Rampa, decembrie 1923 (Anul 7, nr. 1830-1856)

1923-12-08 / nr. 1836

ANUL Vii No. 1836 Sâmbătă s Decembrie 1923 3 L E I M ET O Rampa 1 ABONAMENTELE Ua «a Saaahud Trai luni 1 IN TOATA TARA Lai so« Lai 300 Lai 150 1 IN 8TRAINATATE Ui 70S Lai 400 Lai 200 Abonamentele ce plotesc Înainte nona Manuscrisele nepublicate se distrug a e Anundurile se primesc la administrația clarului şi la toata agenţiile de publicitate Blurourl­, Redacţia şi Administraţia­­ Bucureşti, Telefon 1/W Educaţie şi evolu­ie să stimulăm încă odată pe con­ducătorii săi estetici şi pe acei dintre „îndrumătorii“ lui. Bari îşi iatî sarcina în serios şi nu în glumă de cafenea, să formeze gustul şi educaţia acestui pu­blic, pe singura cale posibilă şi sănătoasă, a liniei evolutive. Am citit indignatele notiţe ale râm pentru toate tărâmurile de­ntiticilor muzicali bucureşteni, artă din ţara noastră, pentru după u­ltimul concert al quarte- teatru tot atât de insistent ca şi lul Rosé, la care s’a întâmplat un fapt deosebit de semnifica­tiv pentru «cultura» muzicală a unora dintre frecventatorii de­­concerte. (Colaboratorul nostru d. Mircea Bârsan l-a subliniat de asemenea, la timp, în coloa­nele acestui ziar). E vorba de acea gravă eroare, pe care anumiţi «entuziaşti» o făceau după audiţia unui qua­pentru muzică. Natura şi arte na fac salturi, şi în consecinţă nu e imaginabil ca, netam-nesam, cultura indi­viduală şi colectivă a celor cari urmăresc evoluţia artei, să se producă în zig-zaguri. E de datoria tuturor cei­or cari călăuzesc mişcarea teatra­lă şi muzicală de la noi — dato­­­ria lor sfântă şi imperioasă — turor de Haydn, luându-1 drept că nu lase publicul să bâjbâie în­­ compoziţie a maestrului benesch negura Ceva mai multă metodă,­ fiindcă programul tipărit all în oferirea lucrărilor de artă! Concertului o vestea în acel loc,­­ pentru ca lumea să i le poată gus­traţiile, după acest quatuor de,ta în linia lor, evolutivă, şi ast- Haydn, şi strigătele de «Auto-­­ să-şi dea seama de caracte­rul!», nu voiau să contenească h­risticiie fiecărei epoci, ale fie-! datorită acestei greşeli,­­ nicii personalităţi literare sau chiar când Infima parte a pn-!muzical ar fi mai Atilu decât! blicului, care-și dăd”0“ -• de Intervertirea din p&uta să sâsâie pe gălăgioși. dăduse seama ^ mai abracadabrante salturi­­program dlagicu| absolut îa hiper­! Criticii Indignați s’au­ între­bat, înregistrând faptul: - Ce vor fi ffândit, în *1TM ^bi\“g&dttet& lot, membrii go­rtetului Rosé modernism, deși poate — așa — plăcerea animalică, brutală primitivă a spectatorilor e mai _______________ Ziarele străine publică următoa- r alta, după Una și alta, sau dacă america111—'m vîne^stir« ^ ’oT^nea'Jd^om^fsr I M *** 1 *** ^obolantă. E o tngr'UTi.%' legitimă, ha ° - **•« - proape de motocicletă sau de intr’adevăr, în America s’a constt-I« »1- -ut -1 au provoca- ’.­­Orizaba e adevâ- automobil, sau de nici umil, sau tait o„ „Asociație pentru respecta­rată răscoală. Acești energumeni au­­ de amândouă, sail de care din­­­rea soacrelor"! atacat palatul de Justiţie, pentru a­­ aceste două... ! Această asociaţie funcţionează in linşa pe procurorul Emilio Ordonez. , ________ 4­­chip foarte serios, având statute si care ordonase (fireşte ! NOTA Rd.) (nn ani)t util. "î­n un comitet, arestarea preşedintelui sindicatului. Intr'Un teatrU particular u«n 1 Presedint& onorifică a fost ofert­părat, a ne preocupăm de p».