Rampa, octombrie 1925 (Anul 8, nr. 2379-2404)
1925-10-14 / nr. 2390
ANUL VIII No. 2390.6PAGINI 1 9 LEI 3 MIERCURI 14 OCTOMBRIE 1925 gratis! UN CEAS DE AUR de precizie marca I „Omega” în valoare de 15.000 lei. UN APARAT FOTOGRAFIC 10X15 din execuţie luxoasă, cu un obiectiv Zeiss ] 1 , 4,5 cu 3 lentile şi 3 casete duble, învaloare de 20 000 lei. UNA PUSCA CU 2 ŢEVI marca Noivotny Hamerless cu tragere excelentă învaloare de 10.000 lei. Primesc acei ce vor trimite lei 2 ini mărci poștale la HUBERTUS Str. Belvedere 2 București u. 36TM pânză SPECIAL Aii.isuORCEAFURI LA MARELE MAGAZIN LA VULTURUL DE MARE CUJ PESTELE IMGHIARE THEODOR ATANASIUsC? STR. CAROL 00 02*6^ 5 » * QAZACA 1- ST REALELOR 21 Director : H. FAUST MOHR Prim Redactor: SCARLAT FRORA Educarea publicului in artele plastice D© şi începând cu luna Septmbrie, până în luni, expoziţiile artiştilor moştri plastici se succed vertiginos, ori se înmulţesc simultan, totuşi publicul nostru se găseşte în imposibilitate de a-şi face o adevărată educaţie întemeiată pe evoluţia istorică şi cu necesarele comparaţii, din cauza lipsei muzeelor şi galeriilor de artă. „ Avem în principiu un Muzeu Naţional — şi deşi posedăm admirabile colecţii, ale artei noastre istorice şi populare, vrednice de a fi cunoscute de străin, şi mai cu seamă de artiştii noştri, mai cu seamă în aceste momente când iele voribeşte la atâta de stilul naţional, acest muzeu nu poate lua fiinţă reală şi complectă, fiindcă ţara noastră, cu a cărei bogăţie ne fălim întotdeauna, jiţi găseşte în budgetul ei sufocat de paraziţi minima sumă trebuitoare tenminărei localului. Avem frumosul şi preţiosul Muzeu iSnim — dar admirabila generozitate şi punga unui singur om, modestă pentru aceste vremuri de falsificare monstruoasă a vieţei financiare şi sociale, nu poate complecta sufcient, lipsa de iniţiativă şi indolenţa Statului, faţă de educaţia estetică şi de artă plastică a ţărei. Pede altă parte, tragedia noastră valutară, închide hermetic graniţele studentului, artistului şi publicului care ar dori să se împărtăşească din minunea sacră a marilor muzee europene. In asemeni condiţiunile vom avea o lîmitreagă generaţie lipsită de cultura plastică, ceea ce constitue o păgubitoare lipsă în cultura generală şi educare. Pentru remediarea în parte a acestei crize culturale am propus două soluţii. Exista înCastelul Peleş o bogata colecţiede artă, adunată cu multă sârguinţă de Regele Canol, care cuprinde adevărate cape d’opere ale artei plastice europene ce ar face faţă oricăruimare muzeu european — bucăţi invidiate de aceste muzee cum sunt, între altele, mai multe ,pânze de Greco. Această colecţie nu este însă laîndemâna marelui public, nici a studenţilor, nici a artiştilor, pentru simplul motiv că aceştia nu se pot deplasa ori ■când şi uşor până la Sinaia. Am propus cia din preţioasele opere ale colecţiei din Castelul Peleş ,să se organizeze în Bucureşti o expoziţie de câtva luni.n acest mod marele public, studenţii, ,şi chiar cronicarii artistici ai ziarelor noastre - ci a^°a, sa se împărtăşească din frumuseţea divină a artei europene, în unele din cete mai luminoase şi desăvârşite întrupări ale ei. Pentru mulţi o asemenea expoziţie ar constitui o adevărată iniţiare mantă : lîn general ar m,bllfîinTMat pn'Jei' de a Pi'Wcnl nostru în contact djp cu arta europeană, pnţin miai buna cunoaşteri 1 1 naţionale am propus o zat(hhinie şi mai uşor de reali-Expoziţia ide iartă istorică şi