Rampa, iunie 1923 (Anul 7, nr. 1675-1700)

1923-06-08 / nr. 1681

ATT v ':■'••• :• WW ANUL Vii No. 168IUHA IN 8 »GINI: 2 LEI APARE ZILNIC ■Director s U. FAUST MOHH ABONAMENTELE Un an Sase luni Trai luni IN TOATĂ TARA Lei 500 Lei 300 Lei 150 IN STRĂINĂTATE Lei 700 Lei 400 Lei 200 Abonamentele se plătesc înainte n«ta Manuscrisele nepublicate se distrug O a Anunciurile se primesc la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Biurourile, Redacţia şi Administraţia, Bucureşti, Str. Sărindar No. 7, parter—Telefon I/B9 Vineri 8 Iunie 1923 M I M i N T S. A. D. R. O nouă asociaţiune intelec­­tuală începe să-şi afirme teme­iul şi rostul: „Societatea acto­rilor dramatici români“.­­ Şi nu este prea îndelungată vreme de când şi-a anunţat în­fiinţarea, deşi­­ ideea care stă la baza ei mocnea de mult, în gândul multora. Dar cu o discreţie care era în ea însăşi o garanţie de seriozi­tate, S.JLD.R. n’a bătut surle şi tobe nici în jurul alcătuirei ei, nici în jurul inevitabilului co­mitet cu preşedinţi de onoare,­­activi, cu membrii şi cenzori, nici asupra necesităţilor pe ca­re avea să le desvolte, etc., şi­­etc. . Ci, liniştit şi hotărât, ţi-a în­­l­emeiat rostul, i-a dat o fiinţă legală—S.A.D.R.%, azi persoană morală — şi acun îşi propune cu aceeaşi discre*. lune să-şi le­gitimeze existenţi­i Din câte indiţ* ‘ţa gazetă­rească a putut a a« publicat în aumă^ţ^fâcut câ­­­teva date—S. A. Ur~rCnu va fi nici o societate de ajutor mu­­­tual, mai puţin una de admi­raţie, reciprocă sau de terori­­­­zare intelectuală. Ci pare să fie mai mult o­­Confrerie intelectuală, în­ care­­izbânda revendicărilor ei să se realizeze în virtutea justeţei lor.­­ Din acest punct de vedere, S.­­A. D. R., care are fără îndoia­lă o mulţime de drepturi de reclamat pentru acei care o al­cătuiesc, are însă înainte de toate o mare datorie. Aceea de­­ a-şi îndrepta toate eforturile,­­în direcţia realizărei acelui de­ziderat general, o bună litera­tură dramatică originală. Vream să înţelegem prin a­­■­ceasta că S. A. D. R. nu trebuie să fie o bisericuţă, în care nu pot intra decât câţiva privile­giaţi, care au găsit drumul des­chis la început. Ceea ce nu în-­­ semnează iarăşi că oricărui ne­chemat să i se dea putinţa să intre în această asociaţiune in­telectuală. . Deocamdată însă calitatea de autor dramatic nu reiese decât din faptul de a fi fost jucat pe o scenă particulară şi mai ales una oficială. Dar între atâţia ale căror lu­crări zac în sertarele diverse-­­ lor direcţii sau în cartoanele­­ gravelor „comitete de lectură“, ale scenelor oficiale, sunt f£i­ia îndoială câţiva, poate mulţi,­ autori dramatici, care ar me­rita o recunoaştere a calităţei­­ lor şi dreptul de a fi reprezen­tanţi. Către aceştia S. A. D. R. va‘ trebui să-şi îndrepte cu toată seriozitatea atenţiunea. In ce fel ar putea-o face nu e prea dificil de găsit. Dar că are datoria s’o facă, aceasta e în afară de orice discuţiune. I Ştim că în programul c’e ac-­ tivitate al S. A. D. R-ului, e- J­xistă înscris capitolul autori- i \ lor dramatici tineri. Socotim că vom găsi înscris şi capito­lul autorilor dramatici neju­­caţi încă. Şi că îngrijind de literatura dramatică existentă, nu va în­târzia s’o îmbogăţească prin a­­portul acelora care din feluri­te motive, stau în umbră, ne­cunoscuţi, la discreţia sau, mai bine zis tirania atâtor capricii. turn se peret Un ziar revoltat de specula res­taurantelor scrie: 1,Nu vede nimeni ce se întâm­plă la restaurante ?