gân­deşte altfel plăsmueşte altfel opera subliniază una şi şter­ge alte din caracteristicile ce-i compun personalitatea, adre­­sându-se mereu altor admira­tori, acelora ce fac drumul cu el, ce învaţă să vadă cu alţi ochi, să simtă alte emoţii, să măsoare după alte criterii. Ce răsunet au lucrările în public? De ce unii artişti plac masselor şi alţii numai unui cere , restrâns de admiratori? D­e ce unii plac şi se impun fără ca operile lor să se vândă to­t­uşi bine, şi alţii îşi vând d­e lucrările când sunt prost 1 ;o­ri . Un om vesel, din natură va fi desigur atras de humorul împrăştiat în tablourile unora dintre pictori. Un sentimen­tal şi trist observator al vie­­ţei, către arta serioasă. Şi un gânditor va aprecia fără în­doială părţile de sinteză şi ge­neralizare ideile din alte o­­pere de artă. Superficialul e fermecat de imaginea goală a culorilor a­­meţitoare. Fiecare dintre noi gustă ar­ta după felul său, pentru că în el are răsunet numai ceea ce oglindeşte constituţia sa su­fletească. Cu cât construcţia interioa­ră a individului e mai bogat diferenţiată, cu atât mai in­tens şi mai variat va gusta o­­pera de artă. Complecta şi cea mai rafi­nată savurare a operei de ar­tă o câştigă numai acela care se confundă cu creaţia artis­tului, care e­ perfect identic cu construcţia sufletească a crea­torului, având impresia clară că tabloul este creiat, rupt, scos printr’o ciudată vraja din însăşi sufletul său. Ceea ce ar însemna, ca­ de­­plina înţelegere artistică şi cea mai fină simţire a operei d­e artă, presupune la privitor o congenialitate egală în va­loare, cu aceea a creatorului Se pot trage de aci, atâtea concluzii... Lucifer. Cum se scrie Din „Curierul“, ziar Brăilean: Acum câteva zile d. Iorgu Spiro­­pol din str. Radu S. Campiniu No. 10, a condus acasă pe o domnişoară al cărui nume ne scapă" domiciliată pe str. Dorobanţi-Noi". A scăpat de bucluc şi domnişoara, al cărui nume scapă confratelui brăi­­lean. II Din .,Dobrogea Jună", cotidian din Constanţa: „Autoritafile, neputincioase şi dân­­sele, zadarnic încearcă cu jumătăţi de măsuri să uşureze transporturile cari, nemaiputând ţine în frâu nevoile ce ne copleşesc, apasă tot mai greu a­­supra populaţiei lipsite mai ales". Păi dacă-şi fac transporturile de cap, ce e vina bietelor autorităţi ne­putincioase? III. Din ,,Steaua“, gazetă politică de partid: „Ion Serghie, surprins de viscol pe câmp, a degerat şi eu toate primele ajutoare date de d, subchirurg iar, nu a putut fi readus la viaţă". Vă închipuiţi ce îngheţat trebue să fi fost bietul Serghie, dacă nici țar­ul nu l-a putut topi! ©ra Toate se duc,numai d. Corbesu rămâne. Lausanne, la comedia Ce v’am spus eu. Se prăbuşesc tronurile cad Nu vă bucuraţi, nu bateţi auvernele, scade francul, sca­­din palme, nu daţi acatiste la de, leul, numai d. Corbescu fă­­biserică, nu răsuflaţi uşuraţii mâne, rămâne, rămâne... D. Corbescu nu pleacă, d. Corbescu nu demisionează, d. altul în­tr- 1 Corbescu nu se retrage! Carnea se scumpeşte dar d. Corbescu rămâne. Apa a devenit mai intruva­­bilă decât vinul bun în res­taurante dar d. Corbescu ră­mâne.