Rampa, aprilie 1923 (Anul 7, nr. 1628-1651)

1923-04-02 / nr. 1629

­ia-­URSA- Gloria Un colaborator ocaziona/, de- E lângând moartea Sarei Bern­­ardt, găseşte prilejul să se ocupe în acelaş timp de soarta actorului în general. Şi după câteva dezo­lante constatări, ajunge la con­cluzia, că viaţa actorului e o tra­gedie, iar moartea lui începutul unei nemăsurate nedreptăţi. Căci dacă unui artist îi e dat in viaţă să cunoască strălucirea gloriei, această strălucire e mult prea efemeră, iar după moartea individului ea dispare cu totul. Şi-aci, spune colaboratorul nos­tru, e tragedia.• Dar nouă moartea Sarei Bern­hardt şi emoţia pe care a provo­­cat-o, ne dau prilejul să facem alte refiexiuni asupra gloriei actorilor. S'a spus — e adevărat — de atâtea on că între artişti, ace­j-la 0 mai apropiată cercetare, se da­torm­ e aceia care se bucura mai puţin de­cât on care aflai, în via­ţă — şi mai ales după moarte­­ de gloria la care-i dă dreptul arta lui. „Cât trăim oare noi In amin­tirea publicului ?. —­um spunea______ odată un actor. Câteva ceasuri, atât cât suntem la rampă, îh făţa­ publicului. Odata cu msarea cor­tinei, se lasă şi uitarea asupra noastră. Toate sforţăiile noastre sunt recompensate pi in câteva aplauze in antracte. Apoi publi­cul părăseşte teatrul şi ne uită. Pe câtă vreme un pictor, un scrii­tor, graţie durabilităţei materiale a operilor lor, se şterg cu greu din amintirea publicului. E insă oare just — sfârşea interlocuto­­ni meu — să am aşa de uşor daţi uitărei, numai pentru că ope­ra noastrâ nu există materialmen­te de cât câteva ore? Am răspuns atunci actorului — şi moartea marei Sarah îmi’ dă prilejul să revin a­­cum i­rr­ că se înşeală. Că publi­cul nu uită niciodată pe acei care i-a dat fiorul artei. Că amintirea operei de artă, nu este în funcţie de durata ei în faţa ochilor publi­­caui. II auzim in fiecare seară pe George Enescu. Şi totuşi cine-l poate uita? Tana a murit de muit. Dar de câte on numele lui nu e pronun­ţat cu admiraţie? Şi oare moartea Sarei Bernhardt n’a adus pe toate buzele numele austrei Rachel? Nu prezenţa artistului sau ope­rei lui in faţa spectatorului, ci valoarea operei ior, condţion­azâ şi determină durata amintrei. Iată la ceeace ar trebui să re­flecteze artiştii noştrii. Să fie mai muit preocupaţi de ceea ce creiaza die cât de câtă vreme işi­ va aminti publicul de ei, ataca­ţiona atâtor artişti va râ­­m­ane veşnică, dacă amintirea Sa­­rei Bernhardt va rămâne nemți­­toare, aceasta se va datora, fără Punct ANUL VII No ABONAMENTELE Un an Şase luni Trei luni IN TOATA TARA Lei 500 Lei 300 Lei 150 IN STRĂINĂTATE Lei 700 Lei 400 Lei 200 MOHH Abonamentele se plătesc înainte n n s i. Manuscrisele nepublicate se distrus a a Anunciurile se primesc la administraţia ziarului $1 la toate agenţiile de publicitate Blurourile, Redacţia şi Administraţia, Bucureşti, Str. Sărindar No. 7, parter — Telefon 1/59 . NUMAR ÎM 12 PAGINI: I .1 9 . 1629 Luni 2 Aprilie 1923 8®a“B­O MEMENTO BHRSfflBSESS Rampa Cereţi Vinul ' fwmtcfeoHoîtr Ca cioestre Musca muzicală Richard Strauss a fost de curând oaspete nostru. Cu acest prilej, s’au povestit diverse anecdote din acti­vitatea muzicală, din lunga activi­tate muzicală a maestrului vienez. Una din cele mai nostime e a­­cea, care s’ar fi petrecut în cursul repetiţiilor unei opere. Richard Strauss era la pupitru. La­ un moment dat, opri orchestra și adresându-se primului trombon, ii atrase atenția că o anumită mă­sură o cântă greşit. Trombonistul răspunse că el nu face decât să cânte ceea­ ce e scris în partitură. Strauss, enervat, coborî de la pu­pitru, pentru a examina