Rampa, iunie 1923 (Anul 7, nr. 1675-1700)

1923-06-11 / nr. 1684

NUMAüä IN 12 PAGINI: ANUL VII No. 1684Lun! 11 lunie 1923 3 LEI NEN INT9 AP AitB ZILNIC Directori M. FAUST J&OUK ABONAMENTELE Un an Sase tani Drei luni IN TOATA TARA Lei 6M Lei 300 Lei ISO IN STRĂINĂTATE Le! 700 Lei 400 Lei 200 Abonamentele se plătesc Înainte­a a a a Manuscrisele nepublicate se distras­e a Anunchirile se ziarului trile se primesc la administrare şi la toate agenţiile de publicitate Biurourile. Redacţia şi Administraţia» Bucureşti, Str. Sărindar No. 7, parter—Telefon I/B9 CeretiVmvf Quand mém­el In urmărirea câtorva idei, cărora le-am dat glas în co­loanele acestui ziar, am zidit piedestale de glorie câtorva per­sonagii din lumea artelor ro­mâneşti. Am făcut-o cu acea entuziastă generozitate, pe ca­re ne-o sugerau marile proecte ale năzuinţelor noastre. Nu spre a tămâia zei sau pe vii­tori zeificaţi. Aceasta era tot­deauna departe de intenţiile noastre. ’­"Şi astfel am adus elogii ne­precupeţite câtăror actori de talent, când în realizările lor întrezăream putinţe de propă­şire pentru teatrul românesc. Astfel am ridicat din obscuri­­­­tatea neconsacrărei lor pe a­­numiţi scriitori, ale căror i- realuri le vedeam asemănătoa­re cu ale noastre şi pe cari îi consideram deci buni tovarăşi de luptă pentru dobândirea u­­nor scopuri înalte, identice. Astfel am acordat toată solici­tudinea noastră directorilor de teatru cari visau ca şi­ noi lu­cruri frumoase sau păr­eau cel puţin animaţi de cele mai lău­dabile intenţiuni. Şi creditul nostru a fost întreg pentru re­­gisorii cari ne ofereau aceleaşi nădejdi, şi pentru miniştrii ar­telor cari făgăduiau ceea ce noi dea aia îndrăzneam să sperăm, şi pentru iniţiativele particu­lare, artistice, cari se erijau cu elanuri minunate.­­t In favoarea tuturora, lăsam să bată cu aripi mari entuzi­asmul nostru, în coloanele a-­ cestui ziar«. Şi multora — modestia ne împiedecă să spunem : tuturo­ra — sprijinul oferit de noi din toată inima, le-a fost pri­elnic. Câţi actori nu s’au ridicat, câţi scriitori nu s’au văzut puşi în orbitoarea lumină a succesului, câţi directori de teatru nu şi-au înfăptuit pro­ecte de toate soiurile­, câţi re­gisori nu s’au impus, câte ini­ţiative particulare n’au­ existat — fie chiar numai pentru o existentă efemeră: „ce que durent Ies roses, l’espace... d’une soirée“ —, toate şi toţi graţie bunelor cuvinte ce le o­­feream, şi ca încurajare, şi ca tovarăşi de luptă, şi ca ani­matori ! Iar când privim împrejurul nos­tr­u, câţi dintre ei vor să re­cunoască acest aport al nostru — simplu şi mic poate —, dar hotărâtor de-atâtea ori ? Nu-i auziţi mai degrabă, pe cei mai mulţi, risipind cuvinte rele în pofida noastră, căutând să se lepede de aceia pe cari i-au îndrăgit atunci când încă nu-şi puteau înălţa capul ? Ingratitudine omenească ! Ne-am obişnuit cu ea. Şi nu ne mai doare acum ; nici măcar nu ne mai miră. Am învăţat să trecem cu un surâs peste răutatea şi bârfelile lor, peste revoltătoarea lor nerecunoş­tinţa. Căci ne-am obişnuit să-i re­vedem, cu surâsul dulceag al laşităţei lor, salutându-ne sme­riţi, când cine ştie ce nouă în­treprindere le reaminteşte de bunele servicii ce li le-am