­­— Şi dacă vede cum se poate...’?“ • La rândul nostru întrebăm: . ,,Nu vede nimeni ce urmează să apară, în ziarul respectiv? Şi dacă vede — vorba aia! — cura­te poate ? Decepţie Ziarele au anunţat de pretutin­deni grindină, care pe măsură ce se apropia de Capitală, căpăta di­mensiuni mai mari. ,,Cât mazărea" „cât­­ aluna" „cât nuca", „cât oul" — aşa spuneau ziarele —, şi ne aşteptăm să a­­vem la Bucureşti grindină cât por­tocala. Când colo, a fost cât bobul de muştar. UH: Eşti sigur că vorbeşti un­ f­­und preţurile materialelor şi leşte, d.-le ? cele ale mănei de litera Fără să mai aștepte răspunsul I interpretului, acuzatul se scoala și _ vrbn­gâ încete vioara, declară, spunea odată un trefisor de muzică, Poate c ar fi mai bine să-mi ? .n-maz. .9­,-rasc Punct, S?f*8 Uf ! Ce cald ! — Monșer, e ceva ne mai pomenită. îmi vine să mor... — Adevărat, de mult n’am pomenit așa căldură... S’a schimbat hotărât, clima... — Ași! De unde... M’am î­n­tâlnit ori cu directorul institu­tului meteorologic... Mi-a spus s­ă viu la el să-mi arate cu­m de că nu s’a schimbat ni­mic.... —­ Aistea’s fleacuri... Cum nu s’a schimbat?.. Am mai avut vreodată așa pârjol în Mai? — Ce Mai... e Iunie... — Da, dar după stilul nos­tru... — Ei, nici după stilul nos­tru nu s’a schimbat... — Cum nu s’a schimbat, domnule, cum nu s’a schim­bat? D-ta n’ai citit prin ziare­­ că la noi a fost zilele astea , mai cald ca în toată Europa?.­ Dar ce eram noi vreodată Sa­hara? — Ce Sahara, măi, parcă Sahara e în Europa... — Ei! Aşa vine vorba... — La urma urmei, ştii că tu cam ai dreptate... — Cum? — La­ Bucureşti, parcă te afli în Sahara... Cel puţin Marţi la amiază, iluzia era complectă... Sorele ardea în­grozitor... Vântul batea cu furie... Și trombele de praf se ridicau până la acoperișuri... Parcă eram în mijocul simu­­nului... — Ei vezi? — Dar clima nu s’a schim­bat! , Ei lasă-mă în pace... Mai bem un șpriț?.. Două șprițuri, băiete, cu ghiață in­ele... Tastamentul miraculos (Cei doi prieteni au ciocnit şi au dat pe gât şpriţurile cu ghiaţă cu tot).­­Uf! — Şi pe căldura asta... mai e şi criză! — Groaznică criză... N’am­ up gologan... Nu mai, ştiu ce să mă fac... — Ah! Dacă aş avea măcar câteva milioane... — Ei, ce ai face cu ele? — Aş şti eu... — Te pomeneşti că te-ai lăsa şi tu Academiei Române, ca Elias... — Adevărat, dragă, ai vă­zut? Opt suta de­ miloane... E ceva nemaipomenit... — Şi ai văzut ce condiţii a pus? — Ar fi fost mult mai bine să ne lase fiecăruia câte o mie de lei. Ştii că ar fi ajuns pen­tru toată populaţia Bucureşti­lor... — Da, dar așa... — Așa ce? Nici nu se știe măcar ce o să facă Academia cu ei... să dea premii pentru romane proaste, mersi! — Dar ai văzut avocatul? Ia două la sută! Patruzeci de milioane dintr’un condei... Halal! — Bine, nene, dar n’a avut e'fl familie, copii... — Ba da, dar le-a tras chiu­­­u... — Teribil chiulI I Skanderbeil fW. . •jtAu S^jăirLvna.vuxi/t. Confuzia Scena s’a petrecut Intr’un or­iş din Ardeal, la Tribunal. Pe banca