Populară românească, organizata din iniţiativa A. S. R. Prin W® Carol mhehida Fundaţiei ce ii poartă numele, — care a făcut o admirabilă impresie ,()ce — cuprinde o fericita sinteză a artei noastre naţionale era măsură de a lumina Publicul asupra frumuseţilor noastre de artă şi de a înfăţişa din belşug motive şi teme artiştilor porniţi în căutarea unui stil naţional. Am propus ca aceasta colecţie, în care priceperea şi gustul au adunat la obleta,ceea certa noastră naţionala are mai frumos si mai expresiv, sa fie adusă şi în Bucureşti, astfel ca publicul românesc să fie în stare să cunoască arta noastră naţională cel puţin în aceiaşi măsură în care o cunoaşte publicul străin. Reînoim propunerile noastre, cu nădejdea, că A. S. R- Principele Carol, care pune atâta tineresc entuziasm şi atâta stăruitoare râvnă, în valorificarea frumuseţilor naţionale şi pentru iniţiarea poporului nostru în tainele cartei, în riturile ideilor şi artelor, luând ştiinţă de ele, va medita deja asupră-le. D. KARNABATT ---------------— umit Viitoarea soacră a unui tânăr bucureştean Vine să facă o anchetăcât vrui complectă asupra apucăturilor acelui căruţ ca încredinţa pe fiică-sa. Ar vrea să ştie dacă e stârcă ; îl invită deci la masă, şi, după placarea lui, întreabă pe servitoare : — Ei, ce ţi-a dat domnul, Mariţo ! — O guriţă, coană mare ! Celebritate... Maurice !Maeterlinck a fost un foarte prost şcolar. De curând, întărindu-se cu, un coleg, pe care nu-l văzuse de mult, acesta din urmă îl îmbrăţişează încântat. — Ce mai faci, Maurice ? — Lucrez. Aşa ? Lucrezi ? Şi ce lucrezi, tu, leneşule ! — Scriu cărţi. — Ei, bravo ! Im asta nu m’aş fi aşteptat dela tine... scrii cărţi . Şi cum le semnezi, dragă ? Cu ce pseudonim ? Zău, că n’o să spun la nimeni. — Soţul d-tale nu-şi tratează surzenia, de loc ? — Nu. Aşteaptă întâi să mărităm fata, care cântă la pom. Reclama e sufletul comerţului. Peninsula Yukafim din Mexic este pină de frumuseţi naturale şi de admirabile ruine istorice, totuşi nu vepreau prea mulţi turişti, dar turismul este o sursă de beneficii, foarte serioasă— pentru Yukatanezi; de aceea guvernul mexican a venit cu o lege, care dă oricărui străin cetăţenia mexicană, dacă stă patru săptămâni în Mexic, şi cu altă lege, care face divorţul imediat pronunţaţii, fără nici o formalitate, pentru cetăţenii mexicani. De atunci, e o afluenţă teribilă în Yukatan... Origina regiei poloneze Declaraţiile d-lui Boy-Zeliensky Interviewat asupra regiei pe bazele frumosului nostru loneze, d. Boy-Zelensky critic teatral autorizat, poet satiric şi valoros traducător, a declarat următoarele : — Chestiunea punerii în scenă nu şi-a căpătat adevărata ei importanţă decât după 1910. Trebue să ne amintim că cel mai mare poet dramatic al ţării mele, Wyspiansky, a fost pictor, şi că prepara el singur reprezentaţiunile pieselor sale, cu un talent demn de geniul său romantic. El a murit, în 1907, în vârstă de 37 de ani. Pentru punerea în scenă a dramelor sale, el ia creat un stil. Acest stil a fost de o inspiraţie ,tot atât ide naţională ca şi lucrările sale, poeme fantastice sau politice istorice. — La origine, regia poloneză a fost dar absolut autohtonă ?. — Cu atât mai mult cu cât această originalitate are ca sursă spectacolele populare cart erau pasionalele, • misterene jucate la noi cu ocazia sărbătorilor Crăciunului. Când s’a pus teatru linie (vreau să zic iun antic) mai mulţi pictori, s’iaai simţit atraşi, ca şi Wyspiansky, de