Rampa, decembrie 1923 (Anul 7, nr. 1830-1856)
1923-12-08 / nr. 1836
ANUL Vii No. 1836 Sâmbătă s Decembrie 1923 3 L E I M ET O Rampa 1 ABONAMENTELE Ua «a Saaahud Trai luni 1 IN TOATA TARA Lai so« Lai 300 Lai 150 1 IN 8TRAINATATE Ui 70S Lai 400 Lai 200 Abonamentele ce plotesc Înainte nona Manuscrisele nepublicate se distrug a e Anundurile se primesc la administrația clarului şi la toata agenţiile de publicitate Blurourl, Redacţia şi Administraţia Bucureşti, Telefon 1/W Educaţie şi evoluie să stimulăm încă odată pe conducătorii săi estetici şi pe acei dintre „îndrumătorii“ lui. Bari îşi iatî sarcina în serios şi nu în glumă de cafenea, să formeze gustul şi educaţia acestui public, pe singura cale posibilă şi sănătoasă, a liniei evolutive. Am citit indignatele notiţe ale râm pentru toate tărâmurile dentiticilor muzicali bucureşteni, artă din ţara noastră, pentru după ultimul concert al quarte- teatru tot atât de insistent ca şi lul Rosé, la care s’a întâmplat un fapt deosebit de semnificativ pentru «cultura» muzicală a unora dintre frecventatorii deconcerte. (Colaboratorul nostru d. Mircea Bârsan l-a subliniat de asemenea, la timp, în coloanele acestui ziar). E vorba de acea gravă eroare, pe care anumiţi «entuziaşti» o făceau după audiţia unui quapentru muzică. Natura şi arte na fac salturi, şi în consecinţă nu e imaginabil ca, netam-nesam, cultura individuală şi colectivă a celor cari urmăresc evoluţia artei, să se producă în zig-zaguri. E de datoria tuturor ceior cari călăuzesc mişcarea teatrală şi muzicală de la noi — datoria lor sfântă şi imperioasă — turor de Haydn, luându-1 drept că nu lase publicul să bâjbâie în compoziţie a maestrului benesch negura Ceva mai multă metodă, fiindcă programul tipărit all în oferirea lucrărilor de artă! Concertului o vestea în acel loc, pentru ca lumea să i le poată gustraţiile, după acest quatuor de,ta în linia lor, evolutivă, şi ast- Haydn, şi strigătele de «Auto- să-şi dea seama de caracterul!», nu voiau să contenească hristiciie fiecărei epoci, ale fie-! datorită acestei greşeli, nicii personalităţi literare sau chiar când Infima parte a pn-!muzical ar fi mai Atilu decât! blicului, care-și dăd”0“ -• de Intervertirea din p&uta să sâsâie pe gălăgioși. dăduse seama ^ mai abracadabrante salturiprogram dlagicu| absolut îa hiper! Criticii Indignați s’au întrebat, înregistrând faptul: - Ce vor fi ffândit, în *1TM ^bi\“g&dttet& lot, membrii gortetului Rosé modernism, deși poate — așa — plăcerea animalică, brutală primitivă a spectatorilor e mai _______________ Ziarele străine publică următoa- r alta, după Una și alta, sau dacă america111—'m vîne^stir« ^ ’oT^nea'Jd^om^fsr I M *** 1 *** ^obolantă. E o tngr'UTi.%' legitimă, ha ° - **•« - proape de motocicletă sau de intr’adevăr, în America s’a constt-I« »1- -ut -1 au provoca- ’.Orizaba e adevâ- automobil, sau de nici umil, sau tait o„ „Asociație pentru respectarată răscoală. Acești energumeni au de amândouă, sail de care dinrea soacrelor"! atacat palatul de Justiţie, pentru a aceste două... ! Această asociaţie funcţionează in linşa pe procurorul Emilio Ordonez. , ________ 4chip foarte serios, având statute si care ordonase (fireşte ! NOTA Rd.) (nn ani)t util. "în un comitet, arestarea preşedintelui sindicatului. Intr'Un teatrU particular u«n 1 Presedint& onorifică a fost ofertpărat, a ne preocupăm de p». «*» dela ultimul concert Rod a 1 pentru ca ao_ îndepărtăm din vina absolută a publicului, și ca rerile asupra noastră ale străinilor, dar nu ea trebue să ocupe primul plan. Străinii vin şi pleacă, îşi farneazăi bime sau proaste păreri asupra noastră din 0 mie şi una