Rampa, martie 1923 (Anul 7, nr. 1601-1627)

1923-03-23 / nr. 1620

NUMĂR IN 8 PAGINI, IEI 2 ANUL VII No. 1620Vineri 23 Martie 1923 M I H I H T © ABONAMENTELE Un an Sase luni Trei luni IN TOATA TARA Lei 500 Lei 300 Lei 150 IN STRAI­NATATE Lei 700 L­e­i 400 Lei 200 Abonamentele se plătesc Înainte d cse Manuscrisele nepublicate se distrug u t: Anunciurile se primesc la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Biurourile, Redacţia şi Administraţia, Bucureşti, Str. Sărindar No. 7, parter — Telefon 1/59 $/ore, Mătăsupi'şii oriceNoufăfi Párisiénél i »e|-uri convenabile vr.fk­ademie/l (lângă Cinema Lux) ju­­­rul liberului schimb teatral Am arătat într’un articol pre­cedent, discuţia ivită in franţa în jurul chestiunei dacă teatrele pa­riziene trebue sau nu să repre­zinte lucrări dramatice străine. Subliniam cu acest prilej ex­celenta argumentare a d-lui H. Lenormand care arătă la ce pe­ricol s’ar expune Franţa, dacă ex­cluzând operile străine de pe sce­nele ei, străinătatea ar procedă la feL Chestiunea aceasta merită o deosebită importanţă şi de aceia îmi voi îngădui s’o dezbat în co­loanele ziarului nostru. • Tradiţia ziarului nostru mă împiedecă să cred măcar o sin­gură clipă în posibilitatea apli­­cărei principiului protecţionismu­­lui teatra. Totuşi, unele sugerări venite din afară, îngăduie ca această eventualitate să fie discutată şi chiar întrezărită. Este în afară de orice discu­­ţiune că România constituie pen­tru literatura dramatică franceză un excelent debuşeu. De ani de zile, de foarte mulţi ani de zile, repertoriile teatrelor noastre sunt alimentate cu piese datorite au­torilor francezi. Trebuie de­menea să recunoaştem că aceste piese au fost acelea cari au făcut posibilă intensificarea vieţii noas­tre teatrale. Situaţia aceasta a fost deci folositoare pentru mişcarea dra­matică a ambelor ţări. • Marea ospitalitate pe care tea­trul franţuzesc l-a găsit la noi, ne îndreptăţeşte însă să sperăm la un schim­b de politeţe din partea prietenilor noştri francezi. Nu ne indoim că amabilitatea caracteristică a nobilului popor, nu se va desminţi nici de data aceasta. De altfel suntem convinşi că dacă până azi teatrele pariziene n’au solicitat încă piese româ­neşti spre reprezentare, este că n’au avut încă organul oficial căruia să se adreseze. Astăzi insă dificultatea aceasta a fost înlăturată. Autorii drama­tici români uniţi vor putea soli­cita introducerea teatrului româ­nesc pe scenele străine. In acest sens s’ar putea intra in tratative cu societatea­­auto­rilor dramatici francezi, pentru ca , prin intermediul ei, teatrele fran­ceze să accepte reprezentarea unor piese româneşti. Asupra valoarei artistice a li­­teraturei noastre dramatice, ori­cât am fi de modeşti, trebuie to­tuşi să recunoaştem că sunt piese româneşti, cari pot figură cu cinste in repertoriul oicărui tea­tru străin. De altfel societatea autorilor Ioaniei, a căror literatură dia­­rmatica e foarte valoroasă, a cerut pe vremuri să i se recomande piese româneşti spre reprezin­­tare. Lipsa unui organ oficial cu care să se poată trata, a făcut inposibilă atunci realizarea aces­tui proect. Astăzi, situaţia schimbându-se mult in favoarea noastră, avem piese