deporaţia teatrală. Şi astfel împrejurările au favorizat, în acest domeniu, geniul rasei. Mai târziu, ce-i drept, o influenţă foarte uşoară, exersată de Stanislavsky şi Reinhardt. Influenţa a fost însă fără însemnătate, aşa că o putem trece sub tăcere. Deci, noi nu datorăm nimic ruşilor sau germanilor, în desfăşurarea artei noastre dramatice. — Cine a fost primul d-voastră director de scenă sau pictor decorator modem ? — R. Charles Friez. El a debutat la începutul acestui secol isâ s’a relevat în mod cu totul original în 1910 prin reprezentarea, la Cracovia, a ,,Prințesei inflexibile" de Slovacki, piesă extrasă după Calderon, și o adevărată capo d’operă. Cu această piesă a deschis d. Szylman teatrul Poleky după războini. Elefantul şi halba Dan timpuh timp, ziarele şi revistele străine publică o anecdotă, tinzând să fixeze caracterele matimelor, prin manifestările exterioare alle indivizilor. De laurând, întrrt o revistă spaniolă, a apărut o istorioară de acest fel, foarte c amuzantă. Cică un englez, un francez, un german şi un polonez, au plecat în Africa, trimişi, fiecare de guvernul lor, să facă un studiu asupra vieţii elefantului. Financezul a stat două săptămini, s’a întors la Paris şi a scris totr’o revistă galantă, un sclipitor articol, cu titlul „Elefantul şi amorurile lui”. Neamţul a stat trei luni şi a venit cu un voluminos studiu: „Elefantul dini punctde vedere fiziologic, psichologic, economic, politic ,şi isocial”. Englezul nu s’a întors în patrie decât după un am şi a publicat o broşură plină de cifre şi date statistice cu privire la „Elefantul şi comerţul de fildeş în colonii”, iar polonezul, a venit adaisă abea după doi ani cu un volum gata: „Elefantul şi chestia poloneză”. Cea mai straşnică — poate cam vulgară, dar totuşi usturătoare anecdottă de acestfel, este aceea a halbei de bere: patru inşi, un francez, un englez, un neamţ şi un rus, stau pe terasa unei cafenele. E vară şi cald. Cei patru prieteni cer fiecare câte o halbă. Dar de india,tă ce phetoenul aduce cele patru halbe, iun roi de muşte se năpusteşte asupra lor. Şi în fiecare halbă cade câte o muscă. Franicezul varsă berea şi cere oliţă halbă; englezul scoate musca, şi bea berea; neamţul scoate şi el musca cu doua degete, ostoarce binişor, casă nu se piardă nici o picătură de lichid, şi ipe urmă nea halba; iar rusul bea halba cu muscă cu tot!.. NÁDOR Scrisori dlra Berlin Shaw $i Pirandello Jéréme K. léréme în Germania i La fiecare sfârșit de stagiu- i le a lui Goethe. In fine. Shaw I ne, directorii teatrelor își pro- și Pirandello, biruitorii stagiu- mit o stagiune viitoare mai nii precedente, ocupă mai mulstrălucitoare decât cea expira. te scene. Din nenorocire nu li tă. E foarte posibil ca în acea-; se joacă cele mai bune lucrări stă stagiune planurile lor să se , ale lor, realizeze. Totuș, începuturile n’au fost din cele mai fericite. In timp ce Reinhardt a reluat „Sfânta Ioana” de Shaw, Teatru de Stat s’a crezut obligat să reprezinte „Jeana „Katherina cea Mare” de Shaw, care se reprezintă la Staatstheater e o farsă foarte amuzantă. Un tânăr ofițer en-glez, sosit la curtea celebrei împărătese, refuză să satisfacă , d’Arc” de Schiller. Vecinăta- serviciile pe care pasionata îmtea lui Shaw nu e făcută pentru a stârni interesul acestei drame, care ni s’a părut întotdeauna puţin cam ridicolă. D-l Hellmer, noul director al lui Lesing-Theater, a vrut să respecte tradiţia clasică a acestei