Rampa, iunie 1923 (Anul 7, nr. 1675-1700)
1923-06-08 / nr. 1681
ATT v ':■'••• :• WW ANUL Vii No. 168IUHA IN 8 »GINI: 2 LEI APARE ZILNIC ■Director s U. FAUST MOHH ABONAMENTELE Un an Sase luni Trai luni IN TOATĂ TARA Lei 500 Lei 300 Lei 150 IN STRĂINĂTATE Lei 700 Lei 400 Lei 200 Abonamentele se plătesc înainte n«ta Manuscrisele nepublicate se distrug O a Anunciurile se primesc la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Biurourile, Redacţia şi Administraţia, Bucureşti, Str. Sărindar No. 7, parter—Telefon I/B9 Vineri 8 Iunie 1923 M I M i N T S. A. D. R. O nouă asociaţiune intelectuală începe să-şi afirme temeiul şi rostul: „Societatea actorilor dramatici români“. Şi nu este prea îndelungată vreme de când şi-a anunţat înfiinţarea, deşi ideea care stă la baza ei mocnea de mult, în gândul multora. Dar cu o discreţie care era în ea însăşi o garanţie de seriozitate, S.JLD.R. n’a bătut surle şi tobe nici în jurul alcătuirei ei, nici în jurul inevitabilului comitet cu preşedinţi de onoare,activi, cu membrii şi cenzori, nici asupra necesităţilor pe care avea să le desvolte, etc., şietc. . Ci, liniştit şi hotărât, ţi-a înlemeiat rostul, i-a dat o fiinţă legală—S.A.D.R.%, azi persoană morală — şi acun îşi propune cu aceeaşi discre*. lune să-şi legitimeze existenţii Din câte indiţ* ‘ţa gazetărească a putut a a« publicat în aumă^ţ^fâcut câteva date—S. A. Ur~rCnu va fi nici o societate de ajutor mutual, mai puţin una de admiraţie, reciprocă sau de terorizare intelectuală. Ci pare să fie mai mult oConfrerie intelectuală, în careizbânda revendicărilor ei să se realizeze în virtutea justeţei lor. Din acest punct de vedere, S.A. D. R., care are fără îndoială o mulţime de drepturi de reclamat pentru acei care o alcătuiesc, are însă înainte de toate o mare datorie. Aceea de a-şi îndrepta toate eforturile,în direcţia realizărei acelui deziderat general, o bună literatură dramatică originală. Vream să înţelegem prin a■ceasta că S. A. D. R. nu trebuie să fie o bisericuţă, în care nu pot intra decât câţiva privilegiaţi, care au găsit drumul deschis la început. Ceea ce nu în- semnează iarăşi că oricărui nechemat să i se dea putinţa să intre în această asociaţiune intelectuală. . Deocamdată însă calitatea de autor dramatic nu reiese decât din faptul de a fi fost jucat pe o scenă particulară şi mai ales una oficială. Dar între atâţia ale căror lucrări zac în sertarele diverse- lor direcţii sau în cartoanele gravelor „comitete de lectură“, ale scenelor oficiale, sunt f£iia îndoială câţiva, poate mulţi, autori dramatici, care ar merita o recunoaştere a calităţei lor şi dreptul de a fi reprezentanţi. Către aceştia S. A. D. R. va‘ trebui să-şi îndrepte cu toată seriozitatea atenţiunea. In ce fel ar putea-o face nu e prea dificil de găsit. Dar că are datoria s’o facă, aceasta e în afară de orice discuţiune. I Ştim că în programul c’e ac- tivitate al S. A. D. R-ului, e- Jxistă înscris capitolul autori- i \ lor dramatici tineri. Socotim că vom găsi înscris şi capitolul autorilor dramatici nejucaţi încă. Şi că îngrijind de literatura dramatică existentă, nu va întârzia s’o îmbogăţească prin aportul acelora care din felurite motive, stau în umbră, necunoscuţi, la discreţia sau, mai bine zis tirania atâtor capricii. turn se peret Un ziar revoltat de specula restaurantelor scrie: 1,Nu vede nimeni ce se întâmplă la restaurante ?