­ «*» dela ultimul concert Rod a 1 pentru ca ao_ îndepărtăm din vina absolută a publicului, și ca re­rile asupra noastră ale străi­nilor, dar nu ea trebue să ocupe primul plan. Străinii vin şi pleacă, îşi far­­neazăi bim­e sau proaste păreri asupra noastră din 0 mie şi una de împrejurări, la poneserte bu­năoară, din lipsa de condescen­denţă faţă de muzicanţi, de a veni mult după ce audiţia a în­ceput, şi de a căuta loc în sală la timp ce se cântă, din neaten­ţia la muzica oferită, şi din a­­plauzele la locuri nepotrivite, de pildă, la mijlocul bucăţilor, când un paragifi se termină qu­a formată... Au deci suficiente ocaziuni străinii cari vin şi pleacă, să ne aprecieze cu mai multă sau mai puţină bunăvoinţă, să ne acor­de mai mult sau mai puţin cre­dit pentru purtările noastre, faţă de ei sau chiar faţă de noi-­­ Înşine, când venim în ggutact ! 80 dânşii... A căuta însă şi Bătuţii pentru o cât mai bună manieră de pre­zentare în faţa lor înainte de a fi ajuns la o bună educare­ a noastră proprie, e — credem — prematur. Căci a ei stă buba, şi de aceea am ţinut să reluăm tema «la fel» de la ultimul concert Rosé. Educaţia muzicală a Unei în­semnate părţi din publicul ro­mânesc e extrem de rudimen­tară, şi erori ca aceea din urmă — de a confunda un quatuor de Haydn creţ­inul de Buesqo, ceea­­­e ar corespunde cu o confuzie latre O pozie de Goethe şi una de Francis Jammes — sunt re­­mediabile nu printr-o educare superficială de bune maniere. Bom ar fi exemplu: să nu se mai strige autorul după termi­narea bucăţei unui compozitor în viaţă, ci printr’o educare treptată şi evolutivă a cunoştin­ţelor muzicale serioase ale aces­tui public. E. C. m C a Pollgloanale „EMipai“ u do VI «TOS SsFifMlU Acum câteva săptămâni, re­­peraţii, una după alta­ l-au dat mancierul Canudo, italian de gata în câteva zile­­origină, scriitor şi cetăţean: Bietul, bietul Canudo! francez, îmi încredinţă ultima! Abia se instalase, abia îşi lucrare. «Moartea lui Herak­les», tragedie­— Bagă de seamă, îmi spuse el. e singurul manuscris -— Atuncia nu-1 iau- Să nu mai împrumuți niciodată, când n’ai copie- Grede-mă­— Ia-1! insistă Canudo — Nu- Nu-1 iau ! — De ce ! —­­Mi-e frică să nu-1 pierd- Ieșind de-aici, m’ar putea stri­vi un autobus- Te las fără piesă ! — Haida-de ! râse Canudo, bătându-mă pe umăr Nu se moare aşa, cu una cu două ! Şi-mi vârî, aproape cu sila, manuscrisul sub braţ-Alaltfieri, Canudo a murit. A murit repede, pe urma a făcuse un nume, începea să cu­leagă roadele bogatei sale ac­tivităţi de pân’ acum, punea la cale opere nani, întreprinderi artistice care de care mai fan­tastice. — şi iată-i smuls, din­­tr’odatăt, din mijlocul priete­nilor săi, din Parisul acesta vesel, plin de întreceri, de muncă, de optimism, de mari bucurii sufleteşti, de apoteoză a vieţii-S’a dus să odihnească la Père Lachaise, subt lespetea grea, el care visa lumini şi danturi uşoare- veşnice reîno­­iri, entusiasme creatoare- victo­rîi latine, cântece de alegreta-De pe terasa lui Café Napoli­tain s’a mai dus un visător S'a dus în cimitirul unde cei E o teorie pe care noi o apă-unei infecţii a urechei Două o­j mai mulţi din morți şi-au spus povestea şi şi-au încrucişat mâinile pe piept într’un gest firesc­ Braţele vânjoase ale lui Canudo au fost ghemuite cu sila. Canudo n’a murit Canudo a fost asasinat (Urmează în pagina 12-a). Născut nubt cerul senin al Adriaticei albastre. Rierotto Canudo­ a venit mai acum do­uăzeci de ani la Paris, dornic să se manifeste în cea mai no­bilă limbă. în literatura cea mai bogată El aducea din Italia acel to­rent de lavă și de soare, care circulă în opera lui d’Annun­­zio, un lirism verbal pe care spiritul cumpănit al latinilor dela Nord nu-l putea domoli, o exuberanţă meridională, o veşnică preocupare de noutate, în stil şi î n alegerea subiecte­lor-A publicat câteva romane destule de cunoscute, chiar în alte­­ țări: «Les transplantés­’ «Les Libérée» chef d­in vremea războiului s’a an­gajat în armata