originale bune, şi posibili­tatea ca literatura dramatica ro­mânească să pătrundă pe sce­nele străine e din ce in ce mai mare. Rămâne să se ia iniţiativa. Şi cu bunăvoinţă din ambele părţi, s’ar putea face lucruri fru­moase. H. G. ■-----XX XX----­ DIRECTIA SANITARA D. Colonel Dona Desen de A. Petrescu Romanţe pentru Thea Când gândul tău aleargă purtat de vagi himere Spre-o lume mincinoasă, clădită pe-un abis, Alăturea de tine, cu sufletul mut­­— Thea In ochii tăi, minune de vis şi ‘de Te simt tot mai streină de sarbădul meu vis. Eu îmi topesc nădejdii şii visuri şi dorinţi, Şi-alăturea de tine eu simt prăpastia care Cufundă’n ea întregul sărmanei mele minţi. O mi-este teamă, Thea, când sunt de tine-aproape Şi mă’nfioară gândul c’odată ai să pleci... Şi’n fiecare seară duc dorurile-mi mute Că mi le ’ngheţi pe buze cu zâmbetele-ţi reci. Sinaia. Const. Argeşan _' t ^...^„_t___ ^^ ■ |y Pe stradă — Dă-mi voie, te rog... — Unde vrei să te duci ! — Vreau să trec înainte... — De­geaba te înghesui, domnule, că nu te lasă...­­— Sunt persoană oficială! — Mă rog... — Stai ! Nu-i voie ! Circulați ! — Păi și eu vreau să circul. Vreau să circul însă înainte, nu înapoi. — Hai, domnule, umblă, nu înțe­legi... — Ce-i jandarm ! — Uite, domnul nu vrea să se dea înapoi... -- Hai, cetățene, înapoi.. 300 — Domnule locotenent, vreau să trec drumul la Național... — Nu-i voie... — Vedeți că eu... — Fără discuție, dacă nu vrei să dormi astă noapte la beciu ! » • » •• • • « • a — C-i acolo, nene, arde la Elysée .­­- Nu, e o întrunire a opoziţiei ! •­ Păi eu ştiam că la întrunire se bea vin, nu se stropeşte cu apă.. — Da, dar întrunirea asta e prea înflăcărată, şi autorităţile temăndu se să nu ia foc casa, au adus pom­pierii. — Dar guzganii aceia ce sunt... — Un fel de stindard... cum um­blau cei vechi cu o blană de lup in prăjină, drept drapel. — Nu-i voie ! — Qu’est-ce Qu’il dit ! — Bine, dar pentru ce “! (In fund se aude : Huooo ! Jos so*’ bolanii !). — Tu sais, droles de gens, ces Rou mains... — Non I — I f... —■ A bas les rats t Cest une révol­­te contre les rats 1 Figure-toi, heint Camera — Hofi de urne ! Bandiţi ! Tâl­hari I — Huideo ! Afară I — Dobitocule I — Canalie ! — Lichea I — Huideo ! Afară ! Afară I (Opoziţia pleacă. După câteva t mi­nute). — Ce-i mirosul ăsta ! — Hidrogen sulfurat ! — Domnule preşedinte, domnilor deputaţi... — Valeu .­ Mă înăbuş.« — Deschideţi ferestrele ! — Aer ! Aer ! — Uite o fiolă ! — E sulfură de carbon... — Asta-i obstrucţie sulfuroasă (Şedinţa se ridică. După o oră sa redeschide. Guvernul face declara­ţii). — Domnilor deputaţi, în şedinţe de astăzi, opoziţia, încercând mereu să ne oprească în opera de consolida­re a ţărei, a răspândit în incintă gaze diavoleşti, care ne-au silit să întrerupem desbaterile Adunărilor, Naţionale. Guvernul este însă gata la orice, şi-şi ia toată răspunderea si­taţiei. In consecinţă,­­ timpul suspendărei de şedinţă, s-a şi con­­stituit în biroul alăturat, o societa­te pe acţiuni prin îngrijirea căreia, începând de mâine, se vor furniza deputaţilor măşti contra gazelor as­fixiante... Discuţiile vor putea urma astfel... (Restul discursului se pierde în o­­vaţiile majorităţii, care aplaudă în picioare). Skanderbeg ^ldlflbuhL Scvja W­avux& ------xxxx— — ...