acuzaţilor stă un un­gur, acUzit de furt. Preşedintele întreabă pe inter­pret: — Cari sunt numele, pronume­le, vârsta şi profesiunea acuzatului ? Interpretul începe atunci un lung monolog,d in vreme ce acuzatul se uită aiurit și nu scoate o vorbă. Neliniștit, președintele intregba interpret — toate c ar trebue să posede trei lucruri: In pri-Kjin?ere îreft mtr ' mul ^j^reche muzicală, t­ oi — fcșin ? întreabă, ahmt ședințele, D ta rprbtști ' — Păi , sigur, ră’iputide acuiStut. _ ^ ^ t.. K­ ri* â­ V f * A j_ Eu’sunt român. Ungur e complice, e meu pe care nu lați putut prinde. BOX. Violonîstul Bur­­mes­ter In Extremul Orient Violonistul Willy Burmes­ter, care a întreprins în iarna anului trecut un turneu­­de concerte în Extremul Orient, a obţinut succese strălucite în oraşele principale din acea re­Când compozitorul găsi fiecesar­gim­e. _ * * să introducă în opera sa Josif" un Burmester intenţionează să ţM­­­M reîntoarcă pe la sfârşitul I M , nici un scrupul marşul tău funebru din oratoriul „Samson“ Astfel aceiaşi compoziţie devenea SC verii în Germania, iar apoi să întreprindă un turneu de con­certe în America de Nord. Acompaniatorul său Bor­dás a rămas la Tokio, ca pro­fesor la Conservatorul de a­­colo­­ ­&m:=ss)ca=.BC=ai........r.rjt.tfsbo ECOURI Amicul nostru V. L. se ’prezin­tă deunăzi într’un magazin de antichităţi, voind să cumpere un dulăpior cifre­i placase foarte mult şi pe care mai avusese in­tenţia să-l cumpere cu vre-o lu­­nă înainte, trebuind însă să re­nunţe atunci la acel plan din lipsă de fonduri. Întrebând pe negustor, cât cos­tă dulăpiorul, acesta îi spuse: — 8009 lei! — Dar bine, domnule, acum o lună mui costa decât SM... — Se poate, răspunse negusto­rul, dar d-voastră se vede că nu­ aveți idee cât s'au urcat de a­ rând*o mână ușoară și in al­t rând — adresăndu-se unui ia spune tu să vedem ’dacă fiu. — O vioară! răspunse, calm, ele­vul. Marşul nupţial. '­­ Nu e vorba de drama lui Henric Bataille, ci de marşurile nupţiale comandate compozitorilor, ca să du- i co­ la altar pe nuntaşii regali. J Mendelssohn a compus pe al său,­­ pentru căsătoria ducelui de Wagner pe al său pentru căsătoria prinţesei Mary. Marşul lui Hoen­el are o poveste curioasă, şi de doliu şi de veselie! De fapt acum cănd se cântă ora­toriul, se inlocueşte marşul In ches­tiune cu marşul funebru „Saul“. DIPLOM­AŢII STRĂINI .100 Desen de Ginsberg D-l Ciolac Antici Ministrul­­Iugoslaviei Un corector profetic E vorba de corectorul ziarului „Lupta". Se ştie 1 91. In urma unei cronici a­supra spectacolului de la Cărăbuş, apărută in acest ziar, a avut loc o mică altercaţie între autorul cronici cei şi unul din autorii revistei. Cronicarul „Luptei“ are obiceiul să-şi intituleze cronicile: „Marea şi mica bătălie teatrală“, ceea ce, fireş­te, este destul de semnificativ, după­­incidental cu pricina. Dar tocmai cronica in chestie a apărut cu o greşeală de tipar, care dovedeşte că nu sunt numai corec­tori asasini şi masacratori de ar­ticole, ci şi corectori profetici. In adevăr, în loc de „bătălie", a apărut în titlul cronicei Casus belli „BĂTĂILE". Prevestirea s’a realizat, după cum știm, In mai puţin de 24 ore, ceea ce arată clar că “Lupta" are un corec­tor eu darul divinației.

Next