Rampa, martie 1923 (Anul 7, nr. 1601-1627)
1923-03-01 / nr. 1601
m * ...I iii """"• FIRELE DE MATASE ! P1 '■ '■**.....■" ■-*—■■■■■I» v***„ ■*■.■,■■ sunt CELE MAI BUNE! rep«, gen. pentru Romania - mare: MAX KRAIMK & Co. Bucuresti, Strada Paris No. 23 Trupele la turneu 0 convorbire in tren cu d. G. Tănase Publicul vrea spectacole vesele.—De ce sunt ocolite micile orașe din provincie Zilele trecute, căutând un loc în trenurile noastre friguroase și aglomerate, avui plăcuta surpriză să întâlnesc în vagonul de la coada trenului pe d-nul Tănase. Decanul comicilor de revistă și simpaticul codirector al Cărăbușului, e de câteva luni în turneu. Natural, m’am oprit în compardmentul d-lui Tănase, pe care l’am pus imediat în curent cu cancanurile teatrale ale Capitalei, pe cari era avid să le cunoască. — Cum merge al doilea turneul îl întrebai — Sunt foarte mulţumit că am nimerit-o şi de astădată! îmi spune d. Tănase. Amândouă comediile pe cari le joc, „Minunică“ şi „Champignol“, au darul să placă foarte mult publicului. In toate părţile am fost primit cu multă simpatie. Publicul amărât de necazurile vieţei, e amator de spectacole vesele. Am realizat reţete cât se poate de frumoase, chiar în oraşele mici. Profitul material nu e însă prea mare, pentru că și cheltuelile sunt foarte mari. — Dar voiajurile cu trenul! — Ne-am obișnuit! Am tras’o rău cu înzăpezirile, n’am mai avea parte de ele! Cât despre deraieri, Doamne ferește să nu zic într’un ceas rău, dar până acum am scăpat! — Cât mai durează turneul! — Până la sfârșitul lui Martie. Voiu face de astădată și orașele mai mici cari neavând săli de teatru cum se cade, sunt ocolite de toate trupele. Dela R.-Vâlcei, trec la Caracal, apoi câte o reprezentaţie la T-Măgurele şi la Piteşti, şi în ordine la Tg.-Jiu, T.-Severin, Calafat, Craiova, Târgovişte, Călăraşi, Cernavodă, Bazargic şi Constanţa. — Dar pentru la vară, ce mai pui la cale! — La vară o să fie lată! Am nişte proiecte senzaţionale. Pe lângă obişnuitele reviste, se poate să jucăm „Ocolul Pământului“, după un text modernizat şi cu nişte aparate scenice cum nu s’au mai văzut la noi. Iţi dau eu amănunte la timp! adaugă d. Tănase. excelentul artist mă lăsă, în plină nerăbdare, să trepidez de curiozitate. Rev VerasSsagBI Expoziţia „Tinerime artistice“ Duminecă s’a deschis în săbie Exarcu ale Ateneului Român , expoziţia „ societatea ,Tinerimea artistică“, sub patronajul M. S. Regina Maria, în prezenţa unui public foarte numeros. Expun pictură membrii cunoscuţi ai societăţii d-na Cuţescu-Storck şi d-nii: Arices-scu, Artachino, Canisius, Ma-rin Georgescu, Kimon Loghi, Mantu, Mircescu, Murnu, Neglies, Pavelescu, Petraşcu, Satmary, Stoenescu, Strâmbu Verona, Vermont, dintre tineri d-nele: Grossman-Bolighin şi Isidora Constantinovici şi d-nii: Dumitru Pherekyde, Arachian Hrandt şi Brăescu. Sculptură, d-nii: Storck- Spaethe, Boambă, Hetta, Themeli, Onofrei, Schmidt, Petre Aurel Constantinescu, Raiciu, Iordănescu. Gravuri în lemn, d-nii Martin Sailicki şi Horia Teodoras. Sunt cunoscute calităţile frumoase închise în lucrările multora dintre membrii acestei societăţi pentru ca să mai fie nevoe să inzistăm asupra însemnătăţei expoziţiei acesteia. L. Vă aduceţi aminte de faimosul portabac , la muzică" din piesa „De ale Cartoralului“ a lui Caragiale. Era — şi cum probabil ştiţi — al unui subl misar care-l punea mereu la loteri şi-l câştiga mereu tot el. Vă voi provesti astăzi păţania uinui bun priten, care a alergat şi el după un portabac, fără muzică acesta, dar tot la loterie pus. Vorbeşte micul meu. Eram înd răgostit de Nineto Tampon, blonda subretă de operetă. O fetiţă, iare n’avea nimic extraordinar, în cară de încăpăţânarea cu care refuza să mă primească în odaia ei. 1oate încercările mele eşuaseră într’un chip lamentabil. Eram atât i : întărâtat și atât de amorezat di ea, în cât neputănd trăi cu ea, cău, \m să trăiesc cel puțin în In acest scop, mă îm- I cu bucătăreasa Ninetei, 'aflai că directorul trupei din care făcea parte fe, organizase o loterie, al ! principal era un portade Nineta, loterie în foloartiștilor în mizepreajma prietenisem Intr’o ® de operett meia iubit cărei oble bac broda,sul „Aso^sției rie". Dornic dihniseră directorul — D-l admirai ■ă am ceva pe care se omâinile ei, mă repezi la de operetă și-i spusei: directori Inițiativa d-taleilă. Eu mă interesez foarte mult la soarta artiștilor în mizerie. Câte tunete de loterie aif. — Nu mai am decât 3897. — Le cumpăr. Și leâtii. Peste câteva zile avu loc trage ea. Portabacul fu câștigat de una din acele amabile ființe, cari joacă pe scena varteteurilor. Alergai la hotelul în care locuia. Madama îmi spuse că locatara era în baie. Strecurai un sutar în mâna madamei și o hârtie de 1000 pe sub ușa odăiei de bac. Apoi strigai pe gaura ușei. — D-tă, aţi câștigat un portabac. II plătesc cât vreţi. — Regret, d-nule, îmi răspunse amabila ființă. Eu nu fumez și l’am făcut cadou prietenului meu Mărgărit. — Unde stii — Fundătura Mieilor, 8 bis. Un automobil mă duse in goană la adresa indicată. Intr’o odăiţă mizeră, găsii un tip lung, deşirat şi pletos: poet de meserie — D-nul meu, îi spusei eu, aveţi un portabac pe care vi la dăruit d-ta X. Cât cereţi pe el. — Nu’l dau, d-nule, îmi răspunse poetul, pentru nimica în lume. II amsuvenir" dela ea şi nu-l dau pentru toate comorile lumei. — Chiar dacă ea te înşeală. — Dacă mă înşeală, atunci arunc portabacul pe geam fi pe mine după el. — Aşa? Atunci vino mâine la 5 d. a, la mine. Vei avea dovada că iubita d-tale te înșeală. Mă înapoiai la amabila ființă care locuia la hotel, strecurai o altă sută în mâinile madamei, care mă introduse in odaia iubitei poetului. — Dră, ii spusei eu, edzdndu-i în genunchi. Istoria cu portabacul era un pretext, ca să mă pot apropia de d-ta. Te iubesc și doresc să vii să iei o ceaşcă cu ceai la mine acasă. — Nu pot, răspunse ea. — Chiar dacă pe măsuța cu ceai vei găsi fi un pachet de 5 hârtii de câte o mie. Mâine la 5 sunt la d-ta, îmi spuse ea grăbită. A doua zi, la cinci, amabila ființă se instala pe genunchii mei, iar la 5 fi s minute, servitorul meu introducea pe poetul Mărgărin în odaie. — Mizerabile! strigă el, văzând-o. — Portabacul, d-le! strigai eu văzându-l. — Iati-l, d-le! urli el. Și-l svdrli pe fereastră, uitând să se arunce fi el după preţiosul obiect. Dintr’o săritură fuses la uşă, scoborăi scara în goană și mă repezi în stradă, căutând portabacul. Dar un trecător avusese timpul să-l culeagă de pe jos și să dispară. Făcui atunci să apară în ziare un anunț. ,,5000 LEI „plătesc aceluia care-mi va a-jduce un portabac pierdut ori în . strada Cutare“. A doua zi veniră vreo 300 de solicitatori. Printre ei era și cel care găsise faimosul portabac. Ii plătii recompensa promisă, apoi fericit plecai spre casă — mai exact — spre bucătăria Ninetei. Găsi acolo pe bătrâna mea prietenă bucătăreasa, căruia i-arătai triumfător portabacul: — In sfârșit, madam, am ceva de la „ea". Cunoști d-ta asta. Şi-i arătai portabacul. — Da, răspunse bucătăreasa, e portabacul pe care d-ra Nineta.... O întrerupsei entuziasmat: — E frumos, nu-i așa? — Cred și eu. Dacă e lucrat de mâinişoarele mele. Mă prăbuşii pe un scaun. Portabacul lucrat de bucătăreasa, mă costase 18.333 de lei, tap. De-ale altora Portabacul Am anunţat la timp fondarea tinerei ,,Asociaţii a elevilor şi absolvenţilor şcoalelor de artă dramatică din Bucureşti“. Gruparea aceasta şi-a fixat câteva puncte în programul ei, pe care le credem suficient de interesante, spre a le aduce la cunoştinţa publicului. Asociaţia intenţionează organizarea unui ciclu cât mai varst de conferinţe, ţinute de personalităţile cele mai de seamă ale intelectualităţii, asupra tuturor chestiunilor de teatru. In anul întâi de activitate, se vor ţine până la 10 prelegeri. In toamna viitoare se va pune bazele unei „Universităţi libere de teatru“, cu prelegeri asupra tuturor chestiunilor ce pot interesa, şi trebue să intereseze pe un actor conştient. La toate conferinţele Asociaţiei, va fi chemat şi publicul. In felul acesta se va realiza o