pu­tea­­duce iarăşi. Şi noi îi primim tot cu bra­ţele deschise, ca şi în ziua din­tâi, când — primii şi singurii — îi încurajam, şi le ascultăm cu aceeaşi ureche atentă pro­­ectele, şi dacă sunt frumoase, fără ranetnă deşartă şi fără spirit vindicativ le lansăm tot prin coloanele acestui ziar, al cărui rost noi îl înţelegem mai înalt decât ei.... Căci dacă, uneori, zidim pie­destale de glorie oamenilor, ştim să discernem „specia eter­nităţei“ din faptele lor. Şi da­că faptele sunt vrednice de a­­vântul nostru, le sprijinim fă­ră preocupare. la Jutalm&S+eM ră precupeţire şi meschinărie. Faptele şi realizarea lor ne interesează atunci când — pen­tru biruinţa lor — impunem consacrarea indivizilor. Şi de aceea nu ne indispun atitudinile echivoce ale celor pe cari i-am ales din promis­cuitate şi i-am făcut zei. Ştim să dispreţuim tot ce e omenesc în oameni, atunci când oamenii aceştia ne dau nădejdea unor superlative înfiripări. E rostul nostru, să sprijinim progresul. Şi când îi putem da, cu slabele noastre puteri, un cât de mic impuls, ştim să ne e­­mancipăm­­de preocupările meschine, cu cari se împodo­besc în schimb ei, parveniţii. Şi suntem fericiţi că am fă­cut un bine. Şi vom face tot astfel, şi de aci înainte. Quand mêm­e! Eman. Cerbu TEATRELE NATIONALE Denen de Boa D. Drăgoescu Directorul Teatrului National din Craiova sea- Ce se poate auzi — Ai mâncat salată de vi­nete ! ' — Dar unde te poţi atinge, izec. Ai văzut ? Cum au început grădinele de vară, a început şi ploaia.­.■ Dragă, nu-mi mai termină croitoreasa, să pot pleca«. Bine că se închide şi parla­mentul... tft Nu se mai găseşte o trăsură .. Dacă nu­ le măreşte taxa.« » Acuma şi lăcuste.... încă asta ne mai lipsea-«­­ De-ar ploua după actul ta­tain... Eu plec în străinătate, e mai eftin ca ori şi unde la noi, la băi...» Aşa­dar crezi că la toamnă cade guvernul ? Leo. Cum se scrie In ,,Epoca” No. 13a din 9 Iunie, la „intima oră“: „Se pare că data da­­Joi, fixată pentru, plecarea Suveranilor Serbiei va fi prelungită cu încă câteva zile”. Ar­ fi bine să ştim de care Joie e vorba şi câte zile va fi prelun­gită. Probabil că o să ţină cam până pe Luni, Marţi... ."1 N­. : In acelaş ziar, acelaş număr, se publică ,,Deziderat de program al pescăriilor la Tulcea", în care, ci­tim: 1­1 ( „12. Crearea de şcoli pescăreşti pentru pregătirea personalului nece­sar”. 1­0 Sperăm că poliţia de moravuri va interveni la timp pentru a Îm­piedeca funcţionarea acestor şcoli... '• -:'v 1 ni. \ . „Monitorul Oficial“ din 7 Iunie anunţă: ’ . •■ „D. Constantin Gheorghiţă se nu­meşte, la ziua de l Aprilie 1923, In postul de copist la arestul pre­ventiv Bacău, aflat vacant“. Nu crede ministrul de Justiţie, că pentru un arest vacant ar fi mai necesari preveniţii, decât copiştii ? "•­­ Din ,, Dimineaţă” No. 5058, da­tat Sâmbătă, 9 Iunie, din reportajul „Banchetul de la Automobil Club”, ,fisa ridică paharul pentru Prin­cipesa Elena donatoarea capei de iuţeală pe care o şi propune ca membră de onoare a auto-clubului". Cupa va fi desigur o foarte activă membră a clubului. — Dacă-i cupă de iuțeală ! O la IV, tir închiderea Parlamentului.— Zăpada.