Rampa, iunie 1923 (Anul 7, nr. 1675-1700)
1923-06-11 / nr. 1684
NUMAüä IN 12 PAGINI: ANUL VII No. 1684Lun! 11 lunie 1923 3 LEI NEN INT9 AP AitB ZILNIC Directori M. FAUST J&OUK ABONAMENTELE Un an Sase tani Drei luni IN TOATA TARA Lei 6M Lei 300 Lei ISO IN STRĂINĂTATE Le! 700 Lei 400 Lei 200 Abonamentele se plătesc Înaintea a a a Manuscrisele nepublicate se distrase a Anunchirile se ziarului trile se primesc la administrare şi la toate agenţiile de publicitate Biurourile. Redacţia şi Administraţia» Bucureşti, Str. Sărindar No. 7, parter—Telefon I/B9 CeretiVmvf Quand mémel In urmărirea câtorva idei, cărora le-am dat glas în coloanele acestui ziar, am zidit piedestale de glorie câtorva personagii din lumea artelor româneşti. Am făcut-o cu acea entuziastă generozitate, pe care ne-o sugerau marile proecte ale năzuinţelor noastre. Nu spre a tămâia zei sau pe viitori zeificaţi. Aceasta era totdeauna departe de intenţiile noastre. ’"Şi astfel am adus elogii neprecupeţite câtăror actori de talent, când în realizările lor întrezăream putinţe de propăşire pentru teatrul românesc. Astfel am ridicat din obscuritatea neconsacrărei lor pe anumiţi scriitori, ale căror i- realuri le vedeam asemănătoare cu ale noastre şi pe cari îi consideram deci buni tovarăşi de luptă pentru dobândirea unor scopuri înalte, identice. Astfel am acordat toată solicitudinea noastră directorilor de teatru cari visau ca şi noi lucruri frumoase sau păreau cel puţin animaţi de cele mai lăudabile intenţiuni. Şi creditul nostru a fost întreg pentru regisorii cari ne ofereau aceleaşi nădejdi, şi pentru miniştrii artelor cari făgăduiau ceea ce noi dea aia îndrăzneam să sperăm, şi pentru iniţiativele particulare, artistice, cari se erijau cu elanuri minunate.t In favoarea tuturora, lăsam să bată cu aripi mari entuziasmul nostru, în coloanele a- cestui ziar«. Şi multora — modestia ne împiedecă să spunem : tuturora — sprijinul oferit de noi din toată inima, le-a fost prielnic. Câţi actori nu s’au ridicat, câţi scriitori nu s’au văzut puşi în orbitoarea lumină a succesului, câţi directori de teatru nu şi-au înfăptuit proecte de toate soiurile, câţi regisori nu s’au impus, câte iniţiative particulare n’au existat — fie chiar numai pentru o existentă efemeră: „ce que durent Ies roses, l’espace... d’une soirée“ —, toate şi toţi graţie bunelor cuvinte ce le ofeream, şi ca încurajare, şi ca tovarăşi de luptă, şi ca animatori ! Iar când privim împrejurul nostru, câţi dintre ei vor să recunoască acest aport al nostru — simplu şi mic poate —, dar hotărâtor de-atâtea ori ? Nu-i auziţi mai degrabă, pe cei mai mulţi, risipind cuvinte rele în pofida noastră, căutând să se lepede de aceia pe cari i-au îndrăgit atunci când încă nu-şi puteau înălţa capul ? Ingratitudine omenească ! Ne-am obişnuit cu ea. Şi nu ne mai doare acum ; nici măcar nu ne mai miră. Am învăţat să trecem cu un surâs peste răutatea şi bârfelile lor, peste revoltătoarea lor nerecunoştinţa. Căci ne-am obişnuit să-i revedem, cu surâsul dulceag al laşităţei lor, salutându-ne smeriţi, când cine ştie ce nouă întreprindere le reaminteşte de bunele servicii ce li le-am puteaduce iarăşi. Şi noi îi primim tot cu braţele deschise, ca şi în ziua dintâi, când — primii şi singurii — îi încurajam, şi le ascultăm cu aceeaşi ureche atentă proectele, şi dacă sunt frumoase, fără ranetnă deşartă şi fără spirit vindicativ le lansăm tot prin coloanele acestui ziar, al cărui rost noi îl înţelegem mai înalt decât ei.... Căci dacă, uneori, zidim piedestale de glorie oamenilor, ştim să discernem „specia eternităţei“ din faptele lor. Şi dacă faptele sunt vrednice de avântul nostru, le sprijinim fără preocupare. la Jutalm&S+eM ră precupeţire şi meschinărie. Faptele şi realizarea lor ne interesează atunci când — pentru biruinţa lor — impunem consacrarea indivizilor. Şi de aceea nu ne indispun atitudinile echivoce ale celor pe cari i-am ales din promiscuitate şi i-am făcut zei. Ştim să dispreţuim tot ce e omenesc în oameni, atunci când oamenii aceştia ne dau nădejdea unor superlative înfiripări. E rostul nostru, să sprijinim progresul. Şi când îi putem da, cu slabele noastre puteri, un cât de mic impuls, ştim să ne emancipămde preocupările meschine, cu cari se împodobesc în schimb ei, parveniţii. Şi suntem fericiţi că am făcut un bine. Şi vom face tot astfel, şi de aci înainte. Quand même! Eman. Cerbu TEATRELE NATIONALE Denen de Boa D. Drăgoescu Directorul Teatrului National din Craiova sea- Ce se poate auzi — Ai mâncat salată de vinete ! ' — Dar unde te poţi atinge, izec. Ai văzut ? Cum au început grădinele de vară, a început şi ploaia..■ Dragă, nu-mi mai termină croitoreasa, să pot pleca«. Bine că se închide şi parlamentul... tft Nu se mai găseşte o trăsură .. Dacă nu le măreşte taxa.