Rampa, aprilie 1923 (Anul 7, nr. 1628-1651)
1923-04-02 / nr. 1629
ia-URSA- Gloria Un colaborator ocaziona/, de- E lângând moartea Sarei Bernardt, găseşte prilejul să se ocupe în acelaş timp de soarta actorului în general. Şi după câteva dezolante constatări, ajunge la concluzia, că viaţa actorului e o tragedie, iar moartea lui începutul unei nemăsurate nedreptăţi. Căci dacă unui artist îi e dat in viaţă să cunoască strălucirea gloriei, această strălucire e mult prea efemeră, iar după moartea individului ea dispare cu totul. Şi-aci, spune colaboratorul nostru, e tragedia.• Dar nouă moartea Sarei Bernhardt şi emoţia pe care a provocat-o, ne dau prilejul să facem alte refiexiuni asupra gloriei actorilor. S'a spus — e adevărat — de atâtea on că între artişti, acej-la 0 mai apropiată cercetare, se datorm e aceia care se bucura mai puţin decât on care aflai, în viaţă — şi mai ales după moarte de gloria la care-i dă dreptul arta lui. „Cât trăim oare noi In amintirea publicului ?. —um spunea______ odată un actor. Câteva ceasuri, atât cât suntem la rampă, îh făţa publicului. Odata cu msarea cortinei, se lasă şi uitarea asupra noastră. Toate sforţăiile noastre sunt recompensate pi in câteva aplauze in antracte. Apoi publicul părăseşte teatrul şi ne uită. Pe câtă vreme un pictor, un scriitor, graţie durabilităţei materiale a operilor lor, se şterg cu greu din amintirea publicului. E insă oare just — sfârşea interlocutoni meu — să am aşa de uşor daţi uitărei, numai pentru că opera noastrâ nu există materialmente de cât câteva ore? Am răspuns atunci actorului — şi moartea marei Sarah îmi’ dă prilejul să revin acum irr că se înşeală. Că publicul nu uită niciodată pe acei care i-a dat fiorul artei. Că amintirea operei de artă, nu este în funcţie de durata ei în faţa ochilor publicaui. II auzim in fiecare seară pe George Enescu. Şi totuşi cine-l poate uita? Tana a murit de muit. Dar de câte on numele lui nu e pronunţat cu admiraţie? Şi oare moartea Sarei Bernhardt n’a adus pe toate buzele numele austrei Rachel? Nu prezenţa artistului sau operei lui in faţa spectatorului, ci valoarea operei ior, condţionazâ şi determină durata amintrei. Iată la ceeace ar trebui să reflecteze artiştii noştrii. Să fie mai muit preocupaţi de ceea ce creiaza die cât de câtă vreme işi va aminti publicul de ei, atacaţiona atâtor artişti va râmane veşnică, dacă amintirea Sarei Bernhardt va rămâne nemțitoare, aceasta se va datora, fără Punct ANUL VII No ABONAMENTELE Un an Şase luni Trei luni IN TOATA TARA Lei 500 Lei 300 Lei 150 IN STRĂINĂTATE Lei 700 Lei 400 Lei 200 MOHH Abonamentele se plătesc înainte n n s i. Manuscrisele nepublicate se distrus a a Anunciurile se primesc la administraţia ziarului $1 la toate agenţiile de publicitate Blurourile, Redacţia şi Administraţia, Bucureşti, Str. Sărindar No. 7, parter — Telefon 1/59 . NUMAR ÎM 12 PAGINI: I .1 9 . 1629 Luni 2 Aprilie 1923 8®a“BO MEMENTO BHRSfflBSESS Rampa Cereţi Vinul ' fwmtcfeoHoîtr Ca cioestre Musca muzicală Richard Strauss a fost de curând oaspete nostru. Cu acest prilej, s’au povestit diverse anecdote din activitatea muzicală, din lunga activitate muzicală a maestrului vienez. Una din cele mai nostime e acea, care s’ar fi petrecut în cursul repetiţiilor unei opere. Richard Strauss era la pupitru. La un moment dat, opri orchestra și adresându-se primului trombon, ii atrase atenția că o anumită măsură o cântă greşit. Trombonistul răspunse că el nu face decât să cânte ceea ce e scris în partitură. Strauss, enervat, coborî de la pupitru, pentru a examina partitura. In