legătură între actori şi public, cari trebue să lupte împreună pentru ridicarea teatrului la nivelul artei. Conferinţele Asociaţiei vor fi complectate cu un select program artistic. Se va apela la cei mai buni artişti în acest scop. • Asociaţia tinde la construirea unui cămin pentru elevii din şcole de Artă Dramatică, cu o binoteca bine alcătuită, cu o sală de festivităţi. Nu e vorbă de un an, ci de ani întregi de muncă şi punctul acesta al programului care pare himeric, va fi realizat; elevul de teatru va fi scutit de trista necesitate de a munci în birouri sau magazine, fiind la şcoală musafir, ei neavând timp liber pentru a-şi apropia cultura generală atât de utilă. In se va acordibilierea aceluiaş scop, Asociaţia a — când aceasta va fi peburse elevilor săraci, şcoalelor de Artă Dramatică ai teatru costul integral al Elevii plătesc biletului Asociaţia va lupta să obţină pentru elevi gravitatea la toate spectacolele, chiar şi la cinematografe pentru filmele carm prin subiectul, montarea, sau interpretarea lor, vor fi utile educărei scenice. Pentru cei dornici de cultură, Asociaţia va obţine îngăduinţa de a audia prelegerile universitare de istoria artelor, estetică, psichologie, etc. * Asociaţia va interveni pentru obţinerea amânării serviciului militar al elevilor din şcoalele de Artă Dramatică căutând chiar să obţină şi pentru absolvenţii nebacalaureaţi, reducerea termenului de serviciu. • In sfârşit, în toată activitatea ei. Asociaţia se va ocupa atât de nevoile sufleteşti, cât şi de nevoile materiale ale celor ce vin să facă teatru, şi se va strădui să asigure în societate viitorului actor, o situaţie demnă de un artist. Pentru aceasta însă e nevoe ca actorul de mâine să fie artist. Proecte frumoasa, pe cam nu le-am dori decât realizabile. -- Spre decabotinizarea actorului Proectele „isocrafiei eleviloi absolvenţilor şcoalelor de artă dramatica“ , Pf Bazarul „Taina“ In curând se va deschide la liaison d’Art, Clemenceau 3, un bazar de caritate, intitulat „Taina“, unde doamneledin societate, încercate de grelele condiţiuni de viaţă, îşi vor putea desface produsul muncii sau obiectele pe care doresc să le pună In comerţ. Această operă de solidaritate fermenină ale cărei foloase nu vor intirzia să fie apreciate de toţi, se în-fiinţează din iniţiativa d-nei Zulnia Aslan, care a văzut funcţionând în străinătate această institution, sub numele „Womens Exchange Association“. Şi fiindcă nici o operă de interes general nu poate lua fiinţă fără concursul mai multor suflete deinteresate d-na Zulnia Aslan a obţinut primul fond necesar de la următorii generoşi donatori: d. Aristide Blanc (50.000) lei, d-na Ecaterina Cantacuzino, d-na Mihail Cantacuzino, d-na Catargiu, etc. etc. Bazarul care va fi permanent, se va deschide în ziua de 3 Martie. Persoanele doritoare să aducă obiecte sau să ia informațiuni se pot adresa d-nei Beller la Maison d’Art în orice zi dela 10—1 și dela 3—6. Mormântul lui Renan Din Franţa întreagă se aud glasuri, cari cer cu insistenţă transportarea rămăşiţelor lui Renan la Pantheon. E vorba că guvernul francez va lua măsura de a transporta rămăşiţele nemuritorului autor al ,,Rugăciunei pe Acropola“. Renan este îngropat actualmente la cimitirul Montmartrel în cavoul Ary Scheffer, la doi paşi de mormântul lui Alexandru Dumas-fiul. Dar e interesant de ştiut că nici un nume nu atrage atenţiunea asupra lui. Piatra e goală... Renan, cu simplicitatea unui filosof antic, dorise astfel 1 -----xxxx---- la Ierusalim Profesorul Einstein se află la Ierusalim. El a ţinut o conferinţă în localul universităţei“. Au asistat autorităţile locale, în frunte cu Sir Herbert Samuel, precum şi reprezen- tanţii comunităţilor evreieşti şi creştine. Einstein şi-a început conferinţa în limba ebraică şi a continuat-o în limba franceză. La sfârşit, sir Herbert Samuel a rostit o cuvântare, mulţumind conferenţiarului, şi arătându-şi satisfacţia că prima conferinţă la Universitatea din Ierusalim a fost ţinută de cel mai mare fizician din lume. ■——XXXX-" I