instituţii. El a angajat pe cel mai bun artist berlinez Wegener, pentru a juca „Goetz von Berlichingen”, una din dramele cele mai puţin reprezentabipărăteasă le poate cere unui om tânăr şi bine făcut. Motivul refuzului e că vrea să rămâie fidel logodnicei sale. Pudficitatea, „respectabilitatea britanică” sunt tratate cu umorul care a făcut celebru numele lui G. B. S. Trupa Teatrului de Stat a jucat această scurtă comedie cu o vervă puţin cam vulgară, dar într’un tempo rapid care convine pie- Bătae pentru „Tannhäuser“ la Opera Mare din Paris Pentru o chestiune de distribuţie, Parisul muzical a asistat zilele acestea la unul dintre cele mai curioase spectacole de melodramă. O cunoscută cântăreaţă (d-na Jeanne Laval) nefiind distribuită în opera Tannhäuser care s-a pus de curând în repetiţie, a cerut să-i fie cel puţin permise repetiţiile în vederea dublării rolului, pe care de altfel îl mai jucase. Refuzându-i-se această graţie, d-na J. Laval a provocat un spectacol cu bătae. Bar în teatru, unde toate sfârşesc prin a se aranja şi acest „mic incident” a fost sfârşit cu bine. Bineînțeles, d-na Laval va cânta în Tannhauser. Fost® locuinţă a lui Chateaubriand transformată în muzeu Fosta locuinţă a marelui poet romantic Chateaubriand, din Valié aux Loups a fost de curând transformată în muzeu. Pentru că locuinţa este proprie chiar pentru spital, o parte din clădire a fost rezervată scriitorilor bolnavi, sau celor cari au nevoe de repaos în timpul anului. sii. E-na Straub, mai mult cunoscută ca tragediană a fost excelentă în rolul „Semiramidei Nordului”. Nu mă interesează dacă Catherina sa care făcea „zvăpăeli” în pat era îmbrăcată într’o pijama modernă, şi dacă această îmbrăcăminte este conformă adevărului istoric sau chiar tradiţiei scenei engleze. Suverana care a succedat pe Petru cel Mare, a fost germană, şi de ei trebue să înţelegem caracterul şi excentricitatea sa prin prisma rasei sale. Din contra ,,Nu poţisă spui niciodată nimic”, tot de Pirandello, ni s’a părut o piesă cam deslânată a unui autor care în general e interesant. Subiectul acestei piese e destul de pueril. Mai există, chiar în fundul ţării Galilor, chiar şi în Yorkshire, părinţi cari să se scandalizeze că fiicele lor se coifează „à la garconne” sau că se îmbracă după ultima modă? In orice caz personagiile din această piesă nu sunt de loc comice. Cu multă greutate au fost importate mulțumită în Bernard Shaw Pirandello PE MARGINEA ACTUALITĂŢII Bunul public Intr’una din cele mai elegante cafenele din Capitală am cerut toc şi cerneală. Nu existau. Am reclamat directorului, şi acesta, cu un aer de tragi-comică dezolare şi-a cerut scuze foarte judicioase şi temeinice de altminteri. Pentru reclama localului, mi-a spus directorul, am înfiinţat mape luxoase, tocuri şi călimări, elegante. Tocurile dispăreau în fiecare zi , apoi dispăreau Călimările, în cele din urmă mapele. Desperat, inches directorul, am renunţat la această inovaţie... Nu este o simplă anecdotă, ori un incident din viaţa noastră de toate zilele, ci unul din, acele amănunte caracteristice, sintetice şi reprezentative în care se rezumă o întreagă concepţie, o anumită atitudine sufletească şi morală. Păţania directorului de cafenea rezumă concepţia, şi atitudinea noastră faţă de bunul public. Datorită acestei concepţii nu se pot planta copaci în jurul şoselelor noastre, deşi ar constitui nu numai un element estetic, ci şi o utilitate pentru călător ; datorită