adevăr, era o notă greșită, care vedi a fi o muscă uscată, presată între paginile notelor. Odată intrusul Îndepărtat, se reia tot pasegiul. Dar după ce trecu mănou — ****1— Te rog să cânţi ea şi mai dinainte. Musca avea dreptate I In momentul la care chestiunea regisorului preocupă atât de mult lumea noastră teatrală, socotim interesant să publicăm următoarea istorică întâmplare, din care se poate vedea că regisorii au un strămoş imperial: Intre cucerirea Austriei şi a Prusiei, împăratul Napoleon sosi pe neaşteptate la Comoedia Franceză. Se juca Cidul, in interpretarea dublurilor (amănunt demn de reţinut), cari erau artişti de o foarte dubioasă calitate. Napoleon ascultă două acte masacrate din tragedia lui Corneille, apoi ieşi indignat din teatru şi plecă la Tuilerii. Odată ajuns acolo, chemă în cabinetul său pe d. Remusat, şambelan însărcinat cu direcția Comoediei Franceze, și-i făcu aspre observațiuni asupra inctmei care domnea în primul teatru francez. Remusat se apără cum putu, dar sora cu pricina, Strauss, oprind cu proasa inspirație să spa împaratului că în starea în care se găsea Comoedia Franceză Cidul nu putea fi distribuit altfel. Mânia împăratului fu deosebit de mare şi cu acel accent autoritar pe care ştia să-l ia când voia să fie ascultat, spuse lui Remusat: — Aşează-te la acest birou şi scrie distribuţia pe care am s’o fac eu: Rodrigue Talma, Draque Monvel, contele de Gormas, Saint- Prix; regele: Laffou, don Sanche Damas, Chimene: d-ra Duchesrtois, fi ora II, urmă împăratul, înapoia - Negru pa alb Imperialul regisor dă-te la Comedia faneeză, adună comitetul şi spune-i că vreau să se joace „Cidul” cu această detribuţie. In ziua reprezentării, voi fi la 7 fix in loja de la teatru. Inutil să adăugăm că porunca împăratului fu executată intocmai şi că „Cidul” cu această distribuţie, obţinu un extraordinar succes. : ———xxxx---- BOX. Ce se poate auzi Bucureşti 31 Martie 1923 Legea chirilor ? E un scandal, • pur şi simplu un scandal... Auzi, să nu pot intra în casa mea . • ! Cea mai mare monstruozitate a secolului e această lege a chiriilor... Auzi, să mă dea afară, pe mine, care stau de cincisprezece ani... ■ Tu eşti chiriaş sau proprietar ! Ce-i cu direcţia teatrului ! Nu mai înţeleg nimic...• Ia te uită, şi aici e armată... Sunt teribil de gripat... Cu vremea asta... * Şi aşa, zi, treu şi Constituţia... * Noi am renunţat la cozonac, cu lipsa asta de zahăr... Leo. Votarea Constituţiei. — Manifestaţii« — Floriile Fragment din marea piesă care va reprezenta fazele luptei pentru votarea Constituţiei : „După lupte seculare cari au durat... (bravo, ura, trăiască, bravo), Constituţia s’a votat (bravo, ura, trăiască) sa votat cu consensul unanim (bravo, ura) al fărei (bravo, bravo) întregi. (Aclamaţii nesfârşite, urale, strigăte de bravo). Căci ce este tara, domnilor ! Tara este reprezentanta... O voce : — Săntără... — ...ei şi noi suntem reprezentanţii fărei. (Aşa e, bravo, ura). Iar cei cari lipsiţi de patriotism (huo! jos cu ei l la Buda-Pesta l la Moscova 1 huo1) au îndrăznit tn această incintă, să... să... (Oratorul strâmbă din nas, In Ca.iuOiata tuptUiUl CU HCpredCupâţl ; naera se răspândeşte un greu miros ,e Venitaţl inutile şi-au închinat ! „Djujros_ Batistele apar in aer ca nişte fluturi imenşi prăbuşiţi peste nasurile auditorilor. Oratorul face «forţări disperate să continuie, dar jhtâ fiinţa lor, foaia inteligenţa! tot sufletul lor, artei, pe care au slujit-o până la talfuna lor, fiinţa, opuie şi artiştii noştrii acest lucru şi-atunci nu vor mai avea p.nej sa se