— Şi dacă vede cum se poate...’?“ • La rândul nostru întrebăm: . ,,Nu vede nimeni ce urmează să apară, în ziarul respectiv? Şi dacă vede — vorba aia! — curate poate ? Decepţie Ziarele au anunţat de pretutindeni grindină, care pe măsură ce se apropia de Capitală, căpăta dimensiuni mai mari. ,,Cât mazărea" „cât aluna" „cât nuca", „cât oul" — aşa spuneau ziarele —, şi ne aşteptăm să avem la Bucureşti grindină cât portocala. Când colo, a fost cât bobul de muştar. UH: Eşti sigur că vorbeşti un fund preţurile materialelor şi leşte, d.-le ? cele ale mănei de litera Fără să mai aștepte răspunsul I interpretului, acuzatul se scoala și _ vrbngâ încete vioara, declară, spunea odată un trefisor de muzică, Poate c ar fi mai bine să-mi ? .n-maz. .9,-rasc Punct, S?f*8 Uf ! Ce cald ! — Monșer, e ceva ne mai pomenită. îmi vine să mor... — Adevărat, de mult n’am pomenit așa căldură... S’a schimbat hotărât, clima... — Ași! De unde... M’am întâlnit ori cu directorul institutului meteorologic... Mi-a spus să viu la el să-mi arate cum de că nu s’a schimbat nimic.... — Aistea’s fleacuri... Cum nu s’a schimbat?.. Am mai avut vreodată așa pârjol în Mai? — Ce Mai... e Iunie... — Da, dar după stilul nostru... — Ei, nici după stilul nostru nu s’a schimbat... — Cum nu s’a schimbat, domnule, cum nu s’a schimbat? D-ta n’ai citit prin ziare că la noi a fost zilele astea , mai cald ca în toată Europa?. Dar ce eram noi vreodată Sahara? — Ce Sahara, măi, parcă Sahara e în Europa... — Ei! Aşa vine vorba... — La urma urmei, ştii că tu cam ai dreptate... — Cum? — La Bucureşti, parcă te afli în Sahara... Cel puţin Marţi la amiază, iluzia era complectă... Sorele ardea îngrozitor... Vântul batea cu furie... Și trombele de praf se ridicau până la acoperișuri... Parcă eram în mijocul simunului... — Ei vezi? — Dar clima nu s’a schimbat! , Ei lasă-mă în pace... Mai bem un șpriț?.. Două șprițuri, băiete, cu ghiață inele... Tastamentul miraculos (Cei doi prieteni au ciocnit şi au dat pe gât şpriţurile cu ghiaţă cu tot).Uf! — Şi pe căldura asta... mai e şi criză! — Groaznică criză... N’am up gologan... Nu mai, ştiu ce să mă fac... — Ah! Dacă aş avea măcar câteva milioane... — Ei, ce ai face cu ele? — Aş şti eu... — Te pomeneşti că te-ai lăsa şi tu Academiei Române, ca Elias... — Adevărat, dragă, ai văzut? Opt suta de miloane... E ceva nemaipomenit... — Şi ai văzut ce condiţii a pus? — Ar fi fost mult mai bine să ne lase fiecăruia câte o mie de lei. Ştii că ar fi ajuns pentru toată populaţia Bucureştilor... — Da, dar așa... — Așa ce? Nici nu se știe măcar ce o să facă Academia cu ei... să dea premii pentru romane proaste, mersi! — Dar ai văzut avocatul? Ia două la sută! Patruzeci de milioane dintr’un condei... Halal! — Bine, nene, dar n’a avut e'fl familie, copii... — Ba da, dar le-a tras chiuu... — Teribil chiulI I Skanderbeil fW. . •jtAu S^jăirLvna.vuxi/t. Confuzia Scena s’a petrecut Intr’un oriş din Ardeal, la Tribunal. Pe banca