­­ Capitala e mai murdară de­cât o mahala turcească, dar d. Corbescu rămâne. Cetăţenii Capitalei se plâng că viaţa a devenit insuporta­bilă în acest oraş, dar d. Cor­bescu rămâne. Ministrul de interne refuză să mai lucreze cu primarul, dar d. Corbescu rămâne. Consiliul de miniştri cere demisia Comisiei interimare, dar d. Corbescu rămâne. Un înalt funcţionar fiscal a luat mită. Ei, acesta nu-i un lucru aşa­­ de extraordinar. Cine nu ia mită in tura românească? Hoţul de păgubaş, n’are in­să de lucru şi reclamă parche­tului. înaltul funcţionar se simte ultragiat şi publică o lungă fulgerătoare scrisoare la adre­sa acuzatorului. Parchetul începe instruirea afacerei. Înaltul funcţionar publică o nouă scrisoare, mai puţin lungă şi mai puţin fulgeră­toare decât prima. Parchetul îl cheamă la inte­rogator. Afacerea Belitoreanu. S­finita înaltul funcţionar mai pu­blică o scrisorică. Parchetul îl depune la Vă­cureşti. Înaltul funcţionar... îşi va publica fără îndoială memo­riile. „ Ultimul act al comediei de la Lausanne, se joacă azi. După discuţii, tratative, în­treruperi, reluări iar discuţii şi iar tratative şi iar întreru­peri şi iar reluări, aliaţii au înmânat Miercuri tratatul de pace, turcilor. Turcii au cerut un răgaz de 8 zile. Lord Curzon s’a uitat la el și a răspuns ritos: — Mai stau până Dumi­nică. Cu alte cuvinte,­­ isprăviți-o că m’am plictisit“ Și noi. Fantasio --------xxxx-------­ Iaca: Octom­­vr­ie Tristeţi cad ca şi un sombru tort... Pe pajişti paşte pâcla sură... Pământul strâns sub zări de zgură e stâns ca chipul unui mort Copacii-aprinşi de toamnă ’ncep să-şi picureze ’n vânt- văpaia — oftând, peste ţinuturi ploaia îşi târâe cernitul crep... George voevidca Bucureşti, 3 Februarie 1923 cade ghiață de Bagă de seamă! pe acoperiş... Mărfi e sărbătoare. Facem puntet Tu crezi că se mai urcă bealt • Când e Poştele, dragăf Eu, de pe acum am început si fac socoteală... • Ai văzut?.. A fost în audientă la Palat„ * Trece constitutiaf • Ce să-ţi spun, dragăV De când le-a mărit diurnele, ne merg* fi nouă mai bine. * — Ce mai cauți la ora asta în ca­feneaf — N’ant cărbuni... Ce? Să stau în frig acasă,. Leo. SIMPATIILE NOASTRE Conferinţe Cred ci şau­te fi situl de conferin­ţele ce vi se oferă: Poesis, Insula, Cereul Analelor, In­stitutul de studii sociale, Universita­tea populară, Ateneul român şi al­tele şi altele,d­­in conferinţe. Asta, numai la Bucureşti. In străinătate, conferinţele — şi pe noi ne interesează doar cele diplo­matice — au avut şi au loc în diferite oraşe, din diferite ţări, ultima, cea de la Lausanne, s’a ter­minat azi. . Începută acum câteva luni de zile, conferinţa de la Lausanne era menită să deslege căte­va din cele mai com­plicate probleme, cari turburau pacea Europei. Dar după primele zile de discuţie, disensiunile au fost atât de mari fie între aliaţi, fie între aliaţi şi turci, în­cât de căte­va ori lucrurile erau să ramâie baltă. De bine de rău insă, conferinţa a ajuns, până la sfârşit, la un rezultat. Şi acest rezultat a fost Comunicat în chip discret de un diplomat cores­pondenţilor presei mondiale: „După lungi discuţiuni aliaţii au că­zut de acord... asupra oraşuui în care va avea loc viitoare conferinţă". Juda ------xxxx------ Desen de Boa Biki Kostaky ----xxxx----«

Next