în cursul stagiune! actuale nu se va mai monta nici o piesă origi­nală pe scenele nesubvenţionate, contrar celor afirmate până acum. ...că odată cu schimbarea directo-­ rului Teatrului National, se va schimba din nou aranjamentul bus­­turilor din flayer. ...că In urma înaintărilor recente, au început să dea înapoi mulţi din cei ce susţinuseră anumite candida­turi. ...că la vară, vom avea o nouă gră­dină de spectacole în centrul Capi­talei. ...că, In cursul stagiunei ide vară, se va juca și la un teatru, care până acum, rămânea de obiceiu închis. * rm ^ vcjpe. , \ • ^ E­c­o­ Nu s’a scumpit ! Un savant american, doctorul J. W. Evans, a descoperit de curând că, din cauza valurilor cari rod coasta americană, aceasta a dat înapoi cu doi centimetri în cursul ultimului an. Companiile de navigaţie merită să fie felicitate pentru faptul că... n’au scumpit încă preţul călătoriei. O cucoană din înalta societate bu­cure­şt­eană a cumpărat acum câtva timp o pisică albă, frumoasă, care ii fusese recomandată ca pisică de Angora. Un cunoscător îi demonstră însă, peste câteva zile de la fericita achi­ziţie, că pisica în chestie nu avea ni­mic comun cu Kemal-Pașa și că era, în realitate, o pisică albă, frumoasă, și atâta tot. Furioasă, cucoana se duse la vân­­zătoarea de pisici și-i ceru cont: —­­Mi-ai spus că pisica asta e de Angora. Nu-i adevărat. Nu-i verita­bilă... — Ce te superi, cucoană? replică vânzătoarea. Parcă d-ta nu știi că pisicile sunt false ?. Tutankhamon face astăzi subiec­tul discuţiilor din toate saloanele şi toate cercurile. Chiar medicii, care nu arareori sunt gaffeuri, au început să-l întrebuinţeze, în consultaţii. Aşa de pildă, unul din cei mai simpatici doctori ai Capitalei, cam zaharisit, fu chemat acum câteva zile să examineze starea generală a unei doamne între două vârste. Rezultatul consultației fu dezas­truos. După terminarea ei, începu natu­ral vorba despre Tutankhamon. La plecare, doctorul sărută mina cucoanei, și-i spuse galant: — In orice caz, pe vremuri, sănă­tatea publică era mai bună ca astăzi. Dovada o face regele Tutankhamon. După aproape patru mii de ani, e infinit mai bine conservat de­cât dv. ------xxxx-----­ Din rubrica faptelor diverse a­u u­nui cotidian de seară: „Pe strada Calomfirescu, o di-nă a fost rănită cu un glonţ de revolver, care a pătruns în spatele şi în inte­­riorul apartamentului său“. E de prevăzut că în curând vom putea citi astfel de informaţii: „Ala necând­eri pe strada Calomfirescu, un domn şi-a fracturat piciorul dea­supra genunchiului şi-a etajului al treilea.“ II Din ziarul parizian le Journalt „Neliniştiţi că de două zile d-na X, în vârstă de 56 de ani, n’a fost văzută eşind din casă, vecinii au for­ţat uşa casei şi-au găsit pe septua­genară moartă în pat“. Septuagenara asta de 56 de ani, trecuse se vede pe la doctorul LVp­­ronoff. III Citit la „Mica publicitate“: „Domn în vârstă de 30 de ani, 25 de ani practică, liber imediat, caută post­anteun magazin“, 30 ani vârstă și 25 de ani practi­că ? Numai Ludovic al XlV-lea­, se poate lăuda că in meseria lui, și-a început practica de la o vârstă atât de fragedă. vir. P-în£re răi

Next