franceză, a a­­juns maior, a fost făcut ofiţer al legiunei de onoare, s’a bătut­ ­ pe frontul din Algonne, s’a dus la Salonic, de unde s’a întors Oft friguri palustre şi cu, un vo­lum de versuri ultra moderne, «Le poeme du Vardar, scris în cele mai variate ritmuri, cu sugestiuni vizuale şi muzicale de-o rară calitate Se ocupa, în ultima vreme, de a şaptea artă, cinematogra­ful- Dirija «La revue des sept arts»- Voia renaşterea- subt o formă înaintată, a cinemato­grafiei din ţările latine- Latinitatea era preocuparea lui pasionată-Un editor parizian ii încre­dinţase Conducerea unei biblio­teci, în care urmau să apară scrierile ultime ale lui d’An­­n­u­n­zio, Biased Ibanez, Gomes Carillo şi alţi corifei ai litere­lor mediterane- Era nelipsit de la congresele presei latine, de la orice mani­festare făcută în numele gân­ielor; * simţirei atâtor PoPea- La Vile Sans- M Voia să vie și în România, de care a vorbit de atâtea ori, cât atâta dragoste, în articolele «PÂINEA ALTUIA» LA TEA­­­TRUL POPULAR „Negăsind pe d. Ordonez la tri- n„..lx a,»- tă d-neî Lemira Ooodhue, soacra bunal, chiriașii au atacat casa ma- Capitală un spectator care vrU­a Dresedik­tenul Conlwa­gistratului. * 1 Să salute pe un prieten actor, „Acesta" s’a apărat cu îndârjire întrebă pe Controlor pe Unde s’o trăgând focuri de puşcă pe fereas-. ra. Ca să nemerească acolo şi să tră, până la sosirea poliţiei.­­ nii se rătăcească în labirintul „Dar mulţimea opunând rezisten- culiselor, preşedintelui Coolidge. Şi cu toată vârsta înaintată a d-nelor cari compun această asocia­ţie, emblema lor e o... roză. Câte d-ne din înalta noastră so­cietate ar accepta oa.c să facă păr­ţi, casa procurorului nu a putut fi. Controlorul bine-voitor. tî in-­­ te dintr’o atare asociaţie, chiar când despresurată, de cât după un viu din drUmul.­­ emblema ei e o roză? schimb de focuri, între poliţişti şi Q­M la dreapta. 3p3. fcj , FlltS­­c­ria­­ stânga, treci pe Un Culoar, şi dai­­ „Sunt mulţi morţi şi răniţi de am­bele părţi”. Şi ne m­ai plângem noi de miniş­trii noştri de justiţie, cari nu să rezolve problema chiriilor.­Ky. ev D. I. Desen de Popa Armășescu în Vasile Ru­sovkin •st# •, in Mexic,­­ ca la noi MALI PICON?? Fireşte că scurtimea în vor­bă este o mare calitate, utilă în toate împrejurările vieţii. Aşa de pildă, la o judecătorie de ocol. Un sergent de stradă e adus ca martor în procesul unui accident de automobil. Judecă­torul îi pune întrebări, la care sergentul răspunde prin fraze lungi, întortochiate şi care nu au nici o legătură cU accidentul. — Sergent — îl întrerupe la Un moment dat judecătorul — te rog să fii scutrt, şi să răs­punzi precis, cu cât mai puţine cuvinte, la simpla întrebare, da­că — fiind în mijlocul străzei, şi automobilul venind din stân­­■ ga d-tale şi motocicleta din , dreapta, iar primul încearcă să­­ treacă pe a doua — ai văzut pe domnul care a fost rănit, între I Una şi alta înainte de una şi Ştirea divorţului produse o sen­­i­zaţie deosebită în toate cercurile- Ea e o femeie încântătoare, deli­cioasă de spirit şi posedând o cul­tură, cu adevărat remarcabilă la o femeie. El e un avocat renumit, băiat bun şi soţ excelent. Divorţul a fost ce­rut totuşi de el. Un prieten întrebându-l, uluit de mirare pentru ce divorţează, avo­catul îi răspunse : — Vezi gheata asta ? E făcută din pielea cea mai bună, îmi vine perfect în aparenţă și totuşi mă strânge. Mă sfătueşti s’o mai port? Prietenul n’a mai ripostat. BOX, divorţ de 0 Ușă. E acolo. — Nu «’ar putea să nemeresc I j la altă uișăt întrebă spectatorul.' — Imposibil! E așa pe car­e j scrie: INTRAREA OPRITA. I aooooo 1 ' OC » ( -------XXX-------­ Actualități „pentru respectarea soacrelor"

Next