acestei concepţii izolatoarele firelor de telegraf de pe marginea drumului de fier sunt luate ca ţintă de ştrengarii cari trag în ele cu o virtuozitate devastatoare, sub hazul şi felicitările spectatorilor ; datorită acestei concepţii băncile publice sint mutilate, parcurile pustiite, zidurile pângărite, revistele din cafenele masacrate. Tot datorită acestei concepţii şi atitudini sufleteşti, un student în drept, este prins la Fundaţia Carol rupând şi asumându-şi dintr-o enciclopedie file preţioase. Sub impulsul aceleiaşi concepţii un intelectual, care frecventează, biblioteca Academiei smulge în colecţia ziarului „Timpul” mai multe zile, ele cuprindeau articole de ale lui Eminescu, care prin acest furt criminal rămân perdute de apururi pentru gândirea românească. Ceea, ce într’adevăr este uimitor, deconcertant e faptul, că atunci când un asemeni delicvent e prins asupra faptului, ele lamentează cu condoare că este prigonit de justiţie şi nenorocit pentru o nimica toată. ...Bunul public — chiar când este întrupat de Eminescu — constitue pentru o asemeni mentalitate o... nimica toată. DIODOR Teatrul în noile ţinuturi Stagiunea teatrului Naţional din Cernăuţi Repertoriul. — Ansamblul. Teatrul Naţional din Cernăuţi de sub conducerea d-lui profesor Berariu va deschide anul acesta prima stagiune cu ansamblul său permanent. Repetiţiile au început din luna August şi vor continua până la sfârşitul lunei octombrie când teatrul îşi începe activitatea. Repertoriul a fost alcătuit cu multa pricepere şi cuprinde un mare număr de piese. PIESELE ORIGINALE dintre piesele originale au fost alese spre represintare : „Păianjenul” de Ade Herz, „Fata din Dafin” de d-nii Marian şi Broda, „Sanda” de A. Florescu, „Casta Diva” de N. Lecca, „Un Erou” de d. N. Chiriţescu, „Iubire” de d. A. Prodan, „Noaptea Furtunoasă de I Caragiale, „Scrisoarea pierdută” de I. Caragiale, „Chemarea Codrului” de d. G. Diamandi, „Cheleş împărat” de d. Berariu, „Trandafirii Roşii” de Z. Bârsan, „Fântâna Blanduziei” de V. Alexandri „,Amedeu Stânjenel” de d-nii N. Vlădoianu şi V. Rodan, „Năpasta” şi „Conul Leonida” de I. Caragiale, „Ariciul şi Sobolul” de d. V. Eftimiu, „Nodul Gordian” şi „Ce ştie Satul” de d. Valjean, „Un poet romantic” de M. Milic, „Fluturii” de Corneliu Moldovanu, „Romeo şi Julietta la Mizil” de G. Ranetti. REPERTORIUL STRAIN Din repertoriul francez se vor represinta piesele : „Goana torţelor de Paul Hervieu, „Magistraţii” de Brieux, „Scandalul” de Bataille, „Văpaia” de H. Kistemnaeckers, „Sapho” de Baudet, Teresa Raquin” de Zola, „Ginerele lui Poirer” de Augier, „Nebuniile dragostei” de Régnard, „Doctorul fără voie ’ şi „Şcoala femeilor” de Moliere, „Nepoftitul” de Tristan Bernard, „Papa Lebonnard” de Aicard. Din repertoriul italian au fost alese : „Moartea civilă” de Giacomettti, „Văduva”, „Flăcări în umbră” „Masca şi obrazul de Chiavelii, „Voluptatea samblului de la Deutsches Theater. S’au relevat în spe- [ cial d-ra Mosheim şi d. Brausewetter, — frate şi scţră I v, plin de veselie, graţie şi fantezie. Un alt autor englez, Jérome K. Jérome, cunoscut mai mult ca romancier decât ca autor dramatic, a reprezentat la Operettenbaus, devenit Theater am Schiffbauerdramm, lucrarea sa „Lady Fanny si problema servitoarelor”. Piesa, e o comedie amuzantă, deși e brodată pe o intrigă destul de exploatata. Publicul a făcut o caldă primire acestei lucrări. ------------0X0------------ Primele spectacole de Pirandello şi „Ca onoarei frunzele” de Giacosa. Din repertoriul englez clasic şi modern au fost alese piesele : „Romeo şi Julietta”, „Nevestele vesele din Windsor” şi „Noaptea regilor” de Shakespeare, „Soţul ideal” de Oscar Wilde, şi „Doctorul în dilemă ” de G- Bernard Shaw. Din teatrul german au fost alese piesele : „Căruţaşul Hentchel” de Gerhardt Hauptmann, Stane de piatră” de Suderman, „Prostul” de Bulda, „Punctul Negru” de Radelburg şi Presber, şi „Institutorii” de Otto Ernst. Alte piese cari mai figurează în repertoriul întocmit sunt: „F a t i m e n t u r” de Bjornson, „Strigoii” de Ibsen, „Un duşman al poporului” de Ibsen şi „Ţăranul baron” de Holberg. Evident că nu toate aceste piese vor putea fi represintate în cursul unei singure stagiuni. Totuşi, în limita posibilităţilor de montare şi de ansamblu,, cele mai multe din ele vor fi jucate. ANSAMBLUL Direcţia de scenă şi conducerea trupei o are d. Petre Sturza, care a fost numit de minister pe o perioadă de 5 ani. Din ansamblu fac parte d-nele : Alice Sturza, Gina Sandry, Mia Teodorescu, LUy Bulandra, Jeana Sandry, (Critico), Ec. Ionescu (Popeea), Jeny Ioanin, Hélène Critico, Crăciunescu - Economu și Avidzu, și d-nii : Petre Surza, Ovid Brădescu, Petre Bulandra, N. Bulandra, Radu Popea, Sergiu Dumitrescu, Virgil Cordea, Gr. Teodorescu, Ilie Cernea, Gr. Dimitriu, Nany și Al. Mitic, etc., etc. DESCHIDEREA STAGIUNII _ ^Solemnitatea deschiderei stagiunei are loc în seara de 29 Octombrie cu piesa în 3 acte a lui George Biamandy „Chemarea Codrului”. Vor juca d-nele Mia Teodo- Irescu, Gîna Sandy Bulandra, Lily Bulandra, și d-nii Petre Sturza, Petre Bulandra N. Bulandra, Radu Popea, etc. etc. Piesa va fi pusă în scenă de d. Petre Sturza, REP D- G. Berariu Un bust lui Jaures Sculptorul Pech a terminat execuţia bustului marelui sociolog şi om de stat. Acest bust a fost aşezat în palatul de deliberare a consiliului general din Var (Franţa), la Draguignan. Bustul a fost aşezat în faţa bustului lui Clemenceau. Témáim Duelul Massoff-Baldovin Din când în când, ziarele publică câte două, trei perechi de procese verbale despre aşa zisele afaceri de onoare. Este absurd şi ridicol. Absurd pentru că duelul nu dovedeşte nimic , poţi să ieşi învingător având toată vina şi să cazi victimă având de o mie de ori dreptate. Ridicol, pentru că aceste obiceiuri medievale, ne prind ca pe gaiţă,, penele păunului. Intre oameni, deprinşi să înjure în tot momentul de toate lucrurile cereşti şi pământeşti, la necaz şi la bucurie, în semn de prietenie sau de dispreţ, între oameni, cari fac din ciomag un argument, duelul este cea mai crudă derisiune. Domnul Massoff, colegul meu de redacţie, a fost atacat şi lovit mişeleşte de către un domn Baldovin, care vrând să ne convingă, că are talent a reuşit să dovedească că n’are nici creştere. Cu astfel de oameni nu se măsoară nimeni pe teren. Actor sau salahor, îl dai pe mâna gardistului. Nu stă în putinţa lor, să atingă „onoarea’*' despre care n’au nici o idee. Domnul Baldovin te-a lovit luându-te fără veste sau pentru că se simţea mai tare: triumful muşchilor asupra ideii. In ambele cazuri a comis o laşitate. Dumneata, amice Massoff dintr’un explicabil sentiment de vanitate bărbătească l-ai provocat la duel, pentru a nu trece de fricos în ochii lumii. Era inutil. In speţă ai avut un curaj extraordinar să spui astăzi, când lumea aparţine reclamaţiilor, că un cabotin n’are talent. GH. BRAESCU ----------------0X0---------------