de împrejurări, la poneserte bunăoară, din lipsa de condescendenţă faţă de muzicanţi, de a veni mult după ce audiţia a început, şi de a căuta loc în sală la timp ce se cântă, din neatenţia la muzica oferită, şi din aplauzele la locuri nepotrivite, de pildă, la mijlocul bucăţilor, când un paragifi se termină qua formată... Au deci suficiente ocaziuni străinii cari vin şi pleacă, să ne aprecieze cu mai multă sau mai puţină bunăvoinţă, să ne acorde mai mult sau mai puţin credit pentru purtările noastre, faţă de ei sau chiar faţă de noi- Înşine, când venim în ggutact ! 80 dânşii... A căuta însă şi Bătuţii pentru o cât mai bună manieră de prezentare în faţa lor înainte de a fi ajuns la o bună educare a noastră proprie, e — credem — prematur. Căci a ei stă buba, şi de aceea am ţinut să reluăm tema «la fel» de la ultimul concert Rosé. Educaţia muzicală a Unei însemnate părţi din publicul românesc e extrem de rudimentară, şi erori ca aceea din urmă — de a confunda un quatuor de Haydn creţinul de Buesqo, ceeae ar corespunde cu o confuzie latre O pozie de Goethe şi una de Francis Jammes — sunt remediabile nu printr-o educare superficială de bune maniere. Bom ar fi exemplu: să nu se mai strige autorul după terminarea bucăţei unui compozitor în viaţă, ci printr’o educare treptată şi evolutivă a cunoştinţelor muzicale serioase ale acestui public. E. C. m C a Pollgloanale „EMipai“ u do VI «TOS SsFifMlU Acum câteva săptămâni, reperaţii, una după alta l-au dat mancierul Canudo, italian de gata în câteva zileorigină, scriitor şi cetăţean: Bietul, bietul Canudo! francez, îmi încredinţă ultima! Abia se instalase, abia îşi lucrare. «Moartea lui Herakles», tragedie— Bagă de seamă, îmi spuse el. e singurul manuscris -— Atuncia nu-1 iau- Să nu mai împrumuți niciodată, când n’ai copie- Grede-mă— Ia-1! insistă Canudo — Nu- Nu-1 iau ! — De ce ! —Mi-e frică să nu-1 pierd- Ieșind de-aici, m’ar putea strivi un autobus- Te las fără piesă ! — Haida-de ! râse Canudo, bătându-mă pe umăr Nu se moare aşa, cu una cu două ! Şi-mi vârî, aproape cu sila, manuscrisul sub braţ-Alaltfieri, Canudo a murit. A murit repede, pe urma a făcuse un nume, începea să culeagă roadele bogatei sale activităţi de pân’ acum, punea la cale opere nani, întreprinderi artistice care de care mai fantastice. — şi iată-i smuls, dintr’odatăt, din mijlocul prietenilor săi, din Parisul acesta vesel, plin de întreceri, de muncă, de optimism, de mari bucurii sufleteşti, de apoteoză a vieţii-S’a dus să odihnească la Père Lachaise, subt lespetea grea, el care visa lumini şi danturi uşoare- veşnice reînoiri, entusiasme creatoare- victorîi latine, cântece de alegreta-De pe terasa lui Café Napolitain s’a mai dus un visător S'a dus în cimitirul unde cei E o teorie pe care noi o apă-unei infecţii a urechei Două oj mai mulţi din morți şi-au spus povestea şi şi-au încrucişat mâinile pe piept într’un gest firesc Braţele vânjoase ale lui Canudo au fost ghemuite cu sila. Canudo n’a murit Canudo a fost asasinat (Urmează în pagina 12-a). Născut nubt cerul senin al Adriaticei albastre. Rierotto Canudo a venit mai acum douăzeci de ani la Paris, dornic să se manifeste în cea mai nobilă limbă. în literatura cea mai bogată El aducea din Italia acel torent de lavă și de soare, care circulă în opera lui d’Annunzio, un lirism verbal pe care spiritul cumpănit al latinilor dela Nord nu-l putea domoli, o exuberanţă meridională, o veşnică preocupare de noutate, în stil şi î n alegerea subiectelor-A publicat câteva romane destule de cunoscute, chiar în alte țări: «Les transplantés’ «Les Libérée» chef din vremea războiului s’a angajat