« » Acuma şi lăcuste.... încă asta ne mai lipsea-« De-ar ploua după actul tatain... Eu plec în străinătate, e mai eftin ca ori şi unde la noi, la băi...» Aşadar crezi că la toamnă cade guvernul ? Leo. Cum se scrie In ,,Epoca” No. 13a din 9 Iunie, la „intima oră“: „Se pare că data daJoi, fixată pentru, plecarea Suveranilor Serbiei va fi prelungită cu încă câteva zile”. Ar fi bine să ştim de care Joie e vorba şi câte zile va fi prelungită. Probabil că o să ţină cam până pe Luni, Marţi... ."1 N. : In acelaş ziar, acelaş număr, se publică ,,Deziderat de program al pescăriilor la Tulcea", în care, citim: 11 ( „12. Crearea de şcoli pescăreşti pentru pregătirea personalului necesar”. 10 Sperăm că poliţia de moravuri va interveni la timp pentru a Împiedeca funcţionarea acestor şcoli... '• -:'v 1 ni. \ . „Monitorul Oficial“ din 7 Iunie anunţă: ’ . •■ „D. Constantin Gheorghiţă se numeşte, la ziua de l Aprilie 1923, In postul de copist la arestul preventiv Bacău, aflat vacant“. Nu crede ministrul de Justiţie, că pentru un arest vacant ar fi mai necesari preveniţii, decât copiştii ? "• Din ,, Dimineaţă” No. 5058, datat Sâmbătă, 9 Iunie, din reportajul „Banchetul de la Automobil Club”, ,fisa ridică paharul pentru Principesa Elena donatoarea capei de iuţeală pe care o şi propune ca membră de onoare a auto-clubului". Cupa va fi desigur o foarte activă membră a clubului. — Dacă-i cupă de iuțeală ! O la IV, tir închiderea Parlamentului.— Zăpada.— Congresuî sta®iapi8or Sfârşitul acestei luni a văzUt , închizându-se două din cele mai naţionale instituţii: Moşii şi Parlamentul. De altfel, scandalul şi tămbiţăul pe care l-au făcut fiecare, avea ceva atât de identic, încât era firesc să sfârşească ambele deodată. Dar amatorii de spectacole amuzante, ca acele oferite în Parlament, nu le vor duce prea multă vreme dorul. Există în Bucureşti, o grădină care poartă numele linei negricioase insecte şi Tinde se pot vedea repeţindu-se aidoma, scene din Parlament. De altfel, când vrei un membru al instituţiei din Dealul Mitropoliei se întrece cu gluma, ceilalţi deputaţi au grija să-i recomande un loc mai priincios pentru exhibiţii: nimeni! După ce am avut patru ierni, vara a luat’o din prag. Nici tu primăvară, nici tu zile splendide ale lunei Mai, nimic! De la început cald, cald, ca în luna lui Cuptor. Şi ţin-te pânză, să nu te rupi! Şi pe când grăbiţii vilegiaturişti se pregăteau să plângă pe cei rămaşi în infernul Bucureştiului, tranc, a început să plouă, apoi să bată grindina şi, colac peste pupăză, să ningă. A căzut zăpadă, în Iunie. Fereşte-ne, Doamne de mai rău! * Se anunţă un congres al stagiarilor teatrelor, naţionale din ţară. Printre problemele cari se Vor . . . . , discutat, găsim câteva,e foarte Curat vorba ceia, ca la noi la interesante: Rostul teatrului Naţional, rostul directonului general al teatrelor, rostul direcţiei de scenă, rostul societarilor, rostul administraţiei, rostul mecanicilor, etc., şi etc. Mi se pare că stagiarii vor să descopere America. Fantasio DELA CURSE D-rta V. Maltezeanu --Ml-----W E C OU?I O mondenă indiscretă— a declarat război bieţilor, scaieţi. Cum însă botanica... a vrut să îşi ia revanşa, i-a impus chiar ei pe un parcurs de doi kilometri, supliciul Unor ghimpi, e drept, camcărunţi, dar, totuşi foarte solizi... şientuziaşti după cireşile de la pălăria duduiei, căci în dreptul gangului nostru, pe Sărindar, bietul om a oftat: — Ah! cum ţi-aş mânca cireşile! Atunci d-şoara di un zâmbet ironic, i-a replicat: — Serios! Mai ai dinţi?! Şi a dispărut în întuneric. — Ce crude sunt femeile, domnule! Renumita baletista, Celilto, care ajunsese la mare renume acum vreo 60 de ani, nu avea altă dorinţă mai arzătoare decât să fie primită de Papă. Piuis al IX-lea nu prea era dispus să primească această vizită şi, de aceea, respinsese vreme îndelungată, toate cererile de audienta ale renumitei stele coreografice... In cele din urmă, prietenii ce influenţă ai baletistei, reuşiră să convingă pe Papă s’o primească în audienţă. * In ziua audienţei Papa era rău dispus din cauza reumatismului care-l supăra mai mult ca oricând. El îşi dete totuşi silinţa să pară bine dispus, şi aminti frumoasei dansatoare deşertăciunea tuturor plăcerilor lumeşti, nesfârşita bunătate a lui Dumnezeu, în mod atât de convingător, că dansatoarea, mişcată, exclamă: — De aşi avea şi eu, credinţa nestrămutată a Sfinţiei Voastre? Îi căzu în genunchi în faţa Papei. fr Tocmai în momentul acela Papa simţi la picioare o durere arzătoare, care-l făcu să exclame: — „Da, fata mea! Iar eu dacă aş avea picioarele tale, am fi amândoi mulţumiţi!“ --------XX XX-------- Kewn de Ginsberg