— Congresuî sta®iapi8or Sfârşitul acestei luni a văzUt , închizându­-se două din cele mai naţionale instituţii: Moşii şi Parlamentul. De altfel, scandalul şi tămbiţ­­ăul pe care l-au făcut fiecare, avea ceva atât de identic, în­cât era firesc să sfârşească ambele deodată. Dar amatorii de spectacole a­­muzante, ca acele oferite în Par­lament, nu le vor duce prea mul­tă vreme dorul. Există în Bucu­reşti, o grădină care poartă nu­mele linei negricioase insecte şi Tinde se pot vedea repeţindu-se aidoma, scene din Parlament. De altfel, când vre­i un mem­bru­ al instituţiei din Dealul Mi­tropoliei se întrece cu gluma, cei­lalţi deputaţi au grija să-i reco­mande un loc mai priincios pen­tru­ exhibiţii: nimeni! După ce am avut patru ierni, vara a luat’o din prag­. Nici tu primăvară, nici tu zile splendi­de ale lunei Mai, nimic! De la început cald, cald, ca în luna lui Cuptor. Şi ţin-te pânză, să nu te rupi! Şi pe când­ grăbiţii vilegiatu­­rişti se pregăteau să plângă pe cei rămaşi în infernul Bucureş­­tiului, tranc, a început să plouă, apoi să bată grindina şi, colac peste pupăză, să ningă. A­ căzut zăpadă, în Iunie. Fereşte-ne, Doamne de mai rău! * Se anunţă un congres al sta­giarilor teatrelor, naţionale din ţară. Printre problemele cari se Vor . . . . , discutat, găsim câteva,e foarte Curat vorba ceia, ca la noi la interesante: Rostul teatrului Naţional, ros­tul directonului general al tea­trelor, rostul direcţiei de scenă, rostul societarilor, rostul admi­nistraţiei, rostul mecanicilor, etc., şi etc. Mi se pare că stagiarii vor să descopere America. Fantasio DELA CURSE D-rta V. Maltezeanu --Ml-----W­­­ E C OU?I O mondenă indiscretă— a de­clarat război bieţilor, scaieţi. Cum însă botanica... a vru­t să­ îşi ia revanşa, i-a impus chiar ei pe un parcurs de doi kilometri, supliciul Unor ghimpi, e drept, cam­­cărunţi, dar, totuşi foarte solizi... şi­­entu­ziaşti după cire­­şile de la pălăria duduiei, căci în dreptul gangului nostru, pe Să­rindar, bietul om a oftat: — Ah! cum ţi-aş mânca cire­­şile! Atunci d-şoara di un zâmbet ironic, i-a replicat: — Serios! Mai ai dinţi?! Şi a dispărut în întuneric. — Ce crude sunt femeile, dom­nule! Renumita baletista, Celilto, care ajunsese la mare renume acum vreo 60 de ani, nu­ avea altă dorinţă mai arzătoare de­cât să fie primită de Papă. Piuis al IX-lea nu­ prea era dispus să primească această vi­zită şi, de aceea, respinsese vre­me îndelungată, toate cererile de au­dienta ale renumitei stele co­­reog­rafice... In cele din urmă, prietenii c­e influenţă ai baletistei, reuşiră să convingă pe Papă s’o primea­scă în audienţă. * In ziua audienţei Papa era rău dispus din cauza reumatis­mului care-l supăra mai mult ca oricând. El îşi dete totuşi silinţa să pară bine dispus, şi aminti fru­moasei dansatoare deşertăciu­nea tuturor plăcerilor lumeşti, nesfârşita bunătate a lui Dum­nezeu, în mod atât de convingă­tor, că dansatoarea, mişcată,­ exclamă: — De aşi avea şi eu, credinţa nestrămutată a Sfinţiei Voas­tre? Îi căzu în genunchi în faţa Papei.­­ fr Tocmai în momentul acela Papa simţi la picioare o durere arzătoare, care-l făcu să excla­me: — „Da, fata mea! Iar eu dacă aş avea picioarele tale, am fi a­­mândoi mulţumiţi!“ --------XX XX-------- Kewn de Ginsberg

Next