în armata franceză, a ajuns maior, a fost făcut ofiţer al legiunei de onoare, s’a bătut pe frontul din Algonne, s’a dus la Salonic, de unde s’a întors Oft friguri palustre şi cu, un volum de versuri ultra moderne, «Le poeme du Vardar, scris în cele mai variate ritmuri, cu sugestiuni vizuale şi muzicale de-o rară calitate Se ocupa, în ultima vreme, de a şaptea artă, cinematograful- Dirija «La revue des sept arts»- Voia renaşterea- subt o formă înaintată, a cinematografiei din ţările latine- Latinitatea era preocuparea lui pasionată-Un editor parizian ii încredinţase Conducerea unei biblioteci, în care urmau să apară scrierile ultime ale lui d’Annunzio, Biased Ibanez, Gomes Carillo şi alţi corifei ai literelor mediterane- Era nelipsit de la congresele presei latine, de la orice manifestare făcută în numele gânielor; * simţirei atâtor PoPea- La Vile Sans- M Voia să vie și în România, de care a vorbit de atâtea ori, cât atâta dragoste, în articolele «PÂINEA ALTUIA» LA TEATRUL POPULAR „Negăsind pe d. Ordonez la tri- n„..lx a,»- tă d-neî Lemira Ooodhue, soacra bunal, chiriașii au atacat casa ma- Capitală un spectator care vrUa Dresediktenul Conlwagistratului. * 1 Să salute pe un prieten actor, „Acesta" s’a apărat cu îndârjire întrebă pe Controlor pe Unde s’o trăgând focuri de puşcă pe fereas-. ra. Ca să nemerească acolo şi să tră, până la sosirea poliţiei. nii se rătăcească în labirintul „Dar mulţimea opunând rezisten- culiselor, preşedintelui Coolidge. Şi cu toată vârsta înaintată a d-nelor cari compun această asociaţie, emblema lor e o... roză. Câte d-ne din înalta noastră societate ar accepta oa.c să facă părţi, casa procurorului nu a putut fi. Controlorul bine-voitor. tî in- te dintr’o atare asociaţie, chiar când despresurată, de cât după un viu din drUmul. emblema ei e o roză? schimb de focuri, între poliţişti şi QM la dreapta. 3p3. fcj , FlltScria stânga, treci pe Un Culoar, şi dai „Sunt mulţi morţi şi răniţi de ambele părţi”. Şi ne mai plângem noi de miniştrii noştri de justiţie, cari nu să rezolve problema chiriilor.Ky. ev D. I. Desen de Popa Armășescu în Vasile Rusovkin •st# •, in Mexic, ca la noi MALI PICON?? Fireşte că scurtimea în vorbă este o mare calitate, utilă în toate împrejurările vieţii. Aşa de pildă, la o judecătorie de ocol. Un sergent de stradă e adus ca martor în procesul unui accident de automobil. Judecătorul îi pune întrebări, la care sergentul răspunde prin fraze lungi, întortochiate şi care nu au nici o legătură cU accidentul. — Sergent — îl întrerupe la Un moment dat judecătorul — te rog să fii scutrt, şi să răspunzi precis, cu cât mai puţine cuvinte, la simpla întrebare, dacă — fiind în mijlocul străzei, şi automobilul venind din stân■ ga d-tale şi motocicleta din , dreapta, iar primul încearcă să treacă pe a doua — ai văzut pe domnul care a fost rănit, între I Una şi alta înainte de una şi Ştirea divorţului produse o senizaţie deosebită în toate cercurile- Ea e o femeie încântătoare, delicioasă de spirit şi posedând o cultură, cu adevărat remarcabilă la o femeie. El e un avocat renumit, băiat bun şi soţ excelent. Divorţul a fost cerut totuşi de el. Un prieten întrebându-l, uluit de mirare pentru ce divorţează, avocatul îi răspunse : — Vezi gheata asta ? E făcută din pielea cea mai bună, îmi vine perfect în aparenţă și totuşi mă strânge. Mă sfătueşti s’o mai port? Prietenul n’a mai ripostat. BOX, divorţ de 0 Ușă. E acolo. — Nu «’ar putea să nemeresc I j la altă uișăt întrebă spectatorul.' — Imposibil! E așa pe care j scrie: INTRAREA OPRITA. I aooooo 1 ' OC » ( -------XXX------- Actualități „pentru respectarea soacrelor"