Rampa, aprilie 1923 (Anul 7, nr. 1628-1651)
1923-04-01 / nr. 1628
DmnîmcS, T A'prîBe, 1923 BÎ1PÎ ane Crearea unei noui direcţii generale a teatrelor In şedinţa de Joi a Camerei, sa votat un proiect de lege, depus de către d. Const. Band, ministrul cultelor şi artelor, având ca raportor pe i AL Mavrodi, şi referindu-se la atribuţiile directorului Teatrului Naţional din Bucureşti până acum şi director general al teatrelor. Pe viitor, directorul Teatrului Naţional nu va avea alte atribuţii, decât acelea ale directorilor teatrelor Naţionale din Iaşi, Cluj şi Craiova. In schimb se creiază în ministerul Artelor, o direcţie generală a teatrelor, exercitând controlul asupra tuturor teatrelor din România Mare. Această importantă funcţie va fi încredinţată tot d-lui V. AL Jean 0-1 V. Al. Jean ------xxxx----- Este una dintre puţinele expoziţii în care o atmosferă de curată şi uşoară visare te înviorează şi-ţi dă minunate şi nepreţuite momente, când recules — departe de mizeriile, de munca vieţii din afara — trăieşti retras în lumea fanteziei şi a sentimentelor pe care ţi le mijloceşte piciorul Expoziţia aceasta este una dintre cele mai frumoase manifestări de artă. Nici un alt pictor nu se poate mândri cu o mai bogată şi mai variata activitate artistică. Alarin Georgescu munceşte cu multă tragere de inimă şi foarte sârguitor, ajungând astfel la o virtuozitate technica, demnă de admiraţie. . Acest abil mânuitor al penelului, nu este unul dintre caracterele impulzive, dintre personalităţile ce au nevoie de mijloace brutale, pentru a zgudui pe spectator, pentru a-i smulge entuziasmul plin sau complectul oprobiu. Atarin Georgescu este un senzitiv — un suflet înclinat spre visare, — cu un temperament domol, şi cum se vede din ceie mai multe pânze, preocupat de a da o cât mai agreabila formă şi o cât mai fermecătoare culoare figurilor şi obiectelor ce formează subiectele safe. Judecând după lucrările expuse anul acesta, putem vedea ca îsi urmeaza, cu o energie mereu sus-locuri străbătută de o ușoară melancolie, discreta insă întotdeauna, da fiecărei dintre lucrările safe, fie ea peisagiu, natura moarta, sau portret, o notă de o savoare particulară. . Sentimentele ce le citim in tablourile mi. Marin Georgescu, sunt nemascate, nefalsificate încă de iminenţa vreunui rafinament intelectual sau de deviaţiile unui cercetător nervos. Culoarea utilizată de către domnia-sa, e fluidă, dulce, transparenta. Dominanta armonică din toate lucrările este insa atmosfera. Calda, vibrantă sau apăsătoare, ea învăluie, mângâie și înviorează totul. Pitoreascantă,i;are a peisagiuui rcuianesc, sublet atât de gen.ros p.m.u pfeterui iaintut, este nota*a d* către d. Matin Georgescu, in nenumărate si minunate pânze. „Vai^a Cernei" (o) „Peisaj la Caransebi" (28), „Posta din Ciclova Româna’ (56), „Biserică sătească spre apus" (78), sunt câteva probe ale sruselor noastre. Nuduriie fermecătoare şi cari vor place desigur celor mai mulţi dintre cunoscătorii noştrii, sunt ceie mai visătoare din câte se fac la noi. Aşa sunt „Nud’ (28), „Meditaţie” (3) şi celelalte citeva expuse. Interiorurile sunt pur şi simplu magistrale. Am trebui să le notăm pe toate: (26), (27) şi (31). Dintre portrete preferăm pe aceia ai d-lui W. (39), ai d-nei D. D. (38) şi portretul domnului J. Th. F. Văzând eclectismul de care dă dovadă, nu putem insista îndeajuns asupra însemnătăţei expoziţiei d-lui Marin Georgescu, al cărui spirit de muncă şi de jertfă, trebuie dat drept pildă celorlalţi pictori ai noştrii. Este una dintre pictorii cinstiţi, muncitori, de a cărui seriozitate vorbesc cele 142 de pânze expuse. Noi îi urăm succesul pe care îl merită. S. VI. Ultimele expoziţii Expoziţia Marin H. Georgescu Cirte şi reviste Primim la redacţie: Ioan Petrovici: „Pagini filosofice“ Hortensia Papadat-Bengescu: ,,Romanul Adrianei“ Hortensia Papadat Bengescu: , Balaurul“. Charles Gide ■ ,,Salariul“, în traducere româneasca de N. G. Eremie. Premiul Nobel pe 1923 Comitetul însărcinat cu administrarea prem. Nobel a hotârât să mărească valoarea premiilor pentru 1923 la câte 114.923 coroane suedeze. Printre candidaţii la premiul pentru medicină este şi profesorul dr. Eugen