partitura. In adevăr, era o notă greșită, care vedi a fi o muscă uscată, presată între paginile notelor. Odată intrusul Îndepărtat, se reia tot pasegiul. Dar după ce trecu mă­nou — ****1­— Te rog să cânţi ea şi mai di­na­inte. Musca avea dreptate I In momentul la care chestiunea regisorului preocupă atât de mult lumea noastră teatrală, socotim in­teresant să publicăm următoarea is­torică întâmplare, din care se poate vedea că regisorii au un strămoş imperial: Intre cucerirea Austriei şi a Pru­siei, împăratul Napoleon sosi pe neaşteptate la Comoedia Franceză. Se juca Cidul, in interpretarea du­blurilor (amănunt demn de reţinut), cari erau artişti de o foarte dubioasă calitate. Napoleon ascultă două acte ma­sacrate din tragedia lui Corneille, apoi ieşi indignat din teatru şi plecă la Tuilerii. Odată ajuns acolo, chemă în ca­binetul său pe d. Remusat, şambe­lan însărcinat cu direcția Comoe­­diei­ Franceze, și-i făcu aspre obser­­vațiuni asupra inctm­ei care dom­nea în primul teatru francez. Remusat se apără cum putu, dar sora cu pricina, Strauss, oprind cu proasa inspirație să spa îm­paratului că în starea în care se găsea Comoedia­ Franceză Cidul nu putea fi distribuit altfel. Mânia împăratului fu deosebit de mare şi cu acel accent autoritar pe care ştia să-l ia când voia să fie ascultat, spuse lui Remusat: — Aşează-te la acest birou şi scrie distribuţia pe care am s’o fac eu: Rodrigue Talma, Draque Monvel, contele de Gormas, Saint- Prix; regele: Laffou, don Sanche Damas, Chimene: d-ra Duchesrtois, fi ora II, urmă împăratul, înapoia - Negru pa alb Imperialul regisor dă-te la Come­dia­ f­aneeză, adună comitetul şi spune-i că vreau să se joace „Cidul” cu această detribuţie. In ziua reprezentării, voi fi la 7 fix in loja de la teatru. Inutil să adăugăm că porunca împăratului fu executată intocmai şi că „Cidul” cu această distribuţie, obţinu un extraordinar succes. : ———xxxx----­ BOX. Ce se poate auzi Bucureşti 31 Martie 1923 Legea chirilor ? E un scandal, • pur şi simplu un scandal... Auzi, să nu pot intra în casa mea . • ! Cea mai mare monstruozitate a secolului e această lege a chiriilor... Auzi, să mă dea afară, pe mine, ca­re stau de cincisprezece ani... ■ Tu eşti chiriaş sau proprietar ! Ce-i cu direcţia teatrului ! Nu mai înţeleg nimic...• Ia te uită, şi aici e armată... Sunt teribil de gripat... Cu vremea asta... * Şi aşa, zi, treu şi Constituţia... * Noi am renunţat la cozonac, cu lipsa asta de zahăr... Leo. Votarea Constituţiei. — Manifestaţii« — Floriile Fragment din marea piesă care va reprezenta fazele luptei pentru votarea Constituţiei : „După lupte seculare cari au du­rat... (bravo, ura, trăiască, bravo), Constituţia s’a votat (bravo, ura, trăiască) sa votat cu consensul unanim (bravo, ura) al fărei (bra­vo, bravo) întregi. (Aclamaţii nes­fârşite, urale, strigăte de bravo). Căci ce este tara, domnilor ! Tara este reprezentanta... O voce : — Săntără... — ...ei şi noi suntem reprezentan­ţii fărei. (Aşa e, bravo, ura). Iar cei cari lipsiţi de patriotism (huo! jos cu ei l la Buda-Pesta l la Mos­cova 1 huo1) au îndrăznit tn aceas­tă incintă, să... să... (Oratorul strâmbă din nas, In Ca­­.iuOiata tuptUiUl CU HCpredCupâţl ; naera se răspândeşte un greu miros ,e Venitaţl inutile şi-au închinat ! „Dju­jros_ Batistele apar in aer ca nişte fluturi imenşi prăbuşiţi peste nasurile auditorilor. Oratorul face «forţări disperate să continuie, dar jhtâ fiinţa lor, foaia inteligenţa!­­ tot sufletul lor, artei, pe care a­u slujit-o până la talfuna lor, fiinţa, opuie­ şi artiştii noştrii acest lucru şi-atunci nu vor mai avea p.n­ej sa se plângă de nerecunos- dpfi fere­md­umța pubiitUiUi sau de puţina j dau navala la L urainicie a glonei lor. ‘ nu poate exclama decât :). — Deschideţi ferestrele, des-chi-tu câte­ va clipe incinta e goală. Sin­gură batista preşedintelui uitată pe biurou, atârnă ca un pierrot desnă­­dăjduit peste balustrada unui bal­­i­con). Pe strada Montuleasa. In faţa unei case de aspect destul de impo­zant, un cordon de soldaţi. In fața cordonului un procuror, 3 comisari­­,­ 3 gornişti. In faţa procurorului, a comisarilor şi a gorniştilor un grup de cetăţeni de ambele sexe şi de toate vârstele. Din grupul de cetăţeni se aud stri­găte : — înainte... Vrem dreptate... In­­nainte... Procurorul deschide gura. Din cau­za vociferărilor mulţimei nu se au­de însă nimic. Procurorul face un semn. Gorniştii sună retragerea Mulţimea huiduieşte. Soldaţii în­­naintează. In cinci minute locul rămâne gol. Doi soldaţi vorbesc între ei: • ~ Cine fură ăştia, mă ! ■— Ia, proprietarii. — Da ce vor, mă ! — Păi eu ştiu ! zice că cu legea aia, care... Intre timp un alt grup de mani­festanţi şi-a făcut apariţia. Cordo­nul de soldaţi se reface iarăşi. In faţa cordonului se instalează iară­şi procurorul cov­isarii şi gorniş­­tii. Din grupul de cetăţenii se aud strigăte : —■ înainte... Vrem dreptate... Di­nainte... Procurorul deschide gura Din cauza vociferărilor mulțimei nu se aude nimic. Procurorul face un semn. Gorniştii sună retragerea. Mulţimea huiduieşte. Soldaţii înain­tează. In cinci minute locul rămâne gol. Doi soldaţi vorbesc între ăi: — Iar veniră, mă ! — Păi nu sunt tot ăia... — Da ăştia cine mai fură mă î — Chiriaşii. — Şi ce vor, mă ! — Păi eu ştiu ? Zice că cu legea aia, care... Intre timp un alt grup... Şi-aşa mai departe d’acapo al fine. 9. In dangăt de clopote, şi ’n legă­narea ramurilor verzi sub auritele raze de soare, lungile şiruri de cre­dincioşi se vor îndrepta in dimi­neaţa aceasta spre casa Domnului. Uitată va fi Constituţia, uitată legea chililor, uitată scumpetea vie­­ţei şi lipsa zahărului şi lupta pen­tru direcfia ger­mală a teatrelor. In toate sufletele va fi soare şi ’n tot văzduhul pace. Şi glasurile vor cânta şi inimete vor cânta: ,,Vin Floriile cu Paşte „Şi Paştele cu Florii". Fantasio —~ xxxx------­ SILUETE ------xxxx------­­ Cum se scrie Din ,,Dimineaţa“ : Aprovizionarea aero­nauticei cu lemn de rezonanţă „Eri după amiază a avut loc la Banca Naţională o consfătuire în­tre d. Ing. Cezar Popescu, directo­rul general al industriei şi d. C. I. Brătianu, director la acea bancă, cu privire la modalităţile de executare a restului de contract ce există în­tre statul nostru şi cel elveţian pen­tru exportul cerealelor în Elveţia“. Ce are a face contractul pentru exportarea cerealelor cu „aeronau­tica şi cu „lemnul de rezonanţă“ ! Ştirea dată de ziarul german „V­om­acrts“ prin care mareşalul Foch ar fi sosit în Praga...” Restul n’are importanţă. Fireşte, ştirea a fost desminţită. Nici nu se putea altfel: cum era să sosea­scă generalul Foch printr’un ziar, fi el chiar german . La Pra­ga nu se soseşte doar de cât prin Viena sau prin München. III Din ,, Adevărul“ de Joi, 29 Martie:’ „Şi-a tras un foc în tâmpla dreap-­ tă, care perforând creerii i-a eşit prin tâmpla stângă şi s’a înfipt te­ perete". A dracului tâmplă dreaptăl Mal rea ca un glonte de revolver.» IV Din „Viitorul“ de Sâmbătă 30 Mar­tie: „Un incendiu s’a declarat la lant­­pistăria staţiei incendiare a distrus complect lampistăria“. Staţie incendiară î Brr ! Trebue si fi rămas de la bolşevici... ©ia -------xxxx------- N­ Din „îndreptarea“ Martie, de Vineri, 80 Siluetă de Cavem D-l Aristid Demetriad

Next