acuzaţilor stă un ungur, acUzit de furt. Preşedintele întreabă pe interpret: — Cari sunt numele, pronumele, vârsta şi profesiunea acuzatului ? Interpretul începe atunci un lung monolog,d in vreme ce acuzatul se uită aiurit și nu scoate o vorbă. Neliniștit, președintele intregba interpret — toate c ar trebue să posede trei lucruri: In pri-Kjin?ere îreft mtr ' mul ^j^reche muzicală, t oi — fcșin ? întreabă, ahmt ședințele, D ta rprbtști ' — Păi , sigur, ră’iputide acuiStut. _ ^ ^ t.. K ri* â V f * A j_ Eu’sunt român. Ungur e complice, e meu pe care nu lați putut prinde. BOX. Violonîstul Burmester In Extremul Orient Violonistul Willy Burmester, care a întreprins în iarna anului trecut un turneude concerte în Extremul Orient, a obţinut succese strălucite în oraşele principale din acea reCând compozitorul găsi fiecesargime. _ * * să introducă în opera sa Josif" un Burmester intenţionează să ţMM reîntoarcă pe la sfârşitul I M , nici un scrupul marşul tău funebru din oratoriul „Samson“ Astfel aceiaşi compoziţie devenea SC verii în Germania, iar apoi să întreprindă un turneu de concerte în America de Nord. Acompaniatorul său Bordás a rămas la Tokio, ca profesor la Conservatorul de acolo &m:=ss)ca=.BC=ai........r.rjt.tfsbo ECOURI Amicul nostru V. L. se ’prezintă deunăzi într’un magazin de antichităţi, voind să cumpere un dulăpior cifrei placase foarte mult şi pe care mai avusese intenţia să-l cumpere cu vre-o lună înainte, trebuind însă să renunţe atunci la acel plan din lipsă de fonduri. Întrebând pe negustor, cât costă dulăpiorul, acesta îi spuse: — 8009 lei! — Dar bine, domnule, acum o lună mui costa decât SM... — Se poate, răspunse negustorul, dar d-voastră se vede că nu aveți idee cât s'au urcat de a rând*o mână ușoară și in alt rând — adresăndu-se unui ia spune tu să vedem ’dacă fiu. — O vioară! răspunse, calm, elevul. Marşul nupţial. ' Nu e vorba de drama lui Henric Bataille, ci de marşurile nupţiale comandate compozitorilor, ca să du- i co la altar pe nuntaşii regali. J Mendelssohn a compus pe al său, pentru căsătoria ducelui de Wagner pe al său pentru căsătoria prinţesei Mary. Marşul lui Hoenel are o poveste curioasă, şi de doliu şi de veselie! De fapt acum cănd se cântă oratoriul, se inlocueşte marşul In chestiune cu marşul funebru „Saul“. DIPLOMAŢII STRĂINI .100 Desen de Ginsberg D-l Ciolac Antici MinistrulIugoslaviei Un corector profetic E vorba de corectorul ziarului „Lupta". Se ştie 1 91. In urma unei cronici asupra spectacolului de la Cărăbuş, apărută in acest ziar, a avut loc o mică altercaţie între autorul cronici cei şi unul din autorii revistei. Cronicarul „Luptei“ are obiceiul să-şi intituleze cronicile: „Marea şi mica bătălie teatrală“, ceea ce, fireşte, este destul de semnificativ, dupăincidental cu pricina. Dar tocmai cronica in chestie a apărut cu o greşeală de tipar, care dovedeşte că nu sunt numai corectori asasini şi masacratori de articole, ci şi corectori profetici. In adevăr, în loc de „bătălie", a apărut în titlul cronicei Casus belli „BĂTĂILE". Prevestirea s’a realizat, după cum știm, In mai puţin de 24 ore, ceea ce arată clar că “Lupta" are un corector eu darul divinației.