Steinach, îndeajuns de cunoscut prin cercetările şi experienţele sale de Intinenie. Având în vedere că Steinach s’a relevat şi în alte direcţiuni — bunăoară în cercetările sale asupra homosexualităţii, can sunt de mult cunoscute şi apreciate in Franţa — el poate fi un candidat destul de serios, Cu pretenţii de reuşită. Suma apreciabilă la care se ridică premiul, ii va permite, desigur, lui Steinach, să-şi continue cercetările. Pianul 81a„ Richard Wagner Pianul lui Richard Wagner, pe care acesta l a întrebuinţat foarte mult cu ocazia compunerii „Tetralogiei", a fost transportat de curând la New-York, de un colecţionar american, care l-a cumpărat la München. Planul acesta Bechstein, fusese dăruit lui Wagner de amicul său regele Ludovic al I-lea al Bavarei şi a fost întrebuinţat de marele compozitor german timp de vreo zece ani. După ce situaţia materială a lui Wagner începuse să se îmbunătăţească, el simţi nevoia să-şi procure un pian nou şi-i obţinu in schimbul celui vechi, de la firma Bechstein, care, la rândul ei, îi dărui profesorului de muzică Theobald Guenther din München. Acesta îi păstră până la moarte, fiind ţinut apoi ca amintire şi de către familie. Din cauza jenei financiare, moștenitorii profesorului Gunther, se văzură siliți acum, să-i vândă. Mărul de aur .Şi copilul a plecat mai departe şi-a scârţâit cântecul pe nişte strune sparte de chitară. Luna (o minge de porţelan) a prins privirile copilului şi se juca cu ele cum se joc fluturii de noapte împrejurul unei lămpi aprinse Şi-a îngenunchiat iar şi-a plâns fără lacrimi — crezând că a înflorit din nou mărul de aur, şi a căutat pe cineva din apropierea lui, ca să-l înveţe o rugăciune. Un melc care adormise printre ierburi, In drum spre infinit, se deşteptase pentru că gândul copilului I a bătut pe umeri şi l’a întrebat dacăar vrea să-l înveţe o rugăciune. Şi melcul l-a privit, somnoros şi plictisit, şi şi-a mişcat nepăsător corniţele. Copilul şi-a sugrumat gândurile şi-a început să râdă zgomotos — furtuna în miezul primăverii, stropită de soare şi udată de ploaie. Apoi a strivit melcul sub călcâie. Luna (o minge de porţelan) sta agăţată de copacul cerului, gata să se prăbuşească. Copilul, râde mereu, mereu. Şi în fiece dimineaţă mărul de aur înfloreşte, să măsoare zările, să sărute cu talpa picioarelor pietrele drumului. Soarele a înflorit ca un măr de aur, care atârnă pe un copac fără ţinuta calea care i se pare mai fâră lor Şi mărul s-a potrivita pentru a putea ajunge la x . deplina desfăşurare a forţelor crăpat zem05’ Şi mustul (praf de sare. O poezie vioaie, tăcută, pe aaur), a spălat ochii copilului rătăcitor, şi rouă dimineţii — bobii de lacrimi — s’au atârnat de genunchii lui, ca nişte ţurţuri de ghiaţă, iarna, pe streşinile caselor. Şi copilul s’a închinat, a ridicat braţele spre cer, şi pentru că nu ştia nici o rugăciune, a plâns. Porumbeii au trecut veseli pe lângă el. O căprioară l-a privit cu ochii galbeni — doi bănuţi de aramă — şi a trecut pe drum ca o săgeată sau ca un gând, veselă şi nevinovată. Şi copilul plângea înainte. Seara l’a găsit tot acolo, în genunchi, plângând. Şi la sărutat ca o mamă pe tâmple. Şi plânsetul copilului care a născut soarele şi la înmormântat, s’a secat ca o apă rece şi sărată. Şi copilul s’a ridicat şi-a vrut să fie mai departe. Porumbeii s’au întors trişti şi căprioara a trecut îndoliată, f Unreere care cânta înmns. H. R. Flori Conferinţe D. Henri Morin despre Hector Berlioz Distinsul şef de orchestră francez, d. Henri Morin, ale cărui recente concerte au fost adevărate regaluri artistice pentru melomani, a apărut joi după amiază în ipostaza de conferenţiar. A vorbit la Fundaţia Carol despre Hector Berlioz Tot atât de animat în vorbire, pe cât de elocvent ştie să fie în fruntea orchestrei, tânărul dirijor a reuşit să evoace plastic impresionanta figură a compozitorului „Fantasticei“, D. Morin — care cu zece zile înainte a ştiut să dirijeze această simfonie după sugestivele linii de tâlc interior — a doveditHin conferinţa d-sale că tot atât de intens cunoaşte amănuntele din viaţa sufletească a compozitorului, determinante pentru creaţiunea sa-In toată opera monumentală a lui Berlioz se recunoaşte — spune conferenţiarul—viaţa particulară a marelui compozitor-Sensibilitatea, sugestivitatea şi coloritul întregei sale muzici nu reprezintă decât oglinda vieţei intime a neuitatului muzicant. Gluck şi Beethoven au inspirat puţin pe Berlioz; dintre autorii dramatici, Shakespeare şi mai ales Virgiliu, au fost divinizaţi de el-Alte amănunte din viaţa in-ltimă a marelui compozitor, au complectat icoana frumoasă, evocată de conferenţiar. l. D. Charles Bouglé despre Renan şi tinerimea universitară In faţa unui auditoriu din cele mai distinse, şi-a deschis joi seara d. Qr. Bouglé ciclul celor patru conferinţe anunţate. După ce a mulţumit d-lui Rădulescu-Motru, pentru urarea de bună venire, d. Bouglé arată ce mari legături unesc Franţa şi România şi ce fericit se simte putând vorbi tinerime universitare române. Intrând in expunerea subiectului, d. Bouglé spune că şi-a ales acest subiect pentru a restabilii câteva adevăruri cari întunecă opera lui Renan. Conferenţiarul a căutat în primul rând să arate că pe nedrept a fost acuzat Renan de Lreligiozitate. Renan care s’a inspirat poate din concepţiile lui Voltaire, n’a fost un eretic, ci un anticlerical. A fost nu un liber cugetător cum l-au prezentat cei ce i-au sărbătorit centenarul la Trocadero, ci un savant care a dorit să vadă religia lipsită de atâtea şi atâtea prejudecăţi şi pusă cu adevărat în slujba omenirei. De aceia nu trebue văzut în Renan un răzvrătit împotriva religiei, ci contra lanţurilor cu care clericalii o înconjuraseră. Al douiilea adevăr pe care l-a demonstrat d. Bougle, a fost că este greşită concepţia care consideră opera lui Renan ca o operă de ecenţă germanică şi nici decum franceză. Dacă Renan s’a inspirat din Hegeli, care era atunci aşa de „en vogue“, dacă el avea o nespusă admiraţie pentru cultura germană, aceasta era fiindcă Germania era atunci centrul civilizaţiei şi mai ales al gândirei filosofice. Ceea ce desparte pe Renan de Hegel,este profunda dorinţă de bine pentru omenire şi dorinţa lui de a ridica ştiinţa la nivelul adevăratei ei meniri. Şi tocmai aceasta este latura care interesează tinerimea universitară. Pentru că din opera şi concepţiile lui Renan se înalţă acel îndemn puternic pentru munca nepregetată şi pusă nu numai în vederea unui beneficiu personal ci mai a. 1,V3 pentru binele omenirii. Şi cu această ocazie conferenţiarul arată ce mare tolerant (din punct de vedere religios) a fost Renan, şi a făcut o caldă pledoarie pentru cât mai marea răspândire a acestui sentiment. Ultimul adevăr pe care d. Bougle a ţinut să-l restabilească a fost: patriotismul lui Renan. Contrar tuturor afirmaţiilor, Renan şi-a iubit ţara şi i-a cântat frumuseţile cum puţini alţii au făcut-o. Conferenţiarul citeşte în acest scop câteva din a scris şi a gândit Renan. Şi d. Bougle închee printr’o spendidă peroraţie, asemănând calităţile operei lui Renan, cu valurile unui râu cari vor mătura tot ce li se opune în cale pentru ca să nu rămâie decât ceea ce este bun și mare în tot ce a scris și a gândit Renan. Fii. Un proces în jurul unei piese de Kaiser In faţa tribunalului din Berlin s-a judecat de curând procesul intentat de directorul teatrului „Renaissance", Felix Hollander, pentru oprirea reprezentării piesei lui Georg Kaiser „Die Flucht nach Venedig" pe scena tea,trului „Kammerspiele”, sub cuvânt câ piesa fusese premata spre reprezentare de „Renaissance Theater’. Acțiunea a fost respinsă, astfel câ piesa lui Kaiser se va juca la „Kammerspiele’. Un ziar comunist care nu primeşte invitaţii la teatru Fracţiunea comunistă din Landtagul prusian a interpretat deunăzi pe ministrul ştiinţei, artei şi instrucţiunei asupra motivelor pentru cari nu s-au trimis invitaţii ziarului comunist „Rote Fairne’ cu ocazia reluării ui Wilhelm Teil’ de Schiller la teatrul de Stat din Berlin, cu toate că s’au trimis invitaţii tuturor celorlalte ziare. Ministrul a răspuns că nu este exactă afirmaţia că redacţia ziarului „Rothe Fahne” ar fi fost cu intenţiune ignorată cu ocazia trimeterii de invitaţii la reprezentaţiile importante şi că la representarea lui „Wilhelm Teh’, au fost omise şi alte ziare, între cari „Deutsches Tageblatt’, „Deutsche Zeitung”, etc. /