plângă de nerecunos- dpfi feremdumța pubiitUiUi sau de puţina j dau navala la L urainicie a glonei lor. ‘ nu poate exclama decât :). — Deschideţi ferestrele, des-chi-tu câte va clipe incinta e goală. Singură batista preşedintelui uitată pe biurou, atârnă ca un pierrot desnădăjduit peste balustrada unui balicon). Pe strada Montuleasa. In faţa unei case de aspect destul de impozant, un cordon de soldaţi. In fața cordonului un procuror, 3 comisari, 3 gornişti. In faţa procurorului, a comisarilor şi a gorniştilor un grup de cetăţeni de ambele sexe şi de toate vârstele. Din grupul de cetăţeni se aud strigăte : — înainte... Vrem dreptate... Innainte... Procurorul deschide gura. Din cauza vociferărilor mulţimei nu se aude însă nimic. Procurorul face un semn. Gorniştii sună retragerea Mulţimea huiduieşte. Soldaţii înnaintează. In cinci minute locul rămâne gol. Doi soldaţi vorbesc între ei: • ~ Cine fură ăştia, mă ! ■— Ia, proprietarii. — Da ce vor, mă ! — Păi eu ştiu ! zice că cu legea aia, care... Intre timp un alt grup de manifestanţi şi-a făcut apariţia. Cordonul de soldaţi se reface iarăşi. In faţa cordonului se instalează iarăşi procurorul covisarii şi gorniştii. Din grupul de cetăţenii se aud strigăte : —■ înainte... Vrem dreptate... Dinainte... Procurorul deschide gura Din cauza vociferărilor mulțimei nu se aude nimic. Procurorul face un semn. Gorniştii sună retragerea. Mulţimea huiduieşte. Soldaţii înaintează. In cinci minute locul rămâne gol. Doi soldaţi vorbesc între ăi: — Iar veniră, mă ! — Păi nu sunt tot ăia... — Da ăştia cine mai fură mă î — Chiriaşii. — Şi ce vor, mă ! — Păi eu ştiu ? Zice că cu legea aia, care... Intre timp un alt grup... Şi-aşa mai departe d’acapo al fine. 9. In dangăt de clopote, şi ’n legănarea ramurilor verzi sub auritele raze de soare, lungile şiruri de credincioşi se vor îndrepta in dimineaţa aceasta spre casa Domnului. Uitată va fi Constituţia, uitată legea chililor, uitată scumpetea vieţei şi lipsa zahărului şi lupta pentru direcfia germală a teatrelor. In toate sufletele va fi soare şi ’n tot văzduhul pace. Şi glasurile vor cânta şi inimete vor cânta: ,,Vin Floriile cu Paşte „Şi Paştele cu Florii". Fantasio —~ xxxx------ SILUETE ------xxxx------ Cum se scrie Din ,,Dimineaţa“ : Aprovizionarea aeronauticei cu lemn de rezonanţă „Eri după amiază a avut loc la Banca Naţională o consfătuire între d. Ing. Cezar Popescu, directorul general al industriei şi d. C. I. Brătianu, director la acea bancă, cu privire la modalităţile de executare a restului de contract ce există între statul nostru şi cel elveţian pentru exportul cerealelor în Elveţia“. Ce are a face contractul pentru exportarea cerealelor cu „aeronautica şi cu „lemnul de rezonanţă“ ! Ştirea dată de ziarul german „Vomacrts“ prin care mareşalul Foch ar fi sosit în Praga...” Restul n’are importanţă. Fireşte, ştirea a fost desminţită. Nici nu se putea altfel: cum era să sosească generalul Foch printr’un ziar, fi el chiar german . La Praga nu se soseşte doar de cât prin Viena sau prin München. III Din ,, Adevărul“ de Joi, 29 Martie:’ „Şi-a tras un foc în tâmpla dreap- tă, care perforând creerii i-a eşit prin tâmpla stângă şi s’a înfipt te perete". A dracului tâmplă dreaptăl Mal rea ca un glonte de revolver.» IV Din „Viitorul“ de Sâmbătă 30 Martie: „Un incendiu s’a declarat la lantpistăria staţiei incendiare a distrus complect lampistăria“. Staţie incendiară î Brr ! Trebue si fi rămas de la bolşevici... ©ia -------xxxx------- N Din „îndreptarea“ Martie, de Vineri, 80